852,023 matches
-
coordonatorului în virtutea păguboasei stilistici a escamotării politice, oricît de nevinovate s-ar dovedi. De aici au decurs, probabil, clientelismul, opțiunile canonice nejustificate și ierarhizările forțate sau de-a dreptul bizare. Disproporțiile de tratare, tonul elogios și spațiile exagerate acordate unor autori minori au sărit în ochi imediat. Ion Brad, N. Batzaria, N. Crevedia, Nicolae Danciu Petniceanu, Ion Cristoiu și alți autori modești și foarte modești beneficiază de spații mai mari decît cele acordate unor Gabriela Adameșteanu, Ștefan Agopian, Sorin Alexandrescu, Sorin
DGLR față cu receptarea critică by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11225_a_12550]
-
canonice nejustificate și ierarhizările forțate sau de-a dreptul bizare. Disproporțiile de tratare, tonul elogios și spațiile exagerate acordate unor autori minori au sărit în ochi imediat. Ion Brad, N. Batzaria, N. Crevedia, Nicolae Danciu Petniceanu, Ion Cristoiu și alți autori modești și foarte modești beneficiază de spații mai mari decît cele acordate unor Gabriela Adameșteanu, Ștefan Agopian, Sorin Alexandrescu, Sorin Antohi, Emil Brumaru, Mircea Cărtărescu, Radu Cosașu, Gheorghe Crăciun, I.P. Culianu și alți autori care tocmai ei fac gloria unui
DGLR față cu receptarea critică by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11225_a_12550]
-
Danciu Petniceanu, Ion Cristoiu și alți autori modești și foarte modești beneficiază de spații mai mari decît cele acordate unor Gabriela Adameșteanu, Ștefan Agopian, Sorin Alexandrescu, Sorin Antohi, Emil Brumaru, Mircea Cărtărescu, Radu Cosașu, Gheorghe Crăciun, I.P. Culianu și alți autori care tocmai ei fac gloria unui dicționar, expediați grosolan, minimalizați prin abordare, subevaluați în verdict. La fel se întîmplă și cu revistele Contrafort, Contrapunct și Dilema; ,confiscare canonică în beneficiul grupării de la Caiete critice", o spune verde-n față P.
DGLR față cu receptarea critică by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11225_a_12550]
-
Budai-Deleanu, de pildă, e un gol bibliografic de vreo 15 ani), haotice (unele titluri sînt însoțite de numele editorului și al prefațatorului, la altele nu pare nici măcar editura), ediții postume nemenționate, la publicațiile periodice lipsesc bibliografiile ș.a., dar, mai ales, autori nemenționați. Gabriel Dimisianu remarcă (în Adevărul literar și artistic, nr. 4/2005) absența lui D. Drăghincescu, Ion Simuț deplînge absența scriitorilor din Bihor și a Florinei Ilis, Șt. Borbély remarcă lipsa Caietelor Echinox și a Sandei Cordoș, Dan C. Mihăilescu
DGLR față cu receptarea critică by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11225_a_12550]
-
Simona Vasilache Cît ai ține-o de bine în mînă, literatura e, de felu-i, destul de jucăușă. Și, de-o vreme-ncoa, ,meteahna" asta este, pentru scrierile semnate de autori români, tot (mă rog, poate că exagerez...) ce le dorim. Să ,iasă", adică să circule, să prindă la public fel de fel, să fie, la urma urmei, citite, în cercuri (largi) unde nu se-mpiedică lumea de etern suspectatele ,influențe
Printre degete. De fapt, pe degete... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11246_a_12571]
-
sînt proaste, acel critic va fi sancționat mult mai prompt de spectator... Un critic literar nu are această cenzură a publicului, pentru că latura utilitară a recenziei s-a pierdut în negura istoriei literare." Că printre rînduri se străvede un anume autor și-un profil ,special" de critic, e deja o altă poveste... Ceva mai optimistă, Gabriela Gavril scrie despre schimbările în bine, despre absorbirea prozei noastre într-un sistem. Numai că în puzzle, crede Doris Mironescu, nu prea venim cu nimic
Printre degete. De fapt, pe degete... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11246_a_12571]
-
