537 matches
-
bate-n Toamna vieții mele, un vânt aducător de moarte. Să mi le ducă între stele. MIREASA CODRULUI Pe frunzele Toamnei plutind în curcubeu, scriu dorul ce se ascunde-n sufletul meu. În ele brodez privirea de sub pleoape, când Cerul azuriu se scaldă în ape. Ținutei de gală din frunze croită, Vântu-i susține o trenă nesfârșită. Tandru și iubitor pe cap mă sărută și cu el mă face în văzduh pierdută. Mă conduce-n Codru, ca să-i fiu mireasă. Toamna cu
ILUZII DE TOAMNA (POEME) de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/maria_filipoiu_1416362491.html [Corola-blog/BlogPost/384627_a_385956]
-
șerpește, Că uită și trenul unde e gara, Tumultuoasă precum Niagara, În loc de soare, zâmbetu-i strălucește . Femeia e ploaia caldă de vară Oaza verde, răcoroasă din pustiu, Jumătate din lumina solară, Câmpia pe care plugul o ară, Bolta largă a cerului azuriu. De-ar lipsi, nimic pe pământ n-ar fi viu. DE-AI VREA ... De-ai vrea să-mi fii logodnică pe viață, Ți-aș construi mulțime de castele, (Cele din Spania-s prea mititele) Valea Loarei ți-aș pune-o
SONETELE LIMBII ROMÂNE de MIHAI MERTICARU în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 by http://confluente.ro/Sonete_limbii_romane.html [Corola-blog/BlogPost/367103_a_368432]
-
urmat vizitarea holului de intrare în Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, unde am admirat tablourile marelui pictor cel ce a fost Sabin Bălașa, ce acopereau pereții sălii „Pașilor pierduți” cum era denumit acest hol măreț, tablouri în care predomina culoarea de azuriu. Și de o parte și de cealaltă a bulevardului străjuiau clădiri mărețe cu o arhitectură plină de istorie, fie că acum funcționau în ele spitale, teatre, sau sediile diferitelor instituții de stat Timpul devenise atemporal. Nici nu simțeam cum se
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2062 din 23 august 2016 by http://confluente.ro/stan_virgil_1471927209.html [Corola-blog/BlogPost/343108_a_344437]
-
ne va veni grătarul, o liniști Ana. În grădină deocamdată nu cânta decât formația locală. Aveau și o solistă, o puștoaică cu rochița puțin mai lungă de o palmă, care de câte ori se mișca pe scenă își scotea chiloțeii de culoare azurie la vedere. Cântau destul de bine. "Greii"scenei încă nu-și făcuseră prezența. Era răcoare, o atmosferă plăcută de vacanță, toată lumea stătea fără grija zilei de mâine. După o pauză de vreo zece minute, șeful formației, un bărbat mai vârstnic decât
INTALNIRE DE GRADUL ZERO de STAN VIRGIL în ediţia nr. 221 din 09 august 2011 by http://confluente.ro/Intalnire_de_gradul_zero.html [Corola-blog/BlogPost/348249_a_349578]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > DOR Autor: Mariana Stoica Publicat în: Ediția nr. 1926 din 09 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Primăvară, ai sufletul curat, Ochi limpezi, azurii și haină de brocart Veselia vine, umple colțișorul Inimii și tainic zămislește dorul. Dor de rândunele, de fluturi și de soare Dor de pomi cu voaluri ce miros a floare, Dor de tril gingaș, suav de păsărele Dor de catifeaua
DOR de MARIANA STOICA în ediţia nr. 1926 din 09 aprilie 2016 by http://confluente.ro/mariana_stoica_1460227178.html [Corola-blog/BlogPost/384792_a_386121]
-
