37 matches
-
explicație satisfăcătoare, în particular, derutantei căsătorii poliandrice a lui Draupadș în Mah³bh³rata, și în general modului de configurare și generare a personajelor principale din epopei - ele sunt, în fond, transpunerea personificată, dramatizată, a unor divinități și concepte mitologice, vedice sau avestice, mai mult, arhaic indo-iraniene. Dumézil a fructificat acest principiu din punct de vedere trifuncțional - vezi și Mythe et épopée I. Pentru o critică a dificultăților lui Dumézil de a explica decalajul dintre partiția diferită a funcțiunilor la nivelul mitologiei, pe
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
151. 4. Donum natalicium H.S. Nyberg oblatum, Uppsala, 1954, a fost editat de Erik Gren, Bernhard Lewin, Helmer Ringgren și Stig Wikander. Multe dintre articolele publicate în acest volum, semnate de savanți prestigioși precum Harold W. Bailey („Ariana”), Émile Benveniste („Avestica”), Jacques Duchesne-Guillemin („V.-p. qarmiÍ «comble» et les noms iraniens en -mi-”), Georges Dumézil („Karña et les P³ñĂava”), Wolfgang Lentz („Das motivische Bild von Yasna 47”), Richard N. Frye („An Early Arabic Script in Eastern Iran”), Louis Massignon („QiÌÌat Husayn
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
valida o conexiune istorică, ci doar una fenomenologică (de tipul Männerbund)”- cf. Ugo Bianchi, „The Second International Congress of Mithraic Studies, Teheran, September 1975”, Journal of Mithraic Studies I (1975), p. 81, n. 1. Pentru o nouă analiză a imnului avestic, vezi și studiul recent al lui Éric Pirart, „Le Mihr YaÍt est-il le Mihr-YaÍt?”, SA I (2000), nr. 1-2, pp. 77-113. 4. În 1975 a apărut primul număr al revistei Journal for Mithraic Studies,în al cărei comitet de patronaj
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
stăpânit de Zarathustra (aprox. 628551 î. Hr.) și mesajul său. În această perioadă, armatele lui Angra-Mainyu au început să-și piardă din putere. Datorită învățăturii profetului, binele triumfă din ce în ce mai mult asupra răului. 3) Viitorul este dominat de Mântuitor sau Sōšans, în avestică Saošyant, care va reuși să impună triumful definitiv al binelui asupra răului. Potrivit unei tradiții din secolul al IV-lea d. Hr., Saošyant se va naște dintr-o fecioară care se va scălda în lacul Kasaoya; undele acestuia păstrează în
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
a elaborat o demonstrație lingvistică, discutând în paralel "Zemelô" (de pe inscripțiile funerare greco-frigiene din Asia Mică), tracul "zemelen" (pământ) și Semele (zeița pământului, mama lui Dyonisus), termeni care derivă din tema protoindoeuropeană *"g'hemel-", "pământ, sol, aparținând pământului" (cf. și avesticul "zam", pământ, lituanianul "žêmé", letonul "zeme", vechi prusacul "same, semme", vechiul slav "zemlia", „pământ, țară”). Nici ipoteza lui Kretschmer nu putut fi acceptată, dar Eliade a remarcat că are meritul de a fi încercat explicarea faptului cunoscut că Zalmoxis și
Zalmoxis () [Corola-website/Science/298725_a_300054]
-
sasanide. Totuși, câteva indicii, din care cel mai important este arhaismul imnurilor Gatha, l-ar putea plasa pe Zarathustra la începutul primului mileniu, deci mult înainte de domnia lui Cirus cel Mare. Numele Zoroastru, o formă deformată în limba greacă a avesticului Zarathustra, pare a fi originar din nord-estul Iranului și nu din Iranul occidental așa cum reiese din tradiția sasanidă. Limba folosită în Gatha o confirmă, indicând apartenența la dialectele unei regiuni apropiate de Afganistan sau de Turkestan. Destul de departe de Media
