394 matches
-
victime tragice. Absurditatea (continuă) e că, pentru aceasta, papa, ultimul, și-a cerut iertare. Absurd, deoarece... nu-nvie morții, e în zadar, copile... O dată, un șofer, la drum lung, m-a întrebat de ce toți tiranii, ca și popii, au fost bărboși. Cică, să-i explic... Eram pe la Nehoiu. Ce să-i fi zis?... în sinea mea, mă gândisem că Luther nu avea barbă... Era un imberb. Și susținea că trupul este adevăratul lăcaș sfânt al omului... * Pe urmă, când ajunseserăm pe la
Luther și biserica pe roți - variantă - by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9994_a_11319]
-
Un comunism "ilariant". Acest eseu, din nr. 11, ocupă numai o pagină, numai că (în oglindă față de amintitul C.M. Spiridon), interesul pe care îl provoacă e invers proporțional cu lungimea. E vorba despre Adunarea femeilor a lui Aristofan, unul dintre "bărboșii Antichității care ne scrutează parcă de dincolo de timp". Proiectul comunizării femeii este înfățișat cu o imaginație satirică atât de slobodă și o limbă atât de ascuțită, încât cititorul din anul de grație 2007 râde cu lacrimi citindu-l pe Aristofan
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8997_a_10322]
-
rememorare a lui Vasi, consemnată de Babis al doilea și scrisă - de fapt și de drept - de un romancier cum nu avem mulți: "Un personaj trecător, vistavoiul, primul om însă din viață pe care Vasi pretindea că-l făcuse fericit. Bărbosul se pripășise la ei după aceea, era un narodnicist tăcut, întunecat, nu prea se înțelegea cu ceilalți, cu nimeni de fapt. Era un om blajin, învățător, dar se pricepea foarte bine și la muncile câmpului și îi ajuta la moșie
Clopotul spart (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9228_a_10553]
-
papuci roșii făcuți din plușul tăiat din compartimentele CFR clasa întâi. Îi dăduse și bani și îi spusese că învățătorul o place și să se ducă la el, să-l bucure. "Care? se făcuse țiganca a nu ști, care învățător?" "Bărbosul"... "Bărbosul, pă mineeee?" se mirase ea, n-ar fi crezut că un om atât de cucernic s-ar fi putut gândi... Pe tine, așa a zis el, mințise Vasi, și a mai zis că te vrea și că te ia
Clopotul spart (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9228_a_10553]
-
roșii făcuți din plușul tăiat din compartimentele CFR clasa întâi. Îi dăduse și bani și îi spusese că învățătorul o place și să se ducă la el, să-l bucure. "Care? se făcuse țiganca a nu ști, care învățător?" "Bărbosul"... "Bărbosul, pă mineeee?" se mirase ea, n-ar fi crezut că un om atât de cucernic s-ar fi putut gândi... Pe tine, așa a zis el, mințise Vasi, și a mai zis că te vrea și că te ia, dacă
Clopotul spart (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9228_a_10553]
-
Încercam să citesc un Proust împrumutat de la Terence, dar necazurile Albertinei mă lăsau rece și de altfel șoseaua oferea, în ziua aceea, multe alte distracții. Era ziua națională a Pakistanului; o mulțime la patru ace se scurgea spre locul sărbătorii: bărboși fericiți pe biciclete multicolore, cu surâsuri largi și turbane cu egretă, țânci gălăgioși, mozoliți cu sirop, adunați în jurul unui ursar, țărani zâmbăreți care-și priponeau bivolii între tunurile folosite la asediul Kabulului. În dimineața aceea, poporul se bucura. Eram bombardați
Nicolas Bouvier L'usage du monde by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/9507_a_10832]
-
mi-a spus că e o stradă înainte de gară. Ne întâlnim cu doctoru’, cu Dacia, domne? Se închina, cum ați ajuns, domne? Era medic anestezist, trei scaieți. Asta era noaptea, la 10 jumate noaptea. A doua zi, dăm peste unul bărbos care, când ne vede, începe să urle, prahovenii mei! El era din Vălenii de Munte. Plecat din ’85, apoi își luase și soția și fata prin Crucea Roșie. Fusese profesor de desen. Făcea treburi din astea cu artele plastice. Prinsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
lumii a treia, "ecologiști", corecți politic, conformiști ai muzicalei ziceri "liberté, egalité, fraternité", scrântiți întru Stalin, Mao sau Castro (când spun Castro, mă gândesc mai ales la doi extraordinari prozatori, Hemingway și Márquez, căzuți, ambii, într-o pasiune morbidă față de bărbosul Fidel.) Probabil că ultimul non-stângist laureat a fost T. S. Eliot, în 1948 - dar, după cum se întețesc atacurile la adresa lui, observ că nu i se iartă acest lucru. Până la un punct, Doris Lessing ar corespunde portretului-robot: multe din cărțile ei arată
