236 matches
-
oricum. Chiar și fără naș rector. Avem noroc... Nu chiar cît Vrabie eu, nu chiar cît rectorul mata... Ce faci, tot așa galant cu studentele? Joacă naibii! sare în sus profesorul, tremurînd tot de frig, arătînd cu mîna, care se bîțîie în aer, spre cărțile așezate pe masă. Ooo, ce corp! dă din cap Lazăr, încet, prelung, admirînd. Ochii profesorului se încruntă scurt, apoi întreaga lui ființă se relaxează într-un zîmbet, roșindu-se pînă la frunte, înfierbîntîndu-se, ca o femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
în cazurile de la Timișoara și Miercurea-Ciuc, ce-i mai rămâne de gândit simplului cetățean? Dacă un ziarist poate fi bătut fără probleme, pe mine, un amărât, mă mai apără guvernul ăsta în vreun fel? Dl președinte a ascultat toate acestea bâțâind din picior. După ce „și-a luat angajamentul”, ușor plictisit, că va interveni în apărarea presei, dl Iliescu a explodat: dar ce, voi, presa, nu denigrați? Aruncați cu noroi, faceți rău cu cuvântul, care poate fi mai periculos decât glonțul - și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
-n alta, eu stăteam în picioare lângă catedră și urmăream cum profesoara de spaniolă îmi corecta cu cerneală roșie o compunere, pulpa stângă a profesoarei de spaniolă era dezgolită, ziua era însorită, pantoful cu toc al profesoarei de spaniolă se bâțâia ușor, pe compunerea mea cu cerneală albastră pulsau tot felul de semne roșii, pulpa stângă a profesoarei de spaniolă se colora în cafeniu când vreun norișor aducea un pic de umbră, aș fi vrut să fi scris o compunere lungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
dintre calitățile și meritele colegului meu de bancă, să-i descriu însușirile și, ce e drept, am tăcut un timp, m-am mișcat de pe-un picior pe altul (mamă, ce teniși Drăgășani aveam!), ea s-a răstit „ce te bâțâi atâta?!“, iar eu am izbutit să bolborosesc „e un elev silitor“. Doar nu era să-i explic câte știa Pătrașcu Luigi! A consimțit, „mda, mda, poate fi un imbold...“, însă puțin după aceea, când s-a ridicat și el, și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
contrazice, știu eu mai bine. - Nț, pseudobalsamia microspora... - Ba nu! Aspergillus, e aspergillus... - Ei, belgaforu’ și gadina voastră de râtani! Ia mai terminați! - Nu mai mișcați patul! am țipat. Lăsați-l, nu-l ridicați, nu-l mai zgâlțânați, nu mai bâțâiți din copite! Le strig să nu mă mai gâtuie cu pătura, să nu mai iasă din pereți, nu mai vreau. - Murmur, Furfur, Nergal, cum vă mai cheamă, nu mai jucați tananica și geamparale pe pieptul meu, au, nu mai pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
ieși la suprafață ceva forme femeiești. La fiecare apariție a ei, bărbații își făceau semne și râdeau pe înfundate. Îi aruncau apoi, cu voce insinuoasă, complimente deocheate, la care Nuța râdea încântată, arătându-și dantura colorată cu dinți de aur. Bâțâia din picioare ca un bărbat ce-și scutură pantalonii, se întindea mieros spre ei, convinsă fiind că frumusețea și unduirile trupului său erau unice pe mapamond. Luana făcu greșeala să-i spună că îi place inginerul Noia. Așteptându-se s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Eliade l-a ținut în răspăr cu generația Bumbești-Livezeni, în frunte cu prorectorul, votat "ca bun stăpîn și altul nu ne trebuie" (cum zicea Anonimul Brâncovenesc despre Brâncoveanu) și cu Alexandru Andru. Carp, vechiul decan, e mort, dar Alandru se bîțîie pe Copou, abia încăpînd de sinele lui cosmic, pe care lumea nici nu-l merită. Lui Herr Professor, generația bumbesc-livezenilor i-a pus ștampila (să-i vorbesc lui Șichy despre felul cum foștii tovarăși de brigadă, de șantier comunist se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
plecăciune și a început să descarce niște cutii mari și pătrățoase, înveșmântate în hârtii lucitoare împodobite cu funde. Cei cinci omuleți s-au ridicat pe rând de pe bancă și, în ciuda hainelor sofisticate, păreau mai mult ca oricând niște copii. Se bâțâiau și săreau de pe un picior pe altul și-și frecau mâinile de bucurie. Doar din profil, spatele lor aduse și umerii gârboviți le trădau vârsta. Fețele le erau întinse, radiante, aproape fără riduri, destinse și puternic râzătoare, obrajii îmbujorați de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
