2,305 matches
-
Tocmai prinsese una din vietățile acelea băloase despre care se poate spune că sunt orice, numai pești nu. Luase în mână guvidele, laș, moale, fără onoare, îi scosese strâmbându-se cârligul din botul hidos făcut numai să înhațe orbește orice, azvârlindu-l cu scârbă spre o găletușă roșie fără mâner. Dar el se nimerise să cadă alăturea peste geanta străvezie de plastic, țopăind pe ea, peste captura veche dinăuntru, zbătându-se deasupra câteva secunde bune înainte de a aluneca jos, pe betonul
Chefalii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10393_a_11718]
-
unii altora și se citesc între ei". Noroc că Flori Stănescu are la dispoziție Jurnalul Literar și e citită de milioane de români din țară și din diasporă! în ce privește supărarea pe româniile literare, suntem nedumeriți de afirmația cu bocancii autoritari azvîrliți de vedete cu ifose: noi știm că poți fi călcat în picioare (cu sau fără bocanci); de azvîrlit, se zvîrle cu copitele, ceea ce, oricîte pretenții aristocratice ar avea, nu le stă în putință vedetelor (cu sau fără ifose). împărtășim restul
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10402_a_11727]
-
cei aleși (creștini)”. (Actele martirice, Martiriul Sfântului Policarp - episcopul Smirnei, XV-1, XVI-1, în PSB, vol. 11, p. 38) „După biciuiri, după fiare și grătar, la urmă, fiind pusă într-o plasă, (Blandina - n.n.) a fost aruncată unui taur și, fiind azvârlită în sus de mai multe ori de animal, ea n-a simțit nimic din cele întâmplate, având speranța și așteptarea celor crezute și vorbirea cu Hristos; apoi i s-a tăiat și ei capul. Păgânii înșiși au mărturisit că niciodată
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
cumva, biruiți de durere, dau semne de nesimțire, dar și atunci ordinul era și mai fără de milă: ca legăturile lanțurilor să fie și mai strânse, afară de cazul când, după atâtea chinuri, osânditul își dăduse sufletul, în care caz el era azvârlit jos și târât la o parte. Căci vrăjmașii noștri n-aveau voie să arate față de noi nici cea mai mică atenție, ci împotriva noastră trebuiau să cugete și să acționeze în așa fel ca și cum noi nici nam mai exista. Căci
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
suflet pe cei întinși pe jăratec, pe cei aruncați în căldări, pe cei înecați în mare, pe cei strujiți, pe cei trași pe roată, pe cei aruncați în prăpastie, pe cei ce s au luptat cu fiarele sălbatice, pe cei azvârliți în gropi, pe toți mucenicii, așa cum fiecare și-a sfârșit viața, ca, prin varietatea acestor picturi făcându-ne frumoasă casa sufletului nostru, să o facem locaș potrivit Împăratului cerurilor. De va vedea împăratul astfel de picturi în sufletul nostru, va
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
luminîndu-și/ drumul). și parcă nu e totuna?" (dar sînt și amintiri adevărate). Dornică de-a se elibera prin extrapolare obiectuală, anxietatea poetului recurge și la o referință istorică: "sînt acuma în afară de mine - însă asta nu înseamnă/ că eu mi-am azvîrlit spaima acolo, pe zid -/ așa cum, - îmi spusese demult ea, - luther/ își proiecta spaimele pe peretele boltit al chiliei,/ și pe urmă arunca o călimară pe chipul strîmbat/ al fricii lui" (winter tale). Pînă aci avem stratul similirealist, înfiorat de-o
Jocul de-a impersonalizarea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10432_a_11757]
-
interioară, prin care bâjbâie și pe care o ascund de alții, deoarece nici ei nu știu ce ascunde ea) prin bravade puerile. Amintiți-vă că am spart pahare în dinți la balurile studențești! Și că eram un virtuoz în "arta" de a azvârli un cuțit, ca indienii, într-o țintă, aflată la distanță, înfigându-l în ceva: un copac sau o scândură! De fapt, vroiam să par un ins "tare", ca să ascund groaza mea de ridicol! Nu suportam să par caraghios. Nici o rușine
