385 matches
-
Cristian Teodorescu Grigori și-a ras barba de muscal cînd a intrat primul val de ruși în oraș. Se uită în oglindă și nu-i convine deloc ce vede. Nu mai părea un rusnac bărbos și cam bătrîior, ci unul bărbierit și mult mai tînăr. N-a mai ieșit cu birja prin oraș. Făcea drumuri lungi și întortocheate prin județ, cu clienți care voiau să-și piardă urma de frica rușilor sau cu niște coropcari
Nostalgia by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/6897_a_8222]
-
femeile își făcură de lucru. Le-auzi vorbind în arabă, în timp ce se-ndepărta. Mehria era destul de bogat ca să-și ducă metresa în tabăra vânătorilor. În plus, ea era o femeie albă, care nu purta văl. Un bărbat scund, îndesat și bărbos, îi puse în brațe o carafă de lut și îi spuse, probabil, să-i toarne apă. Omul ăsta e unchiul meu", îl auzi pe Mehria. "Vrea să îl ajuți să se spele." Se lăsă pe vine, alături de el, până când îi
Istoria romanțată a unui safari by Daniela Zeca () [Corola-journal/Journalistic/6977_a_8302]
-
vecinătatea noastră temporală, ca-n romanele despre Angélique, de Serge și Anne Golon, ori în seriile romanțios-istorice ale lui Juliette Benzoni), inocenta plină de energie și idealul fecioarei sortită să treacă prin insuportabile încercări, bărbații care o înconjoară sunt (cu excepția bărbosului căpitan Rasputin) agenții binelui. Pandora coagulează energia pozitivă a universului, oferind combustie veșnicei frumuseți a lumii. Un lucru e cert: femeile nu au niciodată un rol decorativ, deși, de cele mai multe ori, ele sunt cât se poate de... decorative. Există o
Iubitele lui Corto Maltese (2) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4283_a_5608]
-
până i s-a dat o cămăruță pentru depozitarea echipamen tului: tricouri, chiloți, jambiere, mingi și altele asemenea. E adevărat că a trebuit să îngrămădească într-un colț „materialele” folosite la obișnuitele demonstrații de unu mai și șapte noiembrie (portretele bărboase, mustăcioase ori foarte rase ale lui Marx, Engels, Lenin, Stalin, Gheorghiu-Dej, Chivu Stoica și tovarășii lor), dar era, orice s-ar zice, ordine. Profesorul de sport spunea că și bibliotecara școlii (mereu avea ceva de spus împotriva ei) ar avea
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
ieșită, ca din capul lui Zeus, înarmată, este Delia Damirescu, cunoscuta redactoare de cărți, o doamnă fermecătoare, deșteaptă și care pare totdeauna parfumată cu tutun de extraquality. A treia persoană este chiar fiul ei, un tânăr cu aspect de efeb bărbos, extrem de amabil. El te ajută cu plăcere și este deosebit de simpatic. Printre altele, îmi face legătura cu ai mei confrați și este o permanentă relație cu lumea literară. Deci, devenind singur, sunt de fapt trei... Interesant este faptul că persoana
Viaţa improvizată by Constantin Ţoiu () [Corola-journal/Journalistic/9879_a_11204]
-
dar nici n-aș fi crezut că mai este posibil un continuator necrispat al lui Bacovia, tocmai în acest ultim deceniu al turbulențelor și revoluțiilor literare. În fapt revoluția lirică, și în cazul marelui model, și în cel al bibliografului bărbos de la Iași, există. Ea nu contestă nimic la suprafață și nu distruge, cu o retorică a penalizării, formulele consacrate. În schimb, dislocă noțiunea de poezie, luându-i acesteia centrul de greutate și risipindu-l, pulverizându-l pe toată întinderea textului
Scrisoarea unui provincial by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8934_a_10259]
-
nu e viață, asta e karma,/ mă încurajează lucian"), aluziile la Apollinaire, Verlaine, Celan, Villon, Balzac etc. într-o medicamentație armonizantă: "pe podul mirabeau e pustiu/ doar doi disperați care își închipuie că scriu/ sub pod aceeași priveliște un clochard bărbos/ printre cartoane și zdrențe/ privește apa cu ochiul sticlos./ ca un pescar m-aplec spre unda visătoare/ văd chipul nopții sau al morții oare/ al muzei lui françois d'antan/ sau masca de ceară a lui paul celan/ sub pod
"Ciocnirea civilizațiilor" și poezia by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/9083_a_10408]
-
din stepele Asiei, iar statuile imperturbabile, care-i preamăreau pe patriarhii paradisului imanent, au căzut și ele sub furia mulțimilor dezlănțuite. Așa s-a dus statuia lui Petru Groza de lîngă Facultatea de Medicină, așa s-au dus nenumăratele busturi bărboase ale clasicilor fericirii pe pămînt, coclite prin parcuri și prin grădini publice, așa s-a dus și statuia lui Lenin din fața Casei Scânteii și tot așa era s-o pățească și bietul Dobrogeanu Gherea, asimilat și el, prin lectură înfierbîntată
Monumentul public, între mobilier și magie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9108_a_10433]
