51 matches
-
a orizontului de așteptare anterior constituit. Operație săvârșită nu fără „viclenii”, motivate prin intenționalitate artistică: iluzia realistă e instituită pe ample porțiuni ale textului, pentru a fi apoi abandonată, contrazisă, relativizată, deconspirată, distrusă. Nu e însă la mijloc o deconstrucție autotelică, subordonată unor explorări pur „tehnice”: B. e, în primul rând, în felul lui foarte personal și nonconformist, un scriitor angajat (desigur, nu în sensul restrâns, legat de militantismul politic), hotărât să transmită, prin artă, ceea ce s-ar putea numi un
BREBAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285877_a_287206]
-
este tot mai mult condiționat de cunoaștere. Nimic nu se mai produce eficient decât printr-un surplus de cunoaștere. Câștigă cel care avansează mai mult în câmpul cunoașterii și pune cunoașterea la treabă. În al treilea rând, cunoașterea este autoproductivă, autotelică, aduce altă cunoaștere. Precum banii (cei investiți, nu cheltuiți!), ea atrage după sine noi cunoștințe, noi posibilități de explorare și de înțelegere. Societatea umană este astfel organizată încât să transfere prin educație în plan evolutiv, dar și sincronic, valorile pe
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
moderniste; situat în contextul de idei al epocii, el își dezvăluie însă implicații semnificative. Definirea poeziei ca experiență interioară („stare sufletească”), ca elementaritate și ca evanescență („e un element precum: apa, eterul, lumina”) trimite la ideea purismului nonfigurativ, antimimetic și autotelic: „pentru a fi redată, nu necesită nici obiect, nici anecdotă, nici logică, nici punere în scenă”. Acestea sînt vehicule „depășite”, noii poeți năzuind către poezie „dintr-odată, fără ajutorul vechilor mijloace de transport”. Se vede foarte bine din asemenea propoziții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
conștiinței subsidiare în cel al conștiinței focale, unde cunoașterea capătă o „calitate vectorială”1. Conștiința subsidiară asigură suprapunerea datelor conștiinței focale pe o percepție semantică a totalității, determinând funcționarea cunoașterii tacite ca mediu prospectiv al oricărei înțelegeri a realității. Labirint autotelic al conștiinței, fondul tacit al cunoașterii asigură unitatea sintetică, dar și indeterminarea formală a înțelegerii. Acest fond tacit coincide cu dimensiunea aperceptivă a conștiinței 2, oferind printr-o „vagă și subtilă aluzie” ritmul și calitatea comprehensiunii. Dacă Polayni tematizează caracterul
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
3.4.4. Particularități ale limbajului poetic Lumea ideatică, sonoră și ritmică a poeziei se alcătuiește întrun limbaj care are atributul poeticității. Trăsăturile intrinseci prin care se definește poeticitatea sunt: caracterul subiectiv al enunțării, organizarea formală specifică (principiul versificației), caracterul autotelic 3 și caracterul ficțional al referentului. Poeticitatea se realizează prin strategii discursive, precum simbolizarea, totalizarea (actul semnificării se realizează prin întregul context stilistic), devierea (de la normele limbii literare și de la uzanțele comunicării pragmatice) ca mecanism de metaforizare și de producere
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
prin ceea ce ar putea să întreprindă. Cu atât mai mult cu cât abilitățile lui sunt de-abia „trezite” în spațiul universitar, ele așteptând să fie activate pe deplin în perioada care urmează. Din anumite puncte de vedere, competențele sunt autogenerative, autotelice și dinamice. Criteriile formale de vizare a calității absolventului nu sunt suficient de atente față de dimensiunile virtuale ale acesteia, față de factori ce țin de vectorii posibili de evoluție la nivel individual, grupal, societal. În nici un caz nu trebuie uitată calitatea
Teoria și metodologia evaluării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
3.4.4. Particularități ale limbajului poetic Lumea ideatică, sonoră și ritmică a poeziei se alcătuiește întrun limbaj care are atributul poeticității. Trăsăturile intrinseci prin care se definește poeticitatea sunt: caracterul subiectiv al enunțării, organizarea formală specifică (principiul versificației), caracterul autotelic 3 și caracterul ficțional al referentului. Poeticitatea se realizează prin strategii discursive, precum simbolizarea, totalizarea (actul semnificării se realizează prin întregul context stilistic), devierea (de la normele limbii literare și de la uzanțele comunicării pragmatice) ca mecanism de metaforizare și de producere
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
știu încotro să-mi îndrept poemul/ pentru a-l vedea pe Celălalt,/ pentru ca să fie văzut de Celălalt,/ pentru ca să lase niște urme pe care să le văd" (subl. mea, E.I.). Chiar și în condițiile în care nu își poate dovedi esența autotelică, din cauza invaziei necruțătoare a realității infiltrate abuziv, poemul pe care îl scrie Dan Bogdan Hanu rămâne o spectaculoasă desfășurare de forțe prin care autorul se instituie pe sine, dar se și raportează la Celălalt. Referințe critice (selectiv): Nicolae Prelipceanu, în
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
