135 matches
-
în Orient, iar înlăturarea lor, precum a unui văl, modernism și eliberare. În cadrul discursurilor orientaliste, barba constituie un simbol puternic care frecvent invocă teama, dar are și diverse conotații la diferite persoane în timp și spațiu. De la Abe Lincoln la Ayatollahul Khomeini, de la jucătorii de hochei la adepții hippie, barba poate însemna bărbăție și apartenență la înalta societate; sau contrar, excentricitate, obscenitate și înapoiere. Studiile antropologice și psihologice centrate pe părul facial și îndeosebi pe barbă au indicat faptul că este
Părul facial în lumea arabă () [Corola-website/Science/331106_a_332435]
-
apropiate cu cercurile conducătoare franceze. Tot el a condus opoziția arabă față de acordurile din Camp David în 1979 (între Egipt și Israel). În 1979 șahul Mohammed Reza Pahlavi a fost răsturnat de revoluție, lăsând loc unei republici islamice conduse de ayatollahul Ruhollah Khomeini (pronunțat "Ruhóla Homeíni"). Saddam se temea că ideile radicale islamice, ostile conducerii seculare, vor crește în influență în populația majoritar șiită din Irak. Dar era și dușmănie veche între Khomeini și Saddam: în 1964 Khomeini fusese exilat din
Saddam Hussein () [Corola-website/Science/296813_a_298142]
-
de familie Rohani, ceea ce înseamnă "al spiritului, spiritual". În afara limbii sale materne, persana, dr. Hassan Rohani vorbește fluent arabă și engleza. Ca tânăr cleric, Hassan Rohani și-a început activitatea politică în ilegalitate, ca susținător al Mișcării islamice iraniene a ayatollahului Ruhollah Khomeini. După 1965 el a străbătut Iranul în lung și în lat ținând discursuri împotriva regimului Șahului Mohammad Reza Pahlavi. În acei ani a fost arestat de mai multe ori și i s-a interzis să mai țină cuvântări
Hassan Rohani () [Corola-website/Science/329875_a_331204]
-
a fost arestat de mai multe ori și i s-a interzis să mai țină cuvântări în public. În anul 1977 a fost silit să părăsească Iranul pentru a nu fi arestat, și s-a alăturat în exil la Paris ayatollahului Khomeini. După victoria revoluției islamiste, dr. Rouhani s-a dedicat mai ales organizării armatei, iar în anul 1980 a fost ales în Parlamentul Republicii Iraniene. Din 1989 Rohani este membru în Consiliului Suprem pentru Securitate națională a Iranului, din anul
Hassan Rohani () [Corola-website/Science/329875_a_331204]
-
și Mohsen Rezayi. La alegeri au luat parte 72% din cei cu drept de vot, Ruhani obținând în mod surprinzător din prima rundă 50.71% din voturi, pe locul doi situându-se primarul orașului Teheran, Mohammad Baker Kalibaf. Conducătorul suprem, ayatollahul Ali Khamenei, a preferat să nu sprijine în mod deschis pe niciunul din candidați și nu a luat măsuri pentru blocarea candidaturii lui Rohani, așa cum au cerut unele cercuri conservatoare, revoltate de unele declarații critice ale candidatului reformist cu privire la încălcări
Hassan Rohani () [Corola-website/Science/329875_a_331204]
-
a fost în cazul lui Saddam Hussein. Cât despre adepții șiismului, aceștia exprimă un profund devotament religios față de portretele celor mai importante personalități șiite, cum ar fi Ali. Contrar tradiției sunnite, la mormântul decedaților se poate așeza o fotografie, iar Ayatollahul Ali Al-Sistani a dat o fatwa prin care a permis portretele lui Muhammad sau ale altor profeți. Monoteismul intransigent predicat de Muhammad viza combaterea cultelor idolatre ale arabilor din epoca ignoranței preislamică. În Coran se regăsesc patru termeni care denumesc
Aniconismul în Islam () [Corola-website/Science/335359_a_336688]
-
