4,300 matches
-
urează sănătate". în primele săptămâni ale lunii iunie ^40, după ce Frontul Renașterii Naționale se transformase în Frontul Națiunii - din care evreii nu mai puteau face parte - se dădea la radio imnul noii formațiuni: "România mare e acum mai mare/ Fiindcă avântul ei s-a mai mărit". Cu refrenul: "mai mărit". Mi-a rămas în minte șocul simțit la auzul primelor cântece legionare, care te luau pe sus. Cu ce putea pune pe gânduri pe un adolescent, ce numai de moarte habar
Bebeluși și turnători by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10384_a_11709]
-
un cuvânt e plasat anapoda, tulburând platitudinea strofei în felul toporului aruncat în apă, în alte contexte se înșiră versuri înmărmuritoare, care dau întreaga măsură a non-talentului autoarei: "Memoria atârnă stupi/ Înghesuiți, de cumințenii" (Lana); În delicate golfuri îmi adună/ Avântul răsuflării" (Douăzeci și trei); Ea e cea care știe s-aștepte,/ Pardosind cu brânduși încăperea"; "Ca-ntr-un ogor roditor el și-a pus/ Sămânța-mbuibată de-acea nemurire/ Ce trage în sus, tot mai sus"; "Azi pot să zbor: aeriene
Degradarea poeziei by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10431_a_11756]
-
pași. lumina albă și rece decupează alene prima treaptă. două botine albastre bogat garnisite încep să urce scara. amândouă deodată. picioarele nu se văd. pot fi ale unei copile care încearcă să facă pe placul cuiva și să-și domolească avântul. ori ale unei tinere care vrea să amâne întoarcerea acasă de la un bal mascat. pot fi ale unei bătrâne - simt fiori de oroare - cum sunt acelea ale căror tălpi refuz de atâția ani să le spăl în joia verde. chiar
Sisi la zander by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/4432_a_5757]
-
Bambolino,/ Ce-ai mîncat/ De te-ai umflat?/ Mare cît un bloc,/ Cioc, boc,/ Treci la loc!". Țacanii îi trag la picioare și pumni în coaste pînă se înroșesc la față și încep să transpire; cei mai apucați își iau avînt și se reped cu capul înainte, ca-ntr-un perete de vată, elastic. Dar domnul Dino doarme liniștit mai departe. Educatoarele sînt în extaz: pot și ele să-și mai tragă sufletul, să stea pe-o bancă la umbră, să
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/6027_a_7352]
-
pe pîntecul său întunecos. Tu Nu pleci plecînd nu rămîi rămînînd blajin și totodată nespus de aprig bați cu-ncăpățînare-n toba Soarelui cînd pogoară-ntunericul înveți tăcerea cînd larma e-n toi ca și cum ai învăța o limbă străină perorezi plin de avînt cînd rămîi singur bîlbîi anodine cuvinte cînd te afli-ntre oameni te străduiești să dărui încredere Celuilalt și culmea cîteodată îți iese să fii chiar Celălalt. Semn de carte Se spune că apele sunt parodii că iau în rîs înfățișările
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/8207_a_9532]
-
zilei și, seara, reintră triumfal în oraș, fluturîndu-și cascheta ciuruită, în sunet de fanfare și în hămăit de cîini. Evident, acest soi de vînătoare nu-l poate mulțumi pe Tartarin, care visează tot timpul expediții eroice, chiar dacă în spiritul său avînturile unui Don Quijote se ciocnesc cu prudența și comoditatea lui Sancho Panza. Hotărîtoare, în condițiile locului, e însă văpaia soarelui meridional, care transfigurează totul, făcîndu-l să pară altfel decît este: "Omul din Midi nu minte, se înșală. El nu spune întotdeauna
Epistolă către Odobescu (IV) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/8031_a_9356]
-
o asemenea deplețiune a eului care nu se mai poate sprijini decît pe umbrele irealității, ar putea avea parte de o contrapondere, de o consolare. În măsura în care existența eșuează, în care realul se lasă mistuit de gol, cuvîntul poetic își ia avînt, își arogă libertatea, o libertate solară ce-l echivalează cu sine într-o teurgie estetică: „Prea important Cuvîntul prea izvodit din sine/ prea neînvățat cu nimeni” (Soare). Sina Dănciulescu se dovedește a fi o poetă de remarcabil har în interiorizarea
