510 matches
-
efemere. Avangarda ca eu se teme, parcă, a trece între copertele definitive ale unui volum. Să fie, oare, un simplu, întâmplător joc pronominal?". A doua chestiune importantă ridicată este Inovația tradiției, adică tipul de relație stabilit (manifest sau nu) între avangardiști și precedență, durata avangardelor, precum și efectele pe termen lung ale provocărilor lor și ale schimbărilor de accent și chiar de cod literar. Incursiunea în fenomenul avangardelor ajunge la concluzii complexe prin paradoxurile lor: "Cunoscută prin sistemul de instrucție și educație
Despre comportamentul literaturii by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12274_a_13599]
-
constituie, prin urmare, însăși întruchiparea Artei. Folosirea muzicii nu este deloc mai recomandabilă decât aceea a tutunului și a stupefiantelor". Iată însă că noul experimentalism repune muzica pe tapetul salturilor mortale și al cascadelor teribiliste. 3) Acum aproape un secol, avangardiștii - mai puțin John Cage, Harry Partch și Loo Harrysson - mizau exclusiv pe un arsenal timbral consacrat, spre deosebire de cei contemporani, avizi de obiecte naturale, rechiziționate și recondiționate abuziv, "instrumente" confecționate ori ready-made-uri confiscate, inventându-se, construindu-se, meșterindu-se întru devenirea
Experimentalismul tomnatic by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12633_a_13958]
-
anarhism" (Constantin Emilian). G. Călinescu n-a luat în serios tocmai latura avangardistă a poeziei lui Vinea sau Voronca. Nici alți critici interbelici n-au fost entuziasmați de noua școală. Avangardismul s�a bucurat, aproape exclusiv, de critica favorabilă a avangardiștilor înșiși, autori, ce e drept, mai mult de manifeste decît de analize, dar părînd să știe detul de bine ce fac. Abia după ce Sașa Pană, devenit un fel de custode al muzeului avangardei, a publicat în 1969 Antologia literaturii române
Avangarda și politizarea literaturii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12607_a_13932]
-
s-a revendicat totuși din Lautréamont (hazardul calculat), Jarry (absurdul), Rimbaud (alchimia verbului) și Whitman (poezia vieții), adică din acei scriitori ai secolului XIX care sînt socotiți fondatorii modernității. Reforma începută de aceștia și continuată de simboliști, la răscrucea veacurilor, avangardiștii o vor urma pe două planuri diferite. Cel dintîi, și cel mai vizibil, a fost acela lingvistic. Avangardismul a eliberat expresia de ultimele chingi, nu doar prozodice și lexicale, dar logico-gramaticale și stilistice, pulverizînd discursul și cultivînd hazardul și chiar
Avangarda și politizarea literaturii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12607_a_13932]
-
reinventau conceptul de poezie și lirismul înalt simbolic; modificau viziunea ontologică a poetului și toate raporturile lui cu universul. Hazardul lui Lautréamont, alhimia lui Rimbaud, logica absurdă a lui Macedonski aveau un aspect mai curînd metafizic decît gramatical. Bulversarea de către avangardiști doar a limbajului reprezintă o cedare de principiu extrem de gravă, dacă examinăm proiectul primilor moderni, la care, de exemplu, versul liber însemna mult mai mult decît dispariția unui corset, era anume un mod nou de a defini poezia nu formal
Avangarda și politizarea literaturii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12607_a_13932]
-
în schimb codurile sau convențiile care le limitau fatalmente începeau să nu mai fie suportate. Dacă inițial, futuriștii și ceilalți împărtășeau optimismul și încrederea burgheză în progresul material, vorbind despre necesitatea ca arta să intre în "ritmul vremii", ulterior atitudinea avangardiștilor s-a răsucit cu o sută optzeci de grade. Poate nu e fără sens a reaminti că Marinetti și Malaparte au devenit fasciști, iar Breton, Gherasim Luca și Aragon, comuniști. "Constructiviștii" și "integraliștii" români de la Contimporanul sau Punct vedeau lucrurile
