119 matches
-
inumane. De data aceasta, destinul alege. Femeia hotărăște să se salveze cu orice risc și reușește declanșarea judecății nescrise. Cele din urmă clipe ale bărbatului i-au fost împovărate de “spovedania” unui om care, protejându-l din motive de nimeni bănuite, numai de el știute, i-a schimbat firul vieții, începând cu moștenirea genetică implantată prin procesul creației săvârșit în păcat: “Nu muri, băiatu’ tatii. Eu... eu am greșit, băiatule. Că eu... eu am obligat-o pe mă-ta... Ea n-
CHEMAREA DESTINULUI, UN ROMAN SOCIO-PSIHOLOGIC CU FINAL DRAMATIC (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1619 din 07 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352855_a_354184]
-
Baudelaire, ca îndreptarea către unul și altul, ori și către unul și către altul pot duce în neant, cănd descoperi o cale obișnuită, de lectură, de istorie citită, făcută, săvârșită - poate, e drept, si inventată, trasata peste utopie. Pe incompatibilitatea bănuita intuitiv și împăcata critic, pe romantismul decăzut sau decantizat, pe regasirea printr-o corespondență ancestrala a armoniilor verbului înnăscut se sprijină perspectiva învechirii prin înnoire spre nuanță cuprinsă sincer, convingător, eternității. * Eminescu nu mai este și cu atât mai puțin
BAUDELAIRE ŞI POEŢII ROMÂNI -INDOEMINESCOLOGY de GEORGE ANCA în ediţia nr. 2359 din 16 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340064_a_341393]
-
Dar... Umbre-am întâlnit și-un Drum întunecat. Pe aripile-albastre spre-un cer luminos, Zbor de la blesteme și tot ce-i urâcios. Toate-aceste rele mă dor, dar nu am teamă Viața-i prea frumoasă, de-o lacrima pe geana! Lumină bănuita la capătul de... Drum Îmi dăruie speranța... și trăiesc Acum. Ai mei Pași prin Viață, vor merge departe Încrederea în bine, de rău mă desparte... Zborul meu albastru e-un vis... călător Ce ma poartă-n valuri și mă-nalță
SUNT O VISĂTOARE... de DOINA THEISS în ediţia nr. 1242 din 26 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/341569_a_342898]
-
de cei ce aveau să-și adăpostească cenușa vremelniciei lor pe pământ în galeriile Crematoriului. Astfel se elucidă și enigma perenității Ei. Cu un gest feminin de actriță, îndreptă ochii spre baston, atingând cu mâna părul ca de abur - unicele bănuite simboluri ale efemerului... Referință Bibliografică: PREȚUL / Angela Dina : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1412, Anul IV, 12 noiembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Angela Dina : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
PREŢUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1412 din 12 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379812_a_381141]
-
poetei Irina Lucia Mihalca prinse-n cununa de față, devii poet. Fără să vrei, făcând înconjurul lumii și urcând înspre ceruri, coborând în abisurile pline de taine ascunse, devii călătorul filozof, căci sunt la un loc și lucruri văzute, și bănuite, și mesaje trimise și deducții. Fără să vrei câștigi din inocența pierdută, devenind inocent și pur. Fără să vrei înflorești ca femeie, feminitatea romantică a autoarei îmbie la băutul izvorului cu apă vie, la al tinereții cu cercei la urechi
POEMELE IRINEI LUCIA MIHALCA – DINCOLO DE LUNTREA VISULUI de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373580_a_374909]
-
adevărate. Mulți se vor întreba cum au ajuns în țară acele mahmudele și cocoșei. Evident că proveneau din țările lor de origine , Turcia și Franța, aduse pe nebănuitele căi ale comerțului, sau...pe alte căi misterioase (tot așa de „ne/bănuite”). Munca transformată în cereale, vite, putini cu brânză, piei și multe alte produse țărănești era schimbată prin vânzare pe mahmudele și cocoșei. Mai ales de negustorii greci, care veneau cu corăbiile lor pe Dunăre până la Turnu Măgurele, poate chiar mai