-
în răspăr totul, inclusiv cele sfinte. Până la Dumnezeu, te mănâncă sfinții... Dumnezeu dă, dar nu-ți bagă în traistă... Să nu faci ce face popa, să faci ce zice popa, și altele... Acum, după problematica dispariție, întrunindu-se marile, luminatele, bărboasele capete, este bine să fie admiși, printre ele, și lingviștii de vază, cei ce studiază zicerile grele, românești, să le ia serios în discuție, să stabilească de unde pornesc ele. Mai cu seamă că noi acordăm oamenilor Bisericii rolul de excelenți
Credință și joc lexical by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9232_a_10557]
-
Se uită Îngrijorat spre pendulă și de-abia atunci sesiză că era 8 și 23, așa că, scoțându-și pieptul Înainte, ca la trecerea În revistă a gărzii, Înaintă spre capătul șirului. — Ce se-ntâmplă aici? Întrebă el scurt. Un bătrân bărbos tocmai ieșea pe ușile batante care despărțeau marea sală de așteptare de cabinele de baie. Avea părul ud, iar apa Îi curgea șiroaie pe trup, lipindu-i cămeșoiul de piele. În mâna pe care-o agita deasupra capului strângea un
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
o structură unitară constituie o metaforă a conviețuirii, deci trebuie neîndoios conservate. Ecologiștii protestează, avertizând asupra efectului pe care plaurul artificial ar urma să-l aibă asupra obiceiurilor de cuibărit ale rândunicii cu gușă din Nevada și asupra potenței somonului bărbos, care trăiește În Marile Lacuri. „Gândiți-vă! Acolo sunt și toți sânii Pamelei Anderson!“ strigă unii. „Sunt toxici! Puah!“ răspund ceilalți. Dimineață, pe când dezbaterile din Senat erau În toi, iar un număr impresionant de bombardiere Greenpeace așteptau În port semnalul
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
spirit mai mult decât pe culoarea ochilor și a pielei, precumpănesc. * A existat în cultura noastră, mică nu mare, o tendință moralizatoare, unde binele și frumosul, jucau un rol important, susținut nu numai de artiști mediocrii, dar și de ideologi bărboși, fanatici. Ne mai lipsea un totalitarism politic în acest sens. Ei bine, îl avurăm și pe-acesta, n-am scăpat. De unde, probabil, astăzi, reacția aceasta a urâtului cu orice preț,... a răzbelirii totale, exagerare nesusținută de vreun har cert, și
Un punct de vedere al artei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9208_a_10533]
-
de sex cu Alan, era evident că vaginul i se maturiza. Ridicându-se, simți că el însuși se maturizase. Era mai aproape de statutul de adult. În definitiv, doar pentru că un tip are o pizdă, o fofoloancă, o gaură, o scoică bărboasă în dosul genunchiului, asta nu înseamnă că trebuie scos din rândul lumii. Mulți dintre tipii cu care Bull fusese coleg la Marksham College avuseseră parte de niște destine dintre cele mai ciudate. Chiar săptămâna trecută citise în ziar despre un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
parcă nu simți șocul; se ridică În picioare ușor amețit și alergă mai departe. Era stăpînit de un singur gînd - să se privească În oglindă. Ajuns În camera lui, oglinda Îi arătă un chip devenit familiar - o față palidă și bărboasă. În Încăpere plutea o mireasmă de flori proaspete. Da, fusese fericit aici! Cum putea crede În ceea ce-i spusese doctorul? Trebuie să fie o greșeală la mijloc. Prea era absurd... Inima Îi bătea atît de tare și mintea Îi era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
propagandă anticimeriană, la sfârșitul primului război mondial. În spatele Lotariei se-nghesuise o armată de fete cu ochii limpezi și liniștiți, ochi cam alarmanți, poate tocmai pentru că sunt prea limpezi și liniștiți. Printre ele își face loc un bărbat palid și bărbos, cu privirea sarcastică și colțurile buzelor schițând o grimasă de dezamăgire. — Sunt dezolat că trebuie să contrazic un ilustru coleg - spune el - dar autenticitatea acestui text a fost dovedită de regăsirea manuscriselor pe care cimerienii le ascunseseră! — Sunt uimit, Galligani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
într-o fermă veche, undeva dincolo de Molepolole. Era acolo o fată de etnie afrikaan - venise de la Johannesburg cu câțiva ani înainte, după ce intrase într-o încurcătură din motive politice dincolo de graniță. Apoi, mai era un german din Namibia, un bărbat bărbos, înalt și deșirat, care avea niște idei în legătură cu îmbogățirea solului, și câțiva localnici din Mochudi care lucraseră acolo în mișcarea Brigăzii. Presupun că i-am putea numi un soi de comună, dar nu cred că acesta ar fi cuvântul cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
