1,522 matches
-
că aceia care compilează în presă (sub propria semnătură) materiale despre ruși din reviste și cărți occidentale, preiau și ortografia numelor de acolo, demascîndu-și sursa (de exemplu: Tchekhov, Tchaikovsky, Soljenitzin etc.). Ieronim Tătaru, în editorialul Refugiu în amintiri consacrat în AXIOMA nr. 6 Annei Ahmatova la 115 ani de la naștere, scrie corect numele rusești, doar într-un singur loc o zbîrcește: "Gumilev, acuzat de conspirație împotriva sovietelor e împușcat de Tchéka în 1921". Prima poliție politică sovietică, dintre 1917 și 1922
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12711_a_14036]
-
Mircea Mihăieș Devenit un fel de axiomă că presa e, cum ar zice filozoful, "conștiința mai bună" a unei nații. Dintr-un fel de idealism naiv, am ajuns și eu să cred acest lucru. De fapt, îl cred și acum " pentru că altminteri n-aș face această meserie
Etica schiziodă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12712_a_14037]
-
trebuie dusă cât mai departe, oricâte contre ar pune băieții isteți și fetele zglobii. Că România e condusă, direct sau indirect, de indivizi mânjiți până-n măduva oaselor sau murdari doar pe la mustăți cu mizeria morală secretată de securiști, e o axiomă. Dai puțin de-o parte stratul de vopsea și dincolo de surâs se ivește rânjetul respingător al turnătorului.Cum naiba se face că băieții cu ochi albaștri au căzut nu doar în picioare, ci și în... sus? Mulți dintre ei au
Acum, aisbergul. Urmează „Titanicul” by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12786_a_14111]
-
să transforme materia în sursă de comunicare. El vine, așadar, dintr-o civilizație frustă, din realitatea imanentă a substanței pe care și-o asumă și, mai apoi, o transferă în coduri culturale și în secvențe etico-artistice, sublimînd materia în adevărate axiome plastice și într-un hieratism suficient sieși, fără trimiteri explicite către un spațiu sacru instituit. Sultana Maitec coboară din lumea celestă, din spații imponderabile și dintr-o îndelungă tradiție a semnului de factură orientală. Ea pare un simplu accident al
Ovidiu și Sultana Maitec by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12817_a_14142]
-
într-o perfectă indiferență față de conținut, culoare, preț sau utilitate. Că la originea acestei construcții mortuare stă sau nu "cultura generală", se poate discuta. Dar că majoritatea produselor culturale românești sunt marfă inertă, pare a fi, în această logică, o axiomă. Ceea ce contestă autorul nu este valoarea culturii de la noi, ci proasta ei plasare în raport cu marile curente de gândire contemporană. Cei proveniți din spațiul științelor pozitive nu scapă nici ei maladiilor naționale. Și cum ar scăpa, când în revistele de specialitate
Mission: Impossible by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12345_a_13670]
-
vinde la sume exorbitante, în vreme ce Florin Mitroi, unul dintre cei mai originali și mai profunzi pictori din ultimele decenii, este cvasinecunoscut. Și exemplele ar putea continua pe încă multe pagini. În concluzie: la vîrf, adică acolo unde valoarea a devenit axiomă, totul este în regulă, în vreme ce acolo unde faptele trebuie privite cu prospețime și judecate nemijlocit, domnește o înduioșătoare harababură. Ca, de altfel, în mai toate planurile vieții noastre publice. II. Artiștii și premiile Alături de premiile derizorii ale Academiei Romane, care au
Artiștii și contextul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12362_a_13687]
-
Enache într-un text extras pentru Ramuri din Sintezele care însoțesc manualul de română pentru clasa a IX-a de la Editura Corint, la care D. C. E. este colaborator iar E. Simion, coordonator. l Tot un număr pe septembrie este al Axiomei ploieștene, în care, pe prima pagină, Ieronim Tătaru se ocupă de Miguel de Unamuno, de la a cărui naștere se împlinesc la 29 septembrie 140 de ani. Odată cu cei 400 ai lui Don Quijote, iată, se rotunjesc cei 140 ai celui mai
