51 matches
-
continuă a voinței. Paradigma Werther și paradigma Freud Dar nu relativizează mărturisirea ireparabilul presimțit În orice act sinucigaș? Nu risipește notația jurnalieră (seacă, parțială și, de cele mai multe ori, criptică) tensiunea presupusă de actul atât de radical? În deznădejdea Înecată În bântuirea cinematografelor de cartier, a lui Cesare Pavese, În reveriile Îndoliate ale Sylviei Plath se află regăsirea acelui locus amœnus salvator, dar și enigmatic-Înfricoșător. Nădejdea pe care și-o pune sinucigașul În jurnal nu e cu mult mai mare decât a
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
de atmosferă, el se estompează în muzică, în arome, în mișcare. Dacă la început culorile peisajului și ale satului erau distincte, treptat ajunge la imixtiunea cromatică în tonuri și nuanțe patinate: zilele vin cu brumă, aurăriile se sparg, se topește bântuirea de grauri, totul subordonat sentimentului belșugului. "Coșarele sunt pline. Din grajduri iese fum/ Și un miros de țuică se întinde până-n drum/ Vin carele din sate vecine cu borhot/ Și sâmburii de prună se aruncă peste tot/ E-o fierbere
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
de cumpănă: "Aceleași prevestiri îngrozitoare,/Ai soartei înainte-mergători/Și crainici ai restrișei care vine,/ Au fost trimise pe pământ și cer/ Pe-aceste plaiuri, oamenilor noștri."219 Prințul, chiar dacă cinstește așa cum se cuvine memoria tatălui, este înfiorat aflând de nefireasca bântuire, aceasta înseamnă că o nelegiure s-a înfăptuit și cel chemat să o îndrepte va sfârși tot în moarte. Nu se teme de ea, dar este încă prea tânăr și ar fi vrut să cunoască mai mult din bucuriile vieții
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
școlarizare întreruptă la 14 ani, întotdeauna mediocră, urmată apoi de o aceeași instabilitate a locurilor de muncă, nespecializare. Apare un element dublu: nevoia de afirmare; pulsiuni sinucigașe. Nevoia de afirmare este provocată de o teamă dominantă, un sentiment de singurătate. "Bîntuirea focului" apare tîrziu, într-un caz, la 39 de ani, după o existență instabilă și o copilărie marcată de absența părinților; la 28 de ani, pentru un bărbat calificat ca "imatur" și "pueril"; la 27 de ani, pentru un altul
Terorismul by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
caz de la începutul lunii. [Molima] persistă însă, sub control, în cele mai vestice părți ale principatului, în special la Craiova, unde ultimul număr zilnic de cazuri fatale s-a ridicat la 16. Tribunalele și instituțiile publice [din București], închise în timpul bântuirii epidemiei, au fost redeschise ieri și rutina uzuală a afacerilor este reluată"121. La rândul său, cancelistul austriac Hillel îi comunica din Sibiu cancelarului Metternich, la 9/21 septembrie, vestea încetării epidemiei de holeră din București 122, în timp ce consulul francez
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
contagioși, iar cadavrele holericilor nu, dovadă că nici unul din cioclii ce îngropau zilnic sute de morți nu s-au îmbolnăvit, ceea ce, evident, "nu s-ar fi întîmplat dacă și cadavrele ar fi infectante". Altă observație consta din faptul că, pe timpul bântuirii holerei, alte boli, ca tifosul, disenteria, "care dominau altădată, au dispărut aproape cu totul și n-au reapărut decât la potolirea ei". Cele mai multe victime se recrutau din rândurile nevoiașilor și a clasei de mijloc, iar din boieri "mai puțin". Erau
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
și în Capitală. Mai întîi să urmărim evoluția epidemiei în preajma și în decursul desfășurării revoluției din Țara Românească, prin prisma celor ce s-au implicat în evenimente. Astfel, serdarul Gheorghe Cantacuzino, "spăimîntat fiind atât eu, cât și familia mea dă bântuirea ce făcea holera pe la începutul lui iunie în București și, temîndu-ne să nu înceapă această năpraznică boală și în Ploești, am plecatără cu toți la Brașov pă la șapte ale acelei luni [19 iunie st. n.], socotind că acolo, fiind
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
de spionaj rusești, iar literatura și filmele anticomuniste în această cheie științifico-fantastică sunt mai eficiente pentru formarea opiniei publice decât lucrările de specialitate. Atitudinea societății este din nou ambiguă, distingându-se două curente majore în raportarea la această "obsesie a bântuirii" (precum teama de diavol în timpul perioadei vânătoarei de vrăjitoare): cel pentru care extratereștrii ar pregăti o invazie, obsesie "fundamentată" pe cel mai influent roman SF, "Războiul lumilor" al lui H. G. Wells (iar adaptarea radiofonică a lui Orson Wells din 1938
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