să nu se extindă și în Irak a condus la persecuții asupra populației majoritar șiite din Irak. În primul rând, arestări urmate de execuții ale membrilor partidului șiit al-Da’wa, interzis de autorități. Liderul spiritual suprem al șiiților irakieni, marele Ayatollah Băqer al-Șadr, a fost arestat în aprilie 1980 și executat în secret. Zeci de mii de șiiți, cu origine iraniană, dar care erau stabiliți de secole în centrele religioase Karbala și Najaf, au fost expulzați din Irak, iar proprietățile lor
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
de ofițeri inferiori în ierarhia superioară a armatei, pe baza loialității față de regimul islamic, un exemplu fiind comandantul trupelor de uscat, Sayyed ʿAli Širăzi, fost căpitan. De asemenea exista o oarece rivalitate între armata regulată și gărzile revoluționare, combinate de ayatollahul Khomeini în octombrie 1980. Chiar la nivelul conducerii supreme existau disensiuni, dat fiindcă șeful suprem al Consiliului Suprem de Apărare era președintele Abulhassan Bani Șadr, iar membrii consiliului erau clerici, precum ayatollahii Moḥammad Behešti și Akbar Hăšemi Rafsanjani. Conflictul dintre
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
între armata regulată și gărzile revoluționare, combinate de ayatollahul Khomeini în octombrie 1980. Chiar la nivelul conducerii supreme existau disensiuni, dat fiindcă șeful suprem al Consiliului Suprem de Apărare era președintele Abulhassan Bani Șadr, iar membrii consiliului erau clerici, precum ayatollahii Moḥammad Behešti și Akbar Hăšemi Rafsanjani. Conflictul dintre autoritățile civile și militare pe de o parte, și cele religioase de cealaltă, vizau în special orientarea republicii islamice, dar s-au reflectat în primul rând în modul în care a fost
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
100 000 de șiiți, expulzați de regimul irakian în 1980. Unul din principalii artizani ai victoriei Iranului, Abulhassan Bani Șadr, va fi înlocuit la comanda armatei, ulterior fiind demis și din funcția de președinte. Lupta pentru putere dintre el și ayatollahul Moḥammad Behešti va fi tranșată de liderul suprem, ayatollahul Ruhollah Khomeini în favoarea ultimului, deoarece se temea de o lovitură de stat a partizanilor lui Bani Șadr. Din acel moment, conducerea supremă a statului dar și a războiului cu Irakul va
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
1980. Unul din principalii artizani ai victoriei Iranului, Abulhassan Bani Șadr, va fi înlocuit la comanda armatei, ulterior fiind demis și din funcția de președinte. Lupta pentru putere dintre el și ayatollahul Moḥammad Behešti va fi tranșată de liderul suprem, ayatollahul Ruhollah Khomeini în favoarea ultimului, deoarece se temea de o lovitură de stat a partizanilor lui Bani Șadr. Din acel moment, conducerea supremă a statului dar și a războiului cu Irakul va fi exercitată exclusiv de lideri religioși. În iulie 1982
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
soldați. De asemenea, existau temeri asupra rezistenței ce va fi opusă de irakieni, care de această dată își apărau propriul teritoriu. Chiar la nivelul conducerii supreme părerile erau împărțite. Noul prim-ministru, Mir Ḥosayn Musawi, dar și președintele în funcție, ayatollahul Sayyed ʿAli Khamene’I, se opuneau invaziei Irakului, temându-se că armata iraniană nu va fi capabilă să obțină o victorie categorică împotriva Irakului, dar și de eventualele pierderi umane și materiale ridicate, pe care le-ar fi implicat avansarea
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
și divizarea politică a șiiților, astfel că speranțele într-o revoltă a lor s-au năruit. Liderii religioși ai Iranului se confruntau totodată cu o serioasă opoziție internă, nu numai din partea conducătorilor armatei, ci chiar în propriile rânduri. În special Ayatollahul Moḥammad Kăẓem Šariʿatmadări era un critic dur al taberei lui Khomeini, susținând că acesta urmărea eliminarea pluralismului politic. Alte critici veneau din partea liberalilor religioși precum Mehdi Băzargăn, dar și din partea foștilor aliați, partidele Mojăhedin-e Ḵalq și Fedăʾiăn-e Ḵalq, de orientare