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12366_a_13691]
-
serviciile prin stațiunile turistice, și pentru secvența literară, dacă ea este obligatorie, deoarece excepționalul poem al lui Mazilescu, stingher în arhitectura gravă a revistei, își pierde, din pricina contextului, substanța estetică și își supradimensionează mesajul moral prin decupajul laturii lui expresioniste. ...Axioma ot o revistă gravă, în care dezbaterea culturală și analiza pe spații mari sunt componente majore, este și Axioma de la Ploiești, al cărei număr din august acoperă o plajă de probleme foarte largă, de la aniversarea lui Herder și pînă la
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12416_a_13741]
-
în arhitectura gravă a revistei, își pierde, din pricina contextului, substanța estetică și își supradimensionează mesajul moral prin decupajul laturii lui expresioniste. ...Axioma ot o revistă gravă, în care dezbaterea culturală și analiza pe spații mari sunt componente majore, este și Axioma de la Ploiești, al cărei număr din august acoperă o plajă de probleme foarte largă, de la aniversarea lui Herder și pînă la serialul Caravana afgană a Aristeei Manoliu - Vorobchievici. Și aici, pe aproape două pagini, H.-R. Patapievici este o prezență
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12416_a_13741]
-
Teutsch, indiferent de expresia imediată, se resimte indubitabil amestecul subtil de nonșalanță tehnică, de manualitate, și de capacitate de abstractizare, de control strict al materiei din teritoriul înalt al ideii. Ca și Brâncuși, încă o dată, el este un creator de axiome, un adversar declarat al discursurilor de orice fel, un hermeneut al esențelor. Așa cum Brâncuși se exprima paremiologic, sintetiza în cîteva cuvinte substanța epică a unor interminabile demonstrații, Hans Mattis Teutsch epuizează în enunțuri geometrice, aproape eliptice, întreaga discursivitate a lumii
Ultimul Mattis Teutsch by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12435_a_13760]
-
individualizatoare, hieratica Rugăciunii constă în resorbția substanței în atitudine, în dematerializarea formei sub presiunea unui sentiment energic și imponderabil în același timp. Și, în fine, ultima ipostază a resurecției nonfigurativului în concepția lui Brâncuși, este momentul purismului, al definițiilor, al axiomelor tridimensionale. Fie că este vorba de Pește, de Focă, de }estoasă, de Cocoș sau de oricare alta din aceeași categorie, aceste lucrări pot fi percepute ca o acțiune simetrică, abreviată pînă în vecinătatea interjecției, la Himerele lui Paciurea. Însă momentul
Trei ipostaze ale absolutului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12476_a_13801]
-
sonor. Nu la acestea ne referim. (Deocamdată). Ci la acele restituiri ce nu încalcă legile intrinseci ale partiturii și care, totuși, se deosebesc (uneori flagrant) între ele. Probabil că interpretarea muzicală (cea din legalitatea partiturii, se înțelege) este aidoma unei axiome care reflectă o anume realitate și în nici un caz realitatea integrală, în sine, a partiturii respective. Și cum realitatea partiturii are mai multe fețe (corespunzătoare mai multor circumstanțe: modale, temporale, spațiale), se pare că, după caz, aplicăm o interpretare sau
Logica partiturii by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11415_a_12740]
-
Află că ori de câte ori ascult acest imn, un îndemn lăuntric de-a străbate treptele devenirii mă cuprinde și mă îndeamnă să trec dincolo de granițele eului meu profund." (Leon Dură) Divergența mă lovește-n foale."; , Dacă admitem,/ cu mâna pe biblie,/ că axioma ontologiei ne pupă,/ fără a ști cine suntem,/ atunci este vorba de un RNA-mesager"; Mârlesc transcendental poezia -/ poate ajunge la orgasm."; , Meditez la ceva/ și aceasta/ îmi uluiește gândirea,/ dar (tui fleoanca mă-sii!)/ treaba se-ntâmplă cu mult mai
