39 matches
-
prea bine că nimic nu există Iarna în totul, iarna a iubi În care numai durerea rezistă Și pentru ce îmi bate inima Prin tristețile pe care le îndură Tu care mă aștepți, o inimă amabilă, Nu știi că mă azurez Ca să te reîntâlnesc mai subtilă Sunt soldatul albastru al unui vis Gândește-te la mine pierzând rațiunea Văzând visul care se împlinește Confundându-mă cu orizontul De fiecare dată când ochiul se înalță O, tu, iubită fără speranță La care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
locului?” (C. Hogaș, 258), „Astfel luai hotărârea să mă astâmpăr locului, până se va alege la o parte.” (C.Hogaș, 257), „Așterne-te drumului!” Observații: Diferite construcții cu substantivul în dativ pot apărea în limbajul poetic: „Apare luna mare câmpiilor azure.” (M. Eminescu, I, 63), cu rol fundamental în dezvoltarea universului semantic: „Stelele-n cer / Deasupra mărilor Ard depărtărilor / Până ce pier. (M. Eminescu) 2.b. Circumstanțiala spațială se introduce în frază prin: • adverbe relative: unde, încotro etc., oriunde, oriâncotro etc.: „Ziua
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
spiritului. Ca și halucinatul copac, umilul pelican din Cișmigiu reiterează exilul terestru al albatrosului baudelairian. Întors în sine, cu capul sub aripă, „În visul lui, un stol gigant/ Coboară-n Cișmigiu să-l fure,/ Zburând spre polul celălalt/Sfruntând oceanele azure”. Similar, într-o altă legendă, piatra se metamorfozează în broască țestoasă, iar aceasta „Prin bolți de-azur/ Face-nconjur...// Stele de mare, aștri marini/ Îi trec prin preajmă fluizi, felini...” În alt poem, povestea despre „Michelangelo și meduza” rezumă sensul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287216_a_288545]
-
poem, povestea despre „Michelangelo și meduza” rezumă sensul „zbaterii sisife” a titanului renascentist cu „găvana lui [a ochiului] secată de forme” și pe care eroul năzuiește s-o umple „c-un freamăt nou,/ [...] imens, inform ca marea”. Însetatul de puritățile „azure” și de infinitul oceanului se îmbogățește cu noi ipostaze în Baladele singaporene (1970), o altă carte-cheie. Scrise, majoritar, în anii ’50, baladele, zise „singaporene” după supranumele „conspirativ” dat de boema artistică bucureșteană a vremii unei crâșme cu formă de corabie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287216_a_288545]
-
ce pornesc (și se întorc) de la un „sonet-glosă”. Barochist ori nu, G. mizează pe „truda” formei, dar și a elaborării de noi variante ori modulații lexicale (ce stau alături de zburdalnicele, mustoasele forme argotice: „șolticari”, „ștoarfă”, „l-am bunghit”, „trebunal”, „oceane azure”, „să exhumul”, „insercții”, „liclind”, „coadă zbrulă”, „acuprinde”, „viscol selenit”, „mirifele grădini”, „amirezmătoarea izmă”, „inima ingenuină”, „resplendind”, „cristoși conturși”, „contură” (=contur), „flăcărat” (=înflăcărat), „îngeluit”, „arbor morn”, „ne-despărțire-ar”, „putear-aș”. Sau cultivă rima rară: „burnus” - „taciturnu-s”, „s-a scurs” - „Burns”, „mahorcă” - „or că
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287216_a_288545]
-
păzeam pe culmile munților noaptea, în razele lunei, asemenea sentinelei Romei care, păzind creștetele de fier ale Carpaților, privește cu ochii plini înspre sud, gândind la muma sa, regina răsfățată și albă ce-și scaldă corpul molatec în mările ei azure și calde, fruntea ei coronată cu visuri de amor și sânii ei albi și plini, dezmierdați de albastrele și luciile valuri ale mărei. Mama uitită care, asupra visurilor, a uitat în creștetele arse și bătrâne ale Carpaților pe fiul ei
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
îi luase aproape instantaneu durerea. Pe deplin calm și mulțumit de sine, consulul se opri ca să admire armoariile Franței imperiale. Un vultul de aur pe scut rotund, panglica Legiunii de Onoare, sceptrul și mâna justiției, toate înconjurate de o mantie azură cu hermină pe care erau presărate mai multe albine aurii. „Albina este o metaforă inspirat aleasă”, ținea să sublinieze el ori de câte ori avea vreun vizitator important, dar fără să intre în alte amănunte, pentru că, la drept vorbind, nu le cunoștea. Nefiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