răsplată nu se Înțelegea o coajă de pâine pe care o primeau cu smerenie sau un urcior cu apă rece din care sorbeau cu Înghițituri mici, printre șopoteli. Așa se Înnădeau, unul după altul, propovăduitorii, de toate semințiile și graiurile, bărboși sau nu, rostind aceleași predici, dar Întrecându‑se În Înfățișarea minunii și Învierii Nazarineanului. Treptat, popoarele Iudeii, Samariei și Anatoliei Începură să dea crezare tinerilor pașnici cu crepidele prăfuite, ce‑și țineau brațele Încrucișate pe piept, glăsuind cu o voce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
tipografică, se tipăreau pamflete de culoarea sang de beuf și se Întocmeau documente de identitate false, cu nume teribil de fanteziste. Era o viață plină de capcane, de pericole și de exaltări, când, conform unei parole prestabilite, erau găzduiți tipi bărboși și fete cu mâini clorotice care, din superbe mantouri de blană, scoteau pistoale deloc feminine. Un astfel de tip bărbos, cu ochi incandescenți, care, după o noapte de veghe, fumând pe Întuneric, va denunța În iarna lui 1879 un atentat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
fanteziste. Era o viață plină de capcane, de pericole și de exaltări, când, conform unei parole prestabilite, erau găzduiți tipi bărboși și fete cu mâini clorotice care, din superbe mantouri de blană, scoteau pistoale deloc feminine. Un astfel de tip bărbos, cu ochi incandescenți, care, după o noapte de veghe, fumând pe Întuneric, va denunța În iarna lui 1879 un atentat, Întrucât „se Îndoia de oportunitatea punerii unei bombe sub biserica parohială“. Racikovski - care va destăinui că doar În urmă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
s-a făcut alb ca zăpada, pe urmă s-a aprins ca o văpaie care nu arde, doar strălucește și am auzit și eu vorbele Lui, i-am văzut pe ceilalți doi (da' nici unul nu strălucea ca El) unul era bărbos și parcă i se aprinsese capul dar numai așa, nu știu cum, două raze-i ieșeau din frunte, iar celălalt când s-a uitat la mine mi-am zis că mă aprind și eu , așa-i ieșeau fulgere de sub sprâncene am văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
cap și barba mare, ca a sfinților din icoanele vechi. Culae se apropie de căruță, dându-i omului cu smerenie bună seara și îl rugă să-l ia și pe el. Cum nu, nepoate... Hai, urcă! îl pofti căruțașul cel bărbos și se dădu mai într-o parte, ca să-i facă loc pe capră alături. Fără să-l întrebe nimic, el dădu scurt bice cailor, urnind căruța din loc. Astfel merseră amândoi, bătrân și copil, o vreme, hurducați pe drumul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
și umple cu lemne gura sobei, în care jarul abia mai mijește. Se vede că face un efort pentru a continua : Spuneam deci că oaspeții tatei au început să fie la un moment dat diferiți. Erau bărbați, doar bărbați singuri, bărboși, flămânzi, rău mirositori. Veneau după lăsatul serii, vorbeau în șoaptă... Când reușeam să deslușesc șoapta lor îmi dădeam seama că ei nu se exprimau ca țăranii din sat ci aveau și ei o vorbă aleasă, asemănătoare cu cea a oaspeților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
un album legat în piele. Uitați-vă ! Poate vă spune ceva... Dora scoate un "Ah !" plin de uimire, constatând că privește una și aceeași fotografie cu cea pe care o are și ea în poșetă, fotografia cu cei șapte bărbați bărboși sub care este o cruciuliță în dreptul celui de al treilea bărbat din dreapta în care îl recunoscuse, cu greu, pe tatăl ei. Fotografia din fața ei are două cruciulițe în dreptul celui de al treilea și al patrulea bărbat din dreapta. Ciprian scoate cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
un prunc când a sunat mobilizarea generală și deci nu are cum să și-l amintească pe cel care plecase. Și-l amintește bine în schimb pe cel care a revenit atunci când ea începuse deja buchea cărții. Un bărbat străin, bărbos și slab, de care i-a fost frică atunci când a strâns-o cu putere în brațe. Au trebuit ani ca să înțeleagă că sub aparența bărbatului posomorât se ascundea o duioșie fără seamăn. Iar acum... Cu numai o zi în urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
mulțumit... Bine, Trifane! Așa să fie! Și încă una, părinte! Bine și așa, Trifane! Și un juncănaș, părinte! Fie cum a zis neneaca, Trifane! Și în casa din poiana de pe plaiul Măgurii s-a sălășluit pustia. Numai un Franz Ioseph bărbos veghea singurătatea absolută dintr-un tablou cu ramă aurită, agățat pe peretele dinspre răsărit din casa cea mare. * * * Cum, Trifane-Cotelbane, voi nu știați chiar nimic legat de bântuielile noastre îndată după prăbușirea Imperiului Roșu? Da de unde, vere-Stepane? Că toate rânduielile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]