Acasa > Versuri > Farmec > METAFORA RUGINII Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 269 din 26 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului POEZII DE AL.FLORIN ȚENE Metafora ruginii Floarea ruginii fumurie Coagulează metafora la loc Și rădăcinile-ntoarse-n tăcerea azurie Clocotesc a sevă,fluierînd din soc. Gândește mersul osul de oxigen A măduvei umplută cu apus Spre ele alunecă flori fără polen Aripi urcând cu mine mai sus. Din motani coboară păsări către pădure Cu zborul întreg descătușat sub pene
METAFORA RUGINII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Metafora_ruginii.html [Corola-blog/BlogPost/361435_a_362764]
-
zală În viduri lente, aripa-i o lance își avântă În umbra sferelor rarefiate și latente Stihiile se contopesc în versuri retrograde Leviathan adâncul cu priviri opalescente Precesia secundelor în văluri grele cade În perihelii se transcriu elipse orbitale Planete azurii, uraniene echinocții Leviathan zenithul din hyperspații abisale Aruncă evantaie de lumină în himera nopții Quasară stea sorbind lumina-n grele cupe Văpăi căzute-n colapsul uitărilor lethale Leviathan oceanul plin de stele ce erupe Același gaz incandescent..plămada viselor astrale
LEVIATHAN 2 de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 436 din 11 martie 2012 by http://confluente.ro/Leviathan_2_mihai_condur_1331501245.html [Corola-blog/BlogPost/366327_a_367656]
-
de un vârf de lance rătăcit, încât să cred că viperă ai fost de permanent ai stat la pândă, să vină ceasul cel de taină și-n vis sinistru de sub pleoapă să evadezi ca pasărea din laț, și-n ’naltul azuriu să te ridici stăpână pe Împărăția Cerului, fără timp, de unde, de blestem, să cazi și-n drumul tău, cu limbi de foc, balaurul să te înghită, că te-am urât, femeie blestemată și fără de noroc ! Aici, în spațiul meu, înmugurit
BLESTEM de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 2031 din 23 iulie 2016 by http://confluente.ro/ion_i_paraianu_1469242435.html [Corola-blog/BlogPost/373987_a_375316]
-
la bunicii din partea mamei, pe malurile Buzăului la Scorțaru-Nou, cu pădurile prin preajma-i în toate nuanțele de verde cu păsăritul pădurii ce se trezea de dimineață atât de vioi și vesel, cu apa Buzăului ce-și picta marginile pe nisipul azuriu în care sălciile-și băteau crengile înghesuite lăcrimând prin frunzele lor, lacrimi tăcute, rugă pentru Sfântul Duh. Și când priveam acest imperiu de verdeață cu decorul lui de vis, descopeream cum lumina cerului îi dădea de fiecare dată un colorit
AMINTIRI DIN VERILE COPILĂRIEI de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1271 din 24 iunie 2014 by http://confluente.ro/Constanta_abalasei_donosa_1403613887.html [Corola-blog/BlogPost/374245_a_375574]
-
văilor Eureka și Morții și apoi ale platoului deșertic al Nevadei, de fapt o prelungire în Nevada a deșertului Mojave, poate chestie de “gravitație” sau poate nu, experții în materie “știu pentru ce” ... La țâșnirea dintre tăriile munților și înseninările azurii ale cupolei celeste avionul parcă a scos un muget demult reținut, ceva ca un bang sonic dar mai înfundat și l-a împrăștiat reverberat peste întinderea alburiu-maronie a deșertului ce începuse să se întindă dintr-o dată la poalele abrupte a
LAS VEGAS-UL CU PĂCATELE LUI...ŞI NOI!? de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 181 din 30 iunie 2011 by http://confluente.ro/Las_vegas_ul_cu_pacatele_lui_si_noi_.html [Corola-blog/BlogPost/367019_a_368348]
-