Doris Lessing, pe treptele casei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9155_a_10480]
-
cu sine un miros de cocleală și, și-a dat seama că bătrânul nu mai respiră. A aprins o lumânare, și a șoptit un ,,Tatăl Nostru,, , ca și când i-ar fi fost teamă că-l va trezi. A murit Kawabata, vagabondul bărbos, cu ochi de asiatic, cerșetorul umil, păcătosul senin. Găsește Într-un târziu, În ghetoul amorțit de somn, un țigan tânăr dispus să anunțe prin telefonul mobil policlinica cea mai apropiată. I se cer date, adresă, nume, vărstă, sex, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
celor născuți în Bora Bora și simplul fapt de a le atinge cu vârfurile degetelor le produse aceeași senzație că și când ar fi reușit să atingă, dintr-odată, stelele. Văzând uimirea și nedumerirea lor, unul dintre naufragiați - atât de bărbos încât din toată fața nu i se mai distingeau decât ochii- le puse în palmă niște mici pietre galbene, de forma rotundă și cu fetele plane, pe care se puteau zări cât se poate de clar un chip omenesc și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
de arțăgos era pământul. Țăndări, așchii, partale de halva, fărâmițe de stâncă, hălci de unt, cuburi de brânză. Și, după ce mâncam puțin din fiecare fel, la sfârșitul drumului mă aștepta sticla pe care o beam dintr-o suflare. În urmă, bărboșii acopereau cu urdă afânată săpătura, bătătorind-o până se făcea tare și neagră ca betonul. La următorul drum, săreau din drojdia neagră copii blonzi, unii abia născuți, alții adolescenți, uneori numai băieți, uneori numai fete, împărțind, în timp ce săpam, dumicatul Pământului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
alături. Fără să-l întrebe nimic, el dădu scurt bice cailor, urnind căruța din loc. Astfel merseră amândoi, bătrân și copil, o vreme, hurducați pe drumul de câmp, cu hopuri și cu dâmburi, muiat de ploaie și plin de băltoace. Bărbosul smucea cu meșteșug de hățuri și își îndemna caii să tragă, atingându-i cu biciul pe spinările lucioase și ude doar atât cât se cuvenea. Într-un târziu, drumul începu să coboare și din dosul unor răchite și sălcii, peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
nu te știu?!... Culae îi spuse al cui era, că venea hăt de departe și că îl prinsese noaptea pe drum, rătăcindu-se. N-am auzit de Caloianu, își scutură căruțașul barba. Și la cine vrei tu să mergi?... Aflând, bărbosul dădu din cap dumirit. Aha!... glăsui el. Atunci tu oi fi Culae, ăla de cântă cu găidulca!... Culae se grăbi să încuviințeze, mirat că moșul știa de el, în timp ce el nu-l cunoștea deloc pe moș. Căruțașul îi arătă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
ziuă trebuie s-ajungem!... Smucind din hățuri, omul o cârmi la dreapta și o apucă peste pod. Sub roțile căruței, bârnele podului începură să tresalte zgomotos. Adică de ce peste apa Vavilonului, bade Petre?... îngăimă nedumerit copilul. Păi uite-așa!... chicoti bărbosul de căruțaș, aplecându-se în față, ca să așeze mai bine hamurile. Unul din cai, bălan cu pete pe spate și pe gât, își întoarse capul cu dinții rânjiți și necheză zgomotos. Culae nu mai întrebă nimic. După ce trecură peste pod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
sunt tineri. Stau țepeni de parcă ar fi înghețați, nici unul nu zâmbește. Pe chenarul zdrențuit se distinge o cruciuliță marcată îndesat cu creion chimic la picioarele celui de al treilea bărbat din stânga. Dora observă pentru a nu știe câta oară fețele bărboșilor. Privirea ei se oprește îndelung la bărbatul sub care este marcată cruciulița. Imaginea neclară nu îi spune nimic. Caută cu înfrigurare lupa și analizează încă și încă o dată chipurile necunoscuților. Nu, imaginile decolorate ale celor șapte bărbați nu îi spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
ca el să nu revină. Un ciocănit ușor în geam m-a aruncat în picioare în mijlocul încăperii. Ca în transă am deschis ușa și trei umbre șovăielnice s-au strecurat în casă. Aparent nimic nu îi deosebea pe cei trei bărboși îmbrăcați în zdrențe. Numai inima mea l-a simțit, chiar înainte de a-l privi. Simion ! Cine în afară de mine ar fi putut recunoaște în bărbosul scheletic și tăcut pe tânărul sensibil și plin de viață cu care mă iubisem în nopți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
