153 matches
-
E... Marci nu putea să vorbească. Din vocea ei ca un ciripit mai rămăsese doar o șoaptă neauzită. Este soțul meu. Acela este Christopher? am Întrebat-o. — Am făcut cea mai oribilă greșeală, se jeli Marci. —Și eu la fel, bălmăjii eu. Ce Încurcătură. După asta, Marci dădu zor să iasă din mezanin, Îndreptându-se spre casa scării. M-am luat repede după ea. Când ajunse În capul scărilor, se opri sub elicopterul imens. Se uită În sus, apoi Își făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Cu ocazia drumului la Wood Green, Carol a făcut încă un lucru pe care și-l dorea de mult. S-a înscris la școala de șoferi. În sâmbăta aceea, în timp ce Dan schița dulăpiorul pe hârtie, cu un creion special, Carol bălmăjise speriată ceva și se dusese să se ascundă la etaj, în pat. O înspăimântase un interviu de la televizor, dat de tatăl lui Julio Iglesias, un ginecolog spaniol de renume. Fără să vrea, își desfăcuse șlițul și își scosese chestia. „Isuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
la o petrecere de familie, nimeni nu înțelegea ce-am pățit. Sorbisem pe ascuns dintr-un păhărel găsit pe marginea unui birou, după care fugisem în camera în care erau strânși cu toții, uluit și îngrozit, convins că am înghițit flăcări, bălmăjind printre hohote de plâns „apița Mița“. A fost nevoie de răbdare și de perspicacitate (aici i-a ajutat și degetul meu arătător, care indica paharul mititel) până când au priceput ce se întâmplase. Apița era o țuică tare, iar Mița era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Rahan, nu s-a mai întors vreodată. Era una din acele zile. Frunzele începuseră să îngălbenească și să acopere pământul, poate pentru că era toamnă, poate pentru că se plictisiseră să stea atârnate atât timp în copaci, dimineața era umedă, jilavă, Radu bălmăjea ceva despre un canar pe care avea să și-l cumpere, cerul stătea bosumflat și morocănos, soarele lenevea probabil deasupra Marelui Canion, se încăpățâna să rămână ascuns, nu catadicsea în nici un fel să lumineze grădina, era un fel de dimineață-noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
tata, așteptând să-mi țiuie urechile de atâta beznă și tăcere ca să se desprindă de unde era ascuns, l-am visat pe Matei mare. Se făcea că era la o masă de scris, nebărbierit, cu un pix în mână cu care bălmăjea ceva greu de înțeles despre timp, amesteca alandala niște cocori zburători cu o bară a lui Oneață Augustin, sufrageria cu luminile unor reflectoare, îmi vorbea despre tata și despre nu știu ce senvișuri, părea din cale-afară de agitat, o ținea întruna că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
și-a văzut de drum. Eram în faza în care îmi doream să se întâmple ceva nou în viața mea; am acceptat mai mult din acest motiv, dar și din curiozitate. Cum spuneam, Aspida ne privea de la geam, ea a bălmăjit ceva... mi-a întins mâna ce a zăbovit o vreme în palma mea nesigură, tremurătoare. Nu mi-amintesc altceva decât că circulam absent pe aleile parcului, fără să-mi pot aminti cum arată sau cum o cheamă; fără să fiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
lui Joao cu o bucată de hârtie în mână, unde sunt traduse neglijent și fără prea mare convingere afecțiunile sau problemele tale. Interpretul, dacă se va întâmpla să fie vreunul în momentul în care tu vei intra în obiectiv, va bălmăji ceva neînțeles lui Joao. În cele câteva secunde pe care le ai la dispoziție în fața entităților, îți joci perplex rolul tău mut de debutant, pus alături de un actor de elită, cu aplomb capabil să hipnotizeze mulțimile cu jocul său. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
am Învățat de la Mrs. Flory, am adunat, cu numeralele pînă-n douăzeci cu tot, vreo sută zece cuvinte. Un grai Întreg, ce mai!, pentru ulițele copi lăriei... Față de Îmbățoșările cumetrelor de azi din București care, dacă apucă să sloboadă trei saluturi bălmăjite În spaniola din telenovele, pretind că o știu la perfecție, cele o sută de cuvinte americane ale mele alcătuiau cel puțin o limbă În faza ei preculturală. — Măi Vasile, tu știi cum i se spune pe englezește la măr? — Nu
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
țină, poți a sta și o sută de ani... Toată lumea mă menajase pînă atunci În privința viitorului, a carierei, la urma urmei, În privința capacității mele de a sta pe propriile-mi picioare. Atacul frontal al bătrînului mă descumpănise de tot. Am bălmăjit ceva tot În legătură cu studiile, cu niște examene de admitere, că om vedea dup-aia... — Io mă gîndeam, reluă moșu’ Ioan, oare de ce folos ai putea fi tu. Și cui?... Explicațiile mele cu ce pot orbii să facă și cum Îl
