659 matches
-
pământurile Laurei, strămoașa mea, la o zi de mers călare de la Avignon... Vă vorbesc de vremuri de mult apuse. Anii s-au adunat în jurul meu, gregari și cruzi ca o turmă de vite care, pentru a se adăpa, seacă o băltoacă și apoi o calcă în picioare. Sunt încătușat și asfixiat, ca și cum căpăstrul timpului ar fi reușit ceea ce nici unul dintre temnicerii mei nu a obținut: să mă distrugă. Asta a fost deci! Era de ajuns să aștepte! Mandatele de arestare, detenția
Anne Parlange, Vincent Lestréhan by Sabina Chisinevski () [Corola-journal/Journalistic/10282_a_11607]
-
ifosele tale intelectuale, iar astăzi, înfundat în scaunele Mercedesului ultimul tip, te privește cu un dispreț în care discerni și oarescare compătimire: ia uite ce bine-i merge lui, în timp ce prostul de tine ești împroșcat de bolidul ce traversează silențios băltoaca rămasă intactă de pe vremea Împușcatului! O lege a dosarelor de securitate care se confundă cu legea evidentei populației nu va avea, firește, absolut nici un efect asupra însănătoșirii societății românești. Ea este astfel gândită încât să blocheze orice formă de pedepsire
Bumerangul de catifea by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17886_a_19211]
-
capătă accente dramatice în cea mai recentă carte a lui Ion Horea Bătăi în dungă (Ed. Albatros, 1999, 142 p.). Bătăi de clopot, evident alarmante din punct de vedere al vieții în primejdie de moarte: "Viața-i ca trestia/ peste băltoaca/ lumii acesteia,/ când bate toaca./ Viața-i o dată, spusă în hohote,/ când prind să bată/ clopote, clopote." Sub incidența acestor bătăi în dungă se scriu respectivele poeme, în continuarea celor din Viața, viața (1987) și a ciclului de Inedite cuprinse
Via crucis by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17319_a_18644]
-
o casta divină de privilegiați. Ei sunt superbugetarii. Rumegătoarele de lux ale debilului PIB. Indiferent de căte fire de păr rămân în capul Ministrului Finanțelor, lor trebuie să li se dea! Nu există plasa în care să nu cadă și băltoaca în care să nu calce. Nimeni nu mai vorbește de performanțele lor politice și administrative (sfidarea ar fi prea bătătoare la ochi!), și atunci, în derâdere, presa a început să le monitorizeze gradul de eleganță. Vestimentară, firește! Între materie cenușie
Dulce ca Armani e molozul patriei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18020_a_19345]
-
de intemperii, de jigniri materiale și morale ale umanului. Frigul nu e doar o categorie meteorologică, ci și una simbolică: "Gunoaiele tăvălite de ape/ se spălău cu frenezie./ Până și gunoaiele voiau să se spele./ Le simțeam bucuria când o băltoaca/ mi-a mângâiat tălpile prin pantofii vechi./ Laptele nu venise./ Ne-am așezat cuminți (o, mult prea cuminți)/ la coadă dar n-am rezistat./ Era mult prea frig./ Câinii cartierului ăncepuseră să latre,/ beznă era tot mai groasă, n-aveam
Solitudinea Marianei Marin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17481_a_18806]
-
mai puțin. Invizibil în viața publică, prezidentul s-a încurcat atât de puternic în ițele intrigăraielor conduse de serviciile secrete, încât a ajuns o simplă paiața în mână forțelor întunericului. Incapabil să-și aleagă oamenii, dl Constantinescu a călcat în băltoace încă din prima clipă. Numirea lui Victor Ciorbea, lider sindicalist cu largi vederi de stânga (ce l-au adus, în 1991, aproape de inimă lui Ion Iliescu), ca reformator de dreapta a dovedit o cu totul originală înțelegere a situației. De
