39 matches
-
observă, în fine, privirea de dromader indiferent și dezamăgit a flăcăului gonflabil. -...dealtfel, relatarea mea nu poate nici ea, deocamdată, să se coaguleze din crâmpeie de ipoteze, din debandada de sclipiri, din dezordinea unor păreri neclare și din înlănțuiri de bâiguieli sonore. Tăcu instantaneu, pufăi înciudat din luleaua agitată, își scoase, din buzunarul clasic al pantalonilor, ceasul lui elvețian de aur, mare precum un ou de rață, contemplă, timp de o secundă, poiana animată de grupurile de turiști și, abandonându-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de ale masoneriei, coborându-se la nivelul ethosului macrofizic din sistemul celor trei materii lupasciene, fiind, paradoxal, un soi de biologism atoateomogenizant. Nefamiliarizați cu subtilitățile filosofiei și teologiei, gnosticii riscă să alunece, cum observa în 1975 Louis Sableron, într-o "bâiguială filosofică". Și aceasta este, din păcate, impresia finală pe care o lasă străluciții savanți de la Princeton și comilitonii. Neo-gnosticii își proclamă opțiunea pentru o religie prin excelență monoteistă. Nimic de reproșat, fiindcă toate marile religii contemporane sunt monoteiste. Dar ei
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
care vrem să o facem, semnat de Geo Bogza, Paul Păun, Gherasim Luca și S. Perahim, expune crezul estetic și totodată explicitează titlul revistei. Respingând lirica „abstractă și intelectualistă”, dar și „poezia pură” ce se conduce după șabloane ermetice („o bâiguială pseudoabsconsă”), cei patru acuză incapacitatea autorilor contemporani „de a trăi cot la cot cu viața”. Poezia nouă - se spune - nu se poate limita la o problemă tehnică, căci însăși existența ei „este condiționată de mai marea sau mai mica ei
VIAŢA IMEDIATA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290523_a_291852]
-
găsite în mass-media, marketing, practica generalizată a sondajelor, publicitate, tehnologiile spiritului, știința cognitivă etc. Soluțiile pe care autorul le propune împotriva comunicării tautiste sînt bunu-simț și interpretarea. Bunul simț vine din reflexivitatea asupra vieții cotidiene și din conversația obișnuită cu bîiguielile, hiatusurile și lapsusurile sale care este un dușman "natural" al limbajului artificial. O formă a bunului-simț este ironică "sau, și mai mult, derîderea colectivă, cînd practicile unei societăți răstoarnă schemele mașiniste". Interpretarea, la rîndul ei, este o soluție viabilă în măsura în care
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
mesaj electronic imperturbabil. Ele au devenit napolitane. Este într-adevăr curios (și răutăcios) să constați că, dacă există ceva care să devină un obstacol pentru întreprinderea limbajului artificial, acesta este desigur conversația obișnuită, cu ale sale du-te-vino, legăturile sale omise, bîiguielile sale, hiatus și lapsus și încărcătura de implicit pe care o transportă. Aici eșuează toate tentativele de punere în ordine și în diagramă. Există un rest și acest rest este obișnuitul vorbei: nesemnificativul, vorbitul fără a spune nimic, banalul și
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
După un somn adânc, cu visuri amestecate în diverse acțiuni militare și civile, de fapt după cum i-au fost preocupările, Mihăiță se trezește încercând să deslușească ceva pentru calea pe care o va lua în viitorul apropiat. Dar nimic semnificativ. „Bâiguieli de noapte, își spuse el concluzionând. Nu sunt eu omul să mă iau după vise. Mai bine să mă scol și să caut un mijloc de transport spre Bârlad, că apoi mă voi descurca să ajung cât mai aproape de casă
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
un anumit tip de text. Continuitatea unui text reiese din echilibrul variabil dintre două nevoi fundamentale: o nevoie de progresie și una de repetare. De fapt, pe de o parte, un text trebuie să se repete (fără să fie o bâiguială) și, pe de altă parte, să conțină informații noi (pentru a nu "improviza"). Înțelegerea dinamicii textuale implică studierea felului în care se realizează acest echilibru prin care se operează o transformare continuă a informațiilor noi în informații dobândite, puncte de