Avangarda și politizarea literaturii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12607_a_13932]
-
sursă bretoniană), gata a contribui la rîndul lor cu un onirisim prost temperat de o atitudine "nonoedipiană" în materie de dragoste, pe urmele lui Sade, Freud, Breton și, ei bine!, Engels. E oarecum de mirare că marxismul grotesc al ultimilor avangardiști a trecut aproape neobservat. Dacă i se acorda atenția cuvenită, s-ar fi luat în seamă dubla trădare de către avangardiști a proiectului modernist de reformă și radicalismul lor ar fi fost evaluat cu mai multă circumspecție: pe de o parte
Avangarda și politizarea literaturii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12607_a_13932]
-
dragoste, pe urmele lui Sade, Freud, Breton și, ei bine!, Engels. E oarecum de mirare că marxismul grotesc al ultimilor avangardiști a trecut aproape neobservat. Dacă i se acorda atenția cuvenită, s-ar fi luat în seamă dubla trădare de către avangardiști a proiectului modernist de reformă și radicalismul lor ar fi fost evaluat cu mai multă circumspecție: pe de o parte, renunțarea la ontologic și metafizic în favoarea revoluției verbale, pe de alta, degradarea înaltei contestații morale și artistice în politică materialistă
Avangarda și politizarea literaturii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12607_a_13932]
-
lipsească, buruienile prozei invadează grădina poetului. Ion Pop va descoperi încă de aici "revoluționarea expresiei". E mult spus. Metaforele sînt curajoase (" Toamna a mușcat podgoriile/ aerul e ca perlele bolnave"), dar au o acurateță care nu va fi pe gustul avangardiștilor. Ca și Fundoianu sau Adrian Maniu, Vinea începe prin a transcrie tradiționalismul în cheie modernă. Multe din pastelurile lui sînt inspirate de natura rustică. Abia o dată cu cele citadine, se face simțit în măsură mai mare modernismul. Avangardismul e sesizabil pe
Avangarda și politizarea literaturii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12607_a_13932]
-
decît un parazitism pe neaderența de factură nihilistă a avangardei, o deturnare a discontinuității împinse pînă la ultimele consecințe a acesteia. O mistificare, căci finalitatea negației nu putea fi substituită printr-o finalitate politic-socială, indiferent de factura ei. însă destui avangardiști s-au văzut prinși în mrejele compromisului cu o măcar relativă bună credință. Termenul revoluție crea o anume confuzie. Apărea oarecum naturală continuarea revoltei interioare prin acțiune practică. "După masacru rămîne speranța unei umanități purificate", suna una din propozițiile unui
Gherasim Luca și "erotizarea proletariatului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12719_a_14044]
-
oarecum naturală continuarea revoltei interioare prin acțiune practică. "După masacru rămîne speranța unei umanități purificate", suna una din propozițiile unui manifest dadaist din 1918. Ne propunem a analiza pe scurt, în prezentele rînduri, raportul cu ideologia comunistă a unuia din avangardiștii noștri de seamă, Gherasim Luca (1913-1994), autor care, stabilit la Paris în 1952, a optat de atunci pentru expresia franceză. Versurile cu care-și începe activitatea foarte tînărul Luca, tipărite în paginile revistei Alge (o publicație cu scurtă apariție în
Gherasim Luca și "erotizarea proletariatului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12719_a_14044]
-
Ion Simuț Grigore Cugler (1903-1972), un avangardist afirmat modest în anii ´30 fără o participare semnificativă la viața literară interbelică, nu mai e chiar un necunoscut. Mircea Popa, istoric literar foarte activ trecut recent de pragul vârstei de 65 de ani, a publicat a doua ediție a
Al doilea Urmuz by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12778_a_14103]
-
