51 matches
-
o frumusețe săgetătoare lumina e ca a unei zile din copilărie care în memorie a devenit perfectă , dar mișcările formalizate ale jocului au ceva ciudat, neliniștitor. Nu știm prea bine ce observăm : plămada unei viitoare nostalgii sau a unei viitoare bîntuiri ? Așa se deschide filmul de debut al lui Juan Antonio Bayona, Orfelinatul. El culminează, 90 de minute mai tîrziu, cu o altă partidă de leapșa, care reunește, după mulți ani, aceiași jucători. Laura (BelØn Rueda) s-a făcut mare și
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
află și tărâmul pe care se desfășoară creativitatea lui. Pentru poeți, starea de conștiință artistică de transă astfel intensificată și instituită duce la diverse fenomene de maree de reflux prin care metafora se îndepărtează de creator, lăsând loc locuirilor și bântuirilor oneste, care dau naștere poemelor produse precum niște manevre de resuscitare. După mai multe astfel de renașteri asistate, poetul constată că se zbate ireductibil, în fond, între o hiperluciditate dureroasă derulată în ralenti și o tranchilizare hipnotică accelerată, problema fiind
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
rocă secționată care vorbește, prin alcătuirea ei, de timp, de naștere, de creație, de dumnezeire. Cuvîntul populează mintea lui Purcărete cu imagini, cuvîntul îi pune accentele pe ce simte că este important pentru el într-un text, cuvîntul însuflețește iraționalul, bîntuirea halucinațiilor. Tot ce face Silviu Purcărete pleacă de la cuvînt și de la căderea lui în interiorul lumilor pe care regizorul le poartă. În obsesii, în bucurii, în tristeți immense. Și totul se întoarce la cuvînt, la sensuri la care nu te-ai
La început a fost cuvântul by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7252_a_8577]
-
a celor doi orbi auzită de privirile disperate ale surzilor bătrâna cu cartea de rugăciuni în mână se roagă în genunchi lângă automatul de Cola din autogara 1 Mai bătrâna în zdrențe și pescărușii orbi se roagă pentru mântuirea lumii Bântuirea Sunt copilul fantomă și bântui o clădire numită Pavilionul de Băi din orășelul Alcatraz Cu mintea zdruncinată fără argumente pe coridoare cu pereții scorojiți Mă caut în ochiurile de geam spart și scrijelesc uși cu vopsea albă crăpată de timp
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8617_a_9942]
-
stare sufletească și spirituală: "De la drum, acății suie uneori/ Destrămați în ceață, înveliți în nori./ Nu mai au nici umbră, nu mai știu de floare./ Sunetul metalic de păstăi mă doare./ Călători prin lume suntem. Călători!/ Mai aud la cuiburi bântuiri de ciori/ Când pe vale ziua prinde să coboare/ Dinspre amintire, de către răzoare,/ O să mori! îmi spune totul, o să mori!". Familiarizându-se cu această realitate inexorabilă prin înstrăinare de sine, Ion Horea își caută mântuirea în amintirea și iconografia Transilvaniei
Iconografie transilvană by Geo Vasile () [Corola-journal/Imaginative/10490_a_11815]
-
-s ploi de confetti, Cum apuci pe Vasile Lascăr în jos către Piața Rosetti, Să ajungi într-o răscruce de flăcări și rumoare și febre, Cu năluciri prin istorii din miezul acelui Decembre. Și treci mai departe ca prin ciudate bântuiri de omături Către un Cișmigiu fantomatic, absent, nici măcar cu tine alături, Căutând numai conturul acelui vers mult așteptatu’ Cum căutai cândva, într-o ispită a sângelui, aproape de Popa Tatu. Vai, câte chipuri te-ntâmpină dinspre Matache, dinspre Polizu, câte Dinspre
Poezie by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/4141_a_5466]
-
începutul lumii. Pentru straturile civilizației, pentru transformările limbii, pentru fenomenul acesta viu, dinamic, în mișcare. Cuvîntul populează mintea lui Purcărete cu imagini. Cuvîntul îi pune accentele pe ce simte că este important pentru el într-un text, cuvîntul însuflețește iraționalul, bîntuirea halucinațiilor. Tot ce face Silviu Purcărete pleacă de la cuvînt și de la căderea lui în interiorul lumilor pe care regizorul le poartă. În obsesii, în bucurii, în tristeți imense. Și totul se întoarce la cuvînt, la sensuri la care nu te-ai
Caut luna pe cerul de la Bogota by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4770_a_6095]
-
priveliștilor: „Să fie nori acele contururi colosale,/ Ori bolovani de gheață în care-ar fi să vezi/ Făpturi de zei, să fie cupole de biserici?/ Tu ești numai frunzișul acestui plop, să tremuri/ Sub cerul fără-astîmpăr” (Nici urmă...). Menționînd „ciudate bîntuiri de omături”, „o răscruce de flăcări și rumoare”, „fantastice asfințiri”, autorul consemnează recursul său la un imaginar livrat nemijlocit de simțuri, precum o eliberare pe care nu șovăie însă a o jertfi, intrînd în blînda captivitate a ritmului și rimelor
„În asfințit“ by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2544_a_3869]