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
și prietenul) lui Thoreau, George William Curtis s-a temut că publicarea capitolelor următoare îi va jigni pe locuitorii orașului Cape Cod iar Thoreau, refuzând să facă modificări, și-a retras capitolele rămase (Theroux xii-xiii). Printre caracterizările sale el notează bâiguielile unui imbecil, respinge un mic dejun contaminat cu suc de tabac de către chelnerul care scuipă și vomită după ce mănâncă scoici, spre amuzamentul chelnerului (104-14). În mod clar, aceste chestiuni profane ale prezentului inconcluziv erau neplăcute pentru sensibilitățile delicate ale societății
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
întâmplat, dar... Descriere/caracterizare în lanț Indiciile detectivului Fără mască Improvizație cu sfârșit dat: Ce-ai făă-cuut!!/Treaa-baa taa!! / Așa da!/Uraa! Am reușit de data asta! Cifrele magice Ghidul răgușit/mut Scena inversată Improvizație cu obiecte-pretext Exercițiu de încredere Bâiguiala/Vorbirea neinteligibilă Cu decor Improvizație cu personaj de sprijin/cu personaj-surpriză Cronometrul Supus agresiv asertiv (în cerc/în paralel) Fără decor Bună ziua! Bat pari. Ghemul (cunoașterii) Nu! În ritmul muzicii Mașina timpului Mașina spațiului Ghemul comunicării Da! În fața cortinei Recunoaște
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
de azi, cu Grigurcu În frunte, că am fost „supraevaluați” atunci, În timpurile de semi-liberalism politic și cultural. Dar, repet, nu acest lucru mă interesează, aici și acum, În primul rând; de altfel, eu Însumi, În ciuda aparențelor și a unor bâiguieli critice despre „megalomania lui Breban”, nu sunt convins de „absoluta valoare” a textelor mele și cred, am mai spus-o În câteva rânduri, că adevărata valoare În cariera noastră „ciudată”, a artiștilor creatori, se arată abia În postumitate! Nu atât
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
a încetat. Puteam auzi entitatea îndepărtându-se anevoie. - Ce e? Ce vrea? Nu înțeleg. Cum a intrat? Era Robby. - Nu știu ce naiba e, am răspuns absurd. - Ce e, tată? - Nu știu nu știu nu... (Notă: Asta nu era adevărat tehnic vorbind.) Bâiguiala noastră a fost curmată de vocea lui Sarah strigând. - Mami! Mami! Mă papă! M-am repezit prin baie în camera lui. În clipa dinainte de a o lua din pat am vânturat sabia de lumină de jur împrejur. Sarah se trăsese
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
auzeam, n-am găsit să-i spun altceva decât că aveam de-a face cu un efect al tezei despre tipic, personajele de roman nu erau privite ca indivi dualități umane, ci doar ca exponenți ai unor categorii, clase, etnii. Bâiguiala mea doctă l-a scos din sărite pe Benador: — Ce teză, domnule, ce tipic, dumneata nu înțelegi că m-au făcut antisemit? Se înroșise, clocotea. Trebuia să găsesc argumente să-l liniștesc. — De ce nu luați lucrurile mai în ușor? i-
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
azi ce însemnează „gură de aur”. Azi nu se mai cultivă oratoria, acea artă care mișcă gloatele și „îngheață apele”, acel pîrjol care dă foc inimilor, înălțîndu-le pînă la dimensiunile Himalaiei. M-am dus prin tribunale și am adormit la bîiguielile avocaților. M-am dus la conferințe și am știut de la prima vorbă și pe ultima. Am asistat la lecții fără să mă turbur nici cît un pai la adierea zefirului. Și atunci cine ar mai înțelege că la cuvîntul lui
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
venirea la guvern, avusese curajul să vorbească fără înconjur și să spună răspicat că Ardealul este și trebuie să fie românesc, cu sau fără supărarea unora sau altora. Comparați acest discurs și pe acelea de la 1 Decembrie 1940, cu lamentabilele bâiguieli reticente și timorate din anii următori, și veți avea numaidecât în față deosebirea dintre felul cum vorbea conducătorul Legiunii, bizuindu-se pe întreaga suflare românească, și felul în care își puteau îngădui să vorbească cei doi Antonești, temători pentru situația
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]