68 matches
-
între ei, pentru un scop comun: existența. . . înainte, pentru a ține o femeie ajungea un bărbat, acum e nevoie de o cooperativă. Mika-Le știe asta mai bine decât tine - și Nory râse băiețește și mulțumit. Economia socială și politică și bârfeala erau cele două pasiuni ale ei. Ușor, Mini își desfăcu brațul de al lui Nory. îi plăcea să apară între oameni singură, desprinsă de oricine i-ar sta chiar alături, singură, așa cum era în adevăr. Ii plăcea să fie totdeauna
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
ca nu cumva, la venirea mea, să vă găsesc așa cum n-aș vrea să vă găsesc, și eu însumi să fiu găsit de voi așa cum n-ați vrea. Mă tem să nu găsesc gîlceavă, pizmă, mînii, dezbinări, vorbiri de rău, bîrfeli, îngîmfări, tulburări. 21. Mă tem ca, la venirea mea la voi să nu mă smerească din nou Dumnezeul meu cu privire la voi, și să trebuiască să plîng pe mulți din cei ce au păcătuit mai înainte, și nu s-au pocăit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85045_a_85832]
-
avusese grijă să declare că Nistrul forma una din frontierele Republicii Ucrainiene. Guvernul Regal respinge în maniera cea mai categorică acuzațiile conținute în alineatul următor din nota menționată și regretă în mod viu că guvernul Republicii a acordat atenție unor bârfeli tendențioase și unor afirmații lipsite de orice bază. Guvernul Regal afirmă că tot ce s-a pus în sarcina sa privind așa numitele presiuni, intimidări sau violențe exercitate direct sau indirect asupra membrilor „Sfatului Țării” este complet inventat. Niciodată n-
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
Ribeiro; o asiguram eu. Trebuie să fie operat astăzi inginerul Sen, patronul meu, și asta mă neliniștește. Nu voiam să mă trădez, nu voiam să spun nici lui Harold pricina pentru care plecasem din Bhowanipore. M-ar fi dezgustat cumplit bârfeala lor, căci nu mă îndoiam că Harold ar fi repetat tuturor "prietenilor" eurasieni întîmplarea mea, și fetele ar fi încercat să mă consoleze cu veșnicele lor stupidități sentimentale, îndemnîndu-mă sî beau și să fac dragoste, iar eu eram incapabil să
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Dumnezeul tău. Eu sunt Domnul. 15. Să nu faceți nedreptate la judecată: să nu cauți la fața săracului, și să nu părtinești pe nimeni din cei mari. Ci să judeci pe aproapele tău după dreptate. 16. Să nu umbli cu bîrfeli în poporul tău. Să nu te ridici împotriva vieții aproapelui tău. Eu sunt Domnul. 17. Să nu urăști pe fratele tău în inima ta; să mustri pe aproapele tău; dar să nu te încarci cu un păcat din pricina lui. 18
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85110_a_85897]
-
o privire, o voce. În rest, nu mai văd decât aceleași halate de un vișiniu spălăcit de care mă izbeam în fiecare zi. Am cunoscut mai bine numai un grup de bătrâni care, pe fundalul tăcerii celorlalți, umpleau scena cu bârfelile și curiozitățile lor. Ei constituiau, ca să zic așa, viața vizibilă a acelui mic univers. La ei mă gândesc când spun "bătrînii". De regulă se strângeau pe peluza din fața azilului și discutau, luau în răspăr totul. Marea aproape că n-o
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
din pricina acestei porniri, mi s-au luminat nedumeririle. Da, asta era. Nimeni nu suporta, probabil, o dragoste cât de cât adevărată în azilul acela unde totul era luat în derâdere și totul era ratat. Nimeni nu iubea pe nimeni, iar bârfelile și minciuna erau unicul antidot al singurătății. Și mirosiseră, cum miros animalele pericolul, că legătura mea cu Laura avea ceva serios, sincer, nu era una în stilul lui Aristide. Or, așa ceva era chiar primejdios. Ce căuta un sentiment viu între
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
întîi m-am străduit să mă reapropii de bătrâni și chiar să le recâștig cât de cât simpatia celor care n-aveau motive să-mi poarte pică. Arătam ca un om ieșit din convalescență, dornic, din nou, de viață, de bârfeli, de societate, fără urmă de ranchiună în atitudinea mea. Dimpotrivă, am pus toată arta de care eram în stare pentru a-i convinge pe bătrâni că, prin rezervele lor față de mine, mă ajutaseră să mă cunosc mai bine și să
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
o privire, o voce. În rest, nu mai văd decât aceleași halate de un vișiniu spălăcit de care mă izbeam în fiecare zi. Am cunoscut mai bine numai un grup de bătrâni care, pe fundalul tăcerii celorlalți, umpleau scena cu bârfelile și curiozitățile lor. Ei constituiau, ca să zic așa, viața vizibilă a acelui mic univers. La ei mă gândesc când spun „bătrânii”. De regulă se strângeau pe peluza din fața azilului și discutau, luau în răspăr totul. Marea aproape că n-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
