49 matches
-
Damian etc. Când toate scenele de exterior fuseseră deja filmate, producătorul filmului a decis însă să-și investească banii în alte afaceri mai profitabile, filmul rămânând neterminat. Scrie apoi scenariul filmului pentru copii "Cetatea fermecată" (1945), după piesa "Ocheșel și Bălăior", jucată pe scena teatrului din strada Uranus. Și de această dată, filmul pe care îl și regizase, deși era realizat în proporție de mai mult de trei sferturi, a fost abandonat în faza de sonorizare tot din motive financiare. În
Marin Iorda () [Corola-website/Science/306211_a_307540]
-
predispunându-ne trupul la boli și la o tristă decădere, precum afirmă Aristotel În De anima. Oare vrei să Îmbătrânești Înainte de vreme, Închis În platoșa ta de orgoliu? Dante Îl scrută surprins. - N-ai fi crezut că sunt logician! exclamă bălăiorul, evident satisfăcut că Îi atrăsese atenția. Am văzut de Îndată, după cum te porți și cum te Îmbraci, că ești un literat, ca mine. - Aristotel nu spune nimic de felul ăsta. Și cu atât mai puțin În De anima, afirmă poetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
prior. Manevrând pe cele două laturi ale mesei, grupul se mișca În așa fel Încât să o Încercuiască. Dante săgeta cu privirea de jur Împrejur, căutând o cale de ieșire. O durere ascuțită Îi cuprinse mâna ce Îl ținea pe bălăior, care Își Înfipsese dinții În carnea lui. Îl izbi violent cu mâna liberă, azvârlindu-l În trepiedul din centrul Încăperii. Vasul cu jăratic se Înclină și se prăbuși zgomotos, răspândind un nor de scântei. Un cor de exclamații de durere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
mea, ceremonios. Înțeleg urarea de pace pe care mi-o adresează, fără a-și mișca în vreun fel buzele, minunat arcuite. Lângă picioarele desculțe ale tânărului celui chipeș se joacă, pe pajiștea cosită, numai el știe cu ce, un copilaș bălăior și gol, delicat și zglobiu, ca un amoraș din porțelan. Ca un putto! De jur-împrejur, în plină lumină solară, cu surâsuri fericite, senine, împăcate, pe figuri, se adună pașnic ceata de prieteni. Miroase a ierburi amare, de leac, a izvor
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
le acordam, când stau și mă gândesc !... Încă nu deveniseră un simplu număr (agățat de ureche), așa cum se întâmplă astăzi în crescătoriile moderne, în marile lagăre de concentrare. Fiecare avea un nume (distins cu articolul hotărât : "Roșcovana", "Bruna", "Creața", "Murga", "Bălăioara"...), datorită căruia, deși au trecut cincizeci de ani, parcă le văd cu ochii minții, îmi amintesc de ele ca și cum fi încă vii. Fiecare, cu numele și caracterul ei. * * * "Roșcovana" era întruchiparea blândeții și a placidității. Era singura pe care o
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
manifestările suferinței fiind o constantă a sensibilității scriitoarei. La apariția volumului Poezii (1909), P. era considerată reprezentativă pentru lirica feminină, fiind aleasă, în 1911, membră a Societății Scriitorilor Români. În presa vremii îi mai sunt semnalate două opuscule de povești: Bălăior și Tămâița (Orăștie, 1911) și A fost odată ... (Brașov, 1913). În versurile sale P. intenționează o situare în lume, o descriere a propriei lumi, a reperelor ei esențiale, într-o viziune ușor convențională, idilizată sau dramatizată poate și sub influența
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288829_a_290158]
-
Câmpulungul găzduia numeroase notabilități bucureștene, dintre care unele, cum era și Mihai, trăgeau chiar în casa locuită de Noica. Veneau atunci, în timpul vacanței de vară, și copiii săi din prima căsătorie: Răzvan - cel cu ochii frumoși și negri - și Oana - bălăioara, care, împreună cu cea de-a doua doamnă Noica - Mariana, foarte drăguță și amabilă -, creau o atmosferă de ade vărată familie, umplând întreaga casă cu un freamăt și o voioșie ce nu întârziau să te cucerească... Unde mai pui că însăși
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
cei vizați era și tata. Gospodarul în cauză, de obicei, tatăl băiatului (mirelui) se prezenta la cel ales (pentru a fi pețitor) cu o sticlă de rachiu și respecta un anume ritual. Spunea c-a auzit de-o căprioară, gingașă, bălăioară și băiatul său vrea să se-nsoare, pentru a o duce la casa lui. Roagă gospodarul, ca în seara următoare, să-l însoțească, la casa fetei pentru a o cere de nevastă, pentru feciorul său. Mama miresei pregătește o masă
