14,396 matches
-
o agenție din Germania, și concubina lui care, aflînd că e bolnavă incurabil, vrea să se mărite. Dar nu cu tovarășul ei de viață de pînă atunci, ci cu un tînăr algerian necunoscut, căruia i s-a refuzat cererea de azil. Cei trei încep să locuiască împreună, dar femeia are și alte dorințe de împlinit înaintea scadenței fatale: vrea să învețe să fabrice brînză de capră, drept care trio-ul pleacă în Franța, la un specialist. Episoadele franceze sînt întretăiate de flash-back-uri
MERIDIANE () [Corola-journal/Journalistic/13628_a_14953]
-
pețește o fată frumoasă îi dă și dotă", pare a fi morala conduitei pe care majoritatea dascălilor din învățământul muzical o exersează în lucrul cu elevul. 3) Am rămas totuși cu impresia că procesul formativ-informativ se derulează preponderent într-un azil de bătrâni, ce-i drept ultramodern, dat tot azil și tot de bătrâni. Ce altceva poți să simți atunci când timp de trei zile asculți numai muzica din secolele 18 și 19, creația muzicală recentă zbătându-se ca peștele pe uscat
Primăvara artelor by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/13825_a_15150]
-
a fi morala conduitei pe care majoritatea dascălilor din învățământul muzical o exersează în lucrul cu elevul. 3) Am rămas totuși cu impresia că procesul formativ-informativ se derulează preponderent într-un azil de bătrâni, ce-i drept ultramodern, dat tot azil și tot de bătrâni. Ce altceva poți să simți atunci când timp de trei zile asculți numai muzica din secolele 18 și 19, creația muzicală recentă zbătându-se ca peștele pe uscat, din prea puțina capacitate de cuprindere și înțelegere ori
Primăvara artelor by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/13825_a_15150]
-
cu mine. Și, de două ori pe zi, o dată, dimineața la șapte, când sunt dați afară, și a doua oară, seara la șapte, când sunt admiși, cei vreo sută și ceva de nefericiți fără adăpost ce-și fac veacul la azilul de noapte. Cum spuneam, era o frumoasă zi de primăvară, soarele zâmbea, păsările ciripeau galeș etc. etc. Văd, cu coada ochiului, că troleibuzul se apropie ca un bolid, iuțesc pasul și, de la distanță, constat că obișnuiții mei companioni de voiaj
Zeta-Jones are bilet circular by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13834_a_15159]
-
primul era de două ori mai în vârstă decât al doilea. Elucidarea firelor nevăzute care îi leagă într-un destin comun pe cei doi o realizează în final (în capitolul XIV, care e unul de deznodământ) Ghior, revenit dintr-un azil de bătrâni. Filimon este copilul lui Nichifor Fătu, rezultat al unui șantaj odios săvârșit în tinerețea sa de comisar asupra unei fete de șaptesprezece ani pentru a-i salva tatăl. Ulterior a fost smuls mamei, căreia i-a spus că
Scriitura unei agonii by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10410_a_11735]
-
problemă. Măcar știm, de-acum, că o parte dintre cei care au schingiut, au șantajat, au amenințat, au intrat cu picioarele în viața oamenilor "trebuie să mănânce" și în lumea umanist-conservatoare a lui Voiculescu! Știm, de-acum, unde pot căuta azil cei pentru care ororile securismului constituie valorile de căpătâi ale societății românești. Nici săptămâna care s-a scurs nu mi-a adus vreo lămurire privind felul sinucigaș în care Dan Voiculescu s-a repezit în gardul cu ghimpi otrăviți care
Lamentabila amnezie by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10486_a_11811]
-
au adus împreună pe astfel de indivizi. Nu am suficiente date pentru a mă referi la activiștii din teritoriu, dar un vechi proverb spune că "cine se aseamănă se adună": era cât pe ce ca însuși Adrian Năstase să primească azil în acest partid care are atâtea motive să urască CNSAS-ul, cu ai săi "lingători de dosare" - cum îi califica nepotul mătușii Tamara. "Soluția imorală" a aducerii la guvernare a echipei lui Dan Voiculescu își arată, din ce în ce mai urât mirositor, neajunsurile
