374 matches
-
ai fenomenului literar. Cea mai recentă carte, Prozastice (Ed. Institutului Cultural Român, 2004) îl recomandă pentru această omologare, probă stând rafinatele eseuri despre proza de azi, de la Ștefan Bănulescu, la Mircea Cărtărescu și Al. Vakulovski. Obiectul comentariului nostru este însă Avangardismul românesc, cuprinzând un studiu, o antologie de texte literare și un compendiu de manifeste, programe, texte eseistice și publicistice. Surprinzătoare este lipsa unei bibliografii explicite, de vreme ce avangarda literară românească a fost cercetată de-a lungul timpului de Nicolae Balotă, Matei
O nouă antologie by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/11809_a_13134]
-
rămas fidel definiției date de părintele său: atotputernicia visului, jocul dezinteresat al gândirii, un nou chip de a exista în lume. Nicolae Bârna nu uită să acorde locul ce i se cuvine "antiliteraturii" lui Urmuz, cel de precursor absolut al avangardismului, dar și de anticipator al absurdului, citatul din Eugčne Ionesco fiind revelatoriu: "este într-adevăr unul din premergătorii revoltei literare universale, unul din profeții dislocării formelor sociale, ale gândirii și ale limbajului din lumea de azi". Față de antologiile-standard, Nicolae Bârna
O nouă antologie by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/11809_a_13134]
-
antologiile-standard, Nicolae Bârna acordă spațiu unor autori mai puțin cunoscuți, dar prezenți în Antologia literaturii române de avangardă alcătuită de Sașa Pană, precum și unor texte care i s-au părut criticului că anticipează sau catalizează spiritul reformator și profetic al avangardismului (Bacovia, George Magheru, Ion Barbu, Dan Botta, Geo Dumitrescu). Tot astfel sunt antologați autori aflați în vecinătatea mișcării: B. Fundoianu, Virgil Carianopol, Tașcu Gheorghiu, M. Blecher, Constant Tonegaru, dar nu și Miron Radu Paraschivescu. Aproape 200 de pagini de poezie
O nouă antologie by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/11809_a_13134]
-
de la prezumția că literatura română începe cu ei. Dincolo de delirante inventare ludice, de improvizația epatantă și programaticul elan demolator, avangarda românească, prin noul frison indus, a însemnat schimbarea la față a sensibilității și conștiinței artistice românești, sincronizarea și internaționalizarea acestora. Avangardismul a fost poate cea mai revoluționară înfăptuire după momentul Eminescu, ceea ce și demonstrează cartea lui Nicolae Bârna, prin virtutea ei de aide-mémoire al unei aventuri literar-artistice cu protagoniști de talia unor Ion Vinea, Ilarie Voronca, Mihail Cosma, Tristan Tzara, Marcel
O nouă antologie by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/11809_a_13134]
-
Naum (care alături de Paul Păun și Virgil Teodorescu, semnează celebrul pamflet Critica mizeriei ). Riguroase și expresive sunt textele lui D. }epeneag, atât cel despre arta onirică (preluat din antologia lui Corin Braga, 1997), cât și eseul Tentativa onirică, după război. Avangardismul literar românesc, Studiu și antologie de Nicolae Bârna, Editura Gramar, București, 2003. 304 pag.