POVESTIREA MAHMUDELE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1583 din 02 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/371300_a_372629]
-
poetei Irina Lucia Mihalca prinse-n cununa de față, devii poet. Fără să vrei, făcând înconjurul lumii și urcând înspre ceruri, coborând în abisurile pline de taine ascunse, devii călătorul filozof, căci sunt la un loc și lucruri văzute, și bănuite, și mesaje trimise și deducții. Fără să vrei câștigi din inocența pierdută, devenind inocent și pur. Fără să vrei înflorești ca femeie, feminitatea romantică a autoarei îmbie la băutul izvorului cu apă vie, la al tinereții cu cercei la urechi
INVITAŢIE LA LANSARE DE CARTE de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344782_a_346111]
-
ultimii nasturi ai subțirei șemizete. Îi ofer, galant, o tabletă de Strepsils. Recunoștința ei, salonardă, la despărțire: Merci pour le bonbon. Castelele de pe Loara. Edulcorate în imaginile preconcepute, mă izbesc acum prin sumbra lor grandoare. În locul rozelor dantelării de piatră, bănuite, descopăr timoranta masivitate a fortăreței cenușii. Cu, se-nțelege, opulența confortului interior. Franța inexpugnabilă și strălucitoare! (De revenit imediat și sistematic. Ajutat de corpolentul set de pliante, atît de rememorative, ce se va converti, la reîntoarcerea în atelier, în inefabilă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Acest lucru nu s-a întâmplat niciodată în realitate. Moneda, indiferent de formele sale a interacționat cu sistemul economic. S-a întâmplat așa și în cazul monedei "marfă", dar și în cazul monedei metalice, forme monetare care ar putea fi "bănuite" cel mai mult de neutralitate. Această iluzie, a neutralității monedei, a fost și mai pronunțată în cazul monedei "semn", caz în care interacțiunea cu sistemul economic este și mai vizibilă și mai clară. Doar plecând de la caracterul activ și reactiv
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
Romanul de debut, Sfârșit de spectacol (1941), ca și cel care i-a urmat, Oamenii știu să zâmbească (1946), dezvăluie tentativa unor adolescenți de a pătrunde misterele oamenilor maturi. Dacă Azorică este un simplu spectator al dramelor ascunse, mai mult bănuite ce au avut loc sub ochii lui, Nunu, din cel de-al doilea roman, participă efectiv, fiind deseori implicat în evenimentele narate. Cu toate acestea, și unuia, și celuilalt (dar, ceea ce e mai grav, și cititorului) le rămân neclare rosturile
CONSTANTINESCU-9. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286376_a_287705]
-
dreptul „feudale”, fie prin intermediul asigurării unor monopoluri pe piață. Primul caz poate fi cel mai bine ilustrat prin intermediul așa-numitului „timbru literar”, o taxă pe care orice cumpărător pe piață al unei cărți o plătește unei asociații non-guvernamentale și non-profit, bănuită că ar trebui să supraviețuiască din resurse proprii - Uniunea Scriitorilor din România. Inițiativa ca un ONG să fie destinatarul unei taxe pe consum încalcă toate principiile, regulile și legile unei economii de piață, ale concurenței, de exemplu, și ale democrației
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
anonimă redactată între 1688 și 1690. Adunând și punând cap la cap cam tot ce însemna izvor intern (vechile anale în slavonă, Viața patriarhului Nifon de Gavriil Protul, Cronica Buzeștilor, scrierile lui Stavrinos și ale lui Matei al Mirelor, o bănuită cronică - poate în grecește - redactată la Curte), scriind una dintre „istoriile posibile” ale Țării Românești (istorisirea evenimentelor cuprinse între 1290 și 1688 cu o completare până la 1690), autorul, identificat de N. Iorga în persoana logofătului Stoica Ludescu, „slugă bătrână” în
LETOPISEŢUL CANTACUZINESC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287787_a_289116]
-