p. 149). ...majoritatea exercițiilor școlare, atît cele tradiționale, cît și cele moderne [...] abordează tehnicile descriptive fără a ține seama de problema relației dintre descriere și povestire. Ca regulă generală, aceste exerciții fac din descriere un sistem atît autonom, cît și autotelic și determină elevul să producă descrieri "flotante", descrieri "decontextualizate" dacă se vrea, spre exemplu, să se arate acel monstru. Nu ar fi ceva foarte grav dacă aceste texte aflate în derivă nu ar prezenta de obicei caracterul unui fragment de
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
ne impune propriile convingeri, ci, în primul rând, pentru a-l califica pe interlocutor ca fiind incapabil să aibă dreptate". Demonstrația (raționamentul apodictic) reprezintă doar un element de susținere în discursul polemic, și nu scopul demersului în sine. Ea este autotelică, fiind independentă de context. De aceea e admisă ca adevărată, iar prezența ei în discursul polemic poate influența pozitiv gradul de credibilitate al acestuia. Astfel, în discursul polemic, demonstrația este dezirabilă, fără a fi absolut necesară și suficientă, pe când argumentarea
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
care le trasează gazetarul alcătuiesc, groso modo, dimensiunea principială a unei conștiințe literare moderne, ceea ce presupune, dacă ne raportăm la contextul cultural interbelic, implicarea într-o confruntare, deschisă și intensă între vechi și nou, între arta cu tendință și arta autotelică, adică într-o polemică generalizată pe care n-a ocolit-o nici unul din marile condeie. Se știe că intransigența argheziană vădește o imensă responsabilitate față de actul creației, de aceea, atunci când se pronunță asupra problematicii literare, scriitorul emite sentințe definitive. "Dar
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
rem, ad locum, ad verecundiam, iar cel de-al doilea, eliberat de chingile retorico-formale, caută să încânte, deci să-și seducă lectorul, în primul rând, prin forța de sugestie a ficțiunii. Pamfletarul Arghezi, prin invenția personală activă, glisează în planul autotelic al literarității fie printr-un gest ritualic, în care cuvântul-demon devine forță vie, demolatoare, abreactivă, fie substituind realului-conjunctural un scenariu ilar, grotesc, absurd în maniera lui Mateiu Caragiale, ambii naturi lirice și fundamental pamfletare în opinia avizată a lui Alexandru
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
animat și se mișcă ridicol, în spațiul fictiv. Poate că așa ar trebui văzute cele mai importante dintre țintele argheziene: ca protagoniști-tip, jucându-și rolul comic într-un scenariu complex care începe în realul-cotidian și se sfârșește în imaginarul autotelic. Așadar, să spunem, o dată cu Mariana Ionescu, că "datorită intențiilor caricaturale ale pamfletarului, personajele pamfletului se află chiar mult mai departe de imaginea modelelor lor reale decât personajele unor genuri de inspirație istorică, romane, piese de teatru, balade, epopei"271. 7
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
o distanță considerabilă unul de celălalt, doi locutori aparținând, în primul rând mental, unor lumi situate la antipod: o lume rațională, instituționalizată, ordonabilă, dependentă de temporal și deci reglementată de principii oricând susceptibile de intervenția umană, iar cealaltă lume: afectiv-empirică, autotelică, inefabilă, insubordonabilă, generatoare de sens estetic și deci creatoare. În realitatea prediscursivă a polemicii, ei devin așadar personaje cu statut exponențial care se găsesc a priori într-o stare conflictuală latentă. Integrat amniotic celei de-a două lumi, Arghezi dezvoltă
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
vine după câteva decenii de supremație în studiile literare americane în special, anglo-saxone în general, a ceea ce s-a numit New Criticism, în care accentul nu era pus pe tradiție sau context cultural, ci pe imanența textului, pe caracterul său autotelic. Harold Bloom a reușit să stârnească, alături de un alt Bloom, deloc legat de el (ci mai ales de Saul Bellow, vezi cartea sa Ravelstein, un roman în care este recognoscibil Allan Bloom), o amplă discuție în mediile universitare americane în legătură cu
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
și cel vizual (pictural sau sculptural), reînscriind literatura în contextul artelor ce, alături de pictură și sculptură, particularizează condiția omului. Recursul la descrierea ekphrastică vorbește despre statutul literaturii ca artă similară picturii; mecanismul ekphrastic repune literatura în sistemul discursurilor artistice și autotelice despre lume. Pe de altă parte, trei din operele de artă evocate în ekphrasis, Plata dijmei, Parabola orbilor și statuia zeiței Victoria, au clare veleități alegorice. Semnificația romanelor se construiește reciclând sensurile metapicturale antrenate de operele de artă. Astfel, amândouă
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
