94 matches
-
unu. avangardă literară a fost o revistă literară avangardista condusă de Șasa Până și Moldov, tipărită la București și Dorohoi între aprilie 1928 și decembrie 1932, care împletea elemente de dadaism și suprarealism. Inițial, publicația urma să fie numită "doi" la al doilea număr, "trei" la al treilea număr
Unu () [Corola-website/Science/313885_a_315214]
-
până la finele anilor patruzeci, curmat sub presiunea instalării regimului socialist. O parte din trăsăturile curentului au fost, totuși, reluate prin onirismul anilor șaizeci și șaptezeci - un curent, de asemenea, cenzurat de regimul politic. În ultimele decenii, odată cu revenirea asupra curentelor avangardiste (ale secolului XX) pe filieră postmodernă, opera unor scriitori ai generației tinere anunță o posibilă revenire a esteticii suprarealiste în literatura română. Primele manifestări ale suprarealismului în România din anii 1924-1934, în special în revistele "urmuz" (scoasă de Geo Bogza
Literatura română suprarealistă () [Corola-website/Science/297789_a_299118]
-
acolo, el fiind descoperit de strănepotul său în 1989. În această carte Verne a prezis multe dintre lucrurile care aveau să apară în anii '60. Unele au devenit realitate la momentul precizat de el, dar altele au fost atât de avangardiste încât societatea le-a atins abia după alte câteva decenii. Printre predicțiile lui Verne se numără: Verne a prezis că la muzeul Luvru din Paris se va construi un element central geometric modern. În 1989 I. M. Pei a ridica
Parisul în secolul XX () [Corola-website/Science/321344_a_322673]
-
lucru e cert: nimeni nu este pregătit pentru ceea ce se întâmplă după 1989 (3, p. 4) (subl.ns)". S-a ajuns aici abrupt, după nesperata prăbușire a Zidului Berlinului ridicat în 1961, la mijlocul anului 1989. Au urmat, ca niște spectacole avangardiste inverse celor inițiale, revoluțiile "de catifea" pentru înlăturarea pașnică a regimurilor din țările central-europene. În România, din 1989 până către finalul anilor 1990, același proces a generat morți, răniți, bolnavi, schilozi, rătăcitori printre distrugeri și tot mai mulți cerșetori. Iugoslavia
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
T. Arghezi), denunțând condițiile inumane, bine camuflate, din lazaretul de la Lărgeanca, în Deltă, până la evadarea bolnavilor cu „lepră vagabondă”. O capodoperă este reportajul-parabolă Trenul fantomă, adică „trenul secolului [...] reprezentând panica unei epoci”. Descripția și portretistica subsumează mărcile stilistice ale poeticii avangardiste: vagabondul caută „pepita unei coji de pâine”, „visul zace ca un înger tăiat de tren” etc. Stilistica pregnantă a reportajelor sale, amestec de revoltă și toleranță, potențial tragic și lirism, incisivitate, sarcasm și umor, este la fel de importantă ca evenimentul relatat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285887_a_287216]
-
Bogza, B. Fondane, Râul Iulian, Aurel Zaremba. Totuși scrisul lui dovedește că sursele umorului urmuzian nu fuseseră exploatate întotdeuna fericit și nici depășite. Similitudinea între textele celor doi, începând de la manieră în care sunt denumite personajele și terminând cu rețetă avangardista, îl plasează pe M. în seria de epigoni ai celebrului sau confrate. SCRIERI: Repertoriu, București, 1935. Repere bibliografice: Constantinescu, Scrieri, VI, 111-112; Straje, Dicț. pseud., 455; Șasa Până, Născut în ’02, București, 1973; 226-227; Ov.S. Crohmălniceanu, Figuri obscure din avangardă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288211_a_289540]
-
mai scăzută a vocii ce o exprimă - acel substrat permanent de neliniște, de necontenită insatisfacție, de incomoditate și incertitudine a ființei vulnerabile, care-i individualizează profilul uman și creator, așezîndu-l totodată printre prezențele cele mai definitorii pentru „starea de spirit” avangardistă. Marea temă a reflecției lui Voronca asupra condiției poetului și a poeziei va fi tocmai această neliniște existențială - și ea va alimenta toate demersurile sale de „activist” al avangardei, Într-un moment crucial al istoriei literaturii, cînd problematica limbajului va
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
oficializare”, deschis „admirației unanime”, pîndit de epigonice preluări. „Poate pentru o menținere Într-un echilibru de azur pur ar trebui să nu scrii” - notează poetul, marcînd (pe urmele lui Mallarmé, dar Într-un sens evident diferit) o extremă a atitudinii avangardiste anticonvenționale; căci orice scris riscă să se pietrifice Într-o „atitudine” sau Într-o „formulă”: „Va fi iarăși un cult, o altă foaie matricolă, va fi iar un catalog”. Mai mult decît opera (cristalizare supremă a experienței unice, irepetabile În
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
poate fi observată, mai devreme sau mai tîrziu, la majoritatea poeților de avangardă. Tovarășii de idei ai lui Voronca - un Stephan Roll, Sașa Pană, Geo Bogza - nu vor face excepție de la regulă. Între asemenea repere, definitorii pentru „starea de spirit” avangardistă, s-a cristalizat și la Ilarie Voronca o viziune specifică asupra poeziei, a noii „gramatici” a poemului; acel poem În a cărui „singură morală și religie” afirmase că se Încrede, găsind În el autentica sa „tărie” și „singurul (său) Îndemn