trei umbre șovăielnice s-au strecurat în casă. Aparent nimic nu îi deosebea pe cei trei bărboși îmbrăcați în zdrențe. Numai inima mea l-a simțit, chiar înainte de a-l privi. Simion ! Cine în afară de mine ar fi putut recunoaște în bărbosul scheletic și tăcut pe tânărul sensibil și plin de viață cu care mă iubisem în nopți îmbălsămate cu parfum de liliac ? Ființa mea accepta că această schimbare nu avea nici o importanță. Pentru mine important era doar că revenise. Emoția revederii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
petrecere cu garmoșca, cu balalaica și cu votcă din belșug. M-au luat gaspadinii la un Kazaciok și îmi ziceau că eu sunt acel John Thomas din manual, adică fiul văduvei negrese de pe plantațiile de bumbac din Texas... Și râdeau bărboșii cu gurile până la urechi, după care cântau Balalaika, balalaika v sinie more poplâvla! Între timp au trecut la microfon și câțiva oameni maturi, dornici să adreseze și ei oarecari întrebări legate de viața americanilor. Stimate gospodin posol, spuneți-ne dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Mă rog, pentru a fi sincer până la capăt, am crezut până în seara fatidică de 24 decembrie 1986, când, la zece ani, mi-am surprins părinții ascunzând neatent jucării sub brad și, prin aceasta, furnizându-mi dovada de netăgăduit a mitului bărbosului subversiv. Am hotărât pe loc să nu mai cred în nimic altceva decât în om: tocmai văzusem că, grație rațiunii, el poate descifra orice mister, iar, datorită voinței, lumea însăși, în toate coordonatele sale, devine mai limpede și (de ce nu
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
Internet au început să circule mai multe propuneri pentru o nouă denumire a rețelei. Blogul Danger Room, specializat în probleme de apărare, a propus chiar un concurs pentru noua denumire, utilizatorii propunând diverse posibile variante, printre care se numără "Liga bărboșilor extraordinari" sau "Al Quesadilla".
Osama ben Laden era îngrijorat de imaginea al-Qaida şi voia să schimbe denumirea reţelei () [Corola-journal/Journalistic/60241_a_61566]
-
Vestului pe care, aflați în bezna totalitară, îl copleșeam cu lumina unor speranțe excesive: „Cu ochii arși mă întorc. Ici și acolo amintire să iști. / Trăiesc acolo/ aici căutători de comori, / jalnici negustori, bărbați curajoși, / ziditori ocnași, caralii, caramani, tăinuitori, bărboși, / tupilați surugii, crupieri, mecenați cusurgii” ( o ). Cu sufletul împovărat de o deziluzie ce are alura definitivului, Dan Culcer își asumă o misiune: „Cu ochii arși mă întorc,/ Ca să spun” (ibidem).
„Intoarcerea” unui poet by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5971_a_7296]
-
în vârstă, cu barbă. Una dintre blonde îi șoptește celeilalte: - Uită-te! Ăsta-i Mircea cel Bătrân... - Ești proastă! El e mort de vreo 6-700 de ani. În acel moment intră un alt bărbat în compartiment și-l salută pe bărbos: - Salut Mircea! Ce faci, bătrâne? Nu te-am mai văzut de sute de ani... Prima blondă: - Na, cine-i proastă? Vezi și: Bancul Zilei: Două blonde la Video Chat fac schimb de experiențe
Bancul Zilei: Care este blonda proastă? by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/63122_a_64447]
-
din demonismul marxistoleninist. Au „deconstruit” de câteva decenii încoace tot ce putea fi deconstruit, astfel încât nu le-a rămas - într-un suprem masochism - decât să se „deconstruiască” pe sine. E suficient să constați cine sunt vedetele domeniului - eterna bandă de bărboși fascinați de efigia lui Castro - de la Terry Eagleton la Slavoj ŽiŽek - pentru a trage concluziile de rigoare. A urma o facultate umanistă a devenit, în acest moment, o metaforă a gratuității. O gratuitate costisitoare, de vreme ce taxele cresc vertiginos de la an
Autostrada care nu duce nicăieri by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5446_a_6771]
-
se credeau foarte puternici și semănau teroarea printre noi. De exemplu, în prima zi de școală, spuneau așa: Dacă vă trimiteți copiii la școală, o să-i omorâm". Presa occidentală, avidă de senzațional, a preferat să scoată în față mai degrabă bărboșii decât un astfel de exemplu de terorism. Însă oamenii își luau copiii de mână și-i duceau la școală. Traversau coline, dealuri și îi duceau la școală, chiar dