KorAP: Find »[drukola/base=bălană & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 2 3 >

54 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812

face pe Marius să întoarcă capul. O căruță, la care este înhămat un cal mărunt și slab, trece către București ridicând în urmă-i un nor de praf. Strigă și face semne largi către căruțaș. Slobozind un sonor "Prrr, măi Bălane!", acesta trage hamurile, sare de pe capră, prinde dârlogii calului și aduce căruța chiar lângă ei. Își scoate pălăria de pai ștergând cu dosul palmei fruntea asudată, apoi salută dând tăcut din cap. E un bătrânel scund, cu părul alb tuns

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249

De când a trecut frontul pese noi nici nu mă mai bagă În seamă - cred că din pricina pântecelului nu mă mai vede, i-a crescuuut, uite-așa i s-a făcut! Și mai altceva cu Tecla. Ce să mai spun de Bălana... Ce experiențe din acestea vor fi avut băieții de vârsta mea, din Mana? Chiar dacă vor fi avut și ei, nu mi-au povestit; după cum nici eu n-am suflat o vorbă, am ascultat ce ziceau ele, chiar și Muta, acestea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
Doar nu apucasem să-i cer ca lumea. Oricum, când s-a dus Într-o sâmbătă În satul ei, iar luni n-a mai venit, eu unul m-am bucurat: cum adică, și nemâncat și bătut? Și uite-o pe Bălana... Nu știu cum o chema cu adevărat, așa-i zicea mama. S-o fi numind Bălan și nu mai știu cum (să zicem: Mașa)? Ori pentru că era bălană: părul galben-galben și ochi albaștri ca floarea inului...? Nu știu dacă din pricina ochilor de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
chema cu adevărat, așa-i zicea mama. S-o fi numind Bălan și nu mai știu cum (să zicem: Mașa)? Ori pentru că era bălană: părul galben-galben și ochi albaștri ca floarea inului...? Nu știu dacă din pricina ochilor de in, dar Bălana e mereu speriată; o sperii din nimica toată; tresare la cel mai neînsemnat zgomot și-și scuipă În sân. Apoi Își face cruce. Are fuste frumoase, Înflorate, barijuri la fel, pline de flori vesele. Dar mai ales are ciuboțele roșii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
când o văd În bucătăria noastră, Îi văd roșul ciuboțelelor. Vreo două zile Îmi fac de lucru pe-acolo, ca să i le tot văd și să mă bucur de ele: ce roșii!; și ce frumos țin la/ân ele picioarele Bălanei, ai zice niște vaze pe măsura florilor. Îmi place mai ales atunci când, după ce vine de-afară, unde-a avut treabă cu apa, cu lemnele și le descalță ca să-și pună papuci. Atunci Îmi place mie cel mai mult și mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
meu rămâne lipit de ciuboțele: acolo-i acolo. Poate și din pricina lor au trecut zile și zile, până să-mi aduc aminte că eu nu mănânc. - Nu mănânc!, zic, În sfârșit. - Da di ci tu nu mănânci?, mă Întreabă cântând, Bălana. - Așa, că nu vreau! Și, dacă nu mănânc, mor! - Oi!, se sperie Bălana, cumplit. Scuipă-n sân, Îi trage la cruci - Încearcă să mă ia cu binișorul - m-aș lăsa cu dragă inimă: e așa de bălană și de ochioasă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
trecut zile și zile, până să-mi aduc aminte că eu nu mănânc. - Nu mănânc!, zic, În sfârșit. - Da di ci tu nu mănânci?, mă Întreabă cântând, Bălana. - Așa, că nu vreau! Și, dacă nu mănânc, mor! - Oi!, se sperie Bălana, cumplit. Scuipă-n sân, Îi trage la cruci - Încearcă să mă ia cu binișorul - m-aș lăsa cu dragă inimă: e așa de bălană și de ochioasă și de mângâioasă la auz... Și atât de bine miroase - altfel decât Tecla

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
mă Întreabă cântând, Bălana. - Așa, că nu vreau! Și, dacă nu mănânc, mor! - Oi!, se sperie Bălana, cumplit. Scuipă-n sân, Îi trage la cruci - Încearcă să mă ia cu binișorul - m-aș lăsa cu dragă inimă: e așa de bălană și de ochioasă și de mângâioasă la auz... Și atât de bine miroase - altfel decât Tecla, decât toate - miroase bine, a cozonac de crăciun, deși a trecut demult Crăciunul... Dar nu trebuie să mă las Înmuiat. Ea mă roagă, cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
povestească povești - altceva? - Al’civa... Dacă tu frumos mănânci, eu cânticel frumos cânt ție... - Nu vreau cânticel, zic. Vreau să nu mănânc și să mor. Și, dacă eu mor, mama te bate pe tine și afară te dă - pe tine! Bălana Își face cruci, Își scuipă În sân. Apoi caută, caută, cu albastrul rotund al inului: că ea Îmi dă mergelele ei! - n-am nevoie de mărgele, sunt băiat; atunci ea Îmi dă mie cnijca ei de rugăciuni - nu, am eu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
n-am nevoie de mărgele, sunt băiat; atunci ea Îmi dă mie cnijca ei de rugăciuni - nu, am eu o carte mai frumoasă, cu icoanele În culori... - Atunci ce vriei? Ce să-ți dau, ca să mănânci, tu? - Ciuboțelele roșii!, zic. Bălana trage un: Oi!, speriat-Înveselit, scuipă-n sân, face cruci... Cum să-mi dea ciuboțelele? Dar e iarnă, e frig, cu ce se-ncalță ea când iese după lemne, după apă, la dugheană...? Ciuboțelele - dar ce să fac eu cu ele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
dea ciuboțelele? Dar e iarnă, e frig, cu ce se-ncalță ea când iese după lemne, după apă, la dugheană...? Ciuboțelele - dar ce să fac eu cu ele, sunt prea mari pentru piciorul meu? - Nu pentru picior, zic. Pentru pâță. Bălana nu pricepe. Nici eu nu pricepusem, Întâia oară, cu Tecla dar după aceea, e-he-he! Îi explic. Îi și arăt cum să mi le dea - degeaba: ea o ține pe-a ei: că nu mi le poate da; că are ea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
pe-a ei: că nu mi le poate da; că are ea nevoie de ele; și Încă: nu le poate da, fiindcă ei i le-a dat cineva. Pentru ceva. - Pentru ce, ceva?, Întreb. Ceva, că ai șezut cu el? Bălana nu-și mai stuchește În sân, nu se mai crucește, Îi trage un: Oi!, de jale și se-așterne pe plâns. Și dă-i și plânge-i. Mă apropii, Îi pun mâna pe umăr; apoi pe păr, În creștet. Ea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
picioarele ei - uite-le! Faine, cum zice domnișoara Tuza. Știam eu de ce. Stă pe scaun, le Întinde spre mine. Picioarele ei cu cizmele ei roșii. Le iau pe sub călcâie, mă uit la ele, clatin din cap, dau să le despart - Bălana și le ia Înapoi, se ridică de pe scaun, Își apasă dosurile palmelor pe obraji: - Da ci tu faci? Nu se face, ești mititel, tu... - Știu eu mai bine decât tine, zic. Uite cum facem: tu le descalți și mi le

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
cu mine, și eu Îți dau niște ciuboțele roșii de tot, fiindc-ai șezut cu mine și, pe de-asupra, mănânc și, pe de-asupra, mama nu te bate pe tine că eu mor și nu te dă afară - deloc-deloc. Bălana bate din pleoape: inul s-a tulburat, nu Înțelege nimic - nici eu, dar nu eu trebuie să-nțeleg. Se gândește ce se gândește - apoi: - Așa-i obicei, la voi? Dacă șăd, ciuboțelele mi le dai? Că, dacă de cuvânt nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
descalță, Îmi Întinde ciuboțelele. Retrage mâinile, apoi vine din nou cu ele: - Acuma dă-mi-le! - Am zis că după, zic. Așa a fost și cu el? Ți le-a dat după aceea? Sau Înainte? - Stai să ne gândim, zice Bălana. Dacă bini ne gândiiim... Înainte mi le-a dat, el. Ba nu! dacă bini ne gândim, mi le-a dat după... Ba nu! Întâi le-a dat. Și dup-aceea... - Atunci ți le dau și eu Înainte, zic și i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
el. Ba nu! dacă bini ne gândim, mi le-a dat după... Ba nu! Întâi le-a dat. Și dup-aceea... - Atunci ți le dau și eu Înainte, zic și i le Întind. Întâi ți le daaaau... - Ba nu! zice Bălana. Stai să ne bini gândim... - se gândește, gândește, bine de tot - până uită ce trebuia să facă, se uită, albastru, la mine, mă Întreabă, din in, ce trebuia să răspundă... Adus aminte!, strigă ea. Dat după, că plângeam, taaare mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
mama ta? - Nu m-a bătut mama mea, că n-am mama mea. Nici tata, că n-am - dar așa... Așa se cade să faci: plângi după aceea... - Atunci Îți dau ciuboțelele după ce plângi. - Di ci să plâng eu?, plânge Bălana cu adevărat, cu lacrimi cât cireșele, dac-ar fi cireșe străvezii. Ciuboțelele-ale mele, la mini! - le strânge la piept; și nu mai plânge. - Dacă-i pe-așa, atunci eu nu mănânc!, Îmi aduc eu aminte. Și mor! Și mama... - Ba