cu cetățeni întru totul cumsecade și înnobilați doar cu purtări alese. Acesta ar fi cazul ideal! De fapt, nu de puține ori, în fața ei se înfățișau tot felul de ticăloși (care nu aveau răbdare și zornăiau din cheile de la buzunar, bâțâindu-se continuu nervoși de pe un picior pe celălalt), de bețivi (indivizi puși întotdeauna fie pe poante, fie pe scandal), sau de cerșetori josnici și, unii dintre ei, vicleni chiar (care stăteau pe la ușa instituției mai mult ca să înșele, decât ca să
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
ăștia crede-mă că nu-i interesează prea mult cât de urâtă sau de drăguță ești, o să vii într-o zi și o să-mi spui "Bunico, dansez într-un club de striptease", o să te urci pe scenă și o să te bâțâi ca soră-ta deunăzi, de-ai fi zis că încerca să-l excite pe Jorge, nu-i un bărbat rău, dar e bărbat, chiar dacă nu-i prea vorbăreț, e ce-i trebuie maică-tii, un bărbat care să nu-i
Sora Katiei by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/8059_a_9384]
-
nu numai pentru că nu ai voce și n-ai, ci pentru că n-ai inimă, domnule elev", și-a amintit jurnalistul că i-a spus profesoara, încercând să-și explice "de ce i se zbate un ochi și începe să i se bâțâie capul când se năpustește periodic din televizor asupra sa un anume Cezar". Potrivit lui CT Popescu, acest "băiat cu barbete și părul erecte în cap" se încordează în fălci pentru a scoate "triluri de bibiloi sugrumat". „E muncă în toată regula
C.T. Popescu, în ipostază inedită. Ascultă cum îl imită pe Cezar Ouatu by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/79610_a_80935]
-
important chiar decât munca însăși. De aceea, viața românului este o veșnică dare de seamă. Fizica existențială a românului e cumva aparte. Curioasă. Plăcut opozitorie, ca un oximoron simpatic. Românul, în general, nu are stare. Când stă pe loc, se bâțâie. Și dacă stă, stă pe ghimpi. E nestatornic. Și anxios. Tare sucit. În toate. Dar, deși urăște etic somnolența, el respectă cu religiozitate tânjala. Nu are grețuri filosofice, dar iubește dezinteresat lâncezeala încruntată. Este dinamic, se agită și se frichinește
Ultima schimbare la față a românului – o fiziologie cu ambâț – by Florin Toma () [Corola-journal/Journalistic/5382_a_6707]
-
gusturi și păreri. Un lucru, însă, le apropie: sentimentul, naiv și contaminant, al unei revelații. Un friguros apocaliptic, Alecsandri, reconstituind iarna din viziuni ale naturii distorsionate de un sculptor nebun, proiectant de mausolee înghețate, cu tot cu efecte speciale, și un funcționar bâțâind, Topârceanu, sâcâit, mai mult decât amenințat, de frig și ceață, se despart cu aceeași bucurie aproape comică de „zilele babei". Iată întoarcerea cocostârcului, așteptat cu nerăbdarea insomniacului care nu știe dacă se mai face dimineață: „El vine, se înalță, în
Două primăveri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6466_a_7791]
-
în când. Știi tu. Dar se distra și el într-un fel. Pentru Tommy mă rog. Bătrâna aproape că era să omoare chefu când a pus un disc cu nu'ș ce dameză cântând Because, și apoi s-a dus bâțâindu-se pe picioare la Suzy și a pupat-o de-a albit-o și Suzy încerca să-și îndese un sandviș cu salam în gură și nu putea să mestece pentru că bătrâna era călare pe ea. Dar Roberta ne-a
Hubert Selby Jr. - Ultima ieșire spre Brooklyn by Adrian Buz () [Corola-journal/Journalistic/6114_a_7439]
-
în vitrina fotbalului european. El se agață ca înecatul de un pai. Băsescu are Parkinson, spune Vadim Tudor Băsescu nu mai poate să ducă nici paharul la gură, că are Parkinson, îi tremură mâinile. A dat damblaua în el, se bâțâie totul de alcoolic ce este. El este un satanist și am rupt orice punct de comunicare cu el de când a redevenit întâiul hingher al țării. Îl bag în p...a măsii de derbedeu. Eu îi rup gândul vagabondului ăsta", a
EXCLUSIV: Băsescu s-a consultat cu Lăzăroiu și Fota despre grațierea lui Becali, spune Vadim Tudor by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/35316_a_36641]
-
Der Briefwechsel le conține. Din paginile lui reiese că, în timp ce Brandt era un autentic political animal, Grass era un veritabil histrion, sau, cum îl descrie Hans Werner Richter, mentorul grupului 47, un „Mittänzer, Vortänzer, Nachtänzer”. Adică un dansator care se bîțîie înaintea, în timpul și după terminarea bîlciului.