văzută ca adevăr și creație liberă. Dacă prin lógos se pot stabili direcțiile de cercetare și logica discursului, precum și interpretarea artistică, prin ludus, văzut ca instrument al mitului, se înțelege procesul creației libere a artei. Arta trebuie înțeleasă ca fiind autotelică, unde jocul are funcția de a activa spiritul: jocul funcționează în virtutea jocului. Prin intermediul jocului se mențin puterile creative ale spiritului și este în esență creator de mitologie și, prin urmare, este baza activă a artei în general. În acest sens
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
discursurilor. De aici rezultă și imposibilitatea raportării celor mai multe texte la canoanele stabilite de cei mai mulți cercetători și de aici este instructivă clasificarea care ilustrează interacțiunea dintre genurile discursive și tipurile secvențiale. Se constată astfel că, pe de o parte, textele poetice (autotelice) utilizează un tip secvențial ce traversează mai multe subgenuri (poem versificat, proză poetică, slogan, maximă etc.) și constituie un hipergen al discursului care particularizează una sau mai multe secvențialități (poem narativ, slogan argumentativ etc.) și, pe de altă parte, textele
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
prima este devenire, se construiește în contact cu alteritatea - mai precis, cu bărbații -, a doua se prezintă a fi matură din fașă, este de natură patologică, consecventă cu sine, în sensul seducătorului kierkegaardian, cel pentru care seducția este pur act autotelic: „Nu îmi face plăcere, dar o posed din orgoliu; în geamătul ei fericit e atâta candoare, atâta viață, că stau la pândă cu toate simțurile mele să prind cât mai mult din secretele ființei ei ce susură, susultă, șoptesc, se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
1963 „ (D. Sălăvăstru, 2004, p. 99Ă. Acesta cuprinde cele patru dimensiuni intercorelate: ■ persoană (personalitatea A creativă; 2.2.1. Procesul creației „ Legendă Meșterului Manole ne dezvăluie esență creației. Creația este legea însăși a vietii spirituale a omului, actul creației este autotelic că și jocul: rațiunea lui de a fi se află în el însuși” (V. Pavelcu cît. în A. Munteanu, 1994, p. 56Ă. După cum sugerează autorul, creativitatea învolburează cele mai autentice fântâni ale ființei, eliberând în impulsuri imprevizibile o lume nouă
CREATIVITATEA ÎN CONTEXTUL EDUCAŢIEI ESTETICE / Metode și tehnici de dezvoltare by Marieana Lucianu/Adriana Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/756_a_1051]
-
pildă, conform căruia arta reprezintă ultimul scop al tuturor revoluțiilor: libertatea și fericirea individului (cf. p. 144)? Și ce se poate spune, de fapt, despre teoria comunistă-marxistă a transformării muncii, odată societatea de clasă abolită, într-o activitate liberă, creatoare, autotelică, pe scurt estetică (p. 132)? Când ne amintim că drumul spre această admirabilă societate a trecut și mai trece încă printr-un foarte lung lanț de Gulaguri, Katynuri, poliții secrete, teroriste etc., etc., concluzia nu poate fi decât una singură
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
lui Heidegger din Hölderlin, cu reflecțiile lui Valéry despre Mallarmé și Baudelaire, nu-l neglijam nici pe Manolescu, auctor al unor incitante excursuri în conștiința de sine a poeziei românești, nici pe Noica, necum cercetările asupra izotopiei autoreferențiale ori asupra autotelicului kantian. Serioasa cunoaștere a praxelor teoretice îmi surpa semețirea antiromânească, ajutându-mă să am o bună distanță față de fenomenul poetic. Pricepeam altfel stihuri eminesciene, blagiene ori bacoviene ce nu-mi ieșeau din minte. Nu-mi repugna să mă dau la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
-mi complic existența. Să mi-o pun singur: iată o formă de autoerotism încă neîncercată de mine. Mai bine pune-ți-o tu întâi! Pe urmă, după efecte oi judeca dacă merită să încerc și eu genul acesta de operație, autotelică și moebiană; pe urmă... îmi voi instala în birou chiar și un aparat de tras șuturi în fundul personal, ca pentru a ilustra, încă o dată, our romanian proclivity to masochism. (Revista "Antiteze", nr 11 și 12, 2002) Ioan Es. POP Literatura
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
scriitori europeni din ultima vreme sau, s-o luăm altfel: unul dintre puținii scriitori de altă limbă decît engleza notoriu, dar nu datorită unor calități negustorești excepționale. Aceasta Înseamna, desigur, că pe scriitorul francez nu-l interesează tradiția literaturii moderne, autotelică și hiperconștientă de propria sa ființă. Dacă adăugăm la acest refuz oribil În cazul unui scriitor francez, cel puțin un explicit prozelitism, avem dintr-o dată motivul pentru care, anul acesta, de pildă, Houellebecq a pierdut, la scor strîns ce-i
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
poate de simplă, care stă probabil la baza nombrilismului membrilor oricăror minorități: fiind obligați să se privească mereu În oglinda Întinsă cu atîta solicitudine de societate, ei ajung să se iubească sau să se urască - devin În orice caz solipsiști, autotelici, profunzi... Există desigur tentația de a adopta În privința homosexualității - fie ea feminine, cum se Întîmplă În cazul nostru - trei atitudini: primele două sînt angajate: Împotriva sau pentru,de pe poziții esențialist-religioase sau relativist-culturale. Ultima, detașată, aruncă o privire „estetică” asupra decorului
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]