KorAP: Find »[drukola/base=băși & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 2 3 ...13 >

320 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673

m-a apucat prânzul jucând. Noroc că m-a sunat tata să mă invite la masă. Am mâncat împreună, sporovăind cumsecade. Pe la trei după-amiază m-am întors acasă. În mai puțin de o oră am rasolit lucrarea, știind că oricum Băși o să-mi mai dea niscaiva indicații prețioase. Apoi m-am întors iar pe net, mustăcind ca motanii la oala de smântână. Ilona 19 și Tom, prietenul ăla al lui frate-miu, scriitorul, mă invitau la o partidă până-n zori, la

Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
să fie sănătoși. Problema era ce făceam eu mai departe, o dată ajuns în această situație. Trebuia, cum-necum, să mă descurc în postura asta atât de dorită, în fond, nu? în care mă găseam pe nepusă masă. Deci: era luni dimineață. Băși, mai mult ca sigur, constatase că nu catadicsisem să apar pe la Facultate. La fel și colegii mei. Însă aveam statutul de aiurit într-un asemenea hal încât nimeni nu se agitase cine știe ce pe chestia asta. Nicio îngrijorare, nicio nedumerire. Rezultat

Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
Bine, pentru aceștia, care au, în principal, cu totul și cu totul alte frământări și apăsări, studiul e ceva mai periferic în ocupațiile lor de bază. (Aoleu, ce urât sună! Parcă m-am boșorogit și am ajuns să vorbesc ca Băși. Să nu uit să șterg, naibii, astea două fraze!) La sfârșitul instruirii, băieții și fetele din nucleul de care vorbirăm au plecat să lumineze masele, prin muncă de convingere de la om la om sau în consfătuiri mai largi. Iar efectele

Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
scrisă, așa cum și-ar putea închipui un cititor naiv sau neatent.) După care i-am trimis din nou pe sectoare să-și desăvârșească munca organizatorică, nu înainte de a-i anunța că eu o să fac o inspecție solitară prin biroul lui Băși. N-au comentat de niciun fel și au ușchit-o rapid, pătrunși de importanța misiei lor. Dom' șef de catedră stătea plăcințit într-unul dintre fotoliile jerpelite din cameră, având un aer exagerat de mofluz. Din când în când bâțâia

Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
când bâțâia din cap, destul de misterios, fiindcă nu ai fi putut interpreta mișcarea asta ca fiind una de aprobare sau de negare. Tot cam la aceleași răstimpuri ofta. Deodată, ușa se deschise și prin ea pătrunse madam Săvulescu, amica lui Băși, jupâneasa de la "pătrunjelistică", neobosita și agasanta șefă a Milenei. Și asta afișa o meclă foarte preocupată: "Te-au informat și pe tine?" "Ce?", se holbă moșul ca sculat brusc din somn. "Te-au anunțat și pe tine de dezinsecție și

Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
și-și aruncă brațul drept înainte făcând să zornăie pe încheietura-i ciolănoasă cele câteva zeci de brățări metalice: "Nenorocitu' ăsta ar trebui pus la punct neapărat. Da' neapărat, auzi?" " Cine să-l pună pe-ăsta la punct?", se încruntă Băși. Are un tupeu ce nu s-a pomenit. Eu cu urechile mele l-am auzit, jos, la bistrou, când le povestea altor puști de aceeași calitate ca și el manageri, de! -, că el e șefu' aici. "Băi, frătimegilor", făcea, "profesori

Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
jeepu' ăla negru și l-a pus pe Vasile să tragă dungi pe asfalt, în spatele rectoratului, să știe toată lumea că ăla-i locu' lui de parcare. O scârbă, o scârbă de moldovean împuțit!" "Nu-i moldovean, e oltean", observă neutru Băși. Dumnealui îi desconsidera, oricum, pe toți miticii ăștia de regățeni, fiind născut la Orțișoara, pe undeva, între Timișoara și Arad. Era bănățean și toată lumea știe că "Banatu-i fruncea!", nu? "Tot aia! Un țăran jegos cu rapăn între degete", decretă madam

Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
nu-l ție? Ha! Doar sunt amândoi pe felie, pe aceeași felie. Mai ales de când cu renovarea aia mare, amândoi sunt uite așa!", face Săvuleasca, încârligându-și arătătoarele. Cred că fiecare și-a tras atunci o roabă de bani", șopti Băși, mai cu fereală, scăzând mult vocea. "Oho!", îl susținu baba de Fito. "Plus ce ciugulesc din orice sponsorizare, fie de la minister, fie de la aiuriții ăștia de la Uniunea Europeană pe care îi faci din două vorbe și trei hârtii. Ce să mai

Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
fii tu șef de catedră și să te încârdășești cu un..., cu un..., cu un cârnat împuțit, cu un hoț, pentru un pumn de bani." " He, he, he! Treaba-i că nu-i chiar un pumn de bani, Anicuțo. (Numai Băși, din toată universitatea, își putea permite să-i spună așa, deși ăsta era prenumele ei înscris în buletin. Altminteri, pentru toată lumea, era doamna profesor Ana Săvulescu.) Că nu cu un pumn de bani și-a făcut el viloiu' ăla de

Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
cultură pe la televizor." Adaugă plină de satisfacție: "O să se ducă dracului țara asta!" Apoi cu un aer de tragism: "Când o să dispărem și noi, ultimii cărturari români, o să se aleagă prafu' de tot!" "Păcat de tineretu' ăsta!", îi ținu isonul Băși. "Ete, tineretu'! Ce să-ți spun! După ce că sunt niște lepre, niște loaze puturoase, mai și dau totu' aiurea pe goarnă. Că m-a luat acu' o săptămână Pompilică (ăsta era domnul decan), așa, de-o parte, să-mi bage niște

Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
Gavriliu? De când îl așteaptă ăsta la cotitură? Cred că e în stare să-i facă orice manevră, oricât de scârboasă, să-i ia locul. Mai ales că acum e pe cai mari de tot." "Și asta-i adevărat", admise îngândurat Băși. "Până-n toamnă are el alte preocupări, vezi de treabă! În sinea lui știe prea bine că a terminat cu funcția asta. Așa că o să umble să tragă tare în ultimele două sesiuni. În același timp, își dă moșu' seama că mulți

Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
problemă de serviciu pe la ea. Credeam că-i doar o antipatie spontană față de mine. Acum înțeleg că există și niște cauze concrete pentru manifestările ei date cu asprol. "Auzi, parcă voiam să te mai întreb o chestie...", face amica lui Băși, încruntată de efortul de a căuta prin memorie. "A, da!", își amintește ea. "Tot n-a apărut zăpăcitu' ăla de Dan?" "Nu, dragă. Dimineață credeam că se fofilează pe undeva, să scape de prezentarea proiectului cu care-mi rămăsese dator

Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
Mai ceva că moluștele alea din mările tropicale. Comentariile ei de femeie cu școala vieții, cam de curs seral, mă scoteau din sărite. Pe lângă ea, dom' profesor Cuzbășean era un lord. Pare o fată studioasă și la locul ei", observă Băși. "Măi, de studioasă, nu neg, e studioasă. Da' e cam tută. Nu știu cum să-ți spun, da' n-are, dom'le, zvâc, nu-i și ea un pic fâșneață. N-are nerv, nu sesizează cum se mișcă treburile, nu nimic. O

Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
de el, dar era îndeajuns un imbold și se urnea. Totuși, era un băiat bun. Da' o asemenea chestie te face să-ți închipui orice..." Măi să fie! Ăștia au început deja să vorbească la trecut despre mine. Auzi la Băși: Totuși, era băiat bun". Ce le-o umbla prin cap? Sună mai mult a concluzie de aia, pe care o trag vecinii după înmormântare, având perspectiva parastasului dinainte. Parastas care nu știu încă prea bine cât de bogat va fi

Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
de judecători care pentru o șpagă, o aia, le dă drumu' pe ușa din dos. Numai pe găinari îi ascunde, da' pe mafioții ăia mari îi scapă una-două!" "Ei, eu zic să nu ne gândim totuși la cine știe ce nenorocire", încearcă Băși să alunge discuția de pe panta tragismului pe care o îndrumase cucoana. "Din experiența mea, cam toate problemele de genul ăsta au, de cele mai multe ori, o explicație simplă și adesea de-a dreptul banală..." "Banală? Da, posibil. La cum e Dan

Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
să acționez în consecință. "Nu, măi, nu l-am căutat acolo", zice, după un timp de reflecție, oarecum stânjenit dom' profesor. "E un om în vârstă, ce Dumnezeu. Ce să-i spun? Nu-ți dai seama ce situație aș genera?" Bravo, Băși! Ești un băiat cumsecade și cu bun-simț! Ce situație, tu, ce situație?", se repede Săvuleasca, trecând imediat la exemplificarea modului în care ar fi procedat 'mneaei: "Domnu' Mihăilescu, nu-i cumva fiu' dumneavoastră pe la dumneata p-acasă? Că, uite, azi

Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
Nu-i problemă, nu-i problemă. Chiar mă bucur, abea că mă mai văd și eu cu dumneaei, să-i zic niște chestii. E la marele fix, să știi. Bun, am fugit. Mersi, mersi și-ți mulțumesc!" "Cu plăcere", face Băși. O dată cu închiderea ușii, zâmbetul amabil al profesorului se și evaporă. Zise, imitând-o cu o voce scăzută și pițigăiată: "Mersi, mersi și-ți mulțumesc!" Urmează cu vocea lui normală, dar tot în surdină: "Mamă ce zgripțancă și profitoare-mi ești

Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
precauție: "Anico! Anicuțo! Ce s-a întâmplat, dragă? Care-i necazul?". Ea îl privi cu o manifestă adversitate, rățoindu-se: "Nu Anicuțo, da? Sînt doamna profesor universitar Ana Săvulescu!", se îmbățoșă dumneaei. "Scuze! Oricum, știm foarte bine cine ești", spuse Băși cu blândețea cu care vorbești cuiva aflat într-o cămașă de forță. Avu însă proasta inspirație să insiste: "Totuși, ce s-a întâmplat? La cine strigai așa?". "La niște gândaci ordinari!", recunoscu, chiar și spre surprinderea mea, dând dovadă de

Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
noastre, cu șartul blând al meselor! Ce bine mi-era când mă înfășuram în mantia gloriei mele bridge-istice cam subțirică și austeră, fie, o recunosc și mă așezam la masa de joc! Până și mazetele îmi deveniseră simpatice, iar pe Băși îl iertasem demult pentru micile sale răutăți. Ei, da, lumea oamenilor era, orice s-ar zice, cea mai bună dintre lumi. Acum, că tot am ajuns în acest punct de împăcare maximă cu semenii mei, n-ar putea oare Universul

Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
o mină de creion, poate o să-mi povestești când ne-om revedea. Te las cu bine!" Am trecut pe la facultate cu o stare de liniște sufletească de-a dreptul incredibilă. Nu-mi făceam nicio grijă, deși ar cam fi trebuit. Băși se bucură la vederea mea și-mi aduse la cunoștință marile noutăți, vorbindu-mi pe larg despre nenorocita întâmplare care dusese la internarea babei de Fito, despre strania demisie a domnului director Ciucurel, precum și despre inexplicabilul concediu fără plată al

Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232

cutie de Log Cabin și pe urmă îl linge de pe coaiele-mi gingașe până când acestea redevin curate ca ale unui bebeluș. Replica ei favorită din întreaga proză engleză este o capodoperă: — Fute-mă-n pizdă, Futangiule, până leșin. Când mă bășesc în cadă, ea îngenunchează goală pe dușumeaua de gresie, se apleacă și sărută bulele de pârț. Îmi stă înfiptă-n pulă în timp ce mă cac, vârându-mi în gură un sfârc cât o pricomigdală, gângurindu-mi între timp la ureche cele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
zis da, însă n-a zis nici nu când ea i-a sugerat că asta aș putea fi eu. Oricum, a tușit, iar Maimuța a interpretat gestul lui ca pe o încuviințare. Are momente când tușește, grohăie, râgâie, câteodată se bășește, el știe dacă intenționat sau nu, deși, după părerea mea, bășina trebuie interpretată drept o reacție de transfer negativ din partea lui. — Păsuleț, ești minunat! „Păsuleț“, când e pisicuța și mâța mea blândă la așternut - iar când se luptă pe viață

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187

inutilă doar pentru ca Holmes să poată împușca un câine vopsit în verde. De fapt, așa faci oamenii să creadă că ești un geniu; îți găsești un tovarăș încet la minte care să se arate impresionat de fiecare dată când te bășești și care să-ți poată publica isprăvile în paginile unui ziar național. Am zâmbit, am luat berea înapoi și-am început să-i desfac eticheta. — Te simți bine? — Nu e un lucru ușor, înțelegi? Să te trezești zi de zi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769

apariția antologiei de studii etnologice și mitologice, Meșterul Manole, n-a fost pentru Magda U. o bucurie. Pe copertă, o femeie de-o urîțenie rarissimă, cu bărbia galoș. Fotografia era tăiată de-un grilaj ("zidul" lui Manole) de-un verde bășit, cum îl numea Cornel Șoitu, pe cînd lucram la "Ora". Verzaliul cu pricina invada paginile de publicitate, la concurență cu bojogiul. "Fac sindrom alergic la verdele ăsta, nea Finki. Toarnă o țîră de negru-n el, că ne ia lumea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703

însă, oferă cititorilor un fel de documente ale dezgustului de viață, ale lipsei plăcerii de a scrie ori chiar ale unei gândiri confuze. ‹ Gabriela Crețan se remarcă prin acreală: „Behemot e ministru la culte. / liturghisește și cântă cu psalții / și bese și scrie.“ (Crește umbra) Paul Daian semnează versuri ininteligibile, confundabile cu stenogramele unui delir: „La început am încercat numai cu mâinile / Apoi cu cele mai precise instrumente ale / Distrugerii. Creierul avea o singură dorință, / O singură direcție. Așa cum atunci / Când

Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]