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
limba i se dezlegă și țăranul îi destăinui că în ultima vreme Culae al său avusese iarăși niște purtări mai ciudate decât de obicei... Pe la sfârșitul iernii parcă nu mai avusese răbdare să stea locului, umbla de colo până colo bălmăjind în legea lui, iar uneori se apuca să îndruge moși pe groși pe bulgărește, pomenindu-l mereu pe deadul Vasile, dar înșiruind și o grămadă de nume vechi și ciudate, pe care le purtaseră, poate, cine știe pe ce timpuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
zâmbind cu mândrie. Că trebuia să mă duc... Și la deadul Vasile am învățat toate cântecele... De uimire, auzindu-l ce spune, tatăl său făcu ochii mari și fu cât pe ce să-și scape biciul din mână. Ce tot bălmăjești tu acolo, mă?!... grăi omul cu glas răgușit, îngălbenindu-se la față. Cum era să te duci tu la deadul Vasile?!... Că doar nu ți-a luat Dumnezeu mințile!!... Și plesni cu sete caii cu biciul pe spinare, iar căruța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
curioși la ușa mea! Toc! Toc! Toc! Ciocănesc la ușa. - Bună ziua, doctore! Se uită chiorâș la mine... cei mai deciși sunt jenați, așa, pe moment... sunt complici. Au suflet de casapi... Îi fascinez fundamental. Bărbații au glasul tremurat, se înfioară, bălmăjesc, femeile în schimb juisează! de-a dreptul!... tinerele cel mai rău! Mă și văd parcă în cârlig, spintecat, jugănit. Iute! Iute! zic ele! Tăiați-i limba! Scoateți-i ochii! Se ondulează toate, îmi vin pe genunchi, mă sărută cu multă
Louis-Ferdinand Céline by Irina Negrea () [Corola-journal/Journalistic/4938_a_6263]
-
Se vrea democrație pentru state cărora, începând cu Rusia și continuând cu multe altele, nu li se potrivește, cel puțin pentru o vreme greu de prevăzut. Nouă? Noi, în două luntri, ca de obicei. Ni se potrivește democrația așa cum o bălmăjim noi. Montaigne: „Binele obștei cere să trădăm și să mințim, să ucidem.” Din fraze dintr-astea sunt făcuți marii autori. Te pun la zid. Știi că au dreptate, nu-ți vine să recunoști. Mă mândream și eu cu un lucru
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4901_a_6226]
-
pe soră-mea. Nu-mi plăcea de el, dar în clipa aia voiam să-l fut mai mult decît orice voisem vreodată. - Tii. - Îți place, ai? - Aă, și apoi ce s-a întîmplat? - S-a speriat. După cum bănuiam. A tot bălmăjit: A, hei, Rebecca, nu știu... Așa că l-am împins cu ambele mîini pe piept și i-am spus să se întindă. - Și s-a-ntins? - Te cred. Nu văzuse niciodată puterea unei fete apucate. - Mai departe. - I-am tras pantalonii
Michael Cunningham Pînă la căderea nopții () [Corola-journal/Journalistic/5276_a_6601]
-
într-una de și/și. Există „adevăr” inexpresiv? - fie el și simplu „adevăr critic”?! O interpretare care nu se știe pune în valoare nu există. Totuși, critica nu e bălmăjeală (deși la noi încă există oameni care cred că le bălmăjesc din pricină că au prea multe idei; dar o idee vine cu pregnanța și fascinația ei). Criticul nu-i doar o mașină de citit, ci și un stil, o fascinație, un seducător. Nu prea văd cum ar putea supraviețui cineva în critică
Al. CISTELECAN: „Criticul nu-i doar o mașină de citit, ci și un stil, o fascinație, un seducător” by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/5098_a_6423]
-
De pe o zi pe alta, parlamentarii nu știu ce să mai inventeze pentru a da bine în ochii electoratului. Ultima trăsnaie vine din partea PSD și PDL, care, nici mai mult, nici mai puțin au bălmăjit un proiect numit "Măsuri de combatere a sărăciei extreme", care a ajuns în dezbaterea senatorilor. Parlamentarii Puterii și ai Opoziției propun că cei care nu-și mai pot plăti ratele să fie scutiți timp de trei ani. Din punctul de
PROIECT: PSD şi PDL propun suspendarea ratelor la bănci pentru săraci () [Corola-journal/Journalistic/47727_a_49052]
-
par a fi contrazise (O, unde-mi sunteți voi, oracole zeiești?/ De teamă că-și va omorî pe tatăl său,/ Oedip s-a surghiunit. Dar Soarta-a vrut altcum - Oedip Rege; au mințit/ toți ghicitorii, toate pitiile, toate-acele/ guri strâmbe bălmăjind în aburi vineți! - Oedip, 9). Ulterior, când încearcă să-l oprească pe Oedip să-și afle originile de la slujitorul care l-a salvat cândva, regina e acuzată că se teme că soțul ei s-ar trage din oameni umili (Dar
Orbire și cunoaștere by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4670_a_5995]
-
