739 matches
-
masă de mine, o omonimă: tot singură, tot fumătoare, dar plină de grație. Stăpână a concomitențelor, trăgând și din țigară, și cu ochiul spre încolo și-ncoace, îmi atrage atenția. Și ea încearcă exerciții de autocontrol. Dau să mă-ntreb bănuitor: oricine ar fi nevenitul, întâmplarea o supără?! Simt interes. Încerc o cercetare ușor disimulată de ochelarii mei cu umbrar. Chiar de-i întuneric, jocul intermitențelor luminiscente de aici mi-ar tulbura vederea, deci îmi port cu mult firesc permanentul accesoriu
PROGRAMATORUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377205_a_378534]
-
trăiesc o nouă viață în decor pur românesc. în calitatea lor de re-interpreți ai unor astfel de venerabile texte, personajele din O șezătoare la țară - chiar dacă sunt specifice Valahiei din secolul al XIX-lea, chiar dacă sunt arendași, negustori greci, țărani bănuitori, lăutari, țigani etc., rămîn prototipuri ale umanității eterne. Precursorul involuntar al lui Creangă și Sadoveanu a rămas multă vreme în umbră, după cum în umbră a rămas și alt aspect al operei lui: este vorba de caracterul documentar excepțional al textelor
Dincolo de pașoptism by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8607_a_9932]
-
presupus cu iarbă de pușcă, lăsate în soare, care aprind mahalaua, într-un scenariu demn de spaima drobului de sare, sînt pline cu scrumbii sărate, cu care vașnicii combatanți își umblu șorțul și basmaua. Prăjind scrumbiile mocanilor atacați de garda bănuitoare, cucoana Marghioala cîrtește cu "prietenul intim" (eufemismele lui Caragiale...) chir Mihale, cum că n-au, ca luptători ai poporului suveran, și-un chiup de unt-de-lemn, și "cîteva lezi de lemui". Portretul lui Rosetti va fi neliniștit, probabil, spiritele vremii. E
Atelier by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8666_a_9991]
-
Când intervine, s-ar putea să fie prea târziu. Acesta este și cazul Mariei. Salvarea ei a venit într-o zi, mai mult din joacă. I-a spus bunicii că vrea să o sărute așa cum “se sărută ea cu tati”. Bănuitoare, bunica a chestionat-o pe fetiță, iar ea i-a povestit totul: cum întotdeauna, la baia de seară, tatăl o atingea și o săruta și cum, la final, îi spunea că totul e firesc. Când bunica a încercat să-i
Părinții monstru și teroarea de acasă. "Sărută-mă cum mă sărută tata" by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/80254_a_81579]
-
bani, fix o sută douăzeci de mărci. Cam atunci mi-am dat seama că e timpul să îmi închei afacerea. Gunther arăta jalnic și bătusem deja toate cartierele de lux. Văzusem lacrimi, frică, uimire, milă, oameni furioși sau nepăsători, priviri bănuitoare. Dar absolut toți s-au grăbit să scoată bani din buzunar pentru a nu l mai vedea pe Gunther. Se zice că o pisică moartă aduce ghinion, dar mie mi-a adus noroc. Și mulți bani. M-am întrebat adesea
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
o vreme), să amestece pe cineva străin în viața ei, să-l facă martor la posibile necazuri sau, cum se zice azi, „probleme”. Discreție demnă de apreciat, gândește Domnul R., ceea ce nu-l poate împiedica să nu se întrebe, oarecum bănuitor, dar și îngrijorat, dacă nu cumva în spatele unor tăceri se ascunde o anume suferință... În sfîrșit, lăsînd deoparte aceste nelămuriri (pe care le consideră destul de „importante”), Profesorul trebuie să recunoască în sinea-i că Teodora intră tot mai mult în
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
Constantin Țoiu Caracterul lui Dimitrie se schimbă în exil. Lipsit de domnie, el devine bănuitor și își tiranizează suita, plecată cu el în țară străină. Neculce remarcă: Și apoi domnul să visadză că este tot puternic ca la țara lui. Un hatman, oricât de fidel, dacă e și scriitor, vede, trebuie să vadă, și spune
La Moscova în exil by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8787_a_10112]
-
spus. S-au întâlnit zadarnic de trei ori, după care Rotari, Rodoaldo și Grimoaldo i-au poruncit Romildei să nu se mai arate pe glacisuri și să aibă grijă de Gumperto. Fapt e că după discuții devenea tot mai agitată. Bănuitor, le-am întrebat pe slujnice în ce stare sufletească se află stăpâna. Mi-au zis că de la obișnuita ei indiferență trecea la o stranie tulburare, numai auzind chemările lui Bayan. Cea mai flecară dintre ele îmi spuse la ureche: - Eu
MARCO SALVADOR by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/8873_a_10198]
-