cotidiene (rebotezată antropologie istorică), în „habitudini” și „comportamente” colective (alimentare, sexuale, productive, corporale etc.), a căror recompunere (sau construcție) s-a îndreptat, foarte curând, din dorința unui spor de clarificare, și spre domeniul reprezentărilor, al imaginarului și sistemelor de gândire, bănuite - pe bună dreptate - că se aflau la originea acestor atitudini sociale 3. Astfel redimensionat, cotidianul a ajuns, treptat, să înglobeze (aproape) totul, restituirea lui devenind un demers din ce în ce mai complex, în măsura în care nu se mai reducea la un simplu descriptivism, ci implica
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
reprezentat-o așa-numitul furt de combustibil „de la conductă”. Faptul că mulți săteni s-au îndeletnicit cu asemenea practici este recunoscut de oameni, într-un mod mai mult sau mai puțin voalat. Uneori sunt identificate în mod specific anumite persoane, bănuite că s-ar fi îmbogățit din asemenea practici, ulterior devenind așa numiți „privatizați ai satului”, cu activități de tip antreprenorial. Alteori, sătenii declară că majoritatea tomșenenilor au furat combustibil, activitatea fiind percepută însă ca oarecum normală în contextul dat. Adevărații
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
Familial Cantacuzino, dosar 102, filele 1-3. 11TC "11" Rezultatul alegerilortc "Rezultatul alegerilor" Rezultatul alegerilor parlamentare de la 1 iunie, desigur că-l cunoașteți cu toatele. Cu toată teroarea și prigoana dezlănțuită de agenții guvernului în contra candidaților și partizanilor noștri, cu toate că sate întregi - bănuite că ar vota cu partidul social-democrat - au fost pur și simplu oprite de a merge la vot, cu toate piedicile întâmpinate de cei care erau bănuiți că vor vota cu noi, totuși Partidul Social Democrat a întrunit aproape 100.000
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
autobuz, felul în care sunt îmbrăcați oamenii pentru o sală de așteptare CFR etc. Într-un text mai puțin cunoscut, „Moscova la început de an 1922”, Mihail Bulgakov folosea descrierea în mod subversiv, pentru a evita chingile reale sau doar bănuite ale cenzurii. Pe de o parte, autorul se grăbește să afirme că Moscova sovietică arată minunat sub regimul bolșevic. Pe de alta, amănuntele descriptive afirmă contrariul: Cofetării și patiserii întâlnești la tot pasul: Rafturile sunt arhipline cu pâine albă, colaci
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
ani mai târziu, la „Tic-Tac“. Cred că în primul an de după găurirea drapelului. Fusese un mic chef între cinci-șase bătrânei. Acum moțăiau toropiți de vioara maestrului Bătucitu. Eu nu îmi luam obișnuita halbă cu rom (făceam și prostii din astea, bănuite marinărești!). Primisem niște bani care, chipurile, ni se restituiau pentru nu știu ce contribuții din ultimii patru-cinci ani și mă omeneam cu un șpriț mai acătării. Așteptam să treacă și după-amiaza aceea, searbădă, ca multe altele de pe atunci. Trombă m-a văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
repere esențiale: asimilarea culturii apusene și moravurile politice”.<footnote Ibidem, p. 70. footnote> Ibrăileanu identifică în Coana Chirița din Chirița în Iași, Chirița în provincie, și Gahița Rozmarinovici din Iorgu de la Sadagura - Zițele epocii respective. Gahița Rozmarinovici, persoană „voiajată” și bănuită a fi citit piese de Florian se apropie de Zița, cea nutrită cu Dramele Parisului. Gahița confirmă spusele lui Iorgu cu „rezon”, ca și Nae Ipingescu; a fost soția scamatorului de bâlci, falsul baron fon Klaine Swabe, după cum Zița a
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