Impresionism liric by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13188_a_14513]
-
încercare grea, acum când am în vedere constituirea întregii ediții de inedite. Oricare din volume își descoperă puncte grave, judecăți polemice, accente de orgoliu personal și preferințe, experiențe mai mult sau mai puțin decisive, trecute prin judecăți de conștiință, ezitări, avânturi, confruntări de idei și atitudini, în fond, trăsături general umane. Important este accentul cu totul special al scrisului lui Ion Agârbiceanu, nevoia de eternitate a rădăcinilor românești pe meleagurile transilvănene. Un singur exemplu. Străfulgerarea de o clipă, în stare să
Ineditele Agârbiceanu by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13344_a_14669]
-
a Școlii de sociologie) cade cu precădere asupra vieții de zi cu zi a monografiștilor, a opțiunilor lor de viață, a prieteniilor și dezamăgirilor. Și devine astfel evident că prăpastia care desparte acum, ca viziune existențială, preocuparea sociologică de violent-distrugătorul avînt legionar era cu 70 de ani în urmă doar un fir subțire (deși esențial) între două moduri de canalizare a aceleiași energii înnoitoare născute de Primul Război Mondial. Unii voiau să recupereze satul original, construind în același timp closete și
Sociologia militans by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13395_a_14720]
-
-sa în funcția de rotweiler pe palierul apartamentelor noastre... Evident, am optat pentru "sub masă" fără să acuzăm pe cineva, ci, dimpotrivă, fiind mândri că trăim în aceeași patrie cu urmași atât de fideli ai vitejilor daci... Însă, văzându-le avântul și voinicia (haiducia, am vrut să spun) cu care au învins cele vreo 200 de animale sălbatice aduse în bătaia puștilor ca în vremea ceaușismului multilateral dezvoltat și glorios-păstrate în gena președintelui PSD, ne-am gândit că acești vânători-paralei ar
Obeliscul realităților noastre by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12056_a_13381]
-
cunoaște o radicalizare, o rebeliune ce-l aliniază uneia din ipostazele de bază ale poeticii moderne. De la mica demonie a ironiei și a circumspecției țăranului nostru se ajunge la o exaltare în negativ, la o metafizică masochistă ce-și interzice avînturile spre valorile pozitive, girate de divinitate, realizînd conștiința unei culpe, a unei delegitimări ontologice a creaturii. Alături de Ion Alexandru, Ion Gheorghe, Gheorghe Pituț, George Alboiu, paladinii expresionismului rural șaizecist, Gheorghe Istrate ne înfățișează un scenariu al luptei cu materia, care
Obsesia materiei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12025_a_13350]
-
Gheorghe Grigurcu Teoria literaturii a luat în ultimul timp un avînt ieșit din comun. Masivă dar și arborescentă, proliferantă pe multiple paliere, ea pare a marca un moment al preeminenței rațiunii asupra vectorilor iraționali, empatici ai abordării creației, dacă nu total nesocotiți măcar încadrați în scheme conceptuale tot mai sofisticate. Miza
Pornind de la sincronism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12065_a_13390]
-
noi, timișorenii, am fost ajutați să transcendem nevolnicia unui ochi mai puțin rafinat și a unei urechi mai puțin versate. Intrând în spațiul dublu al muzicii și sculpturii pentru a înțelege în fapt virtuțile triadei, sufletele noastre și-au lua avânt spre înalt pentru ca, în ultimă instanță, să se întoarcă tot la noi. Dar, mai puri, mai generoși și mai puternici, am fost capabili să înțelegem mecanismele jocului ekphrastic și chiar să le repetăm. Recunoscători celor doi artiști, le-am ridicat