Actualitatea by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11422_a_12747]
-
individualizatoare, hieratica Rugăciunii constă în resorbția substanței în atitudine, în dematerializarea formei sub presiunea unui sentiment energic și imponderabil în același timp. Și, în fine, ultima ipostază a resurecției nonfigurativului în concepția lui Brâncuși, este momentul purismului, al definițiilor, al axiomelor tridimensionale. Fie că este vorba de Pește, de Focă, de Țestoasă, de Cocoș sau de oricare alta din aceeași categorie, aceste lucrări pot fi percepute ca o acțiune simetrică, abreviată pînă în vecinătatea interjecției, la Himerele lui Paciurea. Însă momentul
Brâncuși și Paciurea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11506_a_12831]
-
întîlnit niciodată cu științele exacte, l-or fi bănuit pe severul poet de pusee autoreferențiale duse pînă la cel mai înalt narcisism. Au trecut de la acel moment ani buni, din cînd în cînd afirmația poetului, construită cu o precizie de axiomă, a mai fost amintită, dar cum nu s-a găsit încă nimeni care să o ia foarte în serios și să-i cerceteze esența, ea a rămas pe mai departe o formulă pregnantă și nimic mai mult. Iată însă că
Instantanee by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12859_a_14184]
-
indiferent de expresia imediată, se resimte indubitabil amestecul subtil de nonșalanță tehnică, de manualitate, și de capacitate de abstractizare, de control strict al materiei din teritoriul înalt al ideii. Ca și Br�ncuși, încă o dată, el este un creator de axiome, un adversar declarat al discursurilor de orice fel, un hermeneut al esențelor. Așa cum Br�ncuși se exprima paremiologic, sintetiza în cîteva cuvinte substanța epică a unor interminabile demonstrații, Hans Mattis-Teutsch epuizează în enunțuri geometrice, aproape eliptice, întreaga discursivitate a lumii
Ultimul Mattis - Teutsch by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12896_a_14221]
-
Hristos. |ntrebarea elementară în astfel de cazuri este și una foarte simplă: se justifică artistic, uman și filosofic un asemenea recurs, ori, dimpotrivă, avem de-a face cu o subtilă infracțiune, cu o folosire a reperului spiritual drept sursă de axiome pentru autor și simplă proteză pentru receptor? |n ceea ce privește Patimile lui Hristos, răspunsul poate fi clar, dar nu și foarte simplu. |n mod cert, sursa filmului sunt sinopticele și, cu precădere, Evangheliile după Matei și după Ioan, iar în
Între materialismul istoric și Twin Peaks by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12880_a_14205]
-
Ecaterina Caragiale-Logadi, la care au participat Aug. Z. N. Pop și Ș. Cioculescu (pe care-l și vedem într-o fotografie, pe treptele Institutului, slab ca un țîr și nearătîndu-și încă vîrsta de 62 de ani). * Nu se putea ca AXIOMA ploieșteană (nr. 3) să nu ne aducă aminte de o nouă aniversare: 130 de ani de la nașterea lui Robert Frost. Se pare că revista dlui Ieronim Tătaru are un contract cu Larousse ori cu alt dicționar de opere și autori
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12943_a_14268]
-
cu mine sau mi-a studiat îndelung stilul, nu contează cine a scris-o, eu am scris-o. Sînt de acord să plătesc oricît pe ea.“ Orice operă literară își conține lectura ideală. Cartea Lilianei Corobca trișează inteligent cu această axiomă, în cartea ei conviețuiesc multiple sugestii de lecturi simultane. Toate sînt, într-un anume sens, ideale. E unul dintre privilegiile scrisului „la negru“. Decodarea cărții nu e una hermeneutică, relația dintre secvențele care alcătuiesc sacadat cartea e cea dintre fotografiile
Chipurile lecturii by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12948_a_14273]