trăia. Restrânsa operă a lui Grigore Cugler e un detaliu interesant în perimetrul avangardei. Nu aș vrea să-i exagerez rolul, cu totul modest. Grigore Cugler rămâne un scriitor minor, în ciuda acestei spectaculoase recuperări. Dar - mă întreb retoric - care dintre avangardiști nu e scriitor minor? Sunt curiozități estetice, dar nu mari valori. Disprețul sistematic față de marea literatură poate da altceva decât o literatură ...mică? Exercită atracția stârnită de sfidarea tradiției, înnoirea limbajului, excentricitate și experimentalism. Așa încât, dacă într-o antologie sau
Al doilea Urmuz by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12778_a_14103]
-
de receptivitate probabilitatea lipsei de interes a publicului față de literatura de avangardă și faptul că, la debut fiind, numele scriitorului era necunoscut. Nu-i mai puțin probabil ca tirajul cărții să fi fost confidențial, ca în multe alte cazuri ale avangardiștilor. E de adăugat, la situațiile defavorabile, și faptul că diplomatul, plecat din țară în cea mai mare parte a timpului, se afla în afara vieții literare - ceea ce era, cu siguranță, un mare dezavantaj. Pe deasupra, nu era afiliat nici unui grup. În presă
Al doilea Urmuz by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12778_a_14103]
-
măgulitor pentru nici un practicant al genului. Și totuși, cel puțin la fel de frecventă este și greșeala contrară, aceea de a pune pe hîrtie tot ce-ți trece prin cap, fără un minim control artistic, într-un fel de dicteu automat smuls avangardiștilor și făcut accesibil, în chip democratic, tuturor veleitarilor. Cred că nițel creier nu strică nici unui vizionar. Sînt atâtea volume fără un proiect coerent și o idee, măcar, urmărită de dragul cititorului, dacă nu al poeziei; pagini amorfe în care, oricît ai
La vie en prose by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11629_a_12954]
-
în reflex, când ajungi a resimți orice inconformism drept un afront personal?" Sceptic cu privire la reușita reașezării valorilor ("Poate mai avem de așteptat decenii"), Gheorghe Grigurcu caută, între timp, trăsăturile "promoției 2000" și găsește, în principal, două: o anume aderență la avangardiști și "atracția către sex, asociată unui registru imaginativ și lexical ostentativ vulgar". Mult mai inflamat se arată însă Cornel Ungureanu care anunță prăbușirea "Centrului" și afirmă categoric existența unei "Românii a regiunilor". "Cel mai bun traducător român al lui Nietzsche
Complexul canonic la români by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11758_a_13083]
-
necesare în sistem pentru a-l valida: Eminescu, Caragiale, apoi alți scriitori interbelici, ca Arghezi, Blaga, Bacovia, Camil Petrescu etc. Dar e o strategie greșită să lași temelia unei construcții la urmă și să începi cu tavanul și acoperișul, suspendate avangardist în aer; să începi, puțin credibil și cu enorme riscuri, tocmai cu literatura contemporană și încă, și mai fantezist, cu multe nume noi mai puțin convingătoare. Un canon (mai ales unul didactic, insist mereu asupra acestui accent) nu se inventează
Jocul cu canonul (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13026_a_14351]
-
va învăța elevii că un autor face parte din curentul..., că opera literară aparține speciei si genului..., si că trebuie interpretată respectând următorii itemi si aplicând următoarele concepte... Pe termen lung și în idei necontrafăcute, un profesor de literatură dintre „avangardiștii” sistemului, îi va lăsa pe elevi să citească. Mult și prost, poate dezorganizat și indecent de mult, pe sub bănci la orele în care se predă și nu se comunică. Dar cel mai important ÎI VA LĂSA CITIND la finalul clasei
ALECART, nr. 11 by SIDONIA SERINOV () [Corola-journal/Science/91729_a_92898]
-