au pribegit de timpuriu în România. Încuscrindu-se cu familia străveche a Basarabilor, au adus pieirea acesteia și pieirea țării. Mâna lui Dumnezeu e grea. Basarabii - și Dănuleștii și Drăculeștii - au avut parte de binefacerea comună tuturor neamurilor ostenite de bântuirile neîndurate ale istoriei, s-au stins. Dar acei cari i-au dărâmat au avut nefericirea de-a vedea, neam după neam, înjosirea politică și morală a unei vechi și glorioase țări. Și oare nu înjosire este când mînile unor nevrednici
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
Spancioc și Stroici. Apropiindu-se de Alexandru-vodă, se închinară până la pămînt, fără a-i săruta poala după obicei. — Bine-ați venit, boieri! zise acesta silindu-se a zâmbi. — Să fii măria-ta sănătos, răspunseră boierii. Am auzit, urmă Alexandru, de bântuirile țării și am venit s-o mântui; știu că țara m-așteaptă cu bucurie. Să nu bănuiești, măria-ta, zise Moțoc, țara este liniștită și poate că măria-ta ai auzit lucrurile precum nu sânt; căci așa este obiceiul norodului
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
reprezintă chipul în care Voința, Unul Originar, își celebrează eliberarea supremă. Scenariul acestei apolinii divine, funcționând terapeutic față de Creatorul ei, este reeditat întocmai în Geneză. Înainte de a deveni cumpănire, stare proiectivă a Facerii, plutirea lui Dumnezeu peste ape este pura bântuire care însoțește plictisul ontologic. Iar întunericul care stăruie deasupra adâncului, a prăpastiei - abyssos - nu este doar starea elementară a nimicului, ci și reflexul ei psihic în sinea Duhului neangajat în faptă și, ca atare, suferind. Orice privitor într-o prăpastie
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
între contururi bine măsurate; folosul consolează lucrurile de moarte. Pompe funebre ce îngroapă pietrele de vii, iată arhitectura fără meșteșug! Măsurătorile exacte ale formei sunt riturile funerare prin care pacificăm conținutul de retezarea venelor suferită prin limitare; și nu întotdeauna bântuirea-i încetează. Dar tot mâinile pot și trezi la viață ceea ce doarme a morțiu într-o formă, moșind pentru el alte contururi, mai puțin strivitoare. Îmi pare că, îngropate în folos, lucrurile mai mult își întrerup temporar viața decât și-
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
prea pricep ce altceva ai prefera, replică Ian. Devenim ceea ce se bănuiește în jurul nostru c-am fi: așteptările celorlalți ne sunt matricea formatoare. Nu ne putem suspecta unii pe alții de o răutate funciară dacă vrem să scăpam realmente de bântuirea ei. − He-he-he! E ca și cum ai zice: nu mai pune întrebarea nepotrivită dacă nu vrei să afli răspunsul nedorit. Exact logica de struț a ideologiei, insinuată acum în principiul de selecție a întrebărilor "incorecte". Stingeți lumina, ca să nu mai dea la
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
află și tărâmul pe care se desfășoară creativitatea lui. Pentru poeți, starea de conștiință artistică de transă astfel intensificată și instituită duce la diverse fenomene de maree de reflux prin care metafora se îndepărtează de creator, lăsând loc locuirilor și bântuirilor oneste, care dau naștere poemelor produse precum niște manevre de resuscitare. După mai multe astfel de renașteri asistate, poetul constată că se zbate ireductibil, în fond, între o hiperluciditate dureroasă derulată în ralenti și o tranchilizare hipnotică accelerată, problema fiind
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Pennsylvania sunt centre mari importante precum Pittsburgh cu 680.000 locuitori, și Philadelphia cu două milioane. Trecem după Philadephia prin Trenton (statul New Jersey). De cu noapte s-a anunțat prăpăd pentru zilele de 18-19 septembrie, cu ploi torențiale și cu bântuirea unui ciclon. Vasele de pe coastă au fost puse În gardă. Un vânt puternic ne Întâmpină din nord. Trebuie să țin strâns volanul. Cu cât ne apropiem de New York, circulația pe șosele e de necrezut. La 20 km de oraș, o
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
vitregie a vremuirii, revista Fond și formă, și dânsa destul de vânzolită, a izbutit totuși să se reorganizeze în așa fel, cât să-și poată continua drumul. Fie chiar cu riscul unei devieri din programul ei propriu. Deviere impusă de aceeași bântuire a vremii, în care mai întâi se cer salvate documente unice, ca cele publicate azi (cu privire la Ciprian Porumbescu, C. Morariu și C. Negri).Oricum, înalta culturalitate bucovineană nu ne iartă să stăm locului!” * Fond și formă, critică generală și specială
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
