478 matches
-
Grădina Icoanei și Cișmigiu,/ un soare de seu/ storcind umbre din Ateneu,/ globuri de sticlă și majolică/ peste parcajele de lîngă Țăndărică,/ bile, cercuri, sfere, curburi/ la Băneasa, peste păduri,/ și chiar un soare albastru/ peste o musculiță de alabastru/ bîzîind într-un ferometal./ Și erau și sori de cașmir, de fistic, de Tuborg, de vulpi, de coral/ încît orice bloc din Floreasca sau Colentina/ își avea deasupra lumina.” Un poem de Dimov, pur și simplu! Stilul descrierii e dimovian 100
Posteritatea lui Leonid Dimov by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/2603_a_3928]
-
Simona Tache Mai întâi au fost unii roșii, de lac, care mă strângeau. Aveam 3 ani și eram îndrăgostită groaznic de ei, drept care îi purtam până nu mai puteam să merg de durere și începeam să bâzâi și să cer în brațe, cu celebra formulă “Mă dol pantofiolii”. Exasperați, ai mei au încercat să mi-i înlocuiască cu unii tot de lac, dar mai mari, doar că nu au mai găsit roșii și mi-au luat o
Istoria pantofilor mei by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20792_a_22117]
-
Tania Nicolescu Publicat în: Ediția nr. 2312 din 30 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Răsunet ascuțit de pinioane ruginite zgâriindu-mi timpanul zodia cancerului iar urcă pe cer înălbind orizontul și-obrajii pântec ai celui pe trei surcele vândut muștele bâzâie insistent prevăzându-l curând frugală masă suculentă și dureros oftez răsucindu-mă în strâmta teacă a pielii stăruind în măcănitul iritant al zilei să mai adorm încă un an lumină. Referință Bibliografică: PE TREI SURCELE / Tania Nicolescu : Confluențe Literare, ISSN
PE TREI SURCELE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2312 din 30 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383650_a_384979]
-
hotărât sponsorizarea publicării tuturor prozelor de peste an ale unui autor merituos, am... Nu-l mai ascultam. Căzusem într-o moleșeală, într-o inhibiție... N-aveam replică la mine, dar un gând Cine are noroc are,/ pune pietre și răsare îmi bâzâia prin capișon cu intermitențe ... Însă pe gură scosei o altă inepție: Norocul se ține de mine ca pulberea după câine! -Norocul și-l face omul cu... tasta lui, ce?! A scris măiestrit, a fost citit și votat, iar, ca urmare
SENECA PREGĂTEŞTE CEVA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2025 din 17 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380149_a_381478]
-
mi-am adus aminte că am și-un mic aparat de radio cu mine, l-am căutat în geantă cu haine, am „butonat” pe scală și am găsit postul „Brazilia Actualități”...Glumesc, desigur! Sunt învățat, acasă, ca dimineață să-mi „bâzâie” în cap aparatul de radio, iar când scriu să aud, „pe fundal”, o muzică...Nu conteaza că aici e numai în portugheză, să vedeți ce inspirat voi fi în continuare,nu știam ce-mi lipsește până acum...
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94163_a_95455]
-
nu ne dă ouă! țipau ele. Eu le spuneam fălos: -Da’...ce? Voi ați fost după Câțu-Mâțu? Bosumflare...bâzâieli...urlete...Mama intervenea și le liniștea: -Lasă, că vouă vă dau de la mine! -Da’...nu sunt de la Câțu-Mâțu! continuau ele să bâzâie. -Hai! le îndemna mama atunci. Luați și voi clopoțelul și ziceți Câțu-Mâțu! Agitând clopoțelul, surorile mele începeau să strige fermecatele versuri: „Câțu-Mâțu,/Două ouă-ncondeiete,/ Puse bine pe perete...Mama le săruta și le aducea un coșuleț cu ouă. Și toată lumea
POVESTIREA CÂŢU-MÂŢU (PARTEA-NTÂI) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377171_a_378500]
-
-ți ajung!... Și pentru colindători? Asta-i bună! Să stea acasă, să nu umble haimanale prin blocuri și tramvaie... Și roiurile de viespi-socoteli (con)jugate cu tăunii-gânduri negre arau și pârjoleau frunțile călătorilor, tot mai încrețite. În acest răstimp musculițele-gânduri bâzâiau în căpșorul Floricicăi: „Să cânt, să nu cânt? Cânt sau nu cânt? Acum, acum, până nu se apropie tramvaiul de cealaltă stație. Acum ori niciodată, bâzâi un bărzăune mai mare și Floricica lansă în spațiul sonor din tramvai, cu toate
FLORICICA MAMEI-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382042_a_383371]
-
tăunii-gânduri negre arau și pârjoleau frunțile călătorilor, tot mai încrețite. În acest răstimp musculițele-gânduri bâzâiau în căpșorul Floricicăi: „Să cânt, să nu cânt? Cânt sau nu cânt? Acum, acum, până nu se apropie tramvaiul de cealaltă stație. Acum ori niciodată, bâzâi un bărzăune mai mare și Floricica lansă în spațiul sonor din tramvai, cu toate vibrațiile cristaline ale sufletului său, un îngeresc „Steaua sus răsare”. Urmare acestor vibrații celeste, stolurile de griji și socoteli de pe frunțile oamenilor se agitară speriate, încercară
