178 matches
-
milionul când iei avansul. Am încredere în tine, te-aștept. E o compoziție absolut unică... - N-aștepta nimic! Ghilotina n-a fost totuși o invenție chiar atât de rea. Mă lupt cu niște sarmale cu râturi de hipopotam, uriașe, borțoase, băloase, care mă aleargă pe străzi, cu pelerine enorme din frunze de varză și de viță, împroșcându-mă ca niște sepii cu dâre de smântână și jumări. Când am crezut că le-am păcălit, mi-au tăiat calea, m-au imobilizat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
de spitale, salubre subsoluri cu rafturi frumos lucitoare, îndesate cu morți și resturi din porții de la masa de prânz, de la masa de seară, cu grijă păstrate pentru schimbul de tură, ciozvârte din buturi de porc, tone de ceai rămase de la băloșii bolnavi, sute și sute de pâini mușcate puțin, frânte de mâini tremurânde, pătate cu sos, cu sânge sau muci, păstrate atent în beznă și frig, pe trupuri umane frumos înghețate, bucate gustoase mirosind a formol, mustind din belșug de viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
31. La 20 de ani viața îți rânjește în toate ungherele. Strada, o herghelie de vieți slobode; vieți cu limbile despicate, cu dinți ascuțiți ca de ferăstrău, cu buze aspre, precum iarba de stepă, vieți negre în cerul gurii, vieți băloase, descompuse în icoane fotogenice, vieți râncede duhnind a seu inghinal, vieți neînțărcate... Moartea are 12 țâțe, omule, despre ce sete te plângi? Strada, o haită de lupi ce urlă a foame, nu a stele; de-a lungul și de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
atârnată într-o scamă de soare, tot mai mult, tot mai adânc se simțea trup al zidului sau cel puțin inimă, sau cel puțin umăr, sau cel puțin deget de lut. Dincolo de gratii, libertatea își ascuțea colții, avea un zâmbet bălos, plastic, descompus. Dincolo de gratii, libertatea rânjea ca o lumânare topită pe mormântul spânzuratului. Petru a trăit mult prea ieftin pentru a pune preț pe ambalaje scumpe. Nejustificat era să moară mult prea scump, când în afara sinelui, dincolo de contur și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
matern și ființa înfricoșătoare: "Un șarpe se cuibărește/ în sânul tău, Mijlocitoareo, /tu continui să mergi/ șchiopătând, târându-ți copita de lemn/ înnoptând pe-apucate" ( Nimeni nu-i însoțește). Ca și melcul (simbol lunar, al veșnicei reîntoarceri), a cărui urmă băloasă lasă albul mișcării permanente. E greu să nu te gândești la Isis, Muma tuturor lucrurilor. "Abia a scăzut lumina lămpii/ și trupul Mamei se furișează/ în penumbra odăii. / Ea ce nu vrea să ne părăsească și vorbește / o limbă tot
Soarele alb, soarele negru by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7595_a_8920]
-
a materiilor invocate ca hrană a poeziei e dinadins sfidătoare: „Apoi mă împing în arenă / Și mă supun experimentului total: / Bagă în burta mea cartofi, eu scot poezie / Bagă pe gîtul meu bere, eu scot poezie / Bagă salată, bagă melci băloși, / Bagă fructe pline de promisiunile raiului, eu scot poezie” (Poetul bătrîn își declamă faima, 1). Dacă lirismul își umple contururile cu obiecte pe care simțul comun le socotește prozaice, are loc o manevră salutară, cea a înzestrării unor asemenea obiecte
O vitalitate debordantă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5891_a_7216]
-
nici nu reprezintă viața melcului. Dacă este o proiecție a acesteia, regulile acestei proiecții sunt imens, ininteligibil complicate. Doar regulile, ele, seamănă cu viața, nu și proiecția. De fapt, cochilia are rolul să protejeze viața, cât timp ea zvâcnește încă, băloasă, în interiorul ei. Când viața dispare, abia atunci poți duce jurnalul ăsta la ureche ca să auzi vuietul mării.” (pp. 405 - 406) În descendența acestei optici radicale se situează și desele răbufniri legate de viețile scriitorilor: O citez doar pe aceea din
Profesiunea mea, literatura (I) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5396_a_6721]
-
lui de eter, să năruie imunda catedrală ce se înalță deasupra criptelor subterane, mai ascunse chiar decât materia, că voi rămâne veșnic legat de stâlpul ideilor ancilare, pentru că doar această nimicire a lumii m-ar putea scăpa de oribila plasă băloasă țesută-n jurul meu ca gratiile unei pușcării atunci când, fără voia mea, am fost adus pe lume de vrăjitoarea nașterilor și aruncat cu trup și cu suflet, prin mijlocirea unei sămânțe efemere, în angrenajul acestei mașini odioase. Astfel, ghilotina Universului
Două traduceri by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/4426_a_5751]
-
Aceasta pentru că în 2009 au votat 7 milioane de oameni, iar la alegerile parlamentare doar 4 milioane au ales USL, explică jurnalistul. Ion Cristoiu spune că Traian Băsescu și-a reluat rolul de reprezentant al poporului, după perioada de ”îmbrățișări băloase” cu Victor Ponta. După aproape jumătate de an de ședere călduță la Cotroceni în numele Coabitării, Traian Băsescu și-a amintit, în fine, că e Președintele României. ”Președintele ales prin vot direct și universal de Popor pentru a exprima interesele Poporului