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
mai plânge. - Dacă-i pe-așa, atunci eu nu mănânc!, Îmi aduc eu aminte. Și mor! Și mama... - Ba nu mori! Hai, frumos, mănâncă... - Mănânc, după ce ți le dau. - Aaaa? Așaaa? Atunci, bine: na, dă-mi-le! - Tu ești proastă, Bălano? N-am zis că ți le dau după ce ședem? După ce plângi bine-bine? - Să ședem - dar unde? Fân n-avem noi... - N-avem fân, avem cuptiori’, zic. Urc, urcă și ea. Îi zic să se dezbrace. Ea zice că, Bojemoi, nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
Și plânge. Și râde. Așa că o ducem bine. Trăim bine de tot, o ținem Într-un râs-plâns și luat-dat la ciuboțele. Când mama e la școală, dimineața, mă așez frumos la masă, În bucătărie și spun că eu nu mănânc. Bălana mea cea bălană și cântătoare Îmi cântă, Întrebându-mă că de ce nu mănânc eu? Eu răspund că așa; ca să mor. Ea plânge cu-adevărat și mă-ntreabă ce să-mi deie ea mie, ca să nu mor. Și eu: - Nu mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
Îmi dă ea mie. Apoi i le dau eu. După cuptor. E bine așa. Atât de bine, că Într-o zi uit să nu-mănânc Întâi. Ea plânge, se descalță, Îmi Întinde ciuboțelele și mă roagă să i le dau - după. Bălana era bălană - și cu roșu În miez. Cum dăduse În primăvară și era lumină pe cuptiori’, se făcuse de-a dreptul de aur În jurul căpșuniului. A rămas la noi multă vreme. După primăvară, vara: ea umblă Încălțată În pantofi, Însă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
când e să fie, scoate ciuboțelele din cemadan, cum Îi zice ea geamantanului, mi le dă - ca să i le dau. Și i le-am tot dat. Și Dumnezeu știe cum de nu ne-a prins mama, să ne bată. După ce Bălana a plecat, să se mărite cu un lipovan de-al ei, de la Mitoc, mama n-a mai angajat fată. Așa că m-am Întors la Lina: Am găsit-o schimbată: avea și ea, primprejurul cireșei guleraș de iarbă fumurie. Dar cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
lipovan de-al ei, de la Mitoc, mama n-a mai angajat fată. Așa că m-am Întors la Lina: Am găsit-o schimbată: avea și ea, primprejurul cireșei guleraș de iarbă fumurie. Dar cu Lina cea nouă, crescută, mă gândeam la Bălana mea. Și la Tecla. Doamne, ce fete bune frumoase și mustoase și parfumoase și! PEȘTI ȘI PĂLĂRII Astă noapte s-a rupt iazul de la Curchi. În fine, iazurile. Am știut, Înainte de a vedea. Ploua-ploua-ploua - și de aceea. Așa că nu m-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-l lase pe tata să vină și el la casa lui...» Și după-aceea ce-i mai spun - fetei de rus: «Hai să ne luăm, fată de rus. Să facem și noi niște copii. Eu te cunosc oleacă pe dinlăuntru, de la Bălana, așa că o să-nvăț pe dată limba ta...» Și dacă nu și nu - o pun pe Mătușa Domnica să descânte. De-dragoste. Mie Încă nu mi-a descântat, dar am tras eu cu urechea și am auzit - și țin minte. Și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
lor sunt numai bărbați. Așa-i și nu altfel. În al doilea, aș vrea altă rusoaică, fiindcă asta-i oleacă prea mărișoară pentru mine - ar fi prea mare și pentru un flăcău de pe la noi. Eu aș vrea ceva cam ca Bălana - dar rusoaică. Știu că și Bălana era un-fel-de, dar ea știa limba noastră. Eu aș vrea o Bălană care să nu știe românește, s-o-nvăț eu, bine-bine - după aceea mai vedem noi ce facem și nu spunem la nimeni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
și nu altfel. În al doilea, aș vrea altă rusoaică, fiindcă asta-i oleacă prea mărișoară pentru mine - ar fi prea mare și pentru un flăcău de pe la noi. Eu aș vrea ceva cam ca Bălana - dar rusoaică. Știu că și Bălana era un-fel-de, dar ea știa limba noastră. Eu aș vrea o Bălană care să nu știe românește, s-o-nvăț eu, bine-bine - după aceea mai vedem noi ce facem și nu spunem la nimeni. Ieri, tot așa, stăteam În calidor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]