Cu pucul la Securitate by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10507_a_11832]
-
Religia întemeiată de Iisus se bazează pe "iubirea aproapelui" (adică tot un fel de iluzie). Cea propusă de Don Quijote se bazează pe "încrederea în iluzii" (adică tot un fel de iubire). Acest bătrân care pare bun de dus la un azil rezolvă, dacă ne gândim bine, cea mai încâlcită problemă a filosofiei: rostul vieții. Noi, care nu dispunem de harul lui, de a considera iluziile unica realitate, nu putem evita, mai ales spre bătrânețe, teama de zădărnicie și gândul că bâjbâim
Octavian Paler: "Criza valorilor nu bântuie numai la Porțile Orientului" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10498_a_11823]
-
în devenirea noastră! *critic și scriitor italian care în anul 1956 l-a propus pe Lucian Blaga pe lista nominalizaților la Premiul Nobel pentru literatură. **iubire demonstrată conform îndemnului cristic, prin iubirea aproapelui concretizată de domnia sa prin înființarea și organizarea Azilului pentru bătrâni din Săcele, j Brașov- Elena Armenescu
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94351_a_95643]
-
va avea 2500 de locuri, 8 milioane investiți pentru consolidarea terenului din spatele Palatului Culturii, un adevărat simbol al Iașului, 3,8 milioane de euro pentru construirea unui parc de joacă, a unei baze nautice, terenuri de tenis și a unui azil de bătrâni. Grădină Palas se întinde pe o suprafață de 50.000 mp de spațiu verde și va fi una din principalele atracții ale ansamblului Palas mai ales pentru că aceasta este o adevărată inspirație renascentista după modelul grădinilor de la Versailles
Palas Iasi investeste in petrecerea timpului tau liber [Corola-blog/BlogPost/94549_a_95841]
-
privirea mea aici. Sunt privirile tuturor femeilor care nu te-au privit. Sunt gesturile tale de renunțare. Și gesturile mele cu ochii închiși care îți populează camera. Deschide sertarul. Privește-ți somnul. Acestea sunt marginile mele. Kriegswitwe sunt într-un azil al văduvelor de război. aici igrasia e o formă de mângâiere. stă deasupra. nu se dezlipește. exersăm încet cu pereții. asistentele aduc pe targă răniții, încolonați. noi îi plângem, îi pansăm, apoi le punem crucea pe piept, sărutul nostru translucid
Poezii by Miruna Vlada () [Corola-journal/Imaginative/4729_a_6054]
-
unde presimțea că nu se va stabili aici și n-avea dispoziția necesară să-i dea explicații lui mami. Ana Maria, da, doamna Kiraly știa de-acum cu precizie cum poate maică-sa s-o aducă lîngă ea: să ceară azil politic într-o țară occidentală, în care să treacă din Ungaria, tot ilegal, și doar atunci va putea apela la Crucea Roșie internațională. Ana Maria, draga mamei, tocmai cînd i se păruse c-o să răsufle ușurată în menajul ei tihnit
Prăpădul Lui de pe urmă by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/6740_a_8065]
-
din momentul dispariției unui prieten. oamenii sunt cruzi pentru că se visează personaje, dar niciun basm nu se suprapune cu viața pentru că atunci când ți-e cu adevărat rău ea se rescrie cu o viteză fulgerătoare din bucăți de viitor. bătrâna de la azil îmi vorbește despre părăsire și povestea-i pulsează ca o inimă resuscitată. trupul rămâne întreg după ruperi, însă nu mai e localizabil. câtă prefacere atâta ființă. Îmbrîțișare când crezi că poți ceva cazi din îmbrățișare; nu poți, dar iese din
Poezie by Florin Caragiu () [Corola-journal/Imaginative/7517_a_8842]