Bilant (la mâini si la picioare) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18192_a_19517]
-
pe masa de bucătărie/ În marea de melamină plină de zgîrieturi -/ Lumină sleită în cerul de-afară/ Și-un avion ghețos/ Și mult mai cald ciripitul capiu al vrăbiilor/ Le îndepărtez de pe manșetă - uitări/ Sfiiciuni, remedii// Ce vrei, ce vrei, băltoacă de sînge/ Pe care presară cenușă Domnul?" (Tumul). O existență lîncedă își boltește asupra poetului cerul derizoriu. Pomposul ritual poetic e dat la o parte pentru a face loc ritualului neliniștitor al lucrurilor înseși. Inocența se rezumă la o floare
Analiză lirică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16713_a_18038]
-
unanime: În clipa cînd ieșeam să cumpăr/ ceva pîine ceva unt ceva detergent/ am vrut să opresc radioul/ dar mi-am zis lasă și lucrurile/ în absența noastră au plăceri estetice/ și pe drum mi s-a confirmat: într-o băltoacă/ stătea fericită/ lăsîndu-se voluptuos contemplată de apa gălbuie/ de pămîntul întunecat/ o brîndușă/ am ridicat-o am mestecat-o puțin și am pus-o la loc/ cerul surîdea mohorît" (În clipa). În fond, e o atitudine înrudită cu "tristețea metafizică
Analiză lirică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16713_a_18038]
-
ceilalți de ce nu li se aduce și lor pește de la București. Nu înțeleg mare lucru. E o conversație a lor, criptată parcă... De exemplu, tot Măgălie mai zice: - În Turcia a plouat. La mine, la poartă, s-a făcut o băltoacă, - și arată cu brațele întinse cît. Măgălie îi privește bine pe toți, apoi își continuă relatarea: - Și-a doua zi, iar a plouat! Măiii! În Turcia plouă, în România plouă. Nu să mai termenă cu ploaia asta, - face - și își
Țărani pe plajă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16936_a_18261]
-
termenă cu ploaia asta, - face - și își scoate de pe cap pălăria cu boruri scurte, se freacă cu palma pe scăfîrlie, pe urmă își pune pălăria la loc... Și a doua zi, - mai zice - ies io în poartă și văd iar băltoaca, și crescuse, uite-atîtaaa... Mă uit eu, așa, în ea,... Cînd, ce să vezi, văd un pește, uite p-atît! Peștele zice: Nea, Ioane, am venit! - Mai dă-te dracului! - face acela pe care-l cheamă Pingiclică - mai dă-te și tu
Țărani pe plajă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16936_a_18261]
-
în vileag. Presimt că dezamăgirile lui Ilie Constantin vor fi mari. Singur se învăluie într-un nor de aur și-i lasă și pe alții s-o facă, până într-o zi când va constata că se află într-o băltoacă murdară.". Spre norocul meu, am fost de timpuriu tratat cu asprime, unii comentatori literari exprimându-și cu energie convingerea că nu valoram mare lucru ori chiar nimic. Un detaliu își are, totuși, importanța: "denigratorii" mei mă atacau fără sfială în
Despre jurnalul lui Victor Felea by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15860_a_17185]
-
o plinătate îmbelșugata. Acolo șerpuiește un rîu subțire - să fie această apă tulbure Dîmbovița? "Dîmbovița apă dulce, cine bea nu se mai duce" cîntă poeții". Străzile i se par ciudate, cotropite de pajiști, case țărănești și grădini, de șanțuri și băltoace; cu turme de porci și cîini tolăniți peste tot iar țiganii prezenți peste tot, locuind și printre ruine. Și, deodată, peste cîțiva zeci de pași, se ajunge pe o stradă care dă într-o piață, apărînd ceea ce călătorul numește "strălucirea
Călătoria lui Kunisch by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16451_a_17776]
-