din pricina acestei porniri, mi s-au luminat nedumeririle. Da, asta era. Nimeni nu suporta, probabil, o dragoste cât de cât adevărată în azilul acela unde totul era luat în derâdere și totul era ratat. Nimeni nu iubea pe nimeni, iar bârfelile și minciuna erau unicul antidot al singurătății. Și mirosiseră, cum miros animalele pericolul, că legătura mea cu Laura avea ceva serios, sincer, nu era una în stilul lui Aristide. Or, așa ceva era chiar primejdios. Ce căuta un sentiment viu între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
întâi m-am străduit să mă reapropii de bătrâni și chiar să le recâștig cât de cât simpatia celor care n-aveau motive să-mi poarte pică. Arătam ca un om ieșit din convalescență, dornic, din nou, de viață, de bârfeli, de societate, fără urmă de ranchiună în atitudinea mea. Dimpotrivă, am pus toată arta de care eram în stare pentru a-i convinge pe bătrâni că, prin rezervele lor față de mine, mă ajutaseră să mă cunosc mai bine și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
antropologic, suntem chemați să mărturisim că, în ciuda complexității, ambiguității și a tensiunilor vieții... putem fi oameni și, în același timp, persoane consacrate de încredere. Prea deasa aducere în discuție a diferitor tipuri de fragilitate riscă să se transforme într-o bârfeală inutilă. Putem, dimpotrivă, să acceptăm totul cu demnitate, așa cum au făcut părinții noștri, care nu duceau lipsă de greutăți, umilințe, falimente și abuzuri. Desigur, fragilitatea nu trebuie să devină un pretext pentru a accepta corupția, așa cum reiese din catehezele episcopului
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
și fără părinți. Sângele năvăli în obrajii tânărului. Indignarea se amesteca și cu temerea ca insinuațiile domnișoarei să nu fie adevărate, după câte lucruri neobișnuite văzuse în câteva zile. Chipul Otiliei, care îi răsărea în minte, îi spunea însă că bârfeala era neîntemeiată. Surprins totuși că Aurica numea pe Otilia fată fără căpătâi și fără părinți, se pregătea să cerceteze pe ascuțita domnișoară, când se auziră pași gravi, și Simion apăru în pragul ușii. Privea cu ochi care vor să intre
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
se plimbe în trăsură. Colegii de universitate, care-l văzuseră la braț cu ea, îl bătuseră pe umăr. - Hoțule, cum ai pus mîna? Este cea mai elegantă conservatoristă și mai mândră. Nu s-atinge nimeni de ea. Spre a tăia bârfelile, Felix declarase o jumătate de adevăr. - E verișoara mea! Ca să-și satisfacă gusturile, Otilia avea nevoie de bani. Ei bine, cine putea să-i dea? Moș Costache? Acesta uita să dea bani și pentru coșniță. Lui, căruia îi datora în
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ce-l încredința că-l iubește și-l săruta pe buze, ea medita cum să fugă la Pascalopol. Desigur că avea legături cu el, poate chiar se căsătorise. Felix fu din nou zdruncinat în cultul lui pentru Otilia, și toate bârfelile Aurichii năvăliră cu putere în sufletul lui. Oricât de răi erau cei din familia Tulea, dar o cunoșteau de mult pe Otilia. Ceva adevărat trebuia să fi fost în vorbele lor. Felix se întinse pe pat, greu de oboseală nespusă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
rîndu-i de fată. Nu! Nu se putea. Nu așa se poartă o fată indiferentă. Iar dacă Otilia ar fi fost o stricată, nu s-ar fi împotrivit cu atâta putere la violențele lui și n-ar fi suferit atâta la bârfelile celorlalți. Felix sări în picioare fulgerat de o idee romanțioasă. Fără îndoială, Otilia, amărâtă de purtarea lui moș Costache, a fost nevoită să plece în pripă, dar i-a lăsat undeva o scrisoare de explicație, niște instrucțiuni. Puse mâna pe
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
-i sărută afectat mâinile Aglaei, apoi o sărută și pe Aurica. - Oh, strânse el mâinile la piept, mi-ai dat, Doamne, ce-am dorit: o soție sfântă cu familie afectuoasă și bună. Mamă, declamă el către Aglae, tu dezminți toate bârfelile împotriva soacrelor. G. Călinescu "Scîrboasă femeie! medită Stănică, în drum spre casă. - Stănică era un om volubil și instabil, care însă trăia sincer o clipă toate sentimentele umane și le înțelegea. - Scârboasă femeie! Asta n-are nimic sfânt. Bărbat, frate
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