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
București, 1953; Fructe în mai, București, 1956; În preajma lui Lenin, București, 1957; Pe acest pământ, București, 1959; Carpații sunt munți tineri (în colaborare cu Carol Roman), București, 1959; A voastră e lumea, București, 1963; Poema citadină, București, 1963; Ocheșel și Bălăioara, București, 1965; Numai un flaut, București, 1966; Teatru școlar. Vica și cele trei Americi, București, 1968; Alt container pentru Osaka, București, 1974; Plexul solar, București, 1977; Mâhnitul meu centaur, București, 1981; Amatorul de sâmburi, Cluj-Napoca, 1983; Jumbo-jet și alte proze
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287645_a_288974]
-
au îndeplinit condițiile inițieriimoarte și renaștere: „Ieșirea din apă repetă actul cosmogonic al manifestărilor formale; imersiunea echivalează cu o disoluție a formelor”. Vânătoarea dintr-un colind de fecior este de fapt o imersiune cu sens marital: „Vânătoare/ ’Nsurătoare/ După fete bălăioare/ Apucând drumul spre mare./ La mare dacajungea,/ Pinteni murgului dedea:/ Sărea-n vânt,/ Sărea-n pământ,/ Sărea-n mare/ Ca o floare./ Notă vineri și sâmbătă,/ Duminică păn’ la prânz,/ Iar când bine că-i veni,/ Pe murgul mi-l
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
mai curând statornic și neobosit. Era mică de statură, însă robustă. I-au semănat fizic fiicele Ana și Maria și, cum se întâmplă întotdeauna, natura a păstrat cele mai multe gene pentru una din nepoate, Gabriela. Ceilalți copii au semănat lui Costache: bălăiori, subțirei și cu tenul mai deschis. Contrar modelului clasic al familiei muntenești, tatăl avea porniri sentimentale. Cumpăra cărți, recita poezii, doinea, umbla după vânat. Lăsa de multe ori hărnicia casnică pe seama Sultanei. Iuțeala și lipsa de odihnă puteau fi cauza
Vasile Voiculescu – noi contribuții biografice by Gheorghe Postelnicu () [Corola-journal/Journalistic/5285_a_6610]
-
o dată ca deocamdată... căci niciodată nu se putea preciza cum rămîne basmul... e cumva în expansiune, bai!... un, doi, trei... și... alte răcnete... alte văgăuni... zmeii sînt dificili (nu ca la Cărtărescu, pampalăi, de pun botul la fitece miștoacă rătăcită, bălăioară...da' tu cu cine ții?... cu tine!, cu tine!...executa ea iarăși salturi mici, afectuoase, de iepure drogat...)... dah, buuuun... deci, a fost... o dată ca acum!, țipa dînsa, iluminată, pișicheră, grațioasă, fragilă, devotată, nemaipomenit de subțire și tandră... și pe
Povestește-mă, băi by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12421_a_13746]
-
avea un dar al povestirii, de multe ori vorbea ca un adevărat scriitor... * * * A doua împlinise nouăzeci de ani, însă dădea semne de ramolisment, încurca totul... Ținea o poză veche de pe la zece ani când era o copiliță dulce și visătoare, bălăioară cu părul ce părea înălbit de soare și mai spunea că pe vremea aceea ședea la Ghimpații de Jos, unde făcuse școala primară și unde luase un premiu cu cunună în a doua primară... A rămas, casnică, văduvă, bărbatul ei
Eredități... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/5436_a_6761]
-
luat bilet o mătușă de-a mea, mai emancipată. Aveam locuri la balcon! Am ajuns după ce începuse piesa, o feerie... Și am intrat direct în basm! Atunci m-am îndrăgostit de Virginica Bălănescu, o actriță ce juca pe Ileana Cosânzeana... Bălăioară, mignionă, cu un accent dulce-moldovenesc... Veronica D. Niculescu: Și o chema Virginica!... Totuși, cred că v-ați îndrăgostit de Cosânzeana. Eu îmi amintesc de Crăiasa zăpezii, se legăna pe-o semilună și avea păr argintiu, nemaipomenit de lung. Tot vreo
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
rea și sâcâitoare cu haina căzută, pe umeri veșteji și poticnindu-se de umbra pașilor săi. Realitatea separată din Insula Cristinei Domnișoara Cristina îl privi, încărcându-l de frisoane, cu pupilele ei de mercur albastru... Își înclină cele două cornițe bălăioare, trase spre tâmple, în formă de spirală și, fără să mai zică Noapte bună, iubitule ! (desigur, acesta era, dealtfel, sensul reverenței), se răsuci pe tocuri, cu o eleganță de balerină sprințară. Se depărtă de Mircea, tropotind delicat, pe aleea îngustă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de lacrimile românului. Vâlcu, în desperare îi oferă toate bunurile sale, carul, boii, oile, tot, numai să scape copilele, "care-i sânt dragi ca soarele". Dialogul cu Holera se curmă însă, ea făcând semne cu mâna la portiță unei copile bălăioare, și balada se încheie fără alt adaos, "că sus pe malul Oltului/ au rămas pustie casa Vîlcului". În cursul povestirii, în care a evocat zisa baladă, Alecu Russo include însă și amintirile unui bătrân ofițer care asistase la marea epidemie