în chestiune, cu toate meritele lui, nu e deloc scutit de deformări și malițiozități.) * Există, în așa de imperfectul nostru univers sublunar, nu doar părinți vitregi, ci și profesori vitregi. * Pamfil Șeicaru, într-o scrisoare adresată lui Mihail Sadoveanu: Din băltoaca pactizării cu ocupantul, în care făceai mișcări de bivol fericit, trîmbe de noroi stropeau sufletul îndurerat al țării. Evident, n-ai ars nici o credință, deoarece n-ai adorat nimic; biată moluscă a unei existențe placide, te poți deplasa de la o
Din jurnalul lui Alceste (V) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16482_a_17807]
-
Mircea Mihăieș Așadar, cele mai negre previziuni s-au adeverit. România s-a prăvălit din bovarismul pro-european, cu grijă cultivat ani în șir, în băltoaca securismului și a comunismului. Aproape că nu mai are rost să ne întrebăm cum s-a ajuns aici, pentru că, am observat, cu cât reprezentanții societății civile pun mai abiutir mâna pe rănile țării, cu atât crește extremismul! întredesciderea dosarelor Securității
Finala pe aparate: astăzi, imbecilitatea by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16569_a_17894]
-
chipul său se oglindi pe armura lustruită a unuia dintre cei patru soldați care îl opriseră. Un lăncier făcu patru pași (numără Tobit) până lângă un copac de la marginea drumului și curând printre picioarele lui răscrăcărate Tobit putu vedea o băltoacă spumoasă și galbenă. Ceilalți trei îi scotoceau încă printre lucruri și păreau mirați, mirați și scârbiți, dacă vreți, de cât de puțin avut era acest călător pe care îl jefuiau.” (Ștefan Agopian, Tobit.) „Înainte să se construiască blocul de vizavi
Începuturi de roman by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2709_a_4034]
-
și personal, inclusiv cu acele nedrepte referiri la fostul lui profesor, poetul, filosoful, dramaturgul, romancierul și eseistul Lucian Blaga. Mihai Beniuc a uitat repede versuri pe care tot el le-a scris, precum: „Fără folos tăria înnourată plânge, / Încheagă asfințitul băltoaca lui de sânge / Și, ca o zdreanță udă, pe lume cade seara, / Prin ceață munții gârbovi abia-și mai duc povara...”; „Mâhnirile se lasă pe sufletul meu iar / Ca negura de toamnă pe câmpul solitar, / Grăbit s-adună stoluri și
Grandoare şi decădere la mâna destinului! [Corola-blog/BlogPost/92603_a_93895]
-
și monitorii de bancă. Fiecare se întreba îngrozit dacă va scăpa cu titlul de monitor. Peste toată clasa plutea buimăceala și frica. Toți copiii tremurau, mai puțin Mihăiță, care zâmbea radios. El trăsese lozul cel mare: monitor general. Din această băltoacă de năuceală ne-a scos vocea dogită: - Ei, ia să vedem, care ne sunt monitorii și care “onorabilii” mârlani? Urmă o selecție, dar pe ce criterii? Vocea hârâită ne-a edificat: - Scoateți abecedarele! Ne-a pus pe fiecare să citim
POVESTIREA DOMNUL FUSULAN-PARTEA ÎNTÂI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381753_a_383082]
-
până acolo . Și apoi, cum ziceam, a venit ploaia de final și, odată cu ea, momentul cel mai ridicol. Ploua, ploua, iar concurenții fie dansau fără entuziasm, fie schimbau o vorbă, fie - cazul lui Pepe - se tăvăleau (exagerat de) veseli prin băltoace. Cred că așa e și la Spitalul 9 când se sparge vreo țeavă. Cu un Spital 9 a semănat, de altfel, toată emisiunea. Era ca și cum producătorul ar fi luat-o ușor razna pe câmpii și ar fi decis că “Gata
Dansez pentru tine în ploaie by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20524_a_21849]
-