etimonul mâinii stângi, ca obosită: stanca, în latinește. Fantezist, probabil, dar sugestiv! Un cunoscut om de litere francez demonstra, cu fotografii, într-o celebră revistă de la finele secolului trecut, expresiile diferite ale celor doi ochi omenești. Unul melancolic, introvertit, neliniștit, bănuitor, altul vivace, scrutător, participativ. O realitate. Sufletul însuși se divide la omul faustic, punând pe jar posesorul (Zwei geelen wohnen, ach, in meinem Brust!), situând insul, cu vorbele lui Arghezi, între înger și măgar. Așa cum unii dorm pe o parte
Casa cu ferestrele deschise by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9861_a_11186]
-
zăpadă, am constatat că aveam multe lucruri în comun, eu și lupul rege. Când eram calmi, eram calmi în același fel... când eram atenți și vioi, eram la fel de rapizi... când eram entuzismați, eram la fel de emotivi... când eram neîncrezători, eram la fel de bănuitori... și mârâiam la fel... În plus, am început să învățăm unul de la celălalt. Atribuțiile și capacitățile lui mi s-au împrumutat și mie, insesizabil: mi se părea că văd lucrurile altfel, pădurea îmi părea plină de umbre și mistere, observam
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2901]
-
în istoria literaturii". Aventura critică și eseistică era așadar efectul unei aprehensiuni față de istoria literară resimțită ca o capcană: Neputința aceasta de a scăpa din strînsoarea unui concept determinist și mesianic de istorie ne-a făcut pe unii dintre noi bănuitori față de disciplina ca atare a istoriei literare, în pofida faptului că mari critici dinainte scriseseră cîte una, nu numai Iorga, dar și Lovinescu și Călinescu. Nu vreau să vorbesc în numele tuturor, dar oare de ce atîția dintre criticii merituoși ai generațiilor postbelice
Critica pură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9472_a_10797]
-
Mihaela Mocanu Gâlcă Până o să vă limpeziți cu adevărat cine și cât bine v-a făcut, cu cât gând bun pentru scriitorul care sunteți și care se caută pe sine, și dificil, și bănuitor din fire, foarte, în legătură cu "fundătura" în care ați fi împins cu șiretenie și rea voință, o logică minimă ar fi trebuit să vă sugereze că fundătura, dacă ea este într-adevăr, ea vă aparține în totalitate. Mai mult decât să
Actualitatea by Mihaela Mocanu Gâlcă () [Corola-journal/Journalistic/8040_a_9365]
-
astăzi omul cultivat care să nu aibă doctrină financiară", preocuparea, fie și în fugă, pentru cîteva chei, ruginite, poate, cu care lumii i se-nchide gura și i se deschide inima, n-are cum să strice. Lumea e sensibilă și bănuitoare, așadar ideile trebuie lansate cu băgare de seamă, dacă insul "vrea să nu supere atenția societății unde, în chipul cel mai util și cel mai plăcut, i se adăpostește persoana și i se apără interesele". De-asta sînt, vezi bine
Mezelicuri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8041_a_9366]
-
era de ajuns să-l întoarcă numai până la jumătate, iar apoi, ceva mai târziu, în cursul zilei, să-l mai întoarcă o dată, de două ori, ca din întâmplare. Nici măcar acest lucru nu-i scăpă lui Pierre. Ce faci? întrebă el bănuitor. L-ai întors o dată. Ce, își dă duhul vechitura? — Nu mi-am dat seama, zise primarul, deși mintea lui nu fusese nicicând mai trează. Și mai greu era să prindă momentul pentru a potrivi limbile care, pe durata a mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
a supărat. Am încercat să mă port frumos cu ei, dar au strigat tot felul de lucruri în spatele meu. Nu ei, că le era frică, dar și-au pus copiii. Nu e tocmai plăcut... —Oamenii de prin părțile locului sunt bănuitori. Dacă vine cineva de la Paris, nu înseamnă neapărat că e colaboraționist. —Trebuia să vii să-mi spui mie, zise Roche. Fata se întoarse spre Charlot: — Nici măcar nu ne trecea prin gând că pe-aici locuiește așa un om de vază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
ale gurii, să i le punem în față cuvioșiei sale... (Ilinca iese. Safta, către Sisoe) Aduce Ilinca ceva de mâncare, cuvioase... ILINCA (revine cu o ulcică, o strachină și o lingură. Trece la Sisoe) Ia de ici, sfinția ta... SISOE (bănuitor): Da' ce-i acolo, în ulcică? ILINCA: O leacă de lapte, cuvioase, pân-om pregăti altele... SISOE (mânios): Lapte? Ia-l de-aici, să nu-l văd! Pentru asta m-am pogorât eu din cer pe pământ? Și aici tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
fi vrut să mai spună ceva, dar și-a zis: „Ia să văd ce treabă au cu mine?” Bună seara. Sunt căpitanul de securitate Hahău - s-a prezentat tânărul îmbrăcat în haină de piele. Bună seara - a răspuns Costăchel privind bănuitor când la milițian când la căpitan. Vreau să-ți pun câteva întrebări - a continuat securistul. Despre ce, mă rog? Să intrăm în casă și ai să afli. „I-auzi, domnule! Se invită în casă parcă-i casa lui mă-sa