O nouă antologie by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/11809_a_13134]
-
intervalul deceniilor 5-8 ai secolului trecut. Destul de tranșant și din acest motiv lipsit de nuanțe și subtilități, se consideră postmodernismul (neomodernismul), un fel de replică la cele petrecute anterior. Evoluțiile muzicale din anii amintiți, sunt adesea puse generic sub umbrela avangardismului, cu tot ce presupune acesta, de la serialismul integral la creația stocastică, spectrală, acusmatică sau efectologică, până la cea aleatorică, minimală, repetitivă și alte varietăți consacrate. Simptomatică rămâne această aspirație, chiar obstinație a compozitorilor din epocă, de a împrospăta cât mai rapid
Două ipostaze ale postmodernismului. In: Revista MUZICA by Adrian Iorgulescu () [Corola-journal/Science/244_a_479]
-
dintre America și Marea Britanie în domeniul muzicii populare a avut un efect major în ce privește stilul gospel. În timpul secolului al XIX-lea muzica creștină se confruntă cu o problemă devenită moment de răscruce în istoria muzicii moderne și anume retorica și avangardismul artei muzicale creștine ce are legături cu muzica profană, fapt ce demonstrează și mai mult toleranța creștinismului față de muzica seculară. Fisura dintre limbajul specific al muzicii de concert și cel al muzicii de biserică s-a accentuat în secolul al
Rolul muzicii sacre în transformarea societăţii. In: Revista MUZICA by Cristian CARAMAN () [Corola-journal/Science/244_a_484]
-
de umanitate" - se confesează Darie, eroul din Paradisul suspinelor, vorbind mai degrabă în numele lui Ion Vinea, autorul, al cărui alter ego s-a spus nu o dată că ar fi. Un "caz", iată latura cea mai expusă a acestui "clasic al avangardismului", atît de refractar, totuși, la fixarea în formulă. Giurgiuvean ca și Tudor Vianu, cu care mai are în comun prin pură coincidență și anul morții, Ion Vinea (Ioan Eugen Iovanache - 1895-1964) va fi, prin excelență și pentru destulă vreme, creatorul
Iulie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/12680_a_14005]
-
morală fac din autorul Libertății de a trage cu pușca un poet politic, spune criticul, un pătimaș sarcastic necruțător al actualității, contestatar și polemist, nu demistificator, un ironist detașat și gratuit care pledează pentru banalitatea cotidianului, un poet al cărui avangardism popular (expresia lui Gh. Grigurcu) e în linia unui Arghezi sau Bogza. Părere împărtășită și de Mircea Iorgulescu în cronica primei ediții a acestei antologii: "Mai curând contestatar decât nonconformist, e iconoclast din disperare. Din neputință. Teribilismul eventual este o
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/13974_a_15299]
-
e dat în traducerea, desigur fictivă, a aceluiași Miron Grindea. Traductologii ar putea extrage vreo învățătură teoretică din acest dat original. Evreu trecut la ortodoxie în 1936, Ionathan X. Uranus se desparțea de esoterism și René Guénon, ca și de avangardism. A fost preot ortodox la București, 1951-1956, când a pierdut parohia, continuând aceeași carieră bisericească în Banat, între 1962-1976. În texte, Dumnezeu este un personaj recurent. "Sunt un ales al Domnului." (Omul exorbitant) "După ce Dumnezeu, dezlănțuindu-și duhul desăvârșit în
Un avangardist dincoace de ariergardă by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/10684_a_12009]
-
modern". Oricât de rezonabil și echilibrat (el combate ,jalnicele imitații sterile, fie ele Ťmodernisteť", fie ele Ťpseudo-tradiționalisteť, clișeele, falsul motiv patriotic ,tratat fără talent și versificat fără culoare", semănătorismul minor) Ion Pillat respinge prea categoric ,literatura de import", mai exact, avangardismul, care credea că reprezintă ,un pericol de desnaționalizare, de înstrăinare de pământ și de neam". Acesta ar fi fost îndepărtat de către grupul de la ,Gândirea", lupta ,fiind câștigată de tradiție și clasicism față de modernism, sau de voiți, inovație și anarhism poetic
Ion Pillat,critic literar by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/11411_a_12736]
-
of literature) (vol. 10), University of Minnesota Press, Minneapolis, 1984. footnote>. Această idee poate servi în calitate de o primă aproximare. Este de remarcat aici termenul „post-avangarde” care poate fi interpretat atât că situare temporală după și în afara celui de-al treilea avangardism, cât și ca alteritate față de criteriile avangardiste în evaluarea calitativa a produsului artistic-muzical potmodern. Văzut că post-avangardism într-o opoziție cu un posibil neo-avangardism care ar sugera continuitate, postmodernismul muzical se raportează la etapa artistică anterioară prin prisma unei prezumptive
