1,607 matches
-
meritele" celui care se autodescrie în termeni de-un umor mortal, tocmai buni de recitat la un iarmaroc al prostului-gust: Justețea opiniilor mele, onestitatea atitudinilor mele, moralitatea profundă și indefectibilă a tot ce am întreprins". Fiica marelui dramaturg contrapune hilarului autoportret câteva fapte mai puțin vesele: Din aranjamentele dubioase la care v-ați pretat n-a lipsit colaborarea cu serviciile poliției secrete: nici cu cele ale glorioasei Securități (lucru pe care l-ați asumat într-o emisiune a Televiziunii franceze), nici
Din abis în abis, spre noi culmi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14269_a_15594]
-
în veacul său doar ca pictor, ci și ca scriitor, ca infatigabil consumator de cultură și ca un spirit saturat de enorme energii și, simultan, sfîșiat de îndoieli și bîntuit de sentimentul zădărniciei. În notele de jurnal și în splendidul autoportret narativ în care artistul își urmărește propria devenire, cu încredințarea că participă la însăși lucrarea destinului, Cornelui Baba este, fără nici o îndoială, una dintre vocile cele mai grave, mai lucide și, în același timp, cutremurate de miracol din literatura noastră
Artistul și secolul său by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14260_a_15585]
-
între ele fiind trei secole de încremenire a pensulei... Femeie în griuri, Manet. Un rafinament de cenușiuri franțuzești, în mod cert, eleganță feminină, având în ea o tentă discretă, musulmană parcă... Van Gogh, Buchet imperial într-un vas de cupru. Autoportretele. Nebunia zugrăvită pe figura lui nerasă, cu urechea dreaptă bandajată, după ce și-o tăiase în timpul unei crize... Acest pictor sărac, nevânzându-și practic nici o pânză, care nu mai avea bani nici măcar de culori, va fi vândut în secolul 20 la
Lumești by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13491_a_14816]
-
dai seama ce departe de Europa se află politicienii români și sub raport intelectual. l Și cît de departe se află liderii de un simplu membru al unui oarecare partid, tot din epoca de tranziție, vedem citind Schițele pentru un autoportret, din numărul pe iunie-iulie al Vieții Românești. Calități morale și literare excepționale,noblețe de spirit, umor, erudiție. Membrul de partid cu pricina, dacă o mai fi fiind activ, se numește Nicolae Balotă. l Într-un număr ceva mai vechi al
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13520_a_14845]
-
avea drept referințe” pe I. L. Caragiale, Mateiu I. Caragiale, Petru Dumitriu. Intră aci în joc un rafinament „pervers”, o postură specifică de gourmet al literelor, dar și, neîndoielnic, un cinism personal mascat, acordîndu-i acestui om bisericos delicioase trăsături contrastante (un autoportret retro, din junețe, sună astfel: „m-am revăzut în cutare pe mine, pentru că era, cum ar spune Caragiale, «curățel și obrăznicuț». Din priveliștile pămîntului românesc îl ispitește în speță Dobrogea, care este „concentratul nostru de antichitate greco-romană și de civilizație
Amintirile unui meridional by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13547_a_14872]
-
că talentul dumitale, sufocat de sfioșenie, dă semne de maturizare tocmai datorită amestecului dintre sălbatic și nobil. Otrava umbroasă a versurilor neizbutite a impus plantelor bune energia de a se contorsiona spectaculos spre lumină. Parcurg luminându-mă această secvență de Autoportret și, în afară de o mică modificare cu efect vizibil bun, am lăsat totul la voia inspirată a autorului: „Întorc timpul spre mine./ Îmi văd scaii,/ șura cu fân/ ici-colo înverzit,/ cât să se scuture moartea/ care mă trage în toate părțile
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13629_a_14954]
-
cărei viață extravagantă - bisexuală, comunistă, ș.a.m.d. - s-a terminat chinuit după ani de excese și de progresivă infirmitate, cînd gloria bătea la ușă, dar ea nu se mai putea ridica din pat... Kahlo ( care apare în multele-i autoportrete cu mustăcioară și deja-celebrele-i sprîncene împreunate) este redescoperită astăzi ca o precursoare a feminismului, iar tablourile ei se vînd la prețuri fabuloase. Căsătorită cu Diego Rivera ( muralistul revoluționar care-a încercat să-l pună pe Lenin pe zidul de la Rockefeller