Înainte și după bîlci () [Corola-journal/Journalistic/3586_a_4911]
-
suflet. Mă uit în ochii femeilor și amețesc întruna. - O, Doamne (mai răbufnesc uneori), greu e să-mbătrânești! Tinerii strigă după tine pe stradă The Mask, vârstnicii nu te recunosc, tu nu ești de-al lor, veșnice nematur care asculți, bâțâindu-te, rock-uri. Banchet dat în onoarea lui Petre Stoica; vechiul menu găsit într-un sertar. 1) Infusum coffeini, fortissimum, purissimumdulcissimum 2) Spiritus prunorum Valensis, consolatio animi 3) Venum album Montis-Magni, tristitiae antidotum 4) Vinum rubrum Nicorestensis, mirabile, juventutem redendum
Aveam cântarea în nume by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/16278_a_17603]
-
nu e de neglijat, Hana Laszlo a luat Premiul pentru cea mai bună actriță la Cannes pentru acest rol, dar, repet, nu cred că merită făcut un film doar despre faptul că o arăboaică, o israeliană și o americancă se bâțâie în mașină pe aceeași muzică, chit că asta înseamnă că transcend diferențele dintre ele. Metafora nu are suficientă amplitudine, iar contextul realist în care e plasată o dezavantajează prea mult. Aici e vorba de o lipsă clară de tensiune dramatică
Restanțe DVD plus festival by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11078_a_12403]
-
mambo, printr-un „Let's twist again” și încă un rock&roll. Un dansator confiscă tot momentul: își pupă partenerele de moment și ne face complici la treaba asta, se întinde cu jumate de metru mai mult decât ceilalți, se bâțâie mai cu spor și nu pleacă de pe scenă odată cu ei, chiuie în repetate rânduri. Ne îndeamnă să facem ca el, deși e evident că nu putem, pentru că-s scaune în jur și avem o mobilitate mult mai scăzută, în general
Astă seară facem glume de tranziție () [Corola-blog/BlogPost/338195_a_339524]
-
30 de ani în care incursiunile mele coregrafice erau doar sporadice și - vai! - bahice. Nu prevedeam nimic din morfologia adierii pe care trupul meu noduros o poate încerca dansând. Vreme de 30 de ani am dansat ca un derbedeu: mă bâțâiam pe ritm, comiteam regicid maimuțărind moonwalk-ul lui Michael Jackson sau țopăitul-semnătură al lui McHammer. Înțelegeam dansul mai degrabă în cheie ludică și îl performam ca pe un banc bun care, deși nu îți aparține, te face să te simți regele
De ce bărbații români se tem să danseze () [Corola-blog/BlogPost/338207_a_339536]
-
care o fac, cei care se pregătesc să devină actori sunt puși să aștepte, pur și simplu, în timp ce sunt filmați și peste 20 de ochi se uită la ei. Unii transpiră. Alții stau cu mâinile și maxilarele încleștate. Alții se bâțâie pe scaun. „ Știi ce face omul cel mai des în viață? Omul așteaptă. Tu aștepți să zic ceva. Eu aștept să îmi pui o întrebare. Așteptăm. Cineva așteaptă ceva. Actoria înseamnă să îți asumi o situație. Nu să te prefaci
Drumul spre succes al actorului Dorian Boguță: „Odată m-am trezit plângând pe stradă că nu reușesc să fac ce îmi place. Și aveam 31 de ani” () [Corola-blog/BlogPost/338211_a_339540]
-
Telepatic, Cineva Vrea să o împartă cu mine. O fi a ta, iubite și Nu mai ai chibrite Să arzi de dorul meu. Din ochi, ca vrejul fermecat Tulpina crește până-n răi De-acolo mă strigai? Voi veni Odată cu ecoul bâțâii aripei mele de granit Cât aș clipi Te va găsi lacrima mea. Referință Bibliografica: Nu e durerea mea / Gabriela Ana Bălan : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1900, Anul VI, 14 martie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Gabriela Ana
NU E DUREREA MEA de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1900 din 14 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384141_a_385470]
-
oglindă, sunt eu În ceașcă de cafea, în umbră, în inima ta Acolo, într-un colțișor Eu sunt femeie de care ți-e dor... Acum, împletita cu două fire legate de cer Alerg prin iubire, De mi-ai răspunde Ecoul bâțâii mele de aripi... Cum ar fi un vis fără mine? Ce preț are lacrima mea? Referință Bibliografica: Pentru ultima oară / Gabriela Ana Bălan : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1894, Anul VI, 08 martie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016
PENTRU ULTIMA OARĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1894 din 08 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384139_a_385468]
-
aur. Zâmbi călugărilor: Știți și dumneavoastră, femeile... Apoi se întoarse spre Ruxăndrița și spuse cu părintească dragoste: N-ai vrea, fulgul meu drag, să-ți muți dulcea-ți greutate în jilțul de colea, căci simți și tu, începe să-mi bâțâie? — Ba da - surâse simplu Doamna Moldovei, sărind în picioare și-apoi sărind drept în jilț. Episodul 79 CEVA-CEVA SE CONTUREAZĂ — Așa deci... - zise Sima-Vodă, reluând firul unui dialog care, mutatis-mutandis, va dura aproximativ un secol, antrenând alte pături sociale. Carevasăzică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ce să fie asta: un calcul premeditat sau un acces de nebunie? Mi-am amintit de zâmbetul sfidător cu care Burkeviț și-a atras dojana părintelui și am decis: a fost calcul premeditat. Dar, venindu-mi în minte capul lui bâțâindu-se și mersul lui împleticit, m-am răzgândit: a fost un acces de nebunie. Voiam tare mult să-l văd, și această atracție către Burkeviț conținea trei simțăminte: primul era curiozitatea plină de cruzime de a privi un om căruia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]