pe care să o poți ulterior ... „sinucide." Scrise sub semnul nevrozei și al atmosferei deprimante a Bercenilor bucureșteni, prozele cuprinse în acest volum urmăresc întâmplări mărunte, relatate minimalist în toate detaliile lor sordide, truculente, de un „realism" adesea urmuzian. Asemenea avangardiștilor de odinioară, punctul forte al lui Jean-Lorin Sterian îl constituie nu atât producția literară în sine, cât secvențele programatice sau extratextuale, cum este, de pildă, tabelul cronologic care familiarizează cititorul cu biografia literaturizată a autorului, sau bucata finală, intitulată El
LECTURI LA ZI by Irina Marin () [Corola-journal/Imaginative/13814_a_15139]
-
Iulia Popovici Exerciții pentru mîna dreaptă Un păcat postum al avangardiștilor: needitați cu zecile de ani (de prin 1931, în situațiunea de față), trecuți fără drept de apel în cavoul arhivelor, reduși la starea de zvon "de la gură la ureche" printre cei foarte avizați, trezesc aproape orice fel de reacție, numai
LECTURI LA ZI by Iulia Popovici () [Corola-journal/Imaginative/14103_a_15428]
-
Serafim și bohem. S-a autonumit și Teologul amator, ceea ce el, cu origine ebraică, avea să devină cu adevărat, ca preot ortodox. Orice transformări îi par la îndemână. Omul a fost în admirația multora, scriitorul mult mai puțin. Geo Bogza, avangardistul dedat ultrastângii, a scris un necrolog despre el în România literară, în care spunea, producând stupefacție, " Dacă nu aș fi avut destinul meu, mi-aș fi dorit destinul lui." A părut multora un om neobișnuit, profund enigmatic. Înclinațiile sale erau
Un avangardist dincoace de ariergardă by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/10684_a_12009]
-
visele, licăriri ale duhului în lumea adevărurilor întunecate" (Despre beznă). Prozatorul și-a făcut o identitate din pulverizarea acesteia. A pus în actele sale consecvență. Cel care era "în potriva veacului", "omul exorbitant", în fara orbitelor circulate, Narcis prozator autosuprimat, avangardistul trecut dincoace chiar de ariergardă, era împotriva lui însuși. Scria, nu par lui-meme, dar contre lui-meme. El are un loc evident în veacul avangardist și experimentalist.
Un avangardist dincoace de ariergardă by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/10684_a_12009]
-
mai poetica ipoteză a criticului, "își concepea, în chip obscur, volumul ca pe o cristalizare definitivă a personalității: și nu este definitivul aproape echivalent cu moartea?". Trecută vremea poveștilor, bineînțeles, fără să lase vreun răspuns, fapt e că versurile unui avangardist vîndut cu delicii gazetelor care se luau cu-atît mai în serios cu cît erau mai efemere s-au, pînă la urmă, închegat. O dată cu ele, o discretă, superioară și fatal nedusă pînă la capăt formă de manifestare: suspinul. Frumoase, și fin-exacte
Carte pentru niciodată by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10299_a_11624]
-
necesar aruncat cărților "de raftul al treilea". Prilej pentru Luca Pițu de a glosa larg și spectaculos în jurul lui Georges Le Gloupier. Autor al unor volume ca Viața sexuală a cărăbușilor sau Odă atentatelor cu frișcă, el se dovedește un avangardist împărțit aproape egal între zeci de povești personale: construiește, în 1965 un Ťpian automobil de muzicat ambuteiajeleť, realizează două filme de efect, unul dintre ele lipsit de peliculă, și mai ales "cruciada înfrișcatoare", bombardând nestingherit cu frișcă numeroase personalități ale
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10363_a_11688]
-
Simona Vasilache Un strat de flori bolnave, date ofrandă lui Théophile Gautier, au blestemat o generație. Plantații cărora n-o să le mai vină timpul culesului fac, prin anii '40 ai noștri, blazonul unei generații risipite. Între ei, poeți din preajma războiului, avangardiști de-al doilea val, era un, pe lîngă altele, culegător de fructe (la propriu), un fel de tînăr teribil, care publicase un singur volum - și nu avea să-i mai adauge vreunul, și acela premiat. Plantații. Îl țin în mînă
Spune-i că le voi culege pentru el... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10055_a_11380]