-
și că, prin lege, n-o puteau da afară. Dar îi era tare frică să nu se schimbe legea, trăim într-o lume nesigură, și nu se putea ști niciodată. La fel era înspăimântată să n-o ducă la un azil. Familia putea să facă asta, dacă de exemplu ar deveni invalidă, dacă i s-ar întâmpla ceva rău, dacă ar trebui să decidă altcineva în locul ei. Da, de asta îi era frică. De moarte nu, sau cel puțin nu-i
O povestire de Teolinda Gersão - Bătrâna by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13147_a_14472]
-
care urcă tensiunea, rigoarea, emoția la cote remarcabile. Mă uit pe geam. Ne apropiem de capătul cursei. Geamurile sînt complet aburite acum. Ce idee, ce călătorie, ce lumi! Cîtă ironie! Și a sorții... "Da, Doamne. Să stau liniștit. Ca un azil de bătrîni. Cu toții nemișcați. Aproape aliniați. Cu părul albindu-le numai pe-o parte, cum crește mușchiul pe copaci. Dar arătînd răsăritul. Așa să mă prindă sfîrșitul. Nici mai, nici chiar, nici prea, nici foarte. Și nici măcar Popescu. Nu, Doamne
Un tramvai numit Popescu by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12139_a_13464]
-
totuși, o tentativă de sinucidere, în anii "60 " "am făcut-o ca să mi se dea atenție" ", după care tatăl lui " medic, prieten cu Paul Valéry, care-l medita la latină pe Jean-Luc " l-a internat pentru o vreme într-un azil psihiatric, experiență care nu s-a mai repetat de atunci). Intermitenții care au tulburat cu protestele lor recentul Cannes au făcut din "mitul Godard" un fel de spirit tutelar al mișcării lor. (Nu Godard a fost acela care, spînzurat de
PROVOCATORUL J.L.G. by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12781_a_14106]
-
coruptă, larg popularizat, dar fără nici un rezultat, și despre care voi povesti pe larg în volumul al III-lea al memoriilor mele). Al doilea regret privește pierderea - prin confiscarea și devastarea locuinței mele din Dionisie Lupu, nr. 74, după obținerea azilului politic - a atâtor cărți, manuscrise, tablouri, partituri (incluzând compoziții proprii), scrisori de la oameni de vază etc. Regret enorm și intens dispariția apropiaților mei Ov. S. Crohmălniceanu, Ștefan Augustin Doinaș și Irinel Liciu, Vera Valeriu, Anatol Vieru, Cristian Popișteanu, Virgil Vasilescu
Nina Cassian: "Nu m-am despărțit nici o clipă de cultura mea" by Carmina Popescu () [Corola-journal/Journalistic/12285_a_13610]
-
Cămașa de forță, scris, potrivit autorului, în anul 1988, dar publicat într-o primă ediție în 1992 (Nemira) este o parabolă tipică literaturii anti-sistem din țările aflate sub cizma unor regimuri totalitare. Ideea reducerii unei societăți totalitare la dimensiunile unui azil (sanatoriu) nu este nouă în istoria literaturii universale. Arhetipul cărții lui Leonard Oprea este, fără dubiu, monumentalul roman al lui Thomas Mann, Muntele vrăjit. Personajele cu temperamente și convingeri diametral opuse, bine individualizate din azilul în care se tratează Inochente
Hans Castrop în România comunistă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12484_a_13809]
-
societăți totalitare la dimensiunile unui azil (sanatoriu) nu este nouă în istoria literaturii universale. Arhetipul cărții lui Leonard Oprea este, fără dubiu, monumentalul roman al lui Thomas Mann, Muntele vrăjit. Personajele cu temperamente și convingeri diametral opuse, bine individualizate din azilul în care se tratează Inochente Damian, discuțiile și reflecțiile cu substrat filozofic, cultural, religios la care participă acestea, paginile reproduse din lucrări științifice (extrasele din tratate de psihiatrie) și chiar numele prietenei protagonistului, Clavdia, (aluzie evidentă la doamna Chauchat din
