794 matches
-
Vladimir Tismăneanu. Nu se știe cum, în jurul lor s-a creat o aură mitologică: deși încă nescrise sau doar parțial redactate, despre ele se vorbește intens, se fac speculații, se lansează zvonuri, se pun pariuri, se dă cu presupusul, se bârfește. Una dintre ele a ajuns, între timp, în rafturile bibliotecilor. Deocamdată e accesibilă doar cititorilor de limbă engleză. Editura Polirom, deținătoarea drepturilor de traducere, va lansa foarte curând și ediția românească. E vorba de Stalinism for All Seasons. A Political
Demonii (I) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13018_a_14343]
-
o lebădă șchioapă și strig pervers: sunt o stână de apă din google poeții trec la bară concluzii li se văd epoleții: idioți bârfe confuzii. CURKA curka demnă nu se-ncurcă e un semn de-al celui spurcă onomatopeele se bârfesc Într-un ecou Vaca paște și dă lapte boul Marii e tot bou pe un orificiu plat nu-ncape un alivanti el iubește indiscret și incestuos o Tanti cu un sfert de duduiță și o clipă onanistă nu poți face
Incognito. In: Editura Destine Literare by George Filip () [Corola-journal/Science/76_a_302]
-
avea o situație familială prea strălucită. Părinții lui se războiau de ani de zile Într-un proces de divorț chinuitor. Doru era prins Între ei. Își iubea mama cu o patimă greu de Înțeles pentru pensionarele de la bloc care o bârfeau și o acuzau de “neglijare a familiei și apucături frivole”. Își ajuta tatăl cu un stoicism greu de Înțeles pentru cei care Îl știau drept un om sever, egoist și cam părtinitor față de copiii din prima sa căsătorie. Doru Își
Începutul iubirii. In: Editura Destine Literare by Roxana Vornicu-Struzu () [Corola-journal/Science/76_a_343]
-
A fost tâmpit, pentru că situația mea din România se cunoaște perfect de bine în Italia, așa cum este ea într’adevăr. De altfel nimeni nu l’a luat în serios, chiar nici maeștrii substituți, cu cari stătea toată ziua de vorbă, bârfindu-mă pe ruptele. La rândul meu, când îl întâlneam pe culoarele administrației, îi răspundeam foarte distant la salutul lui acru. Dar într’o seară a asistat la un „Samson” și cum publicul îmi făcea iar o manifestație colosală la apariția
Muzicieni români în texte și documente (XX) Fondul Ionel Perlea by Viorel COSMA () [Corola-journal/Science/83155_a_84480]
-
nu înseamnă că ai și Scala în buzunar. Acum ei se produc la Palermo, ea cântând, el „prinț consort”! Bine, după afacerea asta Dl Țurcanini a umplut toată Roma că eu aș fi lucrat-o pe ea la Scala! Și bârfesc Opera Română și atâtea altele. E un tip într’adevăr periculos, infam, fără Dumnezeu și finalmente nebun! Că nu mă poate pișca cu nimic, asta e altă treabă. Bineînțeles nu mă poate deranja cu nimic, dar v’am povestit lucrul
Muzicieni români în texte și documente (XX) Fondul Ionel Perlea by Viorel COSMA () [Corola-journal/Science/83155_a_84480]
-
intensitate a sunetului: “ce aproape de vita sacrificată / ce aproape de altarul de jertfă / este patul / ce aproape de ochiul străpuns al scroafei / e țipătul dragostei”. Libertatea manipulării de formule poetice asimilate e proclamată de altfel, cu accente ironice, într-un poem: “ne bârfeam prietenii / îi ordonam în curente / impresioniștii la dreapta / expresioniștii la stânga / la nord și la sud / câțiva ocoliți de binefacerile absolutului / și noi în centrul pământului / într-un ochi de reptilă”... Tocmai acest joc, și liber și reglat, între extrema grav-dramatică
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