o parte, pentru critică generală și specială, iar pe de altă parte pentru specificul și pitorescul limbii. De astă dată revista apare, după cum recunoaște, cu o deviere de program, impusă de „vitregia vremuirii”, întrucât se cer salvate de cine știe ce alte bântuiri anumite documente unice ale vremii. Din seria acestor documente dl. Leca Morariu publică în continuare scrisori ale lui Ciprian Porumbescu către părinții săi, ale lui C. Negre (nu Negri) către Iracle Porumbescu, dar și studiul său de stilistică. (C.L. din
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
am băut o sticlă de vin roșu. Pe parcursul următoarelor patru ore nu-mi aduc aminte nimic din ce s-a întâmplat. Scriitorul a furnizat amănuntele. Am scos laptopul și m-am conectat la Internet. Aici am tastat următoarele cuvinte: „stafie“, „bântuire“, „exorcist“. Surpriză și teroare: existau mii de pagini dedicate acestor subiecte. Aparent am încercat o delimitare, tastând „districtul Midland“. Asta a comprimat considerabil lista. Se pare că am intrat și pe alte site-uri, dar nu-mi amintesc asta. Se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
-o. După care noaptea trecută m-a vizitat din nou. S-a întâmplat când Robert Miller mi-a cerut să-i aduc o diagramă a casei de la 307 Elsinore Lane ca să-i pot indica unde erau situate „focarele majore de bântuire“ din interiorul casei. Am convenit să ne întâlnim la ora zece. Adunasem cam trei ore de somn fără vise și cum m-am clătinat puțin când am intrat în camera de zi doar în boxeri și tricoul alb pătat cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
i-am spus. Trebuie să ne ajuți. - Nu mai e nevoie să încerci să mă convingi că ești speriat, domnule Ellis, zise Miller. Știu că ești. - Bine, bine, bine, și acum? - Voi veni în casa ta și voi determina natura bântuirii. - Și după aceea? am întrebat plin de speranță, înainte de a spune: - Mersi. - Dacă există o prezență demonică în casa ta - și se pare că există - atunci trebuie să fii gata de luptă. - De ce? - Pentru că indiferent despre ce-ar fi vorba
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
în altă parte? Miller mă prinse de mână să mă calmeze. - Domnule Ellis, în acest caz nu cred că ai de ales. Nu mai puteam respira. - De ce? De ce n-am de ales? - Deoarece nu neapărat casa ar putea constitui sursa bântuirii. Începusem să plâng din nou. - Dacă, dar, dacă, dacă, asta, casa, nu, e, sursa... - Domnule Ellis... Îl puteam auzi pe Miller, dar nu era vizibil. - Dar dacă nu casa e sursa...care e sursa bântuirii? Finalmente, Miller a spus-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
casa ar putea constitui sursa bântuirii. Începusem să plâng din nou. - Dacă, dar, dacă, dacă, asta, casa, nu, e, sursa... - Domnule Ellis... Îl puteam auzi pe Miller, dar nu era vizibil. - Dar dacă nu casa e sursa...care e sursa bântuirii? Finalmente, Miller a spus-o. - Tu ești. 2 7 b â n t u i ț i Lumea se micise, o insulă superficială de lumină plutind în vastul întuneric, deși era ora prânzului și noi eram în drum spre casa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
de Klonopin. „Vei fi protejat,“ promise Miller. „Nu e un caz de posedare,“ mă asigură el. „E necesar să vii în casă,“ comandă el cu gentilețe. „De ce?“ l-am implorat. „De ce?“ „Pentru că tu ești ținta. Pentru că trebuie să descoperim sursa bântuirii.“ Aveau nevoie să invoce spiritele. Și tu ești folosit ca momeală. Te-ai prins acum, Bret? Nici măcar nu-mi trebuia nimic de băut - aș fi vărsat dacă aș fi băut alcool. E o decizie înțeleaptă. Rămâi treaz. Pătrunzi în locul bântuit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Miller. Vocea lui Sam, mai puțin entuziasmată: - E, hm...are o formă umană...scheletică...tocmai a ieșit din camera fetiței... De fapt, mă informă scriitorul, Sam se înșela. A ieșit din camera lui Robby, din moment ce Robby este, în realitate, ținta bântuirii. Nu tu, Bret. Ai realizat asta? Nu totul e despre tine, deși ți-ar place să crezi asta. Dinspre Dale: - O văd și eu, Bob. - Care e locația actuală? strigă Miller. ...cum eram altădată... - Se îndreaptă spre scări...va coborî
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
o frumusețe săgetătoare lumina e ca a unei zile din copilărie care în memorie a devenit perfectă , dar mișcările formalizate ale jocului au ceva ciudat, neliniștitor. Nu știm prea bine ce observăm : plămada unei viitoare nostalgii sau a unei viitoare bîntuiri ? Așa se deschide filmul de debut al lui Juan Antonio Bayona, Orfelinatul. El culminează, 90 de minute mai tîrziu, cu o altă partidă de leapșa, care reunește, după mulți ani, aceiași jucători. Laura (BelØn Rueda) s-a făcut mare și
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]