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
ca instrument, Întrucît a devenit subiect. El se confundă acum cu «gîndirea» omului, e legat de singura spontaneitate veritabilă: el este libertatea umană acționînd și manifestîndu-se”. Căci, cum s-a văzut din situarea poetului Între limitele definiției „stării de spirit” avangardiste, marea sa obsesie a fost mereu aceea a concurenței dintre „neliniștea” existențială și expresia ei verbală, a permanentizării stării de criză a eului, nesubordonat nici unei „formule” preconcepute, deschis, absolut disponibil, spontan În toate manifestările sale, reducînd cît mai mult posibil
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
precare frontiere, sînt de căutat mai degrabă (fără a neglija totuși accentele specifice fiecărei etape) elementele coagulante, posibila coerență a atitudinilor. Or, ele transpar cu destulă pregnanță dacă le privim Între coordonatele relativ stabile, urmărite În analiza „stării de spirit” avangardiste, așa cum se traduce ea la diversele nivele ale reflecției lui Voronca. Liniile unei „definiții” specifice a poeziei se conturează, la Ilarie Voronca, Încă de la primele luări de poziție, pe fundalul proiectului general al desprinderii artei de formele convenționalizate ale trecutului
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
și caută pretextele pretutindeni, pînă la a lăsa impresia de autogenerare, contrazice desigur viziunea ratificată de tradiție asupra textului poetic „rotund”, echilibrat, cristalizat În precise structuri „definitive”. Dar el corespunde perfect unei definiții a poeziei concordante cu „starea de spirit” avangardistă, pentru care - cum am subliniat pe parcurs - Înaintea oricărei coagulări „perfecte” a expresiei, contează impulsul vital dinamic, „neliniștea”, fervoarea vizionară, capacitatea de a provoca Întîlniri revelatoare Între obiecte cît mai distanțate Între ele. Voronca le realizează spectaculos și În Incantații
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
constructivism, fie - prin rapide ajustări și adaptări ale primelor adeziuni, dinspre suprarealism. Fapt remarcabil, atari remodelări n-au căpătat un aspect „dramatic”, realizîndu-se În genere prin contaminări progresive, pe temeiul mai degrabă al unor constante caracteristice pentru „starea de spirit” avangardistă, astfel că - așa cum am observat - Voronca ar putea acoperi aproape singur o definiție „completă” a avangardei. Luînd act, aproape simultan, de inițiative novatoare relativ diversificate, el ajunge, În ciuda unor retorice exaltări de moment, la un fel de numitor comun al
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
că - așa cum am observat - Voronca ar putea acoperi aproape singur o definiție „completă” a avangardei. Luînd act, aproape simultan, de inițiative novatoare relativ diversificate, el ajunge, În ciuda unor retorice exaltări de moment, la un fel de numitor comun al „fracțiilor” avangardiste, mizînd cu precădere pe repertoriul tematic general al dezbaterilor, cu nuanțări necesare, dar a căror estompare pe parcurs evită șocul cotiturilor radicale. Cu excepția, notabilă, a saltului de la simbolismul extenuat al Restriștilor către experiențele extreme de după 1923, itinerariul său traversează mai
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
scoate dintr-o nedreaptă marginalitate să li se mai adauge una. Pentru ca numele lui Ilarie Voronca să poată fi distins cît de cît mai clar Într-o bibliotecă reprezentativă a poeziei române moderne. CUPRINS Ilarie Voronca și „starea de spirit” avangardistă Pentru o nouă „gramatică a poeziei” Momentele poeziei Începuturi Spre o poezie constructivistă O temă cu variațiuni Ulise În oraș Continuări: itinerarii nocturne „Franciscanism” liric Zodiile poemului Incantații Discursul Înstrăinării și al fraternității Spre „insula-nălucă” Armuri fragile ?? Poezia prozei Configurări
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
marcantă a avangardei artistice europene. Stabilit din ianuarie 1920 la Paris, se înscrie la Facultatea de Stiinte (specialitatea chimie generală). Are relații strânse cu marii artiști moderniști ai epocii, literatura franceză devenind spațiul său de adopțiune artistică. Scrie în presa avangardista („Littérature”, „391”, „Proverbe”, „Cannibale” ș.a.), ia parte la editarea unor reviste, precum „Dada au grand air” (octombrie 1921), participă la viață, nu lipsită de conflicte și rupturi, a avangardiștilor. În Franța își publică majoritatea volumelor de versuri și eseuri, din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290319_a_291648]
-
Într-o anume privința acest parcurs tinde să atingă punctul de saturație - o parte din operele arhicunoscute părăsește repertoriul standard. În schimb se manifestă a tendința de modernizare a tuturor operelor lui Verdi care se bucură de regii tot mai avangardiste menite să atragă cercuri tot mai largi din cadrul audienței, interesați de ideile originale ale unor regizori din noile generații. Putem audia opera La forza del destino în toată splendoarea ei la Royal Opera House și în același timp putem asculta