sus de munți, de codri, de mări, mai sus de cer, Și dincolo de soare, mai sus și de eter Și de hotaru-albastru al sferei înstelate, O, suflete, îți bucuri aripile-avântate, Și ca înotătorul ce se cufundă-n undă, Despici nemărginirea azură și profundă Furat de-o negrăită și-adâncă voluptate. ...Cel ale cărui gânduri, ca niște ciocârlii, Se-nalță auroră spre purele tării. Plutind deasupra vieții, el știe să asculte Ce spun lăuntric crinii și lucrurile mute. Iată neliniștea lui Rimbaud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
noi cu voi), să ne spunem câte inepții vrem pentru că știm cu toții la fel de bine că nimic nu poate fi oprit de nimic. Noi suntem doar niște figuranți, dar știm acest lucru, după cum Îl știe și cel care stă În lumina azură; care stă acolo tocmai să se vadă mai bine că știe ce-l așteaptă. Se spune că pictorul se speria de viața din ramă și atunci se scutura de vopsele, arunca pensula cu furie și alerga În stradă, uitându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
de literatură destinat nevăzătorilor, organizat la New York, îi premiază nuvela Pira. SCRIERI: Focosul, București, 1958; Iusuf, București, 1959; După negură, soare..., București, 1960; Bunicuța poveștilor, București, 1968; Răpirea elefantului cârn, București, 1970; Pegas, București, 1978; Flori de pădure, București, 1982; Azura, București, 1983. Traduceri: Han Ser-ia, Amurg, București, 1960; Iuri Karlovici Oleșa, Trei grăsani, București, 1962; Nazim Hikmet, Norul îndrăgostit, București, 1965. Repere bibliografice: F. Oprescu, „Azura”, „Viața nouă”, 1983, 1; Alina Nour, „Azura”, CL, 1983, 9; N. Ionescu, „Azura”, „Viața
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288434_a_289763]
-
1968; Răpirea elefantului cârn, București, 1970; Pegas, București, 1978; Flori de pădure, București, 1982; Azura, București, 1983. Traduceri: Han Ser-ia, Amurg, București, 1960; Iuri Karlovici Oleșa, Trei grăsani, București, 1962; Nazim Hikmet, Norul îndrăgostit, București, 1965. Repere bibliografice: F. Oprescu, „Azura”, „Viața nouă”, 1983, 1; Alina Nour, „Azura”, CL, 1983, 9; N. Ionescu, „Azura”, „Viața nouă”, 1984, 1. A.F.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288434_a_289763]
-
București, 1978; Flori de pădure, București, 1982; Azura, București, 1983. Traduceri: Han Ser-ia, Amurg, București, 1960; Iuri Karlovici Oleșa, Trei grăsani, București, 1962; Nazim Hikmet, Norul îndrăgostit, București, 1965. Repere bibliografice: F. Oprescu, „Azura”, „Viața nouă”, 1983, 1; Alina Nour, „Azura”, CL, 1983, 9; N. Ionescu, „Azura”, „Viața nouă”, 1984, 1. A.F.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288434_a_289763]
-
1982; Azura, București, 1983. Traduceri: Han Ser-ia, Amurg, București, 1960; Iuri Karlovici Oleșa, Trei grăsani, București, 1962; Nazim Hikmet, Norul îndrăgostit, București, 1965. Repere bibliografice: F. Oprescu, „Azura”, „Viața nouă”, 1983, 1; Alina Nour, „Azura”, CL, 1983, 9; N. Ionescu, „Azura”, „Viața nouă”, 1984, 1. A.F.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288434_a_289763]
-
mai puțin ipotetice, că un Yima antic ar fi putut acoperi rolul important al suveranului lumii morților (Boyce, 1975a, pp. 83 sq., 94, 109 sq.; cf. Grenet, 1984, pp. 253-258) sau pe acela mai prestigios al adversarului direct al lui Azura Mazd³xe "Mazda>" În doctrina reflectată de G³th³ (Kellens, 1991a, pp. 54 sqq.). Deși este legitim să ne Îndoim că teoria „Hochgötter” este Într-adevăr adecvată unei interpretări corecte a situației religioase iraniene În epoca lui Zoroastruxe "Zoroastru", aceasta este totuși
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]