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
Zi măni-ta să te mărite. - Însoară-te Dumneata Să văd ce poamă-i lua. De-i lua una ca mine Dumnezeu să-ți dee bine, Iar dac-o fi mai frumoasă Dumnezeu să-ți facă casă, De-o fi una bălăioară Dumnezeu să-ți-o omoară. 138 Frunză verde rosmalin, După nor vine senin, După dulceață venin. Amar mie-ntr-un suspin Lacrimile vale-mi vin. Săracă inimă arsă Varsă lacrimile, varsă, Săraca față frumoasă De lacrimi e toată stoarsă. 186
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Doamne, până mâne, Cui îi pare rău pre noi Îi dă, Doamne, șase boi: Doi să i-i mânce Domnii, Doi să i-i mânce lupii, Cu doi să-și care morții - Și-i dă, Doamne, cinci feciori Frumușei și bălăiori, Când vor vre să se însoare Ciuma pe toți să-i doboare, Bate-l bate soartea rea Doară rău nu i-a păre. 160 Bate, Doamne, cei doi plopi Din țarina de la popi Și bate și pe cei doi Din
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
de mare, încât bunicul își pierdea capul de dragul fetei. Nu mai cunoștea altă bucurie pe lume, decât să-i facă toate voile. Bătrânul Toma, în dorul babei lui, Lina și a nurorii lui, Axinia, își concentra toată ființa lui, fetiței bălăioare, cu ochi albaștri ca sineala... Când, din întâmplare, bunicul o supăra... atunci ea își lungea buzele roși ca piersica răscoaptă, și albăstrimea ochilor ei se întuneca. ...Anuca se dezvolta și creștea văzând cu ochii... Era o fetiță de șapte ani
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Ceruri... Când l-a întrebat pe bunicul ei... el a tăcut ca un mormânt. ...Mai târziu, la 13 ani, bunicu îi făcu un arc de răchită și săgeți din lemn de corn, și mergeau îa pădure la vânat. Atunci, fata bălăioară, cu arcul întins, cu trupul înalt și zvelt, încordat ca și arcul... crea o splendidă imagine de artă și vis. O adevărată Diana... zeiță a vânătorii... Își iubea nespus bunicul, dar îl boscorodea mereu, că pufăie tutun toată ziulica... și
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
cucu, boierule, și a ciripit: / Gospodare, ieși din casă, / Ieși din casă, oaspeți ți-au venit, / Vacile s-au așezat, / Viței mândri ți-au fătat! / Gospodare... / Oile toate ți-au fătat. Ți-au fătat miei, boierule, / Cu lâna de aur, bălăiori, / Lâna lor e ca mătasea! / Gospodare... / Iepele ți-au fătat, / Căiuți mândri ți-au fătat, / Cu coame aurii, cu steluțe-n frunte, / Sirepi cu zvelte crupe! / Iar albinele toate ți-au roit, / Câte trei roiuri la fiecare stup, / Pe fiecare
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Un poem care prin simbolurile lui îi anticipează pe Eminescu și Ion Barbu (din poema Riga Crypto și lapona Enigel este Domnul de rouă: "Cu tot coșmarul de convenții ("luna ca o sferă, dupe-o stîncă verde", "copila jună" cu părul bălăior ce trece "plaiul dalb" etc.), Bolintineanu figurează aici un mare mit poetic, acela din Strigoii și alte poeme plutonice. Lero-împărat iubește o scită "dulce ca un vis" și ursita rea i-a prezis că soarele dimineții, de-l va prinde
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
goliciuni naive și miniatural diforme, într-un cerc de magi și îngeri: Scoți scufița, de zăduf, Aburos și mărunțel Și rămâi cu tâmple goale, Pe întinderea albastră. N-ai pe cap decât un puf Unde-am mai văzut și când, Bălăior de lână moale. Eu mă uit din colț la el, În văpaia din fereastră Ce icoană florentină Cu un cerc de aur blând Pe un creștet de lumină? Copilul e o miniatură grotescă și cheală, în jurul căreia se strâng fluturii
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
o banalitate ce trebuie spusă, că poemul anunță prin simbolurile lui grave pe Eminescu și Ion Barbu (cel din Riga Crypto și lapona Enigel). Cu lot coșmarul de convenții („luna ca o sferă, dupe-o stîncă verde”, „copila jună” cu părul bălăior ce trece „plaiul dalb” etc.) Bolintineanu figurează aici un mare mic poetic, acela din Strigoii și alte poeme plutonice. Lero-Împărat iubește o scită „dulce ca un vis” și ursita rea i-a prezis că soarele dimineții, de-l va prinde
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]