Zarathustra () [Corola-website/Science/306682_a_308011]
-
Kurzilor), situată în mai multe state: Iran, Irak, Siria și Turcia. În cadrul limbilor indo-europene, locul limbii kurde este în familia limbilor iraniene, ramura occidentală a acestora, care cuprinde la rândul sau o mulțime de alte limbi cum ar fi: limba avestica - în care Zoroastru (Zarathustra sau Zaradeșt, 599-522 î.e.n.) și-a compus opera, limba pehlevi (sau medio-persana), limba farsi (limba persana modernă), limba osetină vorbită în Caucazul de Nord etc. - care nu are o formă unitară până în momentul de față - se
Limba kurdă () [Corola-website/Science/304139_a_305468]
-
în "Principii de filologie comparată de Archibald Sayce". Prima referire la Zoroastru în Occident este atribuită lui Thomas Browne, care s-a referit scurt în cartea lui "Religio Medici". Termenul de "mazdeism" probabil provine din "Mazdayasna", o expresie compusă din avesticul care combină ultimul element al numelui Ahura Mazda și cuvântul avestic "yasna", care semnifică evlavios. Zoroastrismul apare ca o reformă a religiei practicate de triburi de limbă iraniană care s-au așezat in Turchestanul occidental între mileniile II și I
Zoroastrism () [Corola-website/Science/304336_a_305665]
-
Zoroastru în Occident este atribuită lui Thomas Browne, care s-a referit scurt în cartea lui "Religio Medici". Termenul de "mazdeism" probabil provine din "Mazdayasna", o expresie compusă din avesticul care combină ultimul element al numelui Ahura Mazda și cuvântul avestic "yasna", care semnifică evlavios. Zoroastrismul apare ca o reformă a religiei practicate de triburi de limbă iraniană care s-au așezat in Turchestanul occidental între mileniile II și I Î.Hr. Aceste triburi erau strâns legate de indo-arieni, care au
Zoroastrism () [Corola-website/Science/304336_a_305665]
-
respinsă. Oamenii sunt responsabili de situația lor și trebuie să acționeze pentru a o schimba. Recompensa, câștigul, fericirea depinde de comportamentul persoanelor în viața lor. Morala zoroastristă se rezumă în: buna gândire, bune cuvinte, bune fapte (Humata, Hukhta, Hvarshta în avestic y Pendar-e Nik, Goftar-e Nik, Kerdar-e Nik, în persanul modern). Toate sufletele trebuie să treacă un pod, pentru a fi judecate de gândirea , cuvintele și faptele lor. În orice caz judecata nu este finală, și când răul este eliminat, toate
Zoroastrism () [Corola-website/Science/304336_a_305665]
-
Cleopatrei, Alexandru. Un rol remarcabil în istoria Atropenei l-a avut domnia lui Artaban al III-lea, după mamă Arșachid, care a întemeiat dinastia Arșachizilor. În timpul domniei acestuia a început bătălia hotărâtoare împotriva greco-romanilor, iar Atropatena a devenit centrul zoroastrizmului avestic. Un rol important l-au jucat în acest caz magii, slujitorii cultului lui Ahur Mazda, Aahitei și Mitrei. Aceștia dispuneau în acea perioadă de o putere colosală și de proprietăți enorme de pământuri. Atropatena a rămas în componența statului Parția
Atropatena () [Corola-website/Science/309140_a_310469]
-
des utilizat în literatura modernă pentru a se referi la unii lideri ai lumii sau la guvernatorii care sunt puternic influențati de superputerile lumii sau hegemoniilor unde aceștia acționeză ca niște marionete ale acestora. Cuvântul "satrap" are rădăcini din limba avestică și este asemănător cu "Kshatrapa", un cuvânt din limba sanscrită. În persana veche este "xšaθrapăvan" (adică "protector al provinciei"), din "xšaθra" ("tărâm" sau "provincie") și "Pavan" ("protector"). În limba greacă, cuvântul a fost pronunțat ca "σατράπης", "satrápēs", și a fost
Satrapie () [Corola-website/Science/319659_a_320988]