FLORICICA MAMEI-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382042_a_383371]
-
Am venit să colind. -Să colinzi, ai? Hoțoaică mică! -Nu sunt hoțoaică, scânci Floricica, uite am grâu în buzunare! -Marș de-aici, mincinoaso! Cum nu ești hoțoaică, dacă te-ai strecurat pe furiș în bloc? -Nu sunt hoțoaică, începu să bâzâie Floricica. -Ieși afară, imediat! i-o reteză tăios mustăciosul. Vă cunosc trucurile. Vii cu uratul, apoi deschizi ușa celor din bandă. Afară! O apucă de gulerul paltonului și o dădu afară, trântind ușa după ea. Floricica începu să plângă cu
FLORICICA MAMEI-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382042_a_383371]
-
Țânțarii se află în topul celor mai enervante insecte. Ne ciupesc, ne bâzâie și nu ne lasă să dormim. De aceea căutăm să ne protejăm, fie cu soluții speciale fie urmând sfaturi băbești. Deși unele mituri privind protecția împotriva țânțarilor au baze reale, majoritatea sunt false, scrie Yahoo News. 1. Dispozitivele cu ultrasunete
Şapte mituri despre ţânţari () [Corola-journal/Journalistic/69355_a_70680]
-
cu o chestie de asta!... Ce, parcă el... dac-ar fi vrut... Dar mai bine să nu mai vorbim despre premii! E mai bine! Bărzăunul știa deci că-n casa aceea stă Virgil Năsturel și recunoscuse de la început că el bîzîie ca să-l facă atent, dar numai de-al dracului nu s-a uitat spre el. Acum însă, auzindu-se strigat pe nume, se opri și întoarse o jumătate de față spre gardul de unde venise strigătul și unde apăruse Virgil. Ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
și unde apăruse Virgil. Ce-ai zis, bre? întrebă el, deși auzise foarte bine cuvintele lui Virgil. Ia, te-am întrebat un' te duci, așa... făr' să te uiți în jur. Credeam că ți-ai pus motor la buze de bîzîiai așa. Mă duc la lac. E tot ce poate fi mai frumos într-o zi ca asta. Ești într-o ureche? Tocmai la lac? Și de ce? Să pescuiesc... Am o poftă grozavă de un pește fript, așa cum știu eu, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
să-i dau fata mea. Toți marii artiști au pictat nuduri. (îl mîngîie pe obraz) Așa! Barbă și nuduri! BUNICA: (nevenindu-i încă să creadă, gata să explodeze) Adică femei goale?! BUNICUL (rar, explicînd mulțumit): Exact! Adică femei goale!! GETA (bîzîind lui FANE): Ai să faci tu una ca asta! BUNICA (disprețuitoare față de FANE): Mai întrebi?! Nu vezi ce hotărît e? FANE (drmatic, cu brațele în cruce): Da! Am s-o fac! Arta cere sacrificii. GETA (plîngînd jignită): Să te sacrifici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
vomite. Gata. A trecut. Crima a rămas în spate. Acum șoseaua e din nou curată și nici o denivelare nu-i mai accidentează monotonia. Iar telefonul a tăcut. Trece un minut și ne depășește în fugă, gâfâind cu limba scoasă. Telefonul bâzâie scurt. Gagarin pune repede mâna pe el, apoi apasă și ține apăsat butonul care îl închide definitiv. Mai trece un minut, care se oprește puțin la geamul mașinii, se uită la noi și își lovește de câteva ori obrazul, cu
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
mă duc să mă fut cu un curvar de actor. Mă apropii de ea. Ajung la un centimetru de fața ei. Fața asta frumoasă. Buzele astea, care așteaptă să fie mușcate. Aș putea să le sărut chiar acum. Telefonul Sophiei bâzâie scurt. Mesaj. Îl citește. Rămâne pe gânduri. O să iau un taxi. S-a mai liniștit. Formează un număr și comandă o mașină, pe un ton oficial. Aproape sever. Nici urmă de lacrimă. Vorbește doar puțin pe nas. Ar cam fi
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
unde merg. Mai ales ce mănâncă. Pe nicăieri nu vedeai fructele și legumele care lui îi plăceau atât de mult. Iepurașul nu ar fi vrut să fie atât de mic și neajutorat ca ele. Dar țânțarii și muștele care îl bâzâiau și îl pișcau, tare îl mai supărau. Se gândea că aceste nesuferite gângănii strică frumusețea lumii insectelor. Își continuă drumul gândindu-se că cel mai mult i-ar place să fie câine. Nu ar mai fi el cel fugărit ci
Încercări literare by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1222_a_1927]
-
