87 matches
-
poartă, făcându-i semne cu portița: îl chema la ea. El nu putea ajunge până acolo. Supărarea curcanului îl speria ca o furtună; se-nnoura curcanul în pene - el fugea în cerdac. Purta rochiță pe atunci și se numea Puiuțu. „Straiele băiețești îi fură întîia armură; chivăra de hârtie, întâia coroană; o vargă, întâiul sceptru; și alungarea curcanului, întâia biruință. În chipul acesta ajunse voievod al ogrăzii: ograda era el. Și se supuneau toți, căci colții dulăului, care-l însoțea supus, erau
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
asta. Deci ce-ar trebui să facă el acum ca să grăbească puțin lucrurile? Și cum rămâne cu fiica ei cea mărunțică? Ce surprins fusese când aflase că Esmé avea doisprezece ani. Arăta de opt ani, o elfișoară cu tunsoarea ei băiețească, tricoul roz și blugi. Avea Încă un trup de copil, nici urmă de adolescență incipientă. Dar la doisprezece ani putea să-și poarte singură de grijă, un obstacol În minus În calea dorinței lui de a primi mângâierile solitare ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
nu putea face astfel de glume. Dacă cuvântul "doamnă" nu semăna cu fetița brună, în schimb "Matilda Ioan" era definiția ei reușită. Femeiușca mică, timidă și afectuoasă, cu părul bogat și greu, nu putea fi decât Matilda, iar ceea ce avea băiețesc în ea, elasticitatea vânjoasă a taliei, a brațelor și a picioarelor ei lungi, era Ioan, nume aproape comun, echivalent cu bărbat. Subțire în rochia cafenie cu platcă de catifea de aceeași culoare mai închisă, se mișca ușor, puțin aplecată înainte
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
ceva în genul camerei fratelui ei Eddie când era mic. Un bârlog prăfuit, cu un cap de mort pe ușă, o carpetă pe care se afla un haos de bâte de baseball și piese de șah, un talmeș-balmeș de lucruri băiețești. Dar camera lui Connolly nu semăna deloc cu a lui Eddie. Era perfect pătrată și albă și era marcată de acceași ordine obsedantă ca și restul casei. Draperiile și pilota erau din nailon foșnitor, cu imprimeu din imagini de la curse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
podeaua dormitorului pe care Avery și Penelope Îl Împărțeau mai nou, deși Avery nu părea să fi făcut prea multe compromisuri ca să-și combine lucrurile: patul dublu cu apă era așezat pe o platformă neagră impunătoare, o canapea de piele băiețească Înghițea chiar și micul spațiu rămas, iar singurul element ce ar fi putut fi numit „de decor“ era o lampă cu lichid supradimensionată și ușor decolorată. Totuși, piesa de rezistență a apartamentului era un televizor cu plasmă de o sută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
și stătea Întinsă lângă ea, jucându-se cu părul ei, purta o pereche de ciorapi de plasă argintii care se Întindeau atât de mult pe picioarele ei nesfârșite Încât păreau parțial sfâșiați. Își trăsese pe deasupra o pereche de pantaloni scurți băiețești din piele roșie, care atârnau atât de jos pe șolduri și urcau atât de mult pe coapse, Încât avusese nevoie cu siguranță de o ședință specială de epilat. Singurele accesorii la acest „costum“ erau ciucurii argintii care atârnau din sfârcurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
vestimentație și piercinguri În limbă. ― Cel puțin putem face ce vrem, am spus eu. ― Mda, zise Bianca, uitându-se la banca din față. De exemplu, să bârfim. În fața noastră, Eliza șușotea cu o tipă Îmbrăcată exclusiv În negru, cu tunsoare băiețească și machiaj exagerat. Pe vremea când noi două eram prietene bune, Îi spuneam Gothica și comentau mereu despre preferințele ei Întunecate. Acum Însă, se părea că ele erau prietene. ― Alisia, nu? spuse Gothica, care se Întorsese brusc cu fața la mine și
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
se stinse imediat. Altul, flăcăruia decupă o mică zonă semiobscură. Se priviră. Zâmbeau, s-ar zice. Palizi, înfrigurați. Da, era subțire, înaltă. Halatul alb fluturase scurt peste picioarele în ciorapi negri. Ovalul palid, prelung și ochii mari mari și tunsoarea băiețească. Chibritul se stinsese, arzându-i degetele. Dădu să aprindă altul, dar palma ei rece și netedă îi acoperi mâna. Degetele se încleștară, strâns strâns, apoi se desprinseră. Zburau fularul, cureaua, paltonul, puloverul, cămașa. Buzele lipite de ale sale, imobile, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