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
fetișizarea Antichității) - Baroc (dispersare - romantism); - perioadă tranzitiva (preclasicism - rococo) - A doua etapă (prometeica): Clasicismul vienez (cristalizare - clasicism - nouă paradigmă - beethovenocentrism) - Romantism (dispersare - romantism); contextul cel mai potrivit exemplificării prin analogia obiectiv/subiectiv - perioadă tranzitiva (post-romantism - verism) - A treia etapă (oedipiană): Avangardism <footnote În contextul ultimei avangarde (anii '50-'60) creația lui J. Cage, I. Xenakis și a minimaliștilor americani (Ph. Glass, Ț. Riley, S. Reich și La Monte Young) reprezintă semnul prevestitor al unei dispersii prin însăși poziționarea lor drept "avangardism
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
Avangardism <footnote În contextul ultimei avangarde (anii '50-'60) creația lui J. Cage, I. Xenakis și a minimaliștilor americani (Ph. Glass, Ț. Riley, S. Reich și La Monte Young) reprezintă semnul prevestitor al unei dispersii prin însăși poziționarea lor drept "avangardism de reacție" față de ipostază pan-serială adoptată de către continuatorii lui Webern (Boulez, Stockhausen, Nono). footnote> (cristalizare / clasicism / nouă paradigmă) - Avangardism 3 (dispersare / romantism)1 - perioadă tranzitiva - emergentă postmodernității; A patra etapă (proteica): dată fiind atât complexitatea (consistentă moștenirii moderniste pulverizate
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
Glass, Ț. Riley, S. Reich și La Monte Young) reprezintă semnul prevestitor al unei dispersii prin însăși poziționarea lor drept "avangardism de reacție" față de ipostază pan-serială adoptată de către continuatorii lui Webern (Boulez, Stockhausen, Nono). footnote> (cristalizare / clasicism / nouă paradigmă) - Avangardism 3 (dispersare / romantism)1 - perioadă tranzitiva - emergentă postmodernității; A patra etapă (proteica): dată fiind atât complexitatea (consistentă moștenirii moderniste pulverizate), cât și specificul situației (emergentă gradata, "în valuri" a postmodernității), suntem puși în fața unei situații insolite, fără precedent în întreaga
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
a unei gândiri postmoderne o putem reprezenta prin analogia unui proces de infiltrare sau contaminare, în orice caz manifestate în limitele unui proces invaziv parțial sau realizat la modul gradat și niciodată cu pretenția cuceririi, precum și înstăpânirii definitive în teritoriile avangardismului orientat pe traiectoria descendentă a dispersiei. Putem prezuma astfel, ca ambiguitatea rezultă din conflictul dintre cele două atitudini sau strategii de manifestare și legitimare pe care le dețin gândirea modernista - cu pretenția unei privilegieri și hegemonii necondiționate, si, de cealaltă
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
a pus în circulație o emisiune de timbre ce are ca subiect lucrări ale unor importanți pictori avangardiști români. Schimbările fundamentale, politice și sociale, pe care prima conflagrație mondială le-a adus pe întregul mapamond, au influențat și arta plastică. Avangardismul a avut încă de la început reprezentanți artiști originari din țara noastră. Cele șase timbre sunt dedicate creațiilor artiștilor: Marcel Iancu (1895-1984), pictor, desenator și arhitect, adeptul unui dadaism pozitiv; M.H. Maxy (1895-1971), pictor, scenograf, artist decorator, autorul unor lucrări care
Agenda2005-02-05-general8 () [Corola-journal/Journalistic/283253_a_284582]
-
scriitor al absurdului, un scriitor suprarealist care-mi plăcea, Urmuz, el însuși îi datora mult lui Jarry.Pe scurt, literatura română nu m-a influențat cu adevarat". De fapt, îl rectific pe celebrul dramaturg, operă să este o continuare a avangardismului românesc interbelic care, la noi, avusese substanță și promotori pentru avangardă europeană. Și, de altfel, undeva mărturisește că visul este, adesea, la fundamentul creației sale. Nu folosea suprarealismul interbelic românesc onirismul că metodologie de creație, scriitorii aparținînd acestei specii avînd
Convorbiri cu Eugene Ionesco by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17747_a_19072]