-
aventuri periculoase, unde sensibilitatea delicată nu mai e torturată de nervii bolnavi, acești sfătuitori chinuiți ai crimei sau ai disperării, acastă stare minunată, zic, nu are simptome prevestitoare. Este tot atît de imprevizibilă ca o fantomă. Este un fel de bîntuire, dar o bîntuire intermitentă, din care trbuie să deducem, dacă avem curajul, certitudinea unei existențe mai bune și speranța de a o atinge prin exercițiul zilnic al voinței. Această acuitate a gîndului, acest entuziasm al simțurilor și al spiritului probabil
Mitul unei vieți by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15839_a_17164]
-
sensibilitatea delicată nu mai e torturată de nervii bolnavi, acești sfătuitori chinuiți ai crimei sau ai disperării, acastă stare minunată, zic, nu are simptome prevestitoare. Este tot atît de imprevizibilă ca o fantomă. Este un fel de bîntuire, dar o bîntuire intermitentă, din care trbuie să deducem, dacă avem curajul, certitudinea unei existențe mai bune și speranța de a o atinge prin exercițiul zilnic al voinței. Această acuitate a gîndului, acest entuziasm al simțurilor și al spiritului probabil că i s-
Mitul unei vieți by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15839_a_17164]
-
Crivățul, acest dușman de la nord al șesurilor noastre, îi sufla din urmă ca frunzele, cu toate acestea era mai blând decât oamenii de piatră cărora le ceruse o patrie și un cămin; iar în locul în care se 'ntorceau îi așteptau bântuirea străinătății, siluirea limbii și legii, robia sufletească, mai greu de purtat decât robia trupului. În zadar țăranii aceia își bat cânii în amintire că n-au păzit Capitoliul de galii lui Brennus! Nu galii amenință azi Capitoliul naționalității române, ci
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
îl sfătuiește să se-ntărească și să stăruie în supunerea sa pentru Scaunul roman, îi făgăduiește sprijin și ajutor din partea numeroșilor cruciați și altor creștini evlavioși, caută să-l intereseze mai cu samă pentru eliberarea împărăției latino-bizantine (Romaniae Imperium), de bântuirile de pe atuncea, îi făgăduiește pentr-un asemenea lucru răsplată în ceriuri și pe pământ și-i pune în perspectivă statornica favoare a Scaunului papal. Dând ajutor lui Balduin II, să dovedească deci că e un principe în adevăr catolic și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
reprezintă chipul în care Voința, Unul Originar, își celebrează eliberarea supremă. Scenariul acestei apolinii divine, funcționând terapeutic față de Creatorul ei, este reeditat întocmai în Geneză. Înainte de a deveni cumpănire, stare proiectivă a Facerii, plutirea lui Dumnezeu peste ape este pura bântuire care însoțește plictisul ontologic. Iar întunericul care stăruie deasupra adâncului, a prăpastiei - abyssos - nu este doar starea elementară a nimicului, ci și reflexul ei psihic în sinea Duhului neangajat în faptă și, ca atare, suferind. Orice privitor într-o prăpastie
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
pe Rustem-vizir; și când și-a învăluit iar barba de viforul mâniei, Rustem-vizir a căzut în genunchi și și-a înclinat fruntea până la imineii cei roșii ai împărăției. Înțelegi ce-ți poruncesc, Rustem? a întrebat împăratul cu glas trudit de bântuirea furtunii. Ascult, prea mărite stăpâne. —Îți poruncesc, Rustem, să iei cu tine destui oșteni ai mei de credință, să treci cu ei chiar astăzi Boazul și să n-ai hodină până la Amasia. Să-mi aduci pe Mustafa aici. Să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
din mijlocul amfiteatrului. Îl cărăm prin holul îmbrăcat în catifele albastre și jos pe scări în foaierul maiaș portocaliu cu auriu de la primul nivel al subsolului. Sora Justițiară spune că i se tot resetează ceasul. E un semn clasic de bântuire. Apoi Baroneasa Degerătură afirmă că a găsit un punct friguros în fumoarul gotic. În galeria celor O mie și una de nopți îți poți vedea aburii răsuflării în aerul rece de deasupra pernei pe care obișnuia să stea domnul Whittier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
mult mai ușurată, dar și un pic vinovată că ea nu e tot la cocotieri împreună cu noi. 14 ianuarie Nu am mai scris, m-am întrerupt. Adi a plecat deja de pe 8 ianuarie și eu îmi continuu traiul anterior, cu bântuiri de urât, mai ales că a fost excelent cât am fost amândoi aici. Văd că viețile semistudențești ne priesc. Oricum, ne-am simțit mai bine ca oricând unul cu altul și ne-am simțit bine cu prietenii noștri transatlantici. Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