14 februarie 2017 Toate Articolele Autorului VIS PRIMĂVĂRATIC Învăluită-n ceața sidefie A visului ce-mi amâna trezirea, Mergeam, în aparență, făr’ de sens, Dar îți simțeam parfumul tău intens, Mă urmărea, de undeva, privirea Din ochii tăi de mare azurie. Mă conducea, ușor, o adiere De ghiocei și frezii înflorite, Înaintam în pași de dans dorind, Cu palmele, obrazul să-ți cuprind, Să-ți simt bătaia clipelor uimite Că te-am găsit prin voaluri de tăcere. Te-am adunat la
VIS PRIMĂVĂRATIC de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 2237 din 14 februarie 2017 by http://confluente.ro/silvia_risnoveanu_1487091076.html [Corola-blog/BlogPost/381148_a_382477]
-
și vecinului Ilie care nu are nici una. Descurcăreț, inventiv și șugubăț, eroul nostru de poveste, merge la pescuit și-și meșterește singur undița dintr-un băț, de care leagă un fir. Dar, în mod cu totul neașteptat, acolo, pe lacul azuriu, copilul găsește timp să scoată o hârtiuță și un creion și să înseileze o poezie. Astfel îmbină el bucuria creației cu sportul îndrăgit, pescuitul. Poeziile Georgetei Muscă-Oană au o prozodie perfectă, o muzicalitate și cadență care le sporește și farmecul
SOARELE COPILĂRIEI VERSURI PENTRU COPII- CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 683 din 13 noiembrie 2012 by http://confluente.ro/De_a_ascunselea_n_poveste_cronica_la_cezarina_adamescu_1352814280.html [Corola-blog/BlogPost/351303_a_352632]
-
de șoapte albe, În inimi ecouri, se topesc La flacăra dragostei. Prin arderi de cuvinte, Cresc muguri de lumină. Iubirea, aluatul divin, Renăscând eternul dor al lumii. Nesfârșite valuri de suferințe, Așezate între mine și tine, Deschid cărări de timp azuriu În haina curăției, către Cetatea dreptății sfinte. De lucrează întru noi Adevărul curat, Frumusețea inimii tale Naște scânteia luminii. Domnul, Începătorul vieții, Trimite celor ce voiesc Belșug de daruri în Zile, În fiecare inimă comori... Râuri de bucurie vor arde
DINCOLO DE COLINELE ALBASTRE (POEME ALESE) de IONEL MARIN în ediţia nr. 899 din 17 iunie 2013 by http://confluente.ro/Ionel_marin_dincolo_de_colin_ionel_marin_1371470277.html [Corola-blog/BlogPost/343693_a_345022]
-
unei fetițe „Sigur draga mea, el ne încălzește, ne dă energie, fără el n-am putea trăi - îi răspunse aceasta cu duioșie. Razele astrului amintit, reușiseră pentru moment să străpungă fuioarele norilor și să pună stăpânire pe peticul de cer azuriu. Și lumina pe care-o risipeau cu generozitate, crea o atmosferă care, îi dădea Smarandei acea senzație de „deja vu”, pe care în ultima vreme o retrăia din ce în ce mai des, cu o neliniște crescândă. Era un simțământ pe care cu greu
DESCÂNTECUL AMIEZILOR de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 by http://confluente.ro/tania_nicolescu_1443725272.html [Corola-blog/BlogPost/381834_a_383163]
-
a părea că se și văd, ca niște vrăbii sorindu-se în razele primăvăratice ce-i învăluiau deopotrivă pe toți, fără alegere. Rumoare, glasuri de copii, un du-te -vino pe lângă tarabele cu ispititoarele produse eco și, acolo sus, năframa azurie a cerului, agățată de vârful muntelui. Pentru câteva clipe, Smaranda rămase nemișcată urmărind cu curiozitate lunecarea norilor răzleți pe cer, felul în care aproape imperceptibil, își modificau formele, nuanțele. Se întrebase uneori, cum ar fi fost de-ar fi putut
DESCÂNTECUL AMIEZILOR de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 by http://confluente.ro/tania_nicolescu_1443725272.html [Corola-blog/BlogPost/381834_a_383163]
-