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
pe măsură ce își ducea înainte traiul, iată că mantaua neagră a nebuniei, ce acoperă totul și nu se sperie de nimic, începea ușor, dar precis, să pună stăpânire cu adevărat pe judecata ei, dominând-o. Aici, cititorul, devenit, poate, dintr-odată bănuitor, trebuie să afle că, într-o inimă sensibilă - ce pulsează puternic de mâhnire multă, amestecată cu regretul de a nu avea putința de a-i explica originea celor ce sunt în putere s-o vindece -, hotarul dintre dreapta judecată și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
gard sau alte semne vizibile trebuie să urmeze traseul sau aliniamentul stabilit de specialiștii topo, În baza unui titlu notarial, judiciar sau prin voința părților. Cu ocazia stabilirii și fixării semnelor de hotar se rezolvă numai dorința și voința proprietarului bănuitor asupra veridicității liniei de delimitare existente, dar și eventualele contestații și pretenții cu privire la fixarea greșită a hotarului, formulate de celălalt proprietar. La schimbarea hotarului este nevoie să se țină seama de unele transformări intervenite În configurația terenului datorită acțiunii În
Medierea litigiilor care privesc posesia by Mihai Santa () [Corola-publishinghouse/Law/1701_a_2910]
-
suferință grea. Niciodată nu a știut concret cum se numea boala ei. În una din zile, începuse a simți cum picioarele îi amorțeau fără ca să-și mai revină, simțea că își pierde mersul. Nu avea dureri, nici un oarecare alt semn bănuitor de boală, ci își simțea din ce în ce mai mult picioarele grele, nu le putea ridica pentru a păși. După mai multe încercări de a se trata la spital, care nu aduseră niciun rezultat, mama nu mai avea altă speranță decât mila Domnului
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
insectă, nu? A zis: "Nu știu Șefu'. Eu nu sunt deșteaptă ca matale. Dă-mi mata un nume!" Spusese "deșteaptă", deci își asuma condiția feminină, așa cum intuisem. Și gândăciță, gândăciță, dar părea unsă cu niscaiva alifii. Ori eram eu prea bănuitor? În sfârșit, o să văd eu mai încolo ce fel de... tipă e. Nu-mi era tocmai simpatică, așa că am început să mă gândesc la un nume mai haios și care să i se potrivească. Ia să vedem ce nume să
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
că tu nu ești băgată-n manevra asta. Da' atunci cine? Cine putea să intre-n camera asta, că doar am încuiat-o cu cheia, dă-o dracu'! Mi-aduc aminte perfect." " Da' nu-ți aduci aminte că, după aseară, bănuitor și ofticos cum ești, az-dimineață, dă la prima oră, mi-ai zis să-ți dau cheia d-aci?", făcu triumfătoare și totodată jignită secretara. "Ba da", făcu tânărul manager, evitându-i privirea acuzatoare. Deschise sertarul de la birou și zări cheia
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
o schimbat foaia ovreiul? Bănuiesc eu ceva, dar nu sunt sigur... Poate vrea să vadă dacă mai suntem oamenii cinstiți de până ieri?... Chiar așa repede și-o schimbat părerea despre noi?!... Nu și-o schimbat-o încă, dar este bănuitor și vrea să știe dacă nu care cumva am început să călcăm strâmb. Îi dreptul lui, Mitruță. Dar vezi? Trebuie să ai ochii în patru la cântar și la ce scrie cantaragiul în hârtiile către Aizic! Negreșit așa am să
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
zilei, Pablo a umblat nestingherit prin oraș, trimis de Christina după diverse cumpărături, fără să-l Întrebe nimeni dacă el o ucisese pe asistentă, sau altcineva. Abia spre seară, cînd Marychka l-a adus pe Kiki acasă, s a uitat bănuitor la Pablo și, trăgînd-o deoparte, În dormitor, a Întrebat-o În șoaptă pe Christina cine e omul acela. Christina i-a răspuns tot În șoaptă, nițel Încurcată, că e un domn pe care l-a cunoscut la Marea Spirală, venit
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
din spatele casei. Umbla la Întîmplare pe cărările muntelui, prin desișuri și surpături, căuta fără să mai caute, ca unul care nu mai avea ce găsi. Deocamdată, nu văzuse nici un turn pe unde cutreierase. Întîlnise doar cîțiva munteni care Îl priveau bănuitor. Nu prea avea figură de geolog. De aceea, dacă vreunul, după ce-i da binețe, se interesa ce treburi Îl mînaseră Într-acolo, ridica mai degrabă din umeri. Caut ciuperci, zicea. Aha, Înseamnă că totuși cauți ceva! exclama celălalt și pleca
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]