a cîta oară...) a se sincroniza, ne scapă, cu oarece profit, printre degete, ne ,consolăm" (se străduie, adică, Luminița Marcu să echilibreze, cît se poate, balanța) că ,sigur că mai sînt și cîteva cărți care pot fi povestite, în care autorul a avut milă de cititori și s-a chinuit să construiască ceva pentru ei și în care se simte că scriitorul chiar a avut ceva de povestit lumii. Dar pe acestea le poți număra pe degetele de la o mînă." Uf
Printre degete. De fapt, pe degete... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11246_a_12571]
-
i-a scris lui Thomas Mann (de la moartea căruia s-au împlinit 50 de ani), tânărul solicitant nu se așteptase să primească un răspuns prompt și să fie chiar invitat la o întrevedere în Elvetia, lângă Zürich, unde se refugiase autorul lui Tonio Kröger . Era pregătit sufletește pentru un refuz, știa că marele om era asaltat de admiratori, că dispune de puțin timp liber și că suportă greu condiția de emigrant. Fusese prevenit că T.M. își păstra cu îndărătnicire, și între
Micile infirmități ale oamenilor mari by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11194_a_12519]
-
protejat de un cod international cu privire la presă, A.K. fusese azvârlit în temniță de Franco și condamnat la moarte. Ca prin minune se ivise mântuirea, grație unui protest semnat de cărturari de vază europeni. Informat de tribulațiile tânărului A.K., autorul Muntelui vrăjit reținuse în special un amănunt, pe care i-l comunicase în epistolă expeditorul. Alături de expresia de admirație, solicitantul mai amintea că în carceră evocase câteva pagini din Casa Buddenbrook care l-au îmbărbătat: Thomas, fratele mai mare, senatorul
Micile infirmități ale oamenilor mari by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11194_a_12519]
-
de sus privirea impunea armonie și seninătate. Asupra coborârii spre concret, spre vulg, A.K. o califica: ,Olimpysche Herablassung" (condescedență olimpiană). În ontrast, el invoca umanitarismul lui Dostoievski, compasiunea pentru sărmani și obidiți, apelul la altruism. Nu neg că la autorul Casei Buddenbrook prevalează o artă a măsurii, că el nu lasă hățurile din mână, că tot ce povestește e scăldat în ironie. Dar ideea că absentează îndurarea ,Das Fehler der Barmherzigkeit", că nu există milă mi se pare o prejudecată
Micile infirmități ale oamenilor mari by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11194_a_12519]
-
care se simte mutilat. Dar legătura cu autoportretul pictorului singuratic, a cărui minte se întunecă de tot, nu este întâmplătoare. Citind cartea lui Octavian Paler Autoportret într-o oglindă spartă m-am gândit deseori la acest portret rănit. De altfel, autorul a scris niște pagini arzătoare în Eul detestabil, tocmai despre van Gogh, pagini în care mâna scriitorului urmează și consemnează, parcă anevoie, viteza și incandescența gândurilor. îi scrutează chipul încremenit sub masca tristeții, lumina cumplită a peisajelor lui, floarea-soarelui - exaltată
Omul cu urechea tăiată by Dina Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/11235_a_12560]
-
audibil, un lamento auster. Octavian Paler depune mărturie despre viața sa, la un ceas târziu, limpezind-o pe cât se poate, el fiind un iremediabil introvertit, închis, cu strășnicie, în el însuși. De ce oglinda în care se privește este spartă? Pentru că autorul, după cum scriam la început, se simte mutilat, se compară cu ,o pădure arsă", deși îl copleșesc amintirile. Sau ,pete albe" se întind pe memoria lui ciuntită. Să spunem ca în vechile hărți: ,Hinc sunt leones?" (De aici înainte trăiesc lei
Omul cu urechea tăiată by Dina Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/11235_a_12560]
-