-
izbutit decît pe jumătate, fiindcă m-am amestecat în limbajul visului. Acum știu ceva mai bine cum să procedez spre a lăsa visul să se desfășoare după logică lui proprie". De altfel din 1959 datează al său celebru Discurs despre avangardism în care observa că "omul de avangardă este opozantul față de un sistem actual. El este un critic a ceea ce este, criticul prezentului, nu apologetul lui". Apoi, creatorii teatrului absurdului, dintre care face parte și Eugène Ionesco, sînt o altă ipostază
Convorbiri cu Eugene Ionesco by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17747_a_19072]
-
care observa că "omul de avangardă este opozantul față de un sistem actual. El este un critic a ceea ce este, criticul prezentului, nu apologetul lui". Apoi, creatorii teatrului absurdului, dintre care face parte și Eugène Ionesco, sînt o altă ipostază a avangardismului interbelic. Beckett, Adamov, Weingarten, Tardieu, Ghelderode sînt afinii recunoscuți ai lui Ionesco. Într-un loc, referindu-se la categoria de absurd, afirmă: "De îndată ce exista decalaj între ideologie și realitate, apare absurdul. Nu este același absurd, e un sentiment al absurdului
Convorbiri cu Eugene Ionesco by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17747_a_19072]
-
Gândirea devine astfel apreciată îndeosebi pentru colaborarea lui Lucian Blaga, V. Papilian (1889-1958), D. Caracostea (1879-1964) la care se adăuga revista clujeană Gând românesc, o revistă ce afirma spiritualitatea românească din Transilvania. Nu aprecia, în schimb, revistele apropiate modernismului și avangardismului contemporan. Astfel revista Azi a lui Zaharia Stancu (1902-1972) era socotită ca prea îndepărtată de realitatea autohtonă și Familia din Oradea primește admonestări pentru că refuză transilvanismul. Dar, mai ales, Septimiu Bucur se ridică mereu nervos împotriva Jurnalului literar, care ar
Revista România literară by Nae Antonescu () [Corola-journal/Journalistic/15904_a_17229]
-
După ce a scris, în acest spirit, acel Petit manuel du parfait bonheur, în 1946 s-a sinucis, curmînd astfel tragic o viață și o operă. Cine nu recunoaște în Sașa Pană (Al. Binder la naștere) pe conservatorul ideal al memoriei avangardismului (suprarealismului) românesc și pe motorașul care, o vreme, l-a întreținut din solda sa de ofițer medic? Din această cauză i-am comandat, în 1971, să-și scrie memoriile. Așa s-a ivit cartea sa Născut în 02, o veritabilă
O postumă a lui Crohmălniceanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15951_a_17276]
-
pe motorașul care, o vreme, l-a întreținut din solda sa de ofițer medic? Din această cauză i-am comandat, în 1971, să-și scrie memoriile. Așa s-a ivit cartea sa Născut în 02, o veritabilă arhivă memorialistică despre avangardismul românesc. Ca poet a fost minor. Dar, repet, ca factor de întreținere a editat revista unu și numeroase ediții din opera avangardiștilor români, (inclusiv din Urmuz) rolul său fiind imens. Și trecînd peste timp, Crohmălniceanu pune în evidență rolul important
O postumă a lui Crohmălniceanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15951_a_17276]
-
prea mare lucru, or, această cercetare m-a trimis spre Biblioteca Academiei, spre Sașa Pană, care avea o colecție extrem de importantă de reviste, de documente avangardiste, și, încet, încet, am pătruns în intimitatea acestei mișcări. Am ajuns, astfel, să scriu Avangardismul poetic românesc, publicat în 1969, care este mai degrabă o carte de eseuri, și am considerat necesar să revin. Am rescris această carte în cea mai mare parte, i-am dat o formă mai sistematică, între timp m-am mai
Ion Pop: "Criticul ideal este cel care trăiește textul" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/15952_a_17277]
-
le enumăr. Timpul va avea grijă (sper) să mi se aplice un "tratament" mai adecvat, adică mai prob. Ce este limba "spargă", în care Dvs. ați scris câteva poeme? Limba "spargă" am inventat-o în 1946 (am pomenit doar de avangardismul meu, de propensiunea mea structurală spre "joc"). Ion Barbu mi-a interzis să includ acele "exerciții" în volumul meu de debut. Mult mai târziu le-am publicat în volumele Loto-Poeme (1972), în Jocuri de vacanță (1983), însumând până la ora asta
Nina Cassian - "Simțeam nevoia unei evadări într-o zonă în care se mai putea strecura feeria" by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/16234_a_17559]