de azur, cravata bordo, botul batracian deschis închis deschis, fără sunet, gura amfibie clămpănind vorbe fără sunet. Ritmic se mișca și mustăcioara tânărului său însoțitor, ghidul, patrula. Manechinul aștepta, cu tava întinsă, comanda. Cămașa de voal flutura, se vedea pieptul băiețesc, bobul bec din mijloc, roz, electric, parfumat.. Venus își îndreptă umerii, se aplecă spre turist. Îi oferi din nou sticlele, bustul, buzele, orice. Clap-clap, zgomot sec în laringe, gura roșie de crap înghițind sunetele, șarpele cravatei fluturând, iarăși clapa gurii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
copiilor și-i căuta. O fi fost copilul cuiva de pe-aici. Era fată sau băiat? O fată la vreo unșpe-doișpe ani. Cu păr șaten și ochi căprui. Pistruiată. Foarte bronzată. Purta niște pantaloni largi de lucru și o cămașă băiețească. Umbla desculță. — Poate să fi fost oricine. Ziceți că avea vreo unșpe-doișpe ani? — Of, rahat, spuse delegatul. Nu scoți nimic de la țărĂnoii Ăștia. Dacă io-s țărancă, Ăsta ce e? spuse fata privindu-l pe pădurarul local. Domnu’ Evans ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
aș fi putut să-l păcălesc pe funcționar dacă m-aș fi prezentat drept newyorkez, dându-i rând În față unei doamne În taior crem, cu o eșarfă lungă În jurul unui gât filiform, cu o pălărioară cloș peste o tunsoare băiețească. Un Citroën C6G din 1931 se prezenta doar În secțiune, bun ca model didactic, dar ridicol ca ascunzătoare. Să nu mai vorbim de mașina cu abur a lui Cugnot, imensă, cât un cazan sau o marmită. Făcea să vezi, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
în întunericul aproape total care se lăsase, scântei verzi-albăstrui, neînchipuit de subțiri, acopereau părul cu o rețea efemeră, țâșnind prin odaie până la peste un metru depărtare. La această lumină pâlpâitoare, stroboscopică, puteai vedea în oglindă o incredibilă doamnă cu umeri băiețești, cu pieptul plat și cu claviculele proeminente. Aprinse din nou lumina, dar fascinația aceea persistă, făcîndu-i rău. Își strânse cu putere mâinile peste urechi, perucă și obraji, apoi își privi multă vreme urmele rombice, palide, lăsate de cercei în podul
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
brusc, dar „privirea lui de pisică“, spre deosebire de cea a lui Alex, era amuzată și ironică. Fața îi era rotundă, cu un nas scurt, iar dinții pătrați, ușor separați între ei, plantați într-un arc larg, îi dădeau un aer franc, băiețesc, când zâmbea. Purta costume cadrilate, gri-deschis, cu vestă, și putea fi deseori văzut (ca în momentul de față) fără haină, numai în vesta cu spate din satin lucios. Acest obicei îi făcuse pe oameni să spună că arăta ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
tare ca și cum ai fi înțeles-o. — E frumoasă... dar ce vrea să spună? — Despre ce crezi că e vorba, ce fel de scenă evocă poetul? Hattie se uită la text în tăcere, iar părintele Bernard îi admiră gâtul neted, ușor băiețesc, pe care zburdau câțiva cârcei de păr blond-platinat, desprinși din cocul ei elaborat. Nu știu, răspunse ea în cele din urmă. Din moment ce spune că fără lebădă și fără țărm, presupun că e vorba de un râu? — O deducție bună. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Robert, în clipele în care era capabil să se gândească la așa ceva, nu se îndoia că scrisoarea necitită conținea niște pertinențe la adresa lui Hattie. (Și prin aceasta dovedea că nu înțelege caracterul lui George.) îi vedea în minte fața rotundă, zâmbetul băiețesc, cu dinții pătrați, distanțați. Se gândi să-i scrie. Dar existau cuvinte care să poată exprima ce voia el să spună? Acum, când își dădea seama de victoria repurtată de inamicul său, simțea că nimic altceva nu-i mai putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
repeziciune. George se opri în fața fratelui său și își lăsă mâinile pe umerii lui. Se uită în sus la el, pentru că era mai jos decât Tom, și îl privi drept în ochi. Tom constată cu mirare că pe fața rotundă, băiețească, a lui George radia o expresie ciudat de luminoasă. Arăta ca un om pradă unei exaltări emoționale, gata să plângă de bucurie în urma unei vești extraordinare, a unei fantastice realizări sau descoperiri. Tom ar fi vrut să rostească un cuvânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
și pe nepoata care zic că e fata lui Lică? Nory râse cu o gură până la urechi. îi intrară pe nas și gât fire de păr, se înecă, strănută și porni ocări asupra nemțișorului ce se ocupa de frezura ei băiețească. - Văzut! ... Ți se pare curios ca mierloiul să fi făcut așa văcuță! . . . Văzut! . . . Bună casă! Proastă nepoată! ... Și Rimii 177 12 - Fecioarele despletite, , Drumul ascuns noștri în luna de miere! Acum e timpul lor! Adam și Eva în rai! . . . Nepoata