caz de la începutul lunii. [Molima] persistă însă, sub control, în cele mai vestice părți ale principatului, în special la Craiova, unde ultimul număr zilnic de cazuri fatale s-a ridicat la 16. Tribunalele și instituțiile publice [din București], închise în timpul bântuirii epidemiei, au fost redeschise ieri și rutina uzuală a afacerilor este reluată"121. La rândul său, cancelistul austriac Hillel îi comunica din Sibiu cancelarului Metternich, la 9/21 septembrie, vestea încetării epidemiei de holeră din București 122, în timp ce consulul francez
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
contagioși, iar cadavrele holericilor nu, dovadă că nici unul din cioclii ce îngropau zilnic sute de morți nu s-au îmbolnăvit, ceea ce, evident, "nu s-ar fi întîmplat dacă și cadavrele ar fi infectante". Altă observație consta din faptul că, pe timpul bântuirii holerei, alte boli, ca tifosul, disenteria, "care dominau altădată, au dispărut aproape cu totul și n-au reapărut decât la potolirea ei". Cele mai multe victime se recrutau din rândurile nevoiașilor și a clasei de mijloc, iar din boieri "mai puțin". Erau
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
și în Capitală. Mai întîi să urmărim evoluția epidemiei în preajma și în decursul desfășurării revoluției din Țara Românească, prin prisma celor ce s-au implicat în evenimente. Astfel, serdarul Gheorghe Cantacuzino, "spăimîntat fiind atât eu, cât și familia mea dă bântuirea ce făcea holera pe la începutul lui iunie în București și, temîndu-ne să nu înceapă această năpraznică boală și în Ploești, am plecatără cu toți la Brașov pă la șapte ale acelei luni [19 iunie st. n.], socotind că acolo, fiind
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
Am fugit, de multe ori, de spaima pedepsei; așa am rămas mulți rătăcitori, când nu mai folosim la nimic. Ce cumpănă mare pentru duhovnic! ce să ne mai spună? Crede și nu cerceta. Vocile Eram într-o mică sau mare bântuire? Vocile mă îngropau, mă acopereau, nu mai știu în ce stare eram, pentru că nu mai auzeam nimic decât vocile care se înghesuiau în timpanul meu, vibrând asurzitor. Vocile zburau în jurul capului, îmi cuprindeau mâinile în semn de adio! Cineva a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
lui, se apleacă la pământ, se înalță spre cer cu frunzele cunună, atinge iarba, o arde șuierând. Apa crește și îl învăluie până la glezne, până la genunchi; îi sugrumă mijlocul și îi despică aripile. Eram pe masa de operație, lângă mine bântuirea mare punea ordine în ritm, în mișcarea vocilor. Fenomen spiritualist S-au pierdut cheile de la casă. Manifestările lor sunt frecvente. Le pierd eu și fata mea și cei din jur. Tot aud poltergeist O bântuire mică, spontană, tot apare. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
masa de operație, lângă mine bântuirea mare punea ordine în ritm, în mișcarea vocilor. Fenomen spiritualist S-au pierdut cheile de la casă. Manifestările lor sunt frecvente. Le pierd eu și fata mea și cei din jur. Tot aud poltergeist O bântuire mică, spontană, tot apare. Am schimbat yala de frică, nu era în intenția mea, dar cineva ascunde lucrurile de ochiul meu, de ceilalți ochi; febril se încearcă, să le găsească, să putem pleca. Cineva a luat o ceașcă de cafea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
de atmosferă, el se estompează în muzică, în arome, în mișcare. Dacă la început culorile peisajului și ale satului erau distincte, treptat ajunge la imixtiunea cromatică în tonuri și nuanțe patinate: zilele vin cu brumă, aurăriile se sparg, se topește bântuirea de grauri, totul subordonat sentimentului belșugului. "Coșarele sunt pline. Din grajduri iese fum/ Și un miros de țuică se întinde până-n drum/ Vin carele din sate vecine cu borhot/ Și sâmburii de prună se aruncă peste tot/ E-o fierbere
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Spancioc și Stroici. Apropiindu-se de Alexandru-vodă, se închinară până la pămînt, fără a-i săruta poala după obicei. — Bine-ați venit, boieri! zise acesta silindu-se a zâmbi. — Să fii măria-ta sănătos, răspunseră boierii. Am auzit, urmă Alexandru, de bântuirile țării și am venit s-o mântui; știu că țara m-așteaptă cu bucurie. Să nu bănuiești, măria-ta, zise Moțoc, țara este liniștită și poate că măria-ta ai auzit lucrurile precum nu sânt; căci așa este obiceiul norodului
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
continuă a voinței. Paradigma Werther și paradigma Freud Dar nu relativizează mărturisirea ireparabilul presimțit În orice act sinucigaș? Nu risipește notația jurnalieră (seacă, parțială și, de cele mai multe ori, criptică) tensiunea presupusă de actul atât de radical? În deznădejdea Înecată În bântuirea cinematografelor de cartier, a lui Cesare Pavese, În reveriile Îndoliate ale Sylviei Plath se află regăsirea acelui locus amœnus salvator, dar și enigmatic-Înfricoșător. Nădejdea pe care și-o pune sinucigașul În jurnal nu e cu mult mai mare decât a
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]