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
satura avangarda forțelor iraniene prin bombardamente de artilerie cu cianuri și gaze neuro-paralizante, în timp ce bombardierele lansau în adâncimea frontului rachete cu gaz muștar, extrem de persistent, pentru a tăia retragerea soldaților iranieni. Presat de aceste pierderi grele, Conducătorul Suprem al Iranului, Ayatollahul Khomeini a numit în fruntea forțelor armate un cleric, Ali Akbar Hashemi Rafsanjani. Acesta a ordonat un contra-atac prin surprindere asupra trupelor irakiene, care a și fost declanșat în 13 iunie 1988. Extrem de bine coordonat, atacul a ajuns să amenințe
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
momentul respectiv, prevăzând revenirea la granițele dinainte de război. Chestiunile neprecizate urmau să fie negociate ulterior cu Irakul. În 20 iulie 1988, Iranul a acceptat termenii Rezoluției 598, declarându-și disponibilitatea de încetare a focului. Într-o alocuțiune radiodifuzată, Conducătorul Suprem, Ayatollahul Ruhollah Khomeini, a dat glas nemulțumirii și dezgustului de a fi fost obligat să ia o astfel de decizie: "“Fericiți sunt cei ce au plecat pe calea martirilor. Fericiți cei ce și-au pierdut viețile în acest iureș de lumină
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
acestea, cea mai importantă era partidul Mujaheddin e-Khalq (Mujahedinii Poporului din Iran, pe scurt, MEK, PMOI sau MKO), o organizație revoluționară de stânga, una din forțele principale ce contribuiseră în 1979 la răsturnarea regimului șahului Reza Pahlavi. Conflictul cu tabăra ayatollahului Khomeini nu a întârziat, dat fiindcă MEK era în esență o organizație secularistă. Ayatollahul Khomeini i-a acuzat public pe mujahedini că ar fi "eclectici, contaminați de occident, ipocriți și necredincioși". Partizanii lui Khomeini, numiți hezbollahi, au început atacuri contra
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
MEK, PMOI sau MKO), o organizație revoluționară de stânga, una din forțele principale ce contribuiseră în 1979 la răsturnarea regimului șahului Reza Pahlavi. Conflictul cu tabăra ayatollahului Khomeini nu a întârziat, dat fiindcă MEK era în esență o organizație secularistă. Ayatollahul Khomeini i-a acuzat public pe mujahedini că ar fi "eclectici, contaminați de occident, ipocriți și necredincioși". Partizanii lui Khomeini, numiți hezbollahi, au început atacuri contra adunărilor MEK, asupra publicațiilor și sediilor acestora. Tensiunile au ajuns la apogeu în iunie
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
mii de militanți ai MEK. Ca răspuns, MEK a lansat o campanie de asasinate a liderilor regimului, asasinând câteva sute de înalți oficiali până la sfârșitul anului 1981. În 28 iunie 1981, a fost asasinat Secretarul General al Partidului Islamic Republican, Ayatollahul Seyyed Mohammad Hosseini Beheshti, autorul constituției islamice, împreună cu alți 70 de înalți membri ai partidului. În 30 august, a fost asasinat președintele Iranului, Mohammad-Ali Rajai, împreună cu primul ministru, Mohammad-Javad Bahonar. Chiar actualul Lider Suprem al Iranului, ayatollahul Ali Hosseini Khamenei
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
Partidului Islamic Republican, Ayatollahul Seyyed Mohammad Hosseini Beheshti, autorul constituției islamice, împreună cu alți 70 de înalți membri ai partidului. În 30 august, a fost asasinat președintele Iranului, Mohammad-Ali Rajai, împreună cu primul ministru, Mohammad-Javad Bahonar. Chiar actualul Lider Suprem al Iranului, ayatollahul Ali Hosseini Khamenei, a scăpat ca prin minune dintr-un atentat, rămânând cu brațul drept paralizat. Guvernul a răspuns printr-o campanie de execuții a celor suspectați că au participat la organizarea asasinatelor și activităților subversive contra regimului, campanie ce