-
mod obligatoriu. Aceste încercări sună astfel: În timp ce Maitec vine dintr-o civilizație frustă, din lumea imanentă a substanței pe care artistul și-o asumă și, mai apoi, o transferă în coduri culturale și în secvențe etico-artistice, sublimînd materia în adevărate axiome plastice și într-un hieratism suficient sieși, fără trimiteri explicite către un spațiu sacru instituit, Sultana Maitec pare un simplu accident al luminii, o întrupare provizorie a unor pîlpîiri a căror sursă directă se găsește în mecanica abstractă a spațiului
Un simplu accident al luminii by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13012_a_14337]
-
februarie continuă publicarea unor valoroase scrisori inedite ale lui N. Steinhardt, între anii 1965 și 1987, cu Eugen Jenney din SUA. Scrisorile au fost puse la dispoziția revistei bistrițene de către fratele lui Steinhardt, care trăiește în Belgia. * Ce vă spuneam? AXIOMA (numărul din februarie) vine cu o nouă aniversare: Cristopher Marlowe s-a născut exact acum 440 de ani, în februarie 1564, an care este (atenție!) și al nașterii lui Shakespeare. * Dl Constantin Trandafir publică tot în revista de la Ploiești un
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13031_a_14356]
-
tot în revista de la Ploiești un foarte bun comentariu (pornind de la Jurnalul de copilărie și adolescență) despre Geo Bogza. Ca ilustrație, e reprodusă coperta unui număr din 1928 din revista Urmuz, pe care puțini o mai știu astăzi. * În fine, Axioma găzduiește o nouă traducere a poeziilor lui Baudelaire, datorată d-lui Nicolae Ionescu-Pallas, sub titlul Flori de otravă, care nu e nepotrivit ca sens, și care “curg” destul de bine, dar cam des cu cîte o silabă în plus sau în
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13031_a_14356]
-
schimbarea de variabila . A arătat că traiectoria unui mobil greu, liber pe o suprafață, este o gedezică. În 1710 a arătat că o forță centrală duce la o mișcare kepleriană și ca urmare legea gravitației universale a lui Newton devine axiomă, punct de plecare pentru deducerea legilor lui Kepler (1571-1630) și a studiului fenomenelor cerești. A introdus simbolul g pentru accelerația gravitațională. O parte a contribuțiilor sale matematice se găsește și în lucrările Commercium philosophicum et mathematicum (1745), Korrespondenz mit Leibniz
Johann I Bernoulli. In: În pas cu Știința by Doina Camerzan () [Corola-journal/Science/1312_a_2897]
-
teorie estetică despre funcția poeziei, considerată de el în primul rând o modalitate de cunoaștere, cu nimic mai prejos decât cunoașterea filozofică ori cea istorică. Pentru cunoașterea poetică, metafora reprezintă un instrument la fel de precis susține Busuioceanu și la fel de sigur ca axioma pentru matematică. Ideea a fost îmbrățișată cu căldură în cercurile literare spaniole și reluată frecvent în lucrări teoretice, ca de exemplu Problemática de la literatura (Problematica literaturii) de Guillermo de Torre, apărută la Buenos Aires în 1950, în care un capitol se
O evocare pe fondul uitării by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/13960_a_15285]
-
cunoașterii logice, raționale. Rațiunea poetică are instrumentul său de o precizie desăvârșită pentru a produce o breșă în real. Acest instrument este metafora sau, cu un cuvânt generic, figura poetică cu toate posibilitățile sale, ireductibilă, indestructibilă în evidența ei, asemenea axiomei din cunoașterea matematică. Întreaga poezie modernă, începând cu Baudelaire și ajungând până la cei mai neliniștiți poeți de astăzi, este reflexul acestui efort, uneori fericit, alteori disperat, de a pătrunde cu gândul sau printr-o viziune revelatoare în transcendent. Reușita sau
O evocare pe fondul uitării by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/13960_a_15285]