Ekphrasis by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/12219_a_13544]
-
în spirit academic. Trebuie să fac mea culpa, deoarece discuția, inteligentă și vie, dintre cei doi intelectuali a avut darul să-mi stimuleze nemunca și m-a îndemnat - horribile dictu - să gândesc și să-mi amintesc de vremurile în care avântul revoluționar al maselor asigura triumful socialismului atotbiruitor. Cele ce urmează nu au pretenția unei panorame sistematice, ci câteva amintiri, impresii atâta cât să încapă într-un metru cub, despre fapte care au influențat adânc cel puțin două generații. Generația mea
Umbre pe pânza unor vremi by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/12596_a_13921]
-
ajuns în ușă, le strigă marțial: -Încolonarrrea! Cu cântec spre masa din sufragerie, înainteeeee, marș! Doamnele, palide și dârdâind din cauza frisonadelor, se bulucesc spre ținta indicată însoțite de cântecul-marș de care Haralampy își aduce brusc aminte și îl fredonează cu avânt: "Treceți batalioane române Carpații,/ La arme cu flamuri și flori / V-așteaptă românii, v-așteaptă și frații,/ Cu inima la trecători..."//, refren reluat apoi în trio la privirile crunte ale lui Haralampy. Se așează la masă tustrei, iar doamnele privesc
Un surâs în plină vară by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12667_a_13992]
-
mare izbîndă pentru proletariat, de parcă în țările lor de baștină metrourile ar fi fost făcute pentru uzul claselor de sus. În ceea ce ne privește ideea construirii unui tren metropolitan a apărut între cele două războaie mondiale, în scurtul interval de avînt economic al României. Tot atunci, de altfel, s-a născut și ideea Canalului Dunărea-Marea Neagră. Nimănui nu i-a trecut însă prin cap, între cele două războaie, că o idee interesantă economic va fi transformată într-un Gulag de regimul
Metroul lui Ceaușescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12689_a_14014]
-
de carieră, s-a ținut departe de mode și fasoane, calmând grațios și subtil puseurile și frisoanele, fie ele interne sau externe, manifeste sau obscure. L-am reîntâlnit recent la Paris, când i-am admirat piruetele pline de generozitate și avânt, grație cărora intersectează profitabil acele tendințe vivante, productive din muzica nouă, ori evită strategic fundăturile croite de exercițiul facil și steril. M-a impresionat temeinicia cu care își face, săptămânal, rondul instituțiilor la care funcționează ca profesor. Universitatea Panthén-Sorbonne, Conservatoarele
Foc fără fum by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12707_a_14032]
-
El salută cu entuziasm orice semn de liberalizare (anii 60 cu apariția mandatarilor, reapariția țigărilor și a băuturilor occidentale în restaurante, concertele efectuate la București de nume de legendă ale show-biz-ului Yves Montand, Gilbert Bécaud, Cliff Richard, Louis Armstrong noul avînt al literaturii, filmele de capă și spadă turnate în România de celebrul Jean Marais). Destinderea de la sfîrșitul anilor șaizeci este sintetizată de Dan Ciachir în două fraze de scriitor mare: Nu trecuseră opt ani de cînd, deasupra unei statui înălțate
Muzica timpului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12694_a_14019]
-
carte, vom vedea că majoritatea acelor scriitori sunt, înainte de toate, niște foarte buni povestitori. Indiferent că e vorba de Yourcenar, Kawabata, Cortázar sau de Coelho. Nu putem decât spera că acești tineri prozatori care vin acum puternic își vor tempera avântul experimentalist (vizibil bine doar la unii) și vor descoperi savoarea și adevărata provocare a povestitului pur și simplu. Căci, slavă Domnului!, realitatea înconjurătoare furnizează subiecte extraordinare pe bandă rulantă, iar televizorul, orice ar spune teoreticienii "societății spectacolului", nu știe să