afla dincolo de toate acestea nu era în nici un caz Dumnezeu. John Robert era uneori caracterizat ca un moralist metafizic, dar dacă eticheta era potrivită, nu implica nicidecum că moralismul lui avea să se dovedească, până la urmă, (poate că în acea bănuită „doctrină secretă“), a fi religie. Îl preocupa „realul“ și prin acesta, conform propriei sale implicații, „binele“. În concepția lui, religia era un fenomen de altă natură, asupra căruia filozofia nu se putea pronunța. Nu avea nici urmă de credință dogmatică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
în timpul nopții. ― Tot ce e posibil. Putea părăsi locuința fără să o audă nimeni. ― Nu și fără s-o vadă cineva. ― E bizar, desigur, dar asta încă nu înseamnă că noi am omorît-o. ― Vorbiți mereu în numele tuturor... ― Nu sânt singura bănuită. Cristescu oftă. ― Stimată doamnă, Valerica Scurtu nu a plecat de acasă și, ca să fiu mai precis, nici nu intenționa s-o facă. ― Cum puteți fi atât de sigur? Maiorul făcu câțiva pași prin încăpere. Se opri zâmbind apoi își reluă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
mai produce ca În cazul dialogului tradițional (eu/tu, eu/el, tu/el), ci se repliază Într-o zonă care se vrea a neutralității, dar care este, de fapt, a unei subiectivități falsificate. Din locutor, eul devine interlocutorul unei instanțe bănuită a fi simplă, dar care, În realitate, este dublă. Travestirea persoanei Întâi Într-un personaj caracterizat de ambiguitatea identității e trăsătura definitorie a trecerii ficțiunii În realitate. Trădându-și Însușirile inițiale, autorul de jurnale intime este, În același timp, obiect
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
încât nu știi de unde vine și spre ce converge acest poet neformat, eseist, egal cu el însuși, care nu ne epatează, dar nici nu ne lasă indiferenți. "Nu te opri pe marginea aburită/ cu-mpodobite foi de lampadare/ e dincolo de noapte, bănuită/ o zbatere mai pură în fiecare" ("Inscripție pe asfalt"). Nicolae Oancea "Roata", E. P. L., 1968; "Întoarcerile", Editura Eminescu, 1970; "În așternerea văilor", Editura Cartea Românească, 1974. N. Oancea ne comunică în versuri concentrate sentimentul trecerii timpului, al nunții, al morții
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
lansează, alături de un tînăr oxfordian, Stephen Barley, într-o căutare tensionată, populată de vîrcolaci sangvinari și duhuri rele. Își găsește părintele într-o mănăstire din Franța, pregătit de lupta finală cu Țepeș. Grupului i se adaugă miraculos Helen (mama naratoarei), bănuită moartă de mai mulți ani (aflată, în realitate, în căutarea monstrului medieval), și Hugh James, un profesor de la Oxford, insur gent vînător, la rîndu-i, al "mortului viu", de multe decenii. Vlad Dracul (ori "Drakul", cum îi spune, la un moment
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
impardonabil, în prepararea tocanei de pește. Venirea lui Dasiy (deși mult-așteptată) nu alungă norii negrii, ducînd ab initio la un conflict pe tema războiului din Irak. Disputa continuă apoi între Daisy și abia sositul bunic, John Grammaticus, pe subiecte vechi, bănuite uitate. Nici Theo nu poate limpezi prea mult situația. Totuși, adevărata surpriză a zilei e produsă, involuntar, de către Rosalind, ultima ajunsă acasă. Ea intră în scenă lividă, urmată de doi indivizi ce o amenință cu un cuțit. O singură privire
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
fără un probatoriu medical autentificat la Notariat! Oricum, nefericita metaforă „mintea plecată în vacanță”, în loc să mă satisfacă estetic, în loc să aplaud pentru „găselniță” - mă indispuse și mă puse pe gânduri. Pur și simplu îmi vătămase vacanța! Vacanța cea adevărată, nu cea bănuită de domnia sa, cu maximă certitudine. Ce era de făcut? Starea mea patologică nu putea fi iluminată decât printr-un consult medical. Doctorii au cunoștințele lor secrete! Te dibuie dintr-o ochire...Îți cere să faci câteva lucruri și ți-a
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93057]