lei, cum vrei să-i iei înapoi 10 milioane?”. „Am discutat de vreo două ori la telefon cu ministreasa Muncii. I-am zis că nu se poate așa ceva, sunt oameni amărâți (...) Domne, știți, ne-a obligat Curtea de Conturi. A bălmăjit-o, da, o să mă gîndesc, o să văd...”, a arătat Mazăre. Primarul a dat exemplul unei pensionare, cu un venit de 300 de lei, căreia i-a venit o decizie de imputare de aproape 1.800 de lei. „Dacă ministerul a
Mazăre, atac la „ministreasa Muncii”: „Ori rezolvă problema, ori pleacă” by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/41067_a_42392]
-
organismul slăbit nu l-a ajutat prea mult, s-a prăbușit la loc. -Nu vă agitați, nu vă ajută cu nimic. Din întâmplare știu toată povestea cu Gigi, Pacoste și Zbierea, vă este de ajuns sau vreți detalii? -Ce tot bălmăjești acolo? Ce dracu vrei să spui? -Corcoduș devenise și mai palid, iar privirea tot mai rea. -Domnule, în primul rând îți vreau binele și dumitale și acelui copil nevinovat pe care l-ai aruncat pe uși străine. Termină cu ipocrizia
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ X de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385345_a_386674]
-
până la sfârșitul anului școlar. A renunțat și ne-a lăsat de capul nostru. Mai venea dimineața, verifica ce am mai învățat, ne mai amenința...”trebuie să învățați carte, mă!” (ce să învățăm?) și...pleca. Șmecheri, toți vâram capul în cărți, bălmăjam din buze, dar cu ochiul la ușă, pe fereastră și urechea ciulită, până auzeam pe vreo unul care se întorcea de pe coridor. - Gata, mă, l-am văzut cum a plecat pe șosea! Începea tărbaca. Dar acum aveam experiență. Hărmălaia se
DOMNUL ARSU (DIN VOL. DOMNIȘOARA IULIA) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383080_a_384409]
-
până la sfârșitul anului școlar. A renunțat și ne-a lăsat de capul nostru. Mai venea dimineața, verifica ce am mai învățat, ne mai amenința...”trebuie să învățați carte, mă!” (ce să învățăm?) și...pleca. Șmecheri, toți vâram capul în cărți, bălmăjam din buze, dar cu ochiul la ușă, pe fereastră și urechea ciulită, până auzeam pe vreo unul care se întorcea de pe coridor. - Gata, mă, l-am văzut cum a plecat pe șosea! Începea tărbaca. Dar acum aveam experiență. Hărmălaia se
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
până la sfârșitul anului școlar. A renunțat și ne-a lăsat de capul nostru. Mai venea dimineața, verifica ce am mai învățat, ne mai amenința...”trebuie să învățați carte, mă!” (ce să învățăm?) și...pleca. Șmecheri, toți vâram capul în cărți, bălmăjam din buze, dar cu ochiul la ușă, pe fereastră și urechea ciulită, până auzeam pe vreo unul care se întorcea de pe coridor.- Gata, mă, l-am văzut cum a plecat pe șosea!Începea tărbaca. Dar acum aveam experiență. Hărmălaia se
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
fără capete, vârful sulii, Oftatul, șarpele cu mâner, Coaja de pâine, pietroiul de fier, Codița prunei, gaura inelului, Coclenderul, pieptenele chelului, Mi se datorează, în parte, tot mie, După cum toată lumea știe, Dar nu vrea să recunoască... L-am lăsat să bălmăjească, Să-și strige frustrarea și ura... Așa își pierd unii măsura. N-am mai rămas cu el, că n-avea rost: Nu-i indicat să contrazici un prost! Referință Bibliografică: FRUSTRARE / Nicolaie Dincă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1924
FRUSTRARE de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1924 din 07 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383318_a_384647]
-
fie! Cei doi bărbați își opriră mașina chiar lângă puț, coborâră transpirați și obosiți, își scoaseră căștile grele și nici măcar nu putură să reacționeze în fața gurilor negre ale puștilor care-i ținteau drept între ochi. — Ce înseamnă asta? reuși să bălmăjească unul din ei. — Înseamnă că sunteți prizonierii noștri, răspunse cu un calm absolut Gacel Sayah. — Prizonieri? Cum adică prizonieri? La ce fel de prizonieri vă referiți? — La prizonieri de război. — Ați înnebunit? Nu suntem în război cu nimeni. Dar noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
a făcut să fiu furios. Când era în mașină parcă visa. Era ca și cum o pierdusem. Și ce ai făcut în legătură cu asta? Sigur ai făcut ceva. Mai avea puțin și izbucnea în plâns. —I-am... i-am spus lui Clifford, a bălmăjit cu capul în poală. M-a luat complet prin surprindere. — Dar el știa deja, am spus năucită. De la Judith Frank. Nu, nu e vorba despre asta. Tonul vocii mi-a eliminat cu sfidare ignoranța. —Despre scrisori. I-am spus totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]