semnificație putea să aibă o plimbare de o lună, două în străinătate? Așa se purta Otilia de obicei, și dacă moș Costache nu făcea mare caz, cu atât mai puțin era el îndreptățit să bănuiască lucruri grave. De atâtea ori, bârfelile îi aruncase îndoiala în suflet, și, cu toate acestea, se încredințase că nimic nu fusese adevărat. Era sau nu așa cum vedea, Otilia înfățișa nu mai puțin femeia lui ideală. Trebuia să creadă în ea, iar dacă fata i-ar fi
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
cel puțin ieși la braț o dată pe săptămână cu o fată așa de grațioasă. Însă cum ar fi fost cu putință acum, în împrejurarea că bătrânul ar fi murit, să se ocupe de Otilia, fără jenă din partea acesteia și fără bârfeală din partea altora? Dacă moș Costache nu-i lasă nimic fetei, el, Pascalopol, nu putea s-o ocrotească și s-o întrețină ca pe fiica lui, nu putea să-i facă nici măcar acele capricii pe care i le satisfăcuse în calitate de vechi
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
vedea în specialitatea lui decât "catedra" și în știință - un șablon expozitiv. - Domnule, zicea el strâmbând gura de dezgust profesional, ne vede străinătatea și râde de noi. Conțescu ignorează ultimele lucrări apărute, nu citează măcar o dată pe Dittweg. Conțescu auzise bârfeala și căutase în toate părțile pe acest Dittweg, și se jura că nu există, n-a dat de el nicăieri. Cine știe din ce obscură publicație îl scosese Gonzalv, care obișnuit refuza a face destăinuiri asupra surselor sale până la data
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
virtuțile femeilor, luîn-du-și de mijloc soția și sugerând astfel că gustă armonia matrimonială a familiei Suflețel. Ca o recompensă, le promise ceva imposibil de acceptat în cazul de față: - Am să-mi fac plăcerea să vă invit la o vînătoare! Bârfeala se îndreptă mai ales în direcția Gonzalv Ionescu. Smărăndache spuse că Gonzalv consultă în fiece dimineață la Universul rubrica morților, să vadă dacă n-a decedat un profesor universitar. Apoi merge la telefon și cere casa titularilor catedrelor ce-l
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
prin imitație, era de a juca un rol semioficial în materie de asistență și de a atrage la reuniunile ei o seamă de notabilități feminine. Adunarea se începea prin lectura unui proces-verbal, făcută de Hagienuș, apoi degenera în ceai și bârfeală subțire. Via dorință a doamnei Pomponescu era de a primi vizita prințesei Hangerliu. Aceasta, cu toate gesturile ei populare, era arogantă, plină de sine și bazată pe un cod strict, care o împiedica să frecventeze, cu titlu intim, case din afara
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
părere (2); permisiv (2); fără preț (2); stilou (2); ușor (2); uzat (2); vechi (2); la vorbă (2); vulgar (2); accesibilitate; aiurea; amăgitor; Ana; apă; apartamente; n-are preț; atît; atractiv; bani puțini; bani mai puțini; fără bani; beton; bine; bîrfeală; bomboane; bonus; dar bun; bun în kilogram; cadou; fără calitate; calitate redusă; caracterul; carte; cartof; cartofi; cazare; cercei; cheltui; chiar; chibrite; chici; chicios; chinezesc; cină; comestibil; corect; costisitor; covrig; cum; cumpărat; cumpărături; cumperi orice; curaj; curvă; cuvintele; da; dance music
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
care are consecvența și curajul de a o susține toată viața. Reacția are spontaneitate și subtextul cu un caracter polemic trădează gustul cultivat, specific oamenilor superiori și rafinați, pentru stilul epistolar prin care, eventual, să se afle "într-o dulce bîrfeală de lucruri mai literare." Cf. G. Călinescu, Gîlceava înțeleptului cu lumea, vol. I, , Editura Minerva, București, 1973, p. 37 420 Camil Petrescu, Patul lui Procust, ediția citată, pp. 328-329 421 Idem, p. 329 422 Idem, p. 323 423 Idem, p.
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
îmbrăca decât expresiile burlescului. Memorabile sunt paginile grotești dedicate protosinghelului Macarie sau protosinghelului Visarion, caracterizat scurt și nemilos: Nu-i plăcea să vorbească, dar îi plăcea să asculte și să râdă. Orice i-ai fi spus, îi făcea plăcere, afară de bârfeli și de critice. Râdea întocmai ca un copil și numai în cerul gurii: că-hî! că-hî-hî! Din cauza asta i se mai spunea și Popa Câcat" (1962, 57). Despre părintele Visarion, alt monah bătrân, pe jumătate senil, călugărul Damian Stănoiu consemnează: "...pe lângă
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]