Povestiri pe 16 mm by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12771_a_14096]
-
Pavel Șușară I. în primii ani ai deceniului șapte, cînd Marin Gherasim, Horia Bernea și Teodor Moraru începuseră deja să se manifeste public, în pictura românească lucrurile intraseră încet pe o direcție oarecum normală. Propagandiștii anilor cincizeci își cam cheltuiseră avîntul retoric, loturile de tractoare sosite din U.R.S.S. nu mai făceau obiectul extazierilor cromatice, iar cei însărcinați cu verificarea șevaletelor și a pensulelor artiștilor suspecți, se cam leneviseră și ei. Ba chiar au apărut cîțiva tineri artiști care, pe nesimțite
Artă tradițională / Artă alternativă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12800_a_14125]
-
sforța, ...dacă încape... volumul, adică, în salopetă ; să-l aibă, la el, în buzunar, în pauza de prânz, muncitorul, ...mai mușcă omul din sandvișul lui cu brânză, cu salam, cu ce -o fi, mai citește un vers, să-i dea avânt... care să... mă-nțelegi? făcea isteric, fixându-mă cu ochii lui albaștri, apoși, în care lucea demența. Scriu aceasta, pentru oricine s-ar mai îndoi vreodată că realitatea nu bate uneori orice ficțiune...
1952, 53, nedatate by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12852_a_14177]
-
spunem, la capătul acestei radiografii, că spațiul artei noastre monumentale este stăpînit de sindromul absolutei dezordini, încă n-am spus nimic. Cele mai grele deșertăciuni, cele mai naive utopii, cele mai lacome chimire, cele mai rafinate lingușeli, cele mai deșănțate avînturi propagandistice și cele mai crispate dorințe de putere se întîlnesc - și se consolidează reciproc - aici. Nu există formațiune politică, organizație cu pretenții reprezentative sau domeniu al vieții publice, mai mult sau mai puțin militarizat, care să nu se simtă obligate
Eternitate și fantasmagorie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12340_a_13665]
-
a lui j în locul lui ș poate fi o simplă eroare, produsă din necunoașterea regulilor sau neatenție; poate fi însă și un rezultat al nefixării în norme și în dicționare a cîte unui cuvînt (ca șvung, din germ. Schwung ,elan, avînt": conservarea lui ș este motivată etimologic, dar cine nu se gîndește la etimologie folosește și formele jvung sau jvunc). în marea majoritate a cazurilor actuale este însă vorba, pur și simplu, de o intenție expresivă, ironică, ludică. Am găsit extrem de
Ș/J by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12356_a_13681]
-
se celebra pe sine. Nu este el acela de care tremurau toți? Nu i se înmuiau genunchii lui Eugen Barbu, când îl vedea, trecând în limuzină, la Șosea, pe Paul Niculescu-Mizil? Pauza de publicitate - ultima din acest veac - îi taie avântul: la reluare va arăta șters, tern, terminat. Așadar și prin urmare, întrebări binevoitoare, răspunsuri măsurate, câte un detaliu care promite ceva - un spectacol, la urma urmei. Unchiul din America. Ultimul mohican. Mortul din ladă. Insul se recomandă așa cum își închipuie
Partea cea bună a părți rele by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12418_a_13743]
-
aerul se răsfăța atingîndu-le pielea argintie, frunzele lor gesticulau înțelesuri indescifrabile prin fața norilor. M-am îndreptat spre unul din ei, m-am cocoțat cît mai sus, aproape de vîrful tremurător și, strîngînd bine în brațe snopul ultimelor crengi, mi-am luat avînt și mi-am dat drumul spre pămînt, încovoind în cădere îngăduitorul arbore care mă ajuta să zbor. Probabil că am mai încovoiat și alți mesteceni, în acea copilărie a realului, și probabil că și alți "zburători" de vîrsta mea, din
Dinu Flămând și Alex. Ștefănescu în dialog by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12381_a_13706]