Octavian Paler: "Criza valorilor nu bântuie numai la Porțile Orientului" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10498_a_11823]
-
armate de spaimă se tot încaieră precum fiarele pe o coamă abruptă... Suferința-i enormă, spun. Din ruinele ei m-am ridicat, fără să știu pentru ce, până când. Iubește viața așa cum iubești ghizii ei fără sens - îngân ca un cuc, azvârlit într-un cuib străin, așteptând. Ce-i de văzut în cuibul pierdut? Liniștea? Așteptarea, ca un șarpe unduit prin valul de sare? Ce vuiet, ce hohot, ce muget afund... Moartea e vie, e peste tot. În mijlocul vieții - aceeași suferință mare
Poezie by Aura Christi () [Corola-journal/Imaginative/4602_a_5927]
-
o cruzime mocnită de aisberg depozitare fără scrupule ale unei subtile amenințări torcînd înăbușit undeva în fundal dar pentru așa ceva trebuie să te obișnuiești să adăstezi dincoace de porți ca și cum mîinile și picioarele n-ar mai avea nicio trebuință năucit azvîrlit sub soarele cu dinți ca după o externare subită demodat și decadent deopotrivă glifă de veghe zgîlțîită de friguri după ce s-a perpelit în cuptoarele istoriilor unde nu și-a găsit locul glifă în lumina amorțită întărită ca mierea pe
Poezie by Dan Bogdan Hanu () [Corola-journal/Imaginative/6179_a_7504]
-
cu pumnalul în mînă. Hunarus, care se culcase, ca totdeauna, pe prag, încerca să oprească împricinata de dimineață să pătrundă la stăpînul său. Cu un șut de care urmașii săi de la A.S.Roma ar fi fost mîndri, voinicul prefect îl azvîrli mai încolo pe șeful de cabinet, lăsînd-o pe tînără înăuntru. Pentru că rămăsese fără agoniseala băgată de fostul ei soț în jocul blestemat, Tiberius Agillus o găzdui la curtea lui pe harnica femeie care se făcea mereu mai utilă și despre
Proză by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/6593_a_7918]
-
cer iar eu căutam urme ( și mai ) adânci prin vegetația arsă de pe platou Și iată - vei auzi o gură bătrână bolborosind - și iată cum orice poveste își năruie cu un sadic rafinament propriile-i personaje celeste și iată cum le-azvârle sub streșini de periferie cum le uită acolo cum le ispitește să se-mbete crunt cu tot soiul de amintiri care de care mai chioare mai jerpelite Și iată - vei auzi parcă în tine însuți - cum pentru orice minusculă fericire
Poezie by Eugen Bunaru () [Corola-journal/Imaginative/6884_a_8209]
-
pe masă banii nemeritați în portofelul de piele proastă prezentat cu fason odată cu nota cea nerușinată. Vinul sălciu îi venea mărețului pe gît în sus ca un început promițător de borîtură. Mai fusese și dulceag iar el, de spaima tăcerilor, azvîrlise în stomac aproape toată sticla. Pe cerul aproape alb de nor subțire nu se vedea nici o dîră de avion sau vreun semnal, o rachetă de semnalizare, ceva. Grădina Botanică se trezise de dimineață în strigăte și croncăneli de păsări. Florile
De la Sinaia la Cotroceni by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/7344_a_8669]
-
din rugăciune și căldura va coborî până-n rărunchi, în rădăcini de hrean și de pir, lângă dune. Și azi se mai tem în livezile de măslini, să nu se cuibărească, în fructele uleioase, puful de dacos, Catifeaua insectelor distrugătoare Ce azvârle rodul în haos. Toate sunt rânduite în nemărginitul ocean, picătura mică și mare, Cenușa ne împarte averea, s-o strângem, nepăsătoare la lauda sfinților din tropare. Numărătoarea Numărătoarea s-a terminat Cinci degete de la o mână, cinci degete de la mâna
Poezie by Doina Uricariu () [Corola-journal/Imaginative/7802_a_9127]
-