Hans Castrop în România comunistă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12484_a_13809]
-
cu sanatoriul, a existat și un român internat acolo, încercă ea să-i împrospăteze memoria, aha, Damian, deși habar n-avea de acel român, oricum erau bolnavi de plămîni, aerul acela îi nenorocea, nu?" (p. 26) Chiar dacă atmosfera generală a azilului, nesfîrșitele flirturi și conversații cotidiene pe cele mai diverse teme trimit cu gîndul la romanul lui Thomas Mann, revoltele și aspirațiile de libertate ale lui Inochente (nume plin de sugestii), veșnicul conflict cu medicii (imaginea redusă la scară a puterii
Hans Castrop în România comunistă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12484_a_13809]
-
ț E ca și cum Eminescu ar fi versificat melancolia erotică a mai multor generații de mătuși, dacă nu a mătușii arhetipale. Atmosfera e, firește, visătoare și amară. Privirea e cețoasă, lacrima lucește indecis în colțul ochilor. Totul respiră un aer de azil, de consolare intratabilă, cu complicații biliare. La antipodul acestei performanțe stă recitarea atletică, glasul viril, virtuozitatea pulmonară. Eminescu devine o fiară, un mascul decis, capabil de sonorități acute, ofițerești, și de mormăieli senzuale, toate zvîrlite printre dinți viguroși și cinici
Cultura în poante by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11477_a_12802]
-
cam debili nu, cum s-ar putea înțelege, ale lui Tamburin. În ce-l privește, satira este moale și România damă bună. De fapt, nici nu-și dă foarte tare în petic: mai îndoapă niște cerșetori lihniți cu discursuri de azil, mai taie niște capete, care tot deschid gura și după aceea, mai scrie cîte ceva. Un bufon necăjit, în visările lui, de grijile țării, dar nu vă gîndiți, Cațavencu e cu totul autre chose. Sigur, comparațiile sînt, din capul locului
Români vechi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11602_a_12927]
-
vorbind cu secții de poliție din toată țara. Îl bătea la cap pe detectivul din New York, întrebîndu-l dacă mai făcuse progrese în cazul meu. La biblioteca publică frunzărea cărțile de telefon, notîndu-și numerele și adresele secțiilor de poliție și ale azilurilor de noapte, iar apoi parcurgea lista metodic, sunînd la fiecare număr și întrebînd dacă văzuse cineva vreo persoană care să corespundă descrierii mele. A trimis fotografia mea la aceste secții de poliție și a trimis și o notificare la toți
De curînd în librării - Jeffrey Eugenides - Middlesex by Alexandra Coliban-Petre () [Corola-journal/Journalistic/11707_a_13032]
-
o atrofiere a mușchilor și este nevoit să poarte pantofi ortopedici. Tatăl va reuși să plece cu băiatul în Italia și de acolo în SUA pentru o eventuală operație de corecție. Planul era ca odată ajunși în America să ceară azil politic și mama să poată fi chemată și ea. Nevoit să muncească în condiții mizere la un restaurant sau ca recuperator cu bâta de baseball a chiriilor neplătite de negrii din Brooklyn, tatăl este dezamăgit de "visul american" și decide
La vita e bella by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11807_a_13132]
-
din acel 17 noiembrie 1961", în timpul unui turneu la Berlin, când printr-un mare noroc reușește să treacă Zidul, din Est către Vest. Devine astfel primul balerin român care ia calea exilului, cu tot ce implică acest lucru: cerere de azil politic, lagăr, derută temporară profesională, persecutarea familiei rămase în țară, în frunte cu tatăl său, compozitorul Filaret Barbu, căruia i se scot de pe afiș toate lucrările. Și totul trebuia luat de la început. Pentru a nu mai trăi din mila altora
Din istoria dansului by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/11822_a_13147]