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
al Uniunii Scriitorilor (1971). Având o fire nonconformista, L. a fost atrasă de modernismul literar, preferință ce i-a deschis calea spre scrisul avangardist. Împreună cu poetul berlinez Heinz Kahlau, L. a realizat în limba germană un substanțial volum de poezie avangardista românească, Die Wolkentrompete (1975), pe baza Antologiei literaturii române de avangardă (1969) întocmite de Șasa Până. Tălmăcirile semnate de L. au intrat în repertoriul versiunilor străine ale scrierilor românești în discuție și au fost reproduse cu ocazia editării unor antologii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287752_a_289081]
-
contestatar al revistei - reflex al ideilor nonconformiste ale „tinerei generații” - transpare atât din literatura cuprinsă în paginile ei, cât și din articolele de atitudine sau din selecția numelor și a cărților reținute spre recenzare. Publică versuri de factură modernista și avangardista Virgil Gheorghiu, Ștefan Roll, Geo Dumitrescu, Ion Caraion, Emil Botta, Gherasim Luca, Gellu Naum, Virgil Carianopol, Ștefan Baciu, Camil Baltazar, Șasa Până, Mihnea Gheorghiu, Virgil Teodorescu, Victor Brauner, Cicerone Theodorescu, Barbu Brezianu, cărora li se alătură Ion Th. Ilea, Eugen
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288091_a_289420]
-
scăzută a vocii ce o exprimă - acel substrat permanent de neliniște, de necontenită insatisfacție, de incomoditate și incertitudine a ființei vulnerabile, care-i individualizează profilul uman și creator, așezându-l totodată printre prezențele cele mai definitorii pentru „starea de spirit” avangardistă. Marea temă a reflecției lui Voronca asupra condiției poetului și a poeziei va fi tocmai această neliniște existențială - și ea va alimenta toate demersurile sale de „activist” al avangardei, într-un moment crucial al istoriei literaturii, când problematica limbajului va
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
oficializare”, deschis „admirației unanime”, pândit de epigonice preluări. „Poate pentru o menținere într-un echilibru de azur pur ar trebui să nu scrii” - notează poetul, marcând (pe urmele lui Mallarmé, dar într-un sens evident diferit) o extremă a atitudinii avangardiste anticonvenționale; căci orice scris riscă să se pietrifice într-o „atitudine” sau într-o „formulă”: „Va fi iarăși un cult, o altă foaie matricolă, va fi iar un catalog”. Mai mult decât opera (cristalizare supremă a experienței unice, irepetabile în
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
poate fi observată, mai devreme sau mai târziu, la majoritatea poeților de avangardă. Tovarășii de idei ai lui Voronca - un Stephan Roll, Sașa Pană, Geo Bogza - nu vor face excepție de la regulă. Între asemenea repere, definitorii pentru „starea de spirit” avangardistă, s-a cristalizat și la Ilarie Voronca o viziune specifică asupra poeziei, a noii „gramatici” a poemului; acel poem în a cărui „singură morală și religie” afirmase că se încrede, găsind în el autentica sa „tărie” și „singurul (său) îndemn
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
a devenit subiect. ș...ț El se confundă acum cu «gândirea» omului, e legat de singura spontaneitate veritabilă: el este libertatea umană acționând și manifestându-se”. Căci, cum s-a văzut din situarea poetului între limitele definiției „stării de spirit” avangardiste, marea sa obsesie a fost mereu aceea a concurenței dintre „neliniștea” existențială și expresia ei verbală, a permanentizării stării de criză a eului, nesubordonat nici unei „formule” preconcepute, deschis, absolut disponibil, spontan în toate manifestările sale, reducând cât mai mult posibil
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
precare frontiere, sunt de căutat mai degrabă (fără a neglija totuși accentele specifice fiecărei etape) elementele coagulante, posibila coerență a atitudinilor. Or, ele transpar cu destulă pregnanță dacă le privim între coordonatele relativ stabile, urmărite în analiza „stării de spirit” avangardiste, așa cum se traduce ea la diversele nivele ale reflecției lui Voronca. Liniile unei „definiții” specifice a poeziei se conturează, la Ilarie Voronca, încă de la primele luări de poziție, pe fundalul proiectului general al desprinderii artei de formele convenționalizate ale trecutului
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
ce-și caută pretextele pretutindeni, până la a lăsa impresia de autogenerare, contrazice desigur viziunea ratificată de tradiție asupra textului poetic „rotund”, echilibrat, cristalizat în precise structuri „definitive”. Dar el corespunde perfect unei definiții a poeziei concordante cu „starea de spirit” avangardistă, pentru care - cum am subliniat pe parcurs - înaintea oricărei coagulări „perfecte” a expresiei, contează impulsul vital dinamic, „neliniștea”, fervoarea vizionară, capacitatea de a provoca întâlniri revelatoare între obiecte cât mai distanțate între ele. Voronca le realizează spectaculos și în Incantații
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]