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
schimbase pieptănătura. Se tunsese iar, dar printr-o greșală a coaforului stuful cârlionților fusese masacrat. Mika-Le ceruse singură, e drept, ă la gargonne, fără să-și dea seama că-i rămâne un; fel de puf creț, negru pe un cap băiețesc, ca după tifos. Lipsa acelei umbre pe frunte lua ochilor galbeni orice lumină. Stau mari, goi, căscați spre Elena pentru a-i putea vedea impresia în caz de primejdie. Totuși intrase pentru că vrea cu orice preț să vadă pe Marcian
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Văzuse adesea acea expresie, dar niciodată nu fusese în stare s-o declanșeze. Priveliștea era de ajuns să-i modifice dispoziția. Ai dreptate, probabil că n-ar trebui să-mi spui nimic. Dăduse drumul la robinetul cu șarm, un șarm băiețesc care părea mai straniu acum, că încărunțea. — Dar dacă ghicesc îmi spui, da? Depinde. — De ce? De ce-mi spui tu mie la schimb. Mâinile întinse pe masă. —Dă-i drumul. Întreabă-mă orice. —Orice? Ea chicoti. Cum merge viața de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
pe de altă parte, hotărât să trec peste orice reținere. Laura m-a fixat, curioasă, cu ochii ei oblici, apoi cu obișnuitul ton mușcător m-a întrebat dacă mă înțepase ceva. "Nu, domnișoară". "Atunci?" Părul scurt îi dădea un aer băiețesc, ștrengăresc, care contrasta cu buzele groase, senzuale. Era, cum o văzusem pe fereastră, înaltă, subțire, ca un șarpe care dansează în aer și-și fascinează victima. Aștepta să zic ceva, să-i explic de ce mă proptisem dinaintea ei cu zâmbetul
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
teste complete. Doar ca să verifice. Până atunci, nopțile petrecute cu ea l-ar fi făcut să se simtă nesigur, dacă n-ar fi fost Greta, cercetătoarea austriacă din laboratorul de microbiologie. Greta era grasă, avea ochelari și un păr scurt, băiețesc, dar se regula în draci, până-și pierdeau amândoi răsuflarea, acoperiți de transpirație. Mașina opri lângă noua lui casă. Rick își verifică cheile, în buzunar. — Vrei să urc? întrebă Lisa, indiferentă. Avea niște ochi albaștri frumoși, cu gene lungi. Niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
pe de altă parte, hotărât să trec peste orice reținere. Laura m-a fixat, curioasă, cu ochii ei oblici, apoi cu obișnuitul ton mușcător m-a întrebat dacă mă înțepase ceva. „Nu, domnișoară”. „Atunci?” Părul scurt îi dădea un aer băiețesc, ștrengăresc, care contrasta cu buzele groase, senzuale. Era, cum o văzusem pe fereastră, înaltă, subțire, ca un șarpe care dansează în aer și-și fascinează victima. Aștepta să zic ceva, să-i explic de ce mă proptisem dinaintea ei cu zâmbetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
neagră sînt italienești, iar căciula de blană de iepure, cu urechi - rusească. Wakefield și-o imaginează brusc dezbrăcată, țîțișoarele obraznice, pielea moale, masată cu uleiuri, părul pubian bine tuns (și probabil roșcat), degetele de la picioare lungi și flexibile, fesele Înguste, băiețești. S-a dus pe apa sîmbetei intimitatea electronică. Cibercunoașterea nu ajută nici la depășirea momentului de stînjeneală de la Începutul oricărei Întîlniri În carne și oase. Conducîndu-și broscuța VW de colecție către muzeu, Susan pare preocupată În timp ce Îi explică de ce expoziția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
strânse într-o fustă minusculă, nu foarte diferită de cea pe care o purtase cândva Fran însăși, urmate de un corp de silfidă și un chip de o frumusețe răpitoare. Ochii întunecați, ușor migdalați, o studiau pe Fran, de sub bretonul băiețesc cu franjuri, stânjenind-o și amintindu-i acut de dâra de ruj întins. — Nu cred că ai cunoscut-o pe Miriam Wolsey. Jack, cavaler ca-ntotdeauna, nu se deranjase să-i deschidă portiera nou-venitei. Pe de altă parte, Miriam părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
lui Jack. — Mă bucur să te văd. Nu te-ai schimbat deloc. Cu siguranță, ea era cea care nu se schimbase. Își păstrase frumusețea exotică, ochii mari și galeși care străluceau pe chipul ei delicat, pe care tunsoarea ei puțin băiețească îl punea și mai bine în evidență. Avusese întotdeauna aerul unei madone italiene, cu pielea ușor creolă, ochii căprui închis, un aer înșelător de seninătate. Dar ceea ce-i înnebunea pe bărbați, inclusiv pe el, era sclipirea a ceva deloc virginal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]