imaginasem eu întâlnirea. O sofa acoperea, ca poalele unei draperii, partea din bibliotecă ce tapița pereții unei sufragerii înalte, cu lemn de mahon lambriat în colțuri, alte trei veioze postate cu umbreluțe albe și roșii de sergi matlasat sau catifea azuriu - închisă ce răsfrângeau bătaia luminii suspendând orice clar-obscur părelnic ce se insinua privirii și abatând-o într-o direcție la care căznisei și nu te-ai fi așteptat. Tonul cu care i se adresase colegului meu venea dinspre un fotoliu acoperit
SCRIITOAREA de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 157 din 06 iunie 2011 by http://confluente.ro/Scriitoarea.html [Corola-blog/BlogPost/349651_a_350980]
-
veiozei și de lumânările ce ardeau pe servantă în suporturile din sticlă lângă paharele cu șampanie, Ramona se rușină și se îndreptă spre șifonier pentru a-și lua cămașa de noapte. Avea o cămășuță nouă, scurtă, subțire, vaporoasă, de culoare azurie, dantelată la poale și în jurul mânecuțelor, cu un decolteu generos care lăsa să se descopere plinătatea sânilor săi. Special și-a cumpărat-o gândindu-se la o primă noapte de dragoste în casa nouă. Nu sperase ca tocmai soțul ei
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1151 din 24 februarie 2014 by http://confluente.ro/Destine_paralele_roman_cont_stan_virgil_1393229895.html [Corola-blog/BlogPost/343483_a_344812]
-
noi iubiri adevărate, se împliniră. Așa cum pe altarul dragostei se stingea încet încet pasiunea primei lor împreunări, pe nesimțite și stelele se stingeau în rugăciuni pe altarul luminii. Zorile își arătau primele raze de lumină. Mai întâi apăru o geană azurie deasupra muntelui, ce se tot mărea luminând cerul, odată cu el și camera unde cei doi îndrăgostiți stăteau îmbrățișați, sărutându-se din când în când, parcă nevrând să se mai despartă vreodată. Lumina creștea, apoi inundă bolta cerească într-o simfonie
ROMAN, CAP. XXI, PARTEA II de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Parfum_de_orhidee_roman_cap_stan_virgil_1389940493.html [Corola-blog/BlogPost/365968_a_367297]
-
și împărțit, Neamul mamei cel iubit, Neamul înecat de plâns Floare de opaiț stâns. Plâng izvoarele în clocot Plâng și limbile de clopot, Plânge iarbă în otava Subțireaua și firava, Plâng și floarea și ninsoarea De pe iarbă plânge boarea, Plânge - azurie - zarea, Plâng și muntele și marea, Plânge codrul în desime Plânge și nu-l știe nime’. Plânge frunză gălbenea, Plânge iarbă mititea, Plânge-n carte Albinuța Fiindcă tatăl ei, fuguța, A plecat tăcut pe-o stea Stea de roua și
POEME OMAGIALE PENTRU GRIGORE VIERU, DIN CARTEA CU ACELAŞI TITLU -CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 376 din 11 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/_o_stea_cazand_se_nalta_poeme_omagiale_pentru_grigore_vi_cezarina_adamescu_1326348884.html [Corola-blog/BlogPost/361819_a_363148]
-
Mircea că acestea și multe altele le-au primit de la bunicii din partea tatălui când s-au mutat în vilă, care și ei la rândul lor le-au achiziționat de la niște evrei deportați în Transnistria. Tavanul dormitorului era pictat în albastru azuriu, cu motiv floral, unde predominau crinii, cu petalele florilor aurite, iar în mijlocul tavanului atârna un mic candelabru din cristal aurit. Deasupra capătului patului, pe perete era pictată o imagine ecvestră cu un armăsar negru cu pieptul puternic și înspumat, cu
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1150 din 23 februarie 2014 by http://confluente.ro/Destine_paralele_roman_cont_stan_virgil_1393143772.html [Corola-blog/BlogPost/362648_a_363977]
-