ce le cutreierau. Și lemnăria se înălța neagră, lăcuită, cu intarsii în ape de garanță. Candelabrii rareori folosite spînzurau dintr-un plafon îndepărtat - odoare enorme, păstrate taman pentru frumusețea lor îmbîcsită și pentru șoaptele vagi cu care cristalele de Bohemia bîrfeau agățate ca o ploaie închegată. Cotoarele căptușeau pe trei rînduri în adîncime peretele și urcau în neștire spre pictura tavanului - o alegorie în care cele trei grați - solzoase și lipicioase, dedeau tîrcoale unui Apollo sastisit/ mahmur, strămutat a fi lăcuitor
Capitis Deminutio by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/13799_a_15124]
-
lenjeria-i intimă acel pizdoi pe care bănuiesc că-l au toate eroinele lui Turgheniev! Sau să mă duc la zemstvă cu chibitca! Să beau o votculiță cu substitutul de procuror și cu comandantul cercului de recrutare! Și s-o bîrfim puțin pe noua mareșăleasă a nobilimii! "Dar nurii Katerinei Inonovna?" Am mai spus-o, beția dumneavoastră este o inițiere în delicatețe. Vreți și un argument? Unul ar fi că de la o anumită cantitate de vin nu mai vorbeați, ci doar
Dar mai ales sînt contra șurubului by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14302_a_15627]
-
la fel de mult. parcă un blestem i-a unit în înaltul poeziei lor, în naivitate, în exaltare, în disperare, în pierzanie. amîndoi au știut că vine curînd. aveau se pare convorbiri dese cu moartea. nu erau prea discreți în privința asta. își bîrfeau moartea. făceau bășcălie de ea, dar cred că erau cumplit de înfricoșați și nimeni nu putea să-i ajute. poate există oameni în care dumnezeu a pus toate darurile: geniu, frumusețe, bunătate, curaj, loialitate și cîte or mai fi. pînă
In memoriam Mariana Marin () [Corola-journal/Imaginative/14055_a_15380]
-
vedem mai des. Femeile mature, oricât ar fi de tinere. Cele încă frumoase, oricât ar fi trecut de mult... Femeile de ridurile cărora ne temem mai mult decât de îmbătrânirea noastră. Femeile care răspund imediat la sms. Cele care ne bârfesc cu prietenele și apoi își bârfesc prietenele cu noi. Cele care au tot timpul chef de lipsa noastră de chef. Partidele imposibile, fanteziile abandonate precoce, îndrăznelile meschine și flasce, parfumurile ale căror nume sunt uitate mai înainte de-a întreba
Elogiu femeilor adevărate by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82354_a_83679]
-
ar fi de tinere. Cele încă frumoase, oricât ar fi trecut de mult... Femeile de ridurile cărora ne temem mai mult decât de îmbătrânirea noastră. Femeile care răspund imediat la sms. Cele care ne bârfesc cu prietenele și apoi își bârfesc prietenele cu noi. Cele care au tot timpul chef de lipsa noastră de chef. Partidele imposibile, fanteziile abandonate precoce, îndrăznelile meschine și flasce, parfumurile ale căror nume sunt uitate mai înainte de-a întreba cum se numesc. Femeile care miros
Elogiu femeilor adevărate by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82354_a_83679]
-
pe unii: toate. Dar unde-i prisosirea, daca săvârșim postul cu mâinile goale de fapte bune? Când cineva îți va zice: “Eu am ținut tot postul”, răspunde-i: “E aveam un dușman și m-am împăcat cu el, obișnuiam să bârfesc și m-am oprit, suduiam, și m-am lăsat”. De fiecare dată când aud corul claxoanelor și al înjurăturilor din trafic într-una din zilele Postului Crăciunului, mă gândesc la vorbele Hrisostomului și mă întreb câți dintre șoferi țin post
Încă un cuvânt despre post by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82558_a_83883]
-
a început să te enerveze succesul?sau masă asta mediocra care se închină la câte un guru dinasta informațional că ține.. Teoria a învins și va învinge mereu însă practică mai are de învățat :)) În românia e mai simplu să bârfești,să critici,să te delectezi, să fi deștept, toți blamam sistemul toți ne uităm la trecut la prezent la viitor.si uităm să ne trăim viețile din cauza problemelor și a oamenilor care ne combat plictiseală și scopurile reale ale vieții