De X ori femeie by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/13751_a_15076]
-
teamă de a nu părea emfatic, fiindcă nici evenimentele biografice pe care se construiește discursul poetic nu permit, marginale și banale cum sunt, niște "fleacuri familiare" o asemenea ținută retorică. Dacă suntem, totuși, mai atenți la liniile ce conturează vagul "autoportret" al subiectului liric dar aici această sintagmă pare ea însăși cam pretențioasă vom observa că el este al unui cvasi-adolescent din familia "elevului singuratic" și palid bacovian, prelungit mai apoi în "Restriștile" unui Voronca, foarte tânăr și el în 1923
Elegii minimaliste by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/13869_a_15194]
-
a nu-și deteriora capul și fizionomia expresie ultimă a estetismului vienez, care celebrează și reînvie în epocă, într-o adevărată epidemie de sinucideri, cultul baroc al morții. Jacques Le Rider va interpreta interesant această soluție ca ilustrarea maximă a autoportretului expresionist: "autoportretul unui geniu într-o casă cu obloanele închise" (forțând ipoteza, în rama atenției pentru compoziție, el va nota însă că "Weininger pare doar cufundat în somn, într-atât de senine îi sunt trăsăturile" ceea ce mi se pare o
Capodoperă sau expresia unor frustrări? by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/13882_a_15207]
-
-și deteriora capul și fizionomia expresie ultimă a estetismului vienez, care celebrează și reînvie în epocă, într-o adevărată epidemie de sinucideri, cultul baroc al morții. Jacques Le Rider va interpreta interesant această soluție ca ilustrarea maximă a autoportretului expresionist: "autoportretul unui geniu într-o casă cu obloanele închise" (forțând ipoteza, în rama atenției pentru compoziție, el va nota însă că "Weininger pare doar cufundat în somn, într-atât de senine îi sunt trăsăturile" ceea ce mi se pare o exagerare). După
Capodoperă sau expresia unor frustrări? by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/13882_a_15207]
-
trece în revistă într-o substanțială Introducere (p.7-19). Prezentată în foarte frumoase condiții grafice, cu ilustrații și vignete bine alese, care completează și nuanțează informația consemnată în text (portretul lui M.Eliade, al lui Eugen Ionescu de G.Tomaziu, autoportretul lui Peter Neagoe, fotografia lui Miron Kiropol ș.a.), enciclopedia înglobează în cele peste șapte sute de pagini de text aproape opt sute cu indicii finali o întreagă viață a unei emigrații diverse, răspîndite în patru continente, pe care cifrele și enunțurile lapidare
Diaspora culturală by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/13947_a_15272]
-
însă să pună în discuție idei. El prezintă rezultatul finit al gândirii sale, propriile-i concluzii în legătură cu respectivele chestiuni - unele cât se poate de dilematice - pe care cititorul este nevoit să le ia tel quel. Rezultatul este un soi de autoportret interior, companion obligatoriu la scrierea unei eventuale lucrări de doctorat despre opera lui Gheorghe Crăciun, dar de o utilitate cu totul incertă pentru cineva nepreocupat de un asemenea subiect. Nu știu câți cititori detașați ar putea înghiți pe nemestecate aceste sofisme despre
Caietele lui Crăciun by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10405_a_11730]
-
consolidarea lui prin diversificare. Construindu-și întregul discurs pe această plajă enormă care este intervalul dintre valorile asumate ale unei sensibilități aproape sălbatice și rigorile unei gîndiri al cărei punct final este epura geometrică, Gili Mocanu își face,implicit, un autoportret de o remarcabilă autenticitate și pregnanță. Unul așezat pe valori polare, dar a cărui unitate profundă rezidă tocmai în capacitatea artistului de a găsi punctul unui echilibru dinamic și fertil. n P.S. îi cerem scuze dlui Bogdan Vlăduță pentru absența