deși îl copleșesc amintirile. Sau ,pete albe" se întind pe memoria lui ciuntită. Să spunem ca în vechile hărți: ,Hinc sunt leones?" (De aici înainte trăiesc lei.) Dimpotrivă. Sunt perioade întregi nesemnificative din existența sa, pe care memoria afectivă a autorului nu le-a înregistrat și pe care s-a așternut, definitiv, uitarea. Octavian Paler a ținut cândva un jurnal propriu-zis dar nu l-a dus până la capăt și n-a mai vrut să scrie unul niciodată. Și totuși... Despre jurnale
Omul cu urechea tăiată by Dina Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/11235_a_12560]
-
n-a mai vrut să scrie unul niciodată. Și totuși... Despre jurnale se pot spune multe lucruri; jurnalul poate fi, printre altele, un ,pro domo", o justificare în fața posterității, o ,magnifiere", într-un mod sau altul, a propriei imagini, sau autorul devine un actor dornic să-și seducă publicul. Nimic mai străin de scrierea lui Octavian Paler. Autorul are, parcă, o anume satisfacție în a se autoflagela, fără absolut nimic mistic în ea, sau un soi de răzbunare pe egoul său
Omul cu urechea tăiată by Dina Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/11235_a_12560]
-
jurnalul poate fi, printre altele, un ,pro domo", o justificare în fața posterității, o ,magnifiere", într-un mod sau altul, a propriei imagini, sau autorul devine un actor dornic să-și seducă publicul. Nimic mai străin de scrierea lui Octavian Paler. Autorul are, parcă, o anume satisfacție în a se autoflagela, fără absolut nimic mistic în ea, sau un soi de răzbunare pe egoul său pe care, după cum scriam, îl învinuiește de toate greșelile iremediabile comise. Scriitorul nostru este un amestec de
Omul cu urechea tăiată by Dina Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/11235_a_12560]
-
Care nu este vocația sa ci oconsider a fi un eșec. Acest eșec nu poate să-i fie imputat decât în parte: în copilărie a fost zguduit din temelii de un traumatism foarte puternic, un adevărat cutremur interior. Oricum, scrie autorul ,îmi duc în lume bârlogul, ca Diogene butoiul". Se vede ca fiind ,posac", ,ursuz". Atitudinea lui generală este de o ,agresivitate defensivă". Nu voiește, în ruptul capului, să i se observe vulnerabilitatea. Se află în continuă alarmă, din groaza de
Omul cu urechea tăiată by Dina Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/11235_a_12560]
-
destinul este intersectarea caracterului cu necesitatea istorică". Octavian Paler spune că are ,o identitate tulbure"; nu este așa; e limpede, dar e complexă: pe un trunchi adânc țărănesc s-a altoit un intelectual doct, vulnerabil, adesea dilematic și destul de amar. Autorul s-a născut în vechiul sat Lisa, din Făgăraș, ocolit, parcă, o vreme, de istorie. Este epoca ,preistorică", ,mitologică" a scriitorului și, abia acum dându-și seama, ,paradisul său pierdut". Mai precis, el situează satul Lisa în veacul al XVII
Omul cu urechea tăiată by Dina Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/11235_a_12560]
-
o ignoranță asimilată ca un obicei al locului și poate ca o garanție a supraviețuirii - literatura română face parte dintre literaturile mici ale lumii; mai mult chiar: e o literatură mică printre literaturile mici din Europa. Orice studiu critic dedicat autorului român ar trebui să țină seamă de acest adevăr, iar într-un fel sau altul, prin procedee mai mult sau mai puțin subtile, chiar așa se și întîmplă. Uneori chiar se pune degetul pe rană, și atunci sînt invocate, pe
Povestea unei literaturi mici by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Journalistic/11247_a_12572]
-
o adică și ca o consecință a circulației restrînse a literaturii), slăbiciunile politicii culturale a traducerilor (derivînd din înfruntarea unor grupuri de interese) haos al valorilor, răstălmăcirea valorilor, iar în ultimă instanță anularea valorilor prin promovarea critică și premierea unor autori care și-au asigurat de niște zeci de ani statutul de scriitori români importanți consolidat prin funcții importante în instituții culturale. La toate astea se adaugă sărăcia generalizată, care n-are cum să priască literaturii și scriitorului. E bine de