Cristoiu: Băsescu, trezire din dulcele somn al coabitării by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/36998_a_38323]
-
Traian Băsescu și-a amintit, în fine, că e Președintele României. ”Președintele ales prin vot direct și universal de Popor pentru a exprima interesele Poporului în fața intereselor mafiote ale clasei politice. În ultimul timp, prin tăcerea sa inexplicabilă, prin îmbrățișările băloase cu Victor Ponta, Traian Băsescu lăsa tot mai mult impresia că uitase de mandatul dat de Popor”, scrie Cristoiu. Jurnalistul mai spune că reducerea cvorumului referendumului la 30% este încă o modalitate a USL de a ”băga pe gât” cetățenilor
Cristoiu: Băsescu, trezire din dulcele somn al coabitării by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/36998_a_38323]
-
că l-aș fi putut anihila oricînd, era el însuși obosit. Un căscat prelung al său mi-a readus în falange senzația, de atîtea ori imaginată, a contactului cu colții leilor, cînd vedeam mîinile dresorilor zăbovind în hăul gurii lor băloase. Deși intacți, ascuțiți și tăioși, sprijiniți de ambele părți ale palmei lor, păreau moi, elastici, gumoși. O moliciune care derivă nu din degradarea fizică a speciei, nici din cea morală. Uzura lor e una de ordin metafizic: refuzul fiarei captive
Răpitor și ostatic by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/3578_a_4903]
-
făcut seria Indiana Jones (mult mai mișto decât multe dintre filmele de acțiune din ziua de azi, care sunt tot o explozie de la cap la coadă, maică) are un fetiș cu femeile care tre’ să scotocească cu mâna printre gândaci băloși, păianjeni oribili, scorpioni dezgustători, șobolani chițăitori și alte chestii megascârboase. Al doilea fetiș e cu gândacii, păianjenii, scorpionii și șobolanii care le umblă doamnelor prin păr și pe corp. Brrrrrrr... 21 iunie 2013 Dialog cu o mămică, pe numele ei
Sărmăluțe cu parfum by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19147_a_20472]
-
însă, era obligat să-l parcurgă fără nici un alt însoțitor decât o cămilă proastă, pe care nici măcar nu era în stare să încalece. O privi cu atenție. Era un animal răpănos, respingător și aproape scheletic, cu ochi triști și buze băloase, atât de neprietenos și indiferent, că ai fi putut să-ți imaginezi că nu are creier sau că puținul pe l-a avut i se uscase cu ani în urmă. Un animal care nu era în stare nici măcar să sperie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
declanșă totul, inclusiv detonatorul din mâna lui Abdulah. Încet, parcă urmărind o imagine desprinsă dintr-un vis sau un film de groază, tânărul Moș Crăciun arab observă cum fata la care râvnise până nu demult îl sărută pe albul cel bălos și mătăhălos direct pe mustața acestuia, o bucată atât de uriașă de păr creț, încât Abdulah avu senzația că e o pătură. Discriminare! se gândi acesta din urmă văzând sărutul mustății. Discriminare!, iar în clipa următoare smuci detonatorul ascuns sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
la un prohod și nimeni nu a scris despre asta, că nu ești jurnalist dacă scrii despre minuni adevărate. Iisus s-a născut în sara de Crăciun, șoptesc oamenii, confundându-și glasurile cu trista bucurie a oșanului cântăreț, iar melcii băloși se lăfăie la televizor ca niște irozi plini de bube căutând și omorând prunci născuți și nenăscuți, așa fel ca România asta necăjită să nu aibă nici un fel de ȘANSĂ, să nu aibă liniște nici în Noaptea de Crăciun și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
să mai spun. Ochii Annei se plimbă pe fața lui schimonosită, iar ea se luptă din nou cu o senzație de greață pe care și‑o stăpânește în ultimul moment. Asta ar fi o chestie: să borască pe palavragiul ăsta bălos. De acum înainte n‑o să ne mai despărțim niciodată, nu‑i așa, Anna? Acum ești prietena mea în fața clasei, numai a mea. Plimbă ursul! În sfârșit! Întotdeauna îți ia așa mult? La o jumătate de oră după ce au părăsit toaleta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
aparent este alandala - cum am să văd doi ani mai târziu, undeva dincolo de Santa Cruz, ceva mai la nord de Santa Barbara, pe șoseau de coastă de la nord la sud, pe fâșia pacifică californiană a Statelor Unite. Mișcările lor languroase și băloase, mirosul stătut de hulă oceanică aflată în agonie și care-și epuizează freamătul furtunos în hăurile și crevașele stâncilor marine fac să exale putreziciunile cine știe căror organisme, pe care începem să le simțim abia acum din plin. Aproape că
GOLDEN GATE ŞI COYOŢII OCEANULUI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 178 din 27 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367254_a_368583]