Dualismul artiștilor tineri by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10419_a_11744]
-
sunt ca o membrană care cu greu menține integritatea corpurilor. Umbrele sunt în schimb clare și amenințătoare. Nu este de mirare că pictori precum Kirchner și Macke îi datorează atât de mult lui Munch. Ultima parte a expoziției este dedicată autoportretelor. Exemplele alese acoperă întreaga carieră a artistului. La început, un tânăr de 19 ani privește lumea cu o privire calmă, ușor sfidătoare, ușor suspicioasă. Cu doi înainte de moarte, o siluetă foarte dreaptă este încadrată de un pat, propriile tablouri aflate
La muzeul de artă din New York - Retrospectivă Munch by Mărghit Dascălu-Sava () [Corola-journal/Journalistic/10502_a_11827]
-
suspicioasă. Cu doi înainte de moarte, o siluetă foarte dreaptă este încadrată de un pat, propriile tablouri aflate în fundal și un ceas uriaș care, lipsit de limbi, este deja în eternitate. Ciudat, pentru un artist cu asemenea putere de introspecție, autoportretele lui Munch alunecă destul de repede în banal și exhibiționism. În majoritatea cazurilor, ele nu sunt un mijloc de explorare a propriului caracter ci "poze", justificări superficiale. Comparând Autoportret în Bergen (1916) sau Autoportret la fereastră (1940) cu autoportrete contemporane semnate
La muzeul de artă din New York - Retrospectivă Munch by Mărghit Dascălu-Sava () [Corola-journal/Journalistic/10502_a_11827]
-
deja în eternitate. Ciudat, pentru un artist cu asemenea putere de introspecție, autoportretele lui Munch alunecă destul de repede în banal și exhibiționism. În majoritatea cazurilor, ele nu sunt un mijloc de explorare a propriului caracter ci "poze", justificări superficiale. Comparând Autoportret în Bergen (1916) sau Autoportret la fereastră (1940) cu autoportrete contemporane semnate de Bonnard sau Beckmann, descoperi evidenta lipsă de emoție a "confesiunilor" târzii ale lui Edvard Munch. La sfârșitul secolului al XIX-lea, în perioada în care Munch își
La muzeul de artă din New York - Retrospectivă Munch by Mărghit Dascălu-Sava () [Corola-journal/Journalistic/10502_a_11827]
-
un artist cu asemenea putere de introspecție, autoportretele lui Munch alunecă destul de repede în banal și exhibiționism. În majoritatea cazurilor, ele nu sunt un mijloc de explorare a propriului caracter ci "poze", justificări superficiale. Comparând Autoportret în Bergen (1916) sau Autoportret la fereastră (1940) cu autoportrete contemporane semnate de Bonnard sau Beckmann, descoperi evidenta lipsă de emoție a "confesiunilor" târzii ale lui Edvard Munch. La sfârșitul secolului al XIX-lea, în perioada în care Munch își concepea capodoperele, arta modernă începuse
La muzeul de artă din New York - Retrospectivă Munch by Mărghit Dascălu-Sava () [Corola-journal/Journalistic/10502_a_11827]
-
de introspecție, autoportretele lui Munch alunecă destul de repede în banal și exhibiționism. În majoritatea cazurilor, ele nu sunt un mijloc de explorare a propriului caracter ci "poze", justificări superficiale. Comparând Autoportret în Bergen (1916) sau Autoportret la fereastră (1940) cu autoportrete contemporane semnate de Bonnard sau Beckmann, descoperi evidenta lipsă de emoție a "confesiunilor" târzii ale lui Edvard Munch. La sfârșitul secolului al XIX-lea, în perioada în care Munch își concepea capodoperele, arta modernă începuse deja să se distanțeze de
La muzeul de artă din New York - Retrospectivă Munch by Mărghit Dascălu-Sava () [Corola-journal/Journalistic/10502_a_11827]
-
decît atît, are talentul necesar. Secvențele confesiunii lirice surprind foarte bine și la toate nivelurile drama artistei cvasi-imobilizate la pat. Lumea văzută de la orizontală și (auto)percepția trupului fărîmat, prins între orteze, dau imagini bizare, tributare, într-o oarecare măsură, autoportretelor (supra)realiste ale mexicancei. Tema principală este, cum altfel, alteritatea/obsesia corporală și feminitatea alienată. Percepțiile sînt modificate cu totul, iar raporturile cu lumea se complică inclusiv la nivel mental. Fragilitatea trupului "închis în pieptul cu balamale", limitările cauzate de