Povestea unei literaturi mici by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Journalistic/11247_a_12572]
-
atît de sublim ca în românește... în fapt, politica promovării prin traduceri are un efect lesne de văzut cu ochiul liber: lamentabil și împiedicînd apariția în Occident a unor scriitori care să dea literaturii române mult rîvnita aură de universalitate. Autorul român ajuns în librăriile din Occident e un fel de Mutu care rupe tăcerea după ce a fost dat în fapt că se droghează și despre care se știe că e tobă de Dostoievski. Oricum, el este cam același de niște
Povestea unei literaturi mici by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Journalistic/11247_a_12572]
-
tot acolo ne întoarcem (același cerc vicios) cu șanse minime de a răzbate în universalitate. în ce mă privește, pot afirma cu mîna pe inimă (sînt gata oricînd să dau explicații suplimentare cu exemplificări pe viu, aplicate pe cărți și autori): scriitorii români care încearcă de 15-20 de ani sau mai mulți să rupă gura tîrgului în Occident sună mediocru și în versiunea lor autohtonă, umflată artificial prin politici culturale aidoma celei prin care sînt traduși. Ar mai fi de adăugat
Povestea unei literaturi mici by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Journalistic/11247_a_12572]
-
Occident sună mediocru și în versiunea lor autohtonă, umflată artificial prin politici culturale aidoma celei prin care sînt traduși. Ar mai fi de adăugat un lucru care face parte dintr-un capitol separat al aceleiași povești. Și anume că există autori de valoare din cei apăruți după ^90, care nu prea au șanse să se impună prin traduceri (datorită desigur tot politicii culturale practicate aici) și care au greutăți și în a fi apreciați în România. Sînt prost editați, difuzați, publicitați
Povestea unei literaturi mici by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Journalistic/11247_a_12572]
-
impună prin traduceri (datorită desigur tot politicii culturale practicate aici) și care au greutăți și în a fi apreciați în România. Sînt prost editați, difuzați, publicitați și neplătiți la valoarea lor reală. Va veni fără îndoială și timpul ca acești autori să miște din loc statutul de literatură mică al literaturii române, prin cărțile lor.
Povestea unei literaturi mici by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Journalistic/11247_a_12572]
-
activității sale variază de la filosofie la critică literară și beletristică, volumele sale ocupînd lejer vreo două rafturi de bibliotecă. O (mică) parte din cărțile sale au fost traduse și în română, scriitorul italian fiind cunoscut la noi mai ales ca autor al lui Gog (1931) și al romanului Un uomo finito (1912). Ultimul dintre ele, vă amintiți probabil, face parte din reperele literare proprii pe care adolescentul Eliade le inventariază în Romanul adolescentului miop. Ceva din diatriba papiniană la adresa societății contemporane
Papini and Papini by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/11242_a_12567]
-
dintre ele, vă amintiți probabil, face parte din reperele literare proprii pe care adolescentul Eliade le inventariază în Romanul adolescentului miop. Ceva din diatriba papiniană la adresa societății contemporane și a intelectualului mediocru se regăsește (emulație?) în spiritul combativ al viitorului autor al Huliganilor. Violența, militantismul, avîntul, azi desuete și aproape de neînțeles, erau atunci trăsături definitorii: ,Nu accept realitatea. Nici un cuvînt nu poate exprima dezgustul meu față de lumea fizică, rațională, umană care m-a învins și nu mi-a dat spațiu și
Papini and Papini by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/11242_a_12567]