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
s-au refugiat în Irak, unde un număr de cca. 7000 au fost înarmați de Saddam Hussein pentru a lupta contra regimului islamic, constituind așa-numita Armată Națională de Eliberare a Iranului. În 26 iulie 1988, la șase zile după ce ayatollahul Khomeini acceptase încetarea focului, trupele MEK au declanșat operațiunea Foroughe Javidan (Lumina Eternă), pătrunzând pe teritoriul Iranului, distrugând complet orașul Islamabad-e Gharb. Forțele iraniene au replicat prin Operațiunea Mersad, ucigând 4500 de mujahedini. Restul s-au retras în Irak. În urma
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
zonă, este în interesul nostru de a promova o încetare a focului în acest conflict; chiar dacă asta ne va costa o eventuală excludere a posibilității unei apropieri de Iran, chiar în eventualitatea că un regim mai moderat va înlocui regimul ayatollahului Khomeini sau dacă guvernanții actuali ai Iranului se vor trezi la realitate, pentru a admite că principala amenințare la adresa independenței Iranului vine din partea țării cu care au o frontieră de 2400km: Uniunea Sovietică. O apropiere de Iran, bineînțeles, va trebui
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
același context, numeroși comentatori din mass-media acuză Iranul că ar fi folosit minori în timpul războiului, atât în calitate de combatanți, cât și pentru deminarea terenului folosind propriul corp. Se face referire cu precădere la membrii milițiilor Basij. Înființate în 1979 din ordinul ayatollahului Khomeini, aceste miliții erau compuse din tineri voluntari ce asigurau ordinea și diverse servicii sociale, în schimbul anumitor beneficii, fiind subordonate Gărzilor Revoluționare. Vârsta minim legală de aderare la organizație este de 15 ani. Se afirmă că tineri chiar sub această
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
publicate de Hezbollah (organizație paramilitară), în care se afirmă că pentru recrutare nu contează vârsta, ci "credința în Dumnezeu", sau alte anunțuri în care sunt invitați să se înroleze elevii (sau studenții) de orice vârstă. Apoi, este citat din nou ayatollahul Ruhollah Khomeini, care ar fi afirmat la un moment dat că nu contează aprobarea părinților pentru a pleca pe front. Sau Ali-Akbar Rafsanjani, care ar fi afirmat în 1982, că armata și-a mărit efectivele cu 400 000 de voluntari
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
China, ar fi fost înmânate în cadrul unei ceremonii solemne, copiilor "martiri", înainte de a mărșălui prin câmpurile de mine. Cheile erau menite să le deschidă porțile "paradisului", unde îi aștepta o binemeritată răsplată de natură erotică și culinară. Se afirmă că ayatollahul Khomeini însuși ar fi comandat cele 500 000 de chei în Taiwan, pentru a le înmâna "cu mâna sa" viitorilor martiri. Această istorie neverosimilă încă mai este vehiculată de universitari respectați precum Abbas Milani de la Stanford University, care într-un
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
locuri și în atâtea variante, încât nici măcar nu s-a putut încă stabili când și unde a apărut pentru prima dată. Istoricii sunt de părere că toată această istorie a fost lansată pentru a lua în derâdere pe Liderul Suprem, ayatollahul Ruhollah Khomeini și regimul său teocratic. Altă chestiune certă este că în ciuda cercetărilor efectuate de istorici, a tuturor dezmințirilor, toate aceste istorii continuă să se dezvolte și să se amplifice. Pe zi ce trece, alte și alte orori ale războiului
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]