Rămas bun, domnule Președinte! by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82483_a_83808]
-
lume incipientă, neîncolțită de egoism și de mâhniri ascunse. Norod pe care l-am întâlnit în Impasse Berthaud, savurându-și experiențele istoriei lor de un veac și jumătate. Vârsta, rangul, sexul, rasa nu le împiedicau să stea laolaltă și să bârfească pe marginea năravurilor cele noi, ivite printre protectorii, dar și protejații lor: oamenii. De la bătrâna poupée, confecționată în 1805 (deh, cu moravuri vetuste și școală la pension), până la păpușa Barbie (cea cu o moralitate îndoielnică), toate vroiau parcă să-mi
De dor și inimă albastră by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10261_a_11586]
-
folosirea termenului a socializa se vizează o anume "înnobilare" a unor realități banale, tratarea în cheie "științifică" a unor acțiuni cotidiene. A socializa devine astfel un fel de eufemism (adesea folosit ironic) pentru acțiuni ca: a sta de vorbă, a bârfi, a merge la petreceri, a bea cu prietenii, a stabili relații amoroase etc.: "Acum de bon ton nu mai e să spui Ťhai să bârfimť, ci Ťhai să socializăm, dragă!ť" (Jurnalul Național = JN, 3.10.2005); " Până la sosirea primului
Socializare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10311_a_11636]
-
instant cu subalternii, cu șefii... plimbându-se că leii în cușcă, pe sub pergolele de trandafiri colorați că șofranul. Nevestele de directori cu secretarele, laolaltă, trag fumul țigărilor fine, așezate fiind picior peste picior pe banchetele cioplite în rocă brută. Se bârfește cu voluptate. Se schimbă și politețuri, de forma și fără importanță. Este prezentă aici, toata cremă urbei, a orașului din care nu se vede în zare decât vag, turnul centralei electrice, un gigant care se încăpățânează să le dea cu
Vara leoaicei. In: Editura Destine Literare by Melania Cuc () [Corola-journal/Journalistic/97_a_208]
-
pantofi scîlciați, tot gri, cu găuri, împletiți, vorbea repede sugîndu-și măselele din cînd în cînd în pauzele dese și la întîlniri îl pupa vesel și afectuos pe orișicine. La despărțire, cei rămași aveau să observe cu timpul că imediat îl bîrfea imediat pe cel plecat, și că, de fapt, tuturor, din cînd în cînd, după asemenea întîlniri, le venea rîndul să fie forfecați... * Blond, nevrotic, anxios. Copilăros la figură. Pliuri amare în colțul gurii. Dinți strînși, îndesați, de rozător, fără succes
Note abandonate by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17323_a_18648]
-
stupefiantul imaginar" de care vorbea Aragon își arată efectul nu atît într-un registru violent, cît într-unul blînd halucinatoriu. Aspectul corespondențelor programatic bruscate pare produs prin diluarea lor în apa cotidianului stătut, monocord: Aici oamenii fac dragoste se plimbă bîrfesc pe cei de alături tăcerea mea e insuportabilă geamantanul meu a născut azi dimineață o bibliotecă veverițele de aici și-au pierdut libertatea gesturile lor fac parte din civilizație tariful biletului nostru roz de sindicat" (Poem la Soveja). Sau: "o
Poeți ai "Școlii nemțene" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17052_a_18377]
-
că nu avem ocazia să decădem împreună cu voi! Abia așteptam să mă întrebe cum e pe la noi prin țară, dar Paul se ferea totdeauna să aducă vorba. Știa ce știa. Eram însă pregătit. Anglo-americanilor nu le place deloc să-ți bârfești țara, astfel încât nu eram sigur cum aveam să fac față, conformându-mă principiului lor, dar să mă fi și răcorit, cât de cât... O singură dată strigase spre mine, îndreptând asupra mea un deget osos, îngălbenit de nicotină: Youuu Criticismus