Lecturi la zi by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/10532_a_11857]
-
au fost trecute cu vederea de către regimul ceaușist care a supus romanul Un om norocos unui simulacru de proces public, în tradiția înscenărilor proletcultiste reînviate. Cărțile de după 1990 ale lui Octavian Paler, Don Quijote în Est (1991), Deșertul pentru totdeauna (2001), Autoportret într-o oglindă spartă (2004) prelungesc filoanele reflexive și autobiografice, în spiritul unei continuități de viziune care-i definește scriitorului personalitatea. Extrem de activ și în ziaristică, în dezbaterile publice, contrariat și deseori revoltat de ceea ce vede în jurul său, Octavian Paler
Octavian Paler: "Criza valorilor nu bântuie numai la Porțile Orientului" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10498_a_11823]
-
energic prin jubilația sa creativă și totuși desprins de pământ asemeni personajelor onirice ale lui Milorad Pavic, să zicem. Poezia sa excelează prin intensitatea dicțiunii specifice spațiului mitteleuropean, printr-un fel de "sintaxă a strigătului", semn de alteritate și complementaritate. Autoportretul din poezia Cu timpul este edificator în acest sens: "V-ați obișnuit cu mine viu/ și asta mă face neliniștit,/ abia așteptând chiar și/ cea mai mică schimbare/ la față ori la destin// nu, nu, nu-// eu nu mă pot
De la Adam citire by Geo Vasile () [Corola-journal/Imaginative/8070_a_9395]
-
inimă și mai puțin din creier. Ele au o mare forță expresivă, dar calitatea analizei lasă de dorit. Categoric, Angela Marinescu este o mare poetă, nu un analist politic. Jurnal scris în a treia parte a zilei este o carte autoportret, un document de primă importanță pentru cunoașterea uneia dintre personalitățile emblematice ale unei generații poetice extrem de valoroase, despre care astăzi se vorbește nemeritat de puțin: șaptezeciștii. Angela Marinescu, Jurnal scris în a treia parte a zilei, Editura Muzeul Literaturii Române
Confesiuni nefardate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13132_a_14457]
-
s-a mai ghemuit, s-a făcut broască țestoasă, focă. Apoi și-a dezdoit genunchii - pasăre măiastră, pînă s-a scurs prin vîrful stîlpului de pridvor...”. Pe Ion Țuculescu, oarecum în aceeași manieră, îl definește matematic în două propoziții memorabile: ,,Autoportretul cu ochiul scos al lui Țuculescu amintește de Van Gogh cu urechea tăiată, care-l fascinase pe vremuri, și de mîna imensă a lui Parmigianino, din oglinda sa blestemată - deci o înclinație spre obsesie și disperare”. Iar puțin mai încolo
Ochiul lui Sorescu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13145_a_14470]
-
păgâne antice și contemporane, în muncă oarecum ordonată și în dezordonată suferință atroce morală, în preajma oamenilor, în mijlocul lor și al nedreptăților, pentru a-i ajuta cu iubire milostivă și a-mi trăi veleatul meu de vitejie” (p. 264). E un autoportret cu valoare simbolică de efigie durabilă. În elogiul călugărului alb e mai mult o admirație generică pentru un model decât o identificare cu el. Iar modelul e unul catolic, recunoscut ca atare (p. 99), prin laicitate paradoxală, celibat, castitate, pauperitate
Justițiar cu orice risc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13215_a_14540]
-
magazinul sătesc// insectele au ieșit din bezna lor milenară/ prunii sînt gata să înflorească/ în septembrie distilez rachiuri subtile o băutură/ pentru zile falnice pentru clipa/ cînd voi primi titlul de doctor honoris causa” (Jurnal [I]). Sau cu alura unui autoportret „natural”, poză în pașaportul de poet: „Sînt de statură potrivită port barbă/ și am o concepție de viață perfect asamblată/ ceea ce înseamnă că îmi plac gogoșarii în oțet/ și mai cu seamă îmi place să vă pun sub nas/ adevăruri
Poezia lui Petre Stoica (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13322_a_14647]