-
a se verifica procesul verbal, iar el, nemernicul, a schimbat marfa în cârdășie cu furnizorul necinstit și ne face de râs pe noi, negustorii cinstiți, care ne câștigăm amărâta de pâine cu sudoarea... --Bine, bine, i-a retezat inspectorul vorbăria băloasă, care, se nimerise să fie un om cumsecade. Și-a dat rapid seama că nepriceputul de Mototolea căzuse în plasa nemernicului de Nae. Om inteligent, a rezolvat cazul în mod elegant. A spus calm: --Domnule Mototolea, conform prevederilor legale, vă
FRAGMENT 2- CHIOŞCARII de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1394 din 25 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349718_a_351047]
-
cadavre moarte (era un afiș acolo: “A nu se depozita cadavre moarte”), cele două capete ale cartierului. Dincolo de cartier urma pămîntul negru-negru din jur, descusut de arături. Cum să fie acele duminici asemeni limbii române? Își închipui un limboi luuung, bălos, întins de la Borcan la Stația cadavre moarte, atîrnînd peste blocurile pătrățoase, peste balcoanele cu rufe, prin scările murdare și întunecoase, între buticuri și afișe electorale rupte, între bețivi mătăhăind descheiați la prohab, optimiști și generoși, și femei cu sîni monstruoși
LIMBA ROMÂNĂ NU ESTE CA O DUMINICĂ de RADU PĂRPĂUŢĂ în ediţia nr. 376 din 11 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348221_a_349550]
-
de sub fustă.” Să mai fi văzut-o pe baba JEGOASA. Dar mai bine, să n-o fi văzut-o ca să nu iei buline antivomă. Nețesălată, cu slinul pe lațe și pe gât, straturi, straturi. Fața, ca o mască, cu zoaie băloase pe nas și pe gură și dâre de grăsime pe bărbie. Unghiile crescute de trei ori cât degetele, pline cu bălegar, puteau fi folosite drept răsadnițe. Rochia, numai zdrențe și petice, parcă a curățat cu ea cocina porcilor. Toată lumea se
ROMANUL FANTASTIC MĂRŢIŞOR- FRAGM.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350126_a_351455]
-
faptul că după ce tot sa-tul i-a adoptat această poreclă, omul nu mai înjura astfel decât arareori, și atunci - când se scăpa. Sase își datora porecla faptului că, până prin adolescență, nu putea pronunța șase, ci sase. Mama lui era poreclită Băloasa, deoare¬ce, atunci când vorbea mai mult, se spuza în colțurile gurii. Băloasa avea pruni mulți și vin- dea țuică la litră și la fele, adică la sticle de 250 și respectiv - 500 de mililitri. Uneori ea își transforma casa în
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (I) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366403_a_367732]
-
mai înjura astfel decât arareori, și atunci - când se scăpa. Sase își datora porecla faptului că, până prin adolescență, nu putea pronunța șase, ci sase. Mama lui era poreclită Băloasa, deoare¬ce, atunci când vorbea mai mult, se spuza în colțurile gurii. Băloasa avea pruni mulți și vin- dea țuică la litră și la fele, adică la sticle de 250 și respectiv - 500 de mililitri. Uneori ea își transforma casa în cârciumă - clandestină, se- nțelege -, și atunci vindea țuica la păhăruț. La fel
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (I) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366403_a_367732]
-
dădea și mie când și când; nu-i vorbă, atunci când nu băga de seamă, mai sugeam și eu pe furiș din ciocanul lui. Uneori, când era prea obosit, nu se mai ducea la Trocărel, ci mă trimitea pe mine la Băloasa cu 5 lei să-i iau o litră de țuică, arareori o fele - 10 lei, căci maică-mea era tare zgârcită, ținea o contabili¬tate la sânge, avea ea un caiet special pentru asta și un scris inimitabil, n-o
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (I) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366403_a_367732]
-
asta și un scris inimitabil, n-o puteai păcăli adăugând o cheltuială în plus, toate se făceau numai cu știința și aprobarea ei. Eu prinsesem obiceiul ca, pe drum, să beau câte o gură-două din litra cu țuică luată de la Băloasa. Cu timpul, taică-meu observase că țuica devenea pe zi ce trece tot mai puțină, parcă-l văd cum ridica el tacticos sticla în lumina lămbii, o studia cu atenție și apoi zicea încruntându-se: - Hait! Ioite-a draculi muiere, Băloasa
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (I) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366403_a_367732]
-
Băloasa. Cu timpul, taică-meu observase că țuica devenea pe zi ce trece tot mai puțină, parcă-l văd cum ridica el tacticos sticla în lumina lămbii, o studia cu atenție și apoi zicea încruntându-se: - Hait! Ioite-a draculi muiere, Băloasa a-nceput să mă fure la țuică! Bă, nu cumva cân’ vii di la Băloasa cu țuica, tu-m’ bei din ia pă drum? - mă-ntreba apoi pe mine, întorcân-du-se și vârându-mi sticla cu țuică sub nas. - Nu, tăticule
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (I) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366403_a_367732]