al autoarei) percepe amenințarea nelămurită din jur; dar reacțiile ei nu sunt niciodată visceral-expresioniste, de oroare a ființei, precum în versurile unui Dan Coman. Aici, fișierele sunt alternate rapid, cursorul pâlpâie și, deși "jumătatea mea bună/ s-a defectat și bâzâie/ scârțâie bâzâie scârțâie bâzâie", dispoziția nu devine neagră. Chiar dacă, sub fluxul razelor X, realitatea se dezmembrează și demistifică, accentul liric pe care este făcută constatarea nu e unul amar. Ceea ce la alți autori - inclusiv din ultima generație - reprezintă o probă
Conectică și butoane by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9746_a_11071]
-
percepe amenințarea nelămurită din jur; dar reacțiile ei nu sunt niciodată visceral-expresioniste, de oroare a ființei, precum în versurile unui Dan Coman. Aici, fișierele sunt alternate rapid, cursorul pâlpâie și, deși "jumătatea mea bună/ s-a defectat și bâzâie/ scârțâie bâzâie scârțâie bâzâie", dispoziția nu devine neagră. Chiar dacă, sub fluxul razelor X, realitatea se dezmembrează și demistifică, accentul liric pe care este făcută constatarea nu e unul amar. Ceea ce la alți autori - inclusiv din ultima generație - reprezintă o probă incontestabilă a
Conectică și butoane by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9746_a_11071]
-
nelămurită din jur; dar reacțiile ei nu sunt niciodată visceral-expresioniste, de oroare a ființei, precum în versurile unui Dan Coman. Aici, fișierele sunt alternate rapid, cursorul pâlpâie și, deși "jumătatea mea bună/ s-a defectat și bâzâie/ scârțâie bâzâie scârțâie bâzâie", dispoziția nu devine neagră. Chiar dacă, sub fluxul razelor X, realitatea se dezmembrează și demistifică, accentul liric pe care este făcută constatarea nu e unul amar. Ceea ce la alți autori - inclusiv din ultima generație - reprezintă o probă incontestabilă a (de)căderii
Conectică și butoane by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9746_a_11071]
-
omului și prostul. Uite de-o pildă Georgel. Dacă Dinuța avea alt bărbat, mai avea ea un sărvici atât de greu?...Nuuu! Venea acasă fuguța...” medita Ion Cotman cel tăcut. Mitruță, însă, nu reușea să adoarmă. Roiul de gânduri îi bâzâia în cap fără milă...” Oare Zâna mea îi de aceea?...Ferească Dumnezeu! Dcă îi așa, apoi numai netrebnicul cela de Iordache i-o sucit capul...Da’ de unde să știu eu dacă îi adevărat?...Asta vine cam așa: prinde orbul, scoate
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
iar din mână surcelele): Așa-i, Smarandă, cum spui tu, ce mai la deal ori la vale. Numai că ai uitat un lucru: frate-meu cel procopsit stă și zace-n avutul lui, cu Anisia, nevasta-sa, alături. Vara-i bâzâie musca-n casă, iară iarna-i șuieră vântul prin hoarnă, și dacă strănută Anisia: bine de bine, dacă nu, le țiuie urechile a tăcere și-a pustiu. Iară la noi, slava Domnului, are cine ne umple viața, c-avem o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
la noi. Cum Pranky era deja cu maiaua făcută, după o ceartă scurtă, dar la obiect, îi luase puștiului bicicleta și i-o aruncase într-un prun. Bicicleta rămăsese agățată acolo. Pranky plecase, pentru că probabil avea niște treburi, iar puștiul, bâzâind, se rugase de Alin Ciobanu să i-o dea jos. Ăsta, destul de plictisit pentru că fazele se derulau neutru la vreo 80 de metri de el, jocul era în cu totul altă parte, se simțise flatat de solicitarea ghimizdrocului și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
de clăbuc și-n el fi-mea care atunci avea și ea tot vreun metru și-un pic. Și clăbucul atârna să cadă jos. Fi-mea disperată plângea că pe duș nu venea decât spumă. Mă, ce-a făcut asta? Bâzâia acolo, o fi zis că se îneacă. Cine o mai scoate pe ea din cabină? Am apăsat io ce-am apăsat, până la urmă am oprit apa. Acuma cum să bagi spuma aia la loc? Îi dau iară drumul la apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
hârtie, nu aveam hârtie, am apăsat pe un buton, a venit hârtia! Taci că m-am descurcat! După un oarecare timp, a început să curgă apa în altă parte, să te speli pe mâini! P-ormă, a început să mai bâzâie ceva din perete. De la uscător, știi. Am stat, m-am uscat, m-am încheiat la pantaloni și, pe urmă, să trag apa! Nu era nimic de tras apa. Și m-am uitat și am apăsat pe butoane și iar mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
am încheiat la pantaloni și, pe urmă, să trag apa! Nu era nimic de tras apa. Și m-am uitat și am apăsat pe butoane și iar mi-a dat hârtie, și iar a curs apa, iar a început să bâzâie peretele. Și i-am zis, tu, nu cumva aveau ăștia și vreun făcăleț ca să te șteargă și la cur? Vreo mătură ceva. Și ce crezi, zice, am ieșit, dă-i în mă-sa! Și, când am ieșit, s-a tras
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]