cale Și zefirul, boare lină, Ne răsfață în grădină, Iar copacii din livadă Straie verzi îmbracă-n grabă, Ca stropiți cu spumă crezi Că sunt prunii în livezi. Cade roua pe câmpie În a florilor pocale, Prospețime, puritate, Naște bolta azurie. Sosit-a dulcea Primăvară Ah! Iubire, Sufletul mi-e plin de tine! (F.C.) Referință Bibliografică: Sosit-a dulcea Primăvară la Purani / Floarea Cărbune : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1179, Anul IV, 24 martie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014
SOSIT-A DULCEA PRIMĂVARĂ LA PURANI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1179 din 24 martie 2014 by http://confluente.ro/Floarea_carbune_1395665715.html [Corola-blog/BlogPost/349994_a_351323]
-
spui noapte la tine înseamnă jos când spui sunt la tine bate vântul în al tău babilon ce ambiguă ești în fragilitatea ta plină de tăceri absurde numai ochii îți sorb albastru și-l duce spre infinit ochii: aceste vârtejuri azurii pe apă care curge peste inima mea și mi-o răcorește marți, 11 iunie 2013 Referință Bibliografică: ambiguitate / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 893, Anul III, 11 iunie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Ion Ionescu
AMBIGUITATE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 893 din 11 iunie 2013 by http://confluente.ro/Ambiguitate_ion_ionescu_bucovu_1370934903.html [Corola-blog/BlogPost/363390_a_364719]
-
unde îmi știi temperatura? -Gândurile ... privirea... atingerea ... -Te ating pe catargul fierbinte care se cere la viață, plin de dorință. Care știe călăuzi pașii în direcția senzațiilor aprinse, de la izvorul liniștit până la agitația râului și apoi până la marea de mozaic azuriu. -De ce ai vrut tocmai aici, pe stânca strămutată din vârful munților? -Aici, culcată pe mușchi cu fibre scurte, mă simt la înălțimea florilor de colț, prețioase și ocrotite. -Ai culoarea, nevinovăția și individualitatea lor! Îmi place să mă pierd
PE PUSTĂ de SUZANA DEAC în ediţia nr. 1128 din 01 februarie 2014 by http://confluente.ro/Pe_pusta_suzana_deac_1391268954.html [Corola-blog/BlogPost/341999_a_343328]
-
au rămas până acum metope: Kimmerike, Panticapaion și Tyras. Parthenopolis și Apollonia Făcut-au Pontul ospitalier Și să mai frângă-n vremi din dihonia Ăstui pământ pe post de vechi străjer Ce trage-se din vechea Omonia Ca să ne fie azuriu lăicer. BOTEZUL MĂRII NEGRE Aheii au numit-o pe grecește „Skythikos Pontos” - Marea Scita, Iar Sciții iranieni, cu-a lor suita I-au spus „Axaina”: „indigo”, se tălmăcește. Sintetiză Romanu - mpărătește: „Pontus Euxinus”- greu strunita , Cu geți viteji la Istru
SONETELE MĂRII NEGRE (1) de PAŞCU BALACI în ediţia nr. 123 din 03 mai 2011 by http://confluente.ro/Sonetele_marii_negre_1_.html [Corola-blog/BlogPost/343187_a_344516]
-
Mircea că acestea și multe altele le-au primit de la bunicii din partea tatălui când s-au mutat în vilă, care și ei la rândul lor le-au achiziționat de la niște evrei deportați în Transnistria. Tavanul dormitorului era pictat în albastru azuriu, cu motiv floral, unde predominau crinii, cu petalele florilor aurite, iar în mijlocul tavanului atârna un mic candelabru din cristal aurit. Deasupra capătului patului, pe perete era pictată o imagine ecvestră cu un armăsar negru cu pieptul puternic și înspumat, cu
PLOAIA CARE UCIDE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 203 din 22 iulie 2011 by http://confluente.ro/Ploaia_care_ucide.html [Corola-blog/BlogPost/367399_a_368728]