revin și tot așa... Balansul acesta al meu uriaș, insuportabil ce înseamnă? Mă legăn amețitor între stări, de la trufașa încredere oarbă în invulnerabilitatea trupului meu precar, în eternitatea lui și până la senzația de netăgăduit că în fiecare noapte cineva necunoscut azvârle cu lopata pământ rece peste mine și încet-încet mă îngroapă, între aceste stări limită mă legăn amețitor. E semnul clar c-a început declinul fără întoarcere. Să îl descriu. Și chiar îl descriu. Atomii mei abia dacă se mai țin
Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de către gabriel chifu trăită și tot de el povestită () [Corola-journal/Imaginative/7502_a_8827]
-
larg deschisă „și noi sîntem români” (...) România sfîrșitului de mileniu în care bolboroseau naționalismul și brutalitatea, rîgîiau mîrlanii iar oamenii de bun simț își dădeau ochii peste cap, neștiind ce să facă, așa cum nici ea nu știa, dar pleca, se azvîrlea cu capul înainte pentru a sparge sticla de proastă calitate a destinului și a deschide breșa salutară în această cazemată a propriei ființe” (p. 105). Diferența de celelalte romane este dată de plasarea acțiunii într-un viitor apropiat (prin nimic
Tranziție fără Dumnezeu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13156_a_14481]
-
pe scări, cu copilul în brațe, începe teroarea micului dejun, amenințările, pedepsele, laptele băut cu lingura, presiunea orei de mers la grădiniță, dezbrăcatul, îmbrăcatul, ștersul lacrimilor... După plecarea lui, caut să mă recompun din deranjul infernal din casă, din hainele azvîrlite peste tot, din vacarmul care îmi vuiește încă în creier. Și la prînz se întoarce. Și cînd îmi spune, cu ochii închiși pe jumătate, “ iubițeala mea, nu mă deranja, vreau să mă joc cu timpul”, mă scufund, voluptos, în mierea
Saddam Bussein by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13284_a_14609]
-
pe-un drum desfundat, iar primele semne de viață ni le-au dat trei dulăi lătrând serios și responsabil din ce în ce mai aproape de noi. Ne-am prefăcut că nu pricepem despre ce este vorba, doar Haralampy a găsit o piatră și a azvârlit-o spre ei. Urmarea ? Noroc că am dat de nișe copaci și ne-am urcat repede, unde am stat până a venit cineva și le-a zis câinilor: -Nie, mă, la ogradă. ...La bunici erau pregătirile în toi, adică ei
Amintire de la Crăciun by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12079_a_13404]
-
ce le trimitea nu ostenea în a murdări și a pune piedici lui Mihai Berechet. "Cât de ușor e să vrei să distrugi, ascuns după perdelele groase ale minciunii, căutând în propriul tău întuneric întunericul pe care vrei să-l azvârli în viața altora! Peste vreo douăzeci de ani urma să aflu cine le scrisese..." Lui Mihai Berechet i se înscenează și un Ťproces publicť pentru "descalificare" și o interdicție de doi ani îl ține departe de activitatea regizorală. Perseverentul denunțător
"Pe cine cauți tu?" by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/12093_a_13418]
-
te copleșească cu fel de fel de promisiuni și de daruri care, de fapt, pe ei nu-i costă nimic. Făcând binefaceri cu banii statului. Pomeni mortale! Unul din ei, din lumea eroului clasic Tănase Scatiu, văr cu Dinu Păturică, azvârle cu brioșe în popor, taman ca Mărioara, ghilotinată, propunând populației, care nu avea pâine, să mănânce cozonac. Una din năstrușniciile istoriei, la franțuzi, fu preluată, la propriu, de ginta de la poalele Carpaților. Pomana, strict ciocoiască, prostește trufașă, va rămâne printre
Bruta la putere și scriitorul neonest by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12158_a_13483]
-