lor, șoferii îi critică vehement pe pietonii care se aruncă în fața lor. În tot acest peisaj dezolant doar un copil pare fericit că plouă. Mama îl ține de mână așteptând culoarea verde a semaforului. El bate cu piciorul într-o băltoacă, stropește în jur, iar asta i se pare incredibil de amuzant. Se zbenguie și în timp ce traversează, chiar daca e ținut strâns de mână, iar maică-sa îl avertizează să meargă frumos. Pentru el nu contează că plouă, că oamenii se grăbesc
Fericirea e acum [Corola-blog/BlogPost/96820_a_98112]
-
grăbesc spre treburile lor ori că șoferii claxonează un coleg de trafic neatent. El e fericit acum! Îl privesc și sper să împrumute din fericirea lui tuturor celor care îl zăresc. Copilul se bucură când plouă pentru că poate țopăi printre băltoace. Așa ar trebui să facem și noi, să nu lăsăm nimic și pe nimeni să ne strice ziua. Să facem ca zilele să fie defavorabile doar din punct de vedere meteorologic și nici măcar asta să nu ne împiedice să zâmbim
Fericirea e acum [Corola-blog/BlogPost/96820_a_98112]
-
Mi-e dor de lucrurile mici. Mi-e dor de munte și răcoare, Să simt nisipul lângă mare, S-alerg nebun prin lan de grâu, Mi-e dor să trec înot un râu. Mi-e dor să sar într-o băltoacă, Să ies cu prietenii la joacă, Să stăm până târziu afară, Mi-e dor de zgomotul în vară. Mi-e dor de basme și povești, Să zbor prin lumile cerești, Să mă trezesc chiar de Ajun, Mi-e dor să
MI-E DOR de IONICĂ DRAGOMIR în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377136_a_378465]
-
Mi-e dor de lucrurile mici. Mi-e dor de munte și răcoare, Să simt nisipul lângă mare, S-alerg nebun prin lan de grâu, Mi-e dor să trec înot un râu. Mi-e dor să sar într-o băltoaca, Să ies cu prietenii la joaca, Să stăm până târziu afară, Mi-e dor de zgomotul în vară. Mi-e dor de basme și povești, Să zbor prin lumile cerești, Să mă trezesc chiar de Ajun, Mi-e dor să
IONICĂ DRAGOMIR [Corola-blog/BlogPost/377140_a_378469]
-
Mi-e dor de lucrurile mici.Mi-e dor de munte și răcoare,Să simt nisipul lângă mare,S-alerg nebun prin lan de grâu,Mi-e dor să trec înot un râu.Mi-e dor să sar într-o băltoaca,Să ies cu prietenii la joaca,Să stăm până târziu afară,Mi-e dor de zgomotul în vară.Mi-e dor de basme și povești,Să zbor prin lumile cerești,Să mă trezesc chiar de Ajun,Mi-e dor să
IONICĂ DRAGOMIR [Corola-blog/BlogPost/377140_a_378469]
-
am luat numărul? Voi vedea mâine... Era o după-amiază nebuloasă, luminată ca de o palidă ceață alburie. Ajunsese la părinții lui, la țară, undeva, lângă Botoșani, împreună cu Maria. Dragoș nu era foarte bine dispus. Plouase destul de tare. Peste tot erau băltoace pline cu mâl. Își murdărise mașina și acest lucru nu-l mulțumea absolut deloc. De fapt nimic nu-l mulțumea pentru că nu-i plăcea vremea ploioasă nici la oraș, darămite la țară. Maria ar fi dorit să-i schimbe starea
ÎN MÂNA DESTINULUI...(9) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377168_a_378497]
-
chiar din primele fraze, direct în situația concretă anunțată de alarma de incendiu a laminorului n. 2 de benzi la rece. Spectacolul oferit este înspăimântător. Dincolo de balustrada canalului de evacuare, la trei metri adâncime, se zbăteau doi lucrători într-o băltoacă de petrol din imediata apropiere a unui butoi de metal în care se colectează scurgerile de fluid rezultate în urma reviziei tehnice. Întregul personal alarmat de operatorul de serviciu, antrenat pentru asemenea situații de urgență, a sosit la timp. Comanda a
ROMANUL VIEȚII ÎN TRILOGIA ”DESTIN” de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2017 din 09 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382110_a_383439]