Imperativul categoric by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15890_a_17215]
-
lucruri, este vorba despre literatură (nuvele, romane)". Literatura ar fi bîrfa înnobilată prin scris și devenită gen de proză. Mai greu de stabilit este cea de a doua relație. Părerea unora, împărtășită cu prudență de Benvenuto, este că femeile au bîrfit mai des decît bărbații fiindcă au fost excluse din viața politică: "...Și-au redobîndit, cu ajutorul commerage-ului, dreptul de să vorbească despre viața și ocupația cetății, pe care bărbații i le luaseră". Fraza este citată din Jean-Noel Kapferen, autor al unei
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15974_a_17299]
-
s-au dus la Budapesta și au afirmat că sîntem un popor de mîna a doua"). De atîta supărare pe homosexuali și oportuniști, poeta vine cu argumente domestice, relatîndu-ne cum ar prefera ea să-și snopească acasă copilul în loc să-l bîrfească prin vecini. Mă rog, gusturile, mai cu seamă, pe caniculă, nu se discută. * "E căldură mare, lumea e mai puțin atentă, mulți au plecat deja în concediu, ce mai contează o semnătură, acolo?", scrie Ioan Groșan în Conspirația mediocrilor din
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16007_a_17332]
-
Nobel românesc ar fi o calamitate. Deodată un om, cu două mîini și două picioare ca și toți ceilalți, ar fi înălțat insuportabil mai sus decît toți. Cine să se bucure la noi de așa ceva? Scriitorii mai mărunți l-ar bîrfi pe la mese: pe ce filieră o fi ajuns acolo? Cea evreiască? Cea homosexuală? Autorii mai importanți ar fi distruși, siguri fiind că, măcar două-trei decenii de-atunci încolo, n-o să mai ia Nobelul nici unul dintre ei... Oficialitatea ar fi stingherită
Mircea Cărtărescu - Oamenii civilizați, oamenii necivilizați by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15591_a_16916]
-
mare frumusețe morală. Odată, bătîndu-i la ușa atelierului din Pangrati, i-am auzit pedala graseiată a vocii: Gheorrrghiu, nu veni la mine, du-te la Pallady! Mă trimitea, modest, la marea Retrospectivă Pallady de la Palat. Nu l-am auzit o dată bîrfind (iată de ce nu mă las prins în capcana ta, de a-mi bîrfi colegii ieșeni de breaslă). Probabil, avea și el cîte ceva de spus mai nu știu cum despre alții, din preajmă, dar n-o făcea. În schimb, amicul lui, vecin
Val Gheorghiu : "Mă bucur de această flanare benevolă, în spirit, pe trotuar" by Liviu Antonesei () [Corola-journal/Journalistic/16101_a_17426]
-
pedala graseiată a vocii: Gheorrrghiu, nu veni la mine, du-te la Pallady! Mă trimitea, modest, la marea Retrospectivă Pallady de la Palat. Nu l-am auzit o dată bîrfind (iată de ce nu mă las prins în capcana ta, de a-mi bîrfi colegii ieșeni de breaslă). Probabil, avea și el cîte ceva de spus mai nu știu cum despre alții, din preajmă, dar n-o făcea. În schimb, amicul lui, vecin de atelier, pictor onorabil, de altfel, bîrfea cumplit. Pe cît era Catargi de
Val Gheorghiu : "Mă bucur de această flanare benevolă, în spirit, pe trotuar" by Liviu Antonesei () [Corola-journal/Journalistic/16101_a_17426]
-
în capcana ta, de a-mi bîrfi colegii ieșeni de breaslă). Probabil, avea și el cîte ceva de spus mai nu știu cum despre alții, din preajmă, dar n-o făcea. În schimb, amicul lui, vecin de atelier, pictor onorabil, de altfel, bîrfea cumplit. Pe cît era Catargi de atent să nu jignească, pe atît de bîrfitor era acesta. Maestrul, mai știi, îl lăsa pe celălalt să-i satisfacă această irepresibil-voltaireană nevoie de bîrfă... Era un purtător de cuvînt. Acesta ar fi unul
Val Gheorghiu : "Mă bucur de această flanare benevolă, în spirit, pe trotuar" by Liviu Antonesei () [Corola-journal/Journalistic/16101_a_17426]