orice, nu doar de opțiuni politice. Dacă cineva îndrăznește să guste sau chiar să se înfrupte din această formă esențială a libertății, atunci i se pune pumnul în gură, este luat golănește peste picior, minimalizat, etichetat în fel și chip, azvîrlit de-a dreptul în derizoriu, în penitenta socială, în marginalizare. Sau cel puțin aceasta este iluzia dulce a unei izbînzi facile, care face să fiarbă sosul vanității multora. Peste măsură. Tipul de umilință la care incearca unii și alții să
Într-o mansardă din Varșovia by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12243_a_13568]
-
în care bănuiala, asemenea unei stări de nebunie, pune stăpânire pe Othello, de pretutindeni - din plafonul scenei, din culise, din balcoane - e aruncată scrisoarea falsificată de Iago ce pentru soțul trădat dovedește vinovăția Desdemonei. Întreaga sală e acoperită de hârtiile azvârlite cu o frenezie de neînchipuit. Gelozia întunecă mințile maurului și cuprinde lumea: teatrul materializează domnia ei paranoică. O vedem, de asemenea, pe Desdemona nemaiavând decât un picior: "De ce?" l-am întrebat odată pe Zholdak. Pentru că ea spune că bănuiala lui
Zholdak, un suprarealist neîmblânzit – eseu de George Banu by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/12590_a_13915]
-
atac mîrșav", "de o grosolănie și o perfidie, care l-a scos definitiv din rîndul prietenilor mei", ceea ce nu l-a împiedicat pe bunul Pandrea de a se zbate pentru a-i veni în ajutor cînd a ajuns la ananghie, azvîrlit în temnițele regimului comunist pentru a cărui instaurare a luptat în prima linie. Abnegația și buna credință ce-l îndrumau pe Petre Pandrea, inclusiv în apărarea unor activiști comuniști, nu trebuie confundate însă cu o adeziune la sacrosancta "învățătură" a
Glose la Petre Pandrea (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12756_a_14081]
-
fericit cîștigător al Loteriei Vizelor întors în patria refuzată, traducător și scriitor pasionat cu rarul simț al explorării science-fiction și cu o la fel de rară vînă polemică (ieșită la suprafață într-unul din articolele celebrului număr eminescian al Dilemei, l-a azvîrlit direct în gura lupilor protectori ai tradiției), despre Radu Pavel Gheo nu s-ar putea spune că are prea multe tabuuri culturale. După Adio, adio, patria mea cu î din i, cu â din a (best-seller în 2003), volumul apărut
Vocația esteticii de atitudine by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/12790_a_14115]
-
eternitateť". Poziția pe care se plasa de la început Cioran era aceea a unui spirit critic acut, refractar la toate "ideile primite", la toate articulațiile lor convenționale, asemănător întru aceasta cu marele său mentor, marcat ca și acesta de un avînt azvîrlit în felurite direcții. Mînat de un orgoliu în expansiune, se confruntă cu criza metafizică provocată de "căutarea lui Dumnezeu și negăsirea lui", stigmat al celui "ales", al celui ce posedă "dreptul să trăiască în metafizic, transfigurînd realul și adaptîndu-l structurii
Despre Nae Ionescu și Cioran (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12423_a_13748]
-
eternitateť". Poziția pe care se plasa de la început Cioran era aceea a unui spirit critic acut, refractar la toate "ideile primite", la toate articulațiile lor convenționale, asemănător întru aceasta cu marele său mentor, marcat ca și acesta de un avînt azvîrlit în felurite direcții. Mînat de un orgoliu în expansiune, se confruntă cu criza metafizică provocată de "căutarea lui Dumnezeu și negăsirea lui", stigmat al celui "ales", al celui ce posedă "dreptul să trăiască în metafizic, transfigurînd realul și adaptîndu-l structurii
Întoarcerea poetei by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/12424_a_13749]