39 matches
-
al vasului pe care se desfășoară jocurile de noroc ilegale, controlând și supraveghind bunul mers al fabricilor de bani. Sigur pe forța sa, Brunette are chiar cinismul de a lua în derâdere lucrurile negative care se spun despre el. Expresivitatea autopersiflării e remarcabilă, iar Marlowe nu rămâne insensibil la felul asumării autoironice a păcatului - o artă dusă de Brunette la perfecțiune: - Ia uite câte lucruri fac, zise el meditativ, ca și când ar fi fost singur. Conduc orașe, aleg primari, corup poliția, vând
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
cursurile lui Nae Ionescu. Din păcate, noi n-am făcut altceva, în teologie, decât să-i maimuțărim fie pe nemți, fie pe franțuji, fie pe ruși (cu câteva serioase excepții).” E aici ironie puțin acidă, umor tandru și ceva (falsă) autopersiflare, dar și un adevăr care sare în ochi - balansul între contrarii: socializare sau recluziune, trăire pură sau productivitate editorială, erudiție sau angajare religioasă și chiar politică, dăruire creștină, răceala bibliotecii sau cinism necruțător, patriotism ardent sau cioranizare vituperantă? De ce moralitatea
BADILIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285539_a_286868]
-
urmăresc nimic, că nu trebuie să urmăresc. Că nu se poate..." (p. 102). Când, în final, se năpustește cu sărutări, când nu se mai comportă potrivit planului inițial al intelectualului lucid, autoimputările devin grave în impulsul de a se pedepsi. Autopersiflarea născută din amărăciune (nemulțumirea de sine) se citește clar acum: "Așadar, din motive de înalt ordin moral și sentimental - imposibilitatea de a crede că o femeie ca ea mă poate iubi, frica de a nu o putea face fericită, chiar dacă
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
mare declarație către masculi, mesajul puternic al genului. În zilele noastre oamenii se simțeau obligați să tempereze toate aceste mesaje puternice cu comedie, iar ea furniza și asta. În America anumite forme de succes cereau un element de parodie, de autopersiflare, o satiră asupra lucrului-În-sine. Mae West Îl avea. Senatorul Dirksen Îl avea. Puteai surprinde sclipiri de stranie răzbunare a minții Împotriva lucrului-În-sine la Angela. Se punea picior peste picior pe un scaun prea fragil să găzduiască asemenea coapse, prea drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
placă dadaiștilor aflați în fervoarea exaltării lor, sau încă rezervele lui Marcel Iancu (...) vor fi devenit un obstacol de netrecut, versurile n-au fost traduse și Vinea n-a fost astfel integrat noului curent”. Este la fel de posibil însă ca, în pofida autopersiflării sarcastice, a metaforelor iconoclaste, antiromantice, a unui imagism aproape „fauve” și a prezenței unor elemente de civilizație modernă (trenul, sirenele), poemul din scrisoare — un lamento postsimbolist, laforguean, cu elemente de Geigenhumor („zgardă, scutură-te de peron”) — să nu fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cu activitate cerebrală intensă, fac parte din ingredientele care dau aroma lecturii. În rest, retrăiri ale unor experiențe din trecut, într-un nou înveliș psihologic, cu nuanțe diverse și cu efecte stranii care potențează cauza. Mai sunt și aparte-urile, autopersiflările din veșnicele monoloage. Tainicele cărări ale iubirii Interesant de remarcat e faptul că aceste personaje practică un soi de monolog interior, ori de câte ori se confruntă cu câte o problemă și reacționează cu oarecare autoironie și umor față de propriile lor reacții, ca să
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
place America, fiindcă e foarte mare și are zgârie-nori". Într-un comentariu (Națiunea, 12 ian. 1948) despre Libertatea de a trage cu pușca text producător de reacții -, G. Călinescu afirma că autorul "face un fel de poezie bufonă în care autopersiflarea atinge culmea"; persiflare care de regulă e "semnul unui mare sentimentalism, conștient de sine". Pe scurt, Geo Dumitrescu era un "poet foarte patetic", practicant al unui discurs "supraprozaic și ingenuu". De aproape însă, nu sentimentul e bătător la ochi ci
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
domnia fatală a kitschului. Coroziv, necruțător și sumbru, în ciuda exuberanței sale coloristice vestimentare (în care scenografa Geta Mendinschi aduce o contribuție remarcabilă) e un spectacol incomod, pe o temă neplăcută și prea actuală, care zgândăre, provoacă și agresează. O permanentă autopersiflare și neliniște definește meta-teatralitatea spectaculară creată de Alexa Visarion. [...] Spectacolul lui Alexa Visarion, pe textul lui Leonid M Arcade, ne pune în față o oglindă în care realitatea rânjește prin diformități degradante și farsă bălțată. Cred că așa arată un
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
operează cu simboluri și mituri, cu mijloacele gândirii magice"28, iar "marile mistere, speranța, eternitatea, sentimentul de justiție, toate astea nu se pot exprima numai prin concepte pure, așa cum voia Descartes, de astă se ocupă filosofia"29. Cioran a ales autopersiflarea, confesiunea, punându-și sufletul pe masa în pagini pe care apoi și le reneagă, ca un tată denaturat fiii, singura lor funcție fiind să apară, pentru că părintele lor să mai apuce încă o dată să guste din "silogismele amărăciunii". Cioran se
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
CONTA p. 190, r. 7 8 : „parcă înnebunisem de entuziasm, și de, prost oi fi, dar inimă mare am.” exaltarea și împărtășirea bucuriei apropiaților, motivată de noblețea construcției sufletești, desprinzându-se de aici și modestia persoanei în cauză, schițată prin autopersiflare. 10 Către A.C. CUZA p. 191, r. 9 10 : „sufletele nobile mai degrabă se uită pe sine.” dedicarea absolută și necondiționată a oamenilor cu suflete mărețe, care, din altruism, ajung până la sacrificiul de sine. 11 Către MIHAI EMINESCU p. 192
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
în care sunt orchestrate temele, Geo Dumitrescu reușește, în 1946, să lanseze o provocare către cititor (aceea de a accepta un dialog insolit despre literatură, despre cultură, viață cotidiană, dar un dialog lucid din care nu lipsește analiza ironică și autopersiflarea) și să formuleze o sfidare la adresa retoricii tradiționale și a susținătorilor ei. În acest sens, titlul volumului Libertatea de a trage cu pușca este semnificativ. E un titlu deschis lăsând posibilitatea de a fi interpretat atât din punctul de vedere
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
lumii. Prin vocea lui Michel sau a cîtorva alte personaje de plan secund autorul nu ezită să tragă mereu și mereu concluzii despre lumea În care trăim. Naratorul devine cu-adevărat omniscient, atotștiutor, și totuși nu renunță niciodată la amare autopersiflări. SÎnt clipele sale de luciditate care, deși nu-i schimbă viața, i-o explică. Pe de o parte, machismul ni-l face antipatic, pe de alta resemnarea și conștiința morții ni-l apropie. Adesea sadian, autorul subscrie straniului marchiz În
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
faza idilica la cea maritala, cu dispute și împăcări, cu simbolice asasinate conjugale și inevitabile, convenționale iertări. Din manifestările civice s-au ales - evident - cele legate de eventuală genialitate poetica a partenerilor, consecutiv urcați pe soclul gloriei. Moment de maximă autopersiflare alternînd elogiul cu denigrarea. Dar culminația se produce în scenă consemnata în poem drept "mitinglicitatieproces" la care femeia, dezbrăcată de orice complexe și antrenată de spiritul ludic al manifestărilor incriminate, își scoate la vînzare organe palpitînde, ambalate în pungi de la
Lirismul conflictului dintre sexe by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17629_a_18954]
-
burattino" ("Povestea lui Burattino"). Alte povești au apărut în același periodic, cum ar fi " Pip?, o lo scimiottino color di roșa" ("Pip?, sau maimuțelul de culoarea trandafirului"), care este o continuare a poveștii lui Pinocchio, dar cu un ton de autopersiflare; aceste povestiri au fost mai tarziu adunate în cartea "Storie allegre" ("Povești vesele") în 1887. Carlo Collodi a murit subit la Florența în 1890 și a fost înmormântat în cimitirul eroilor din orășelul Sân Miniato la Monte. Toate lucrările lui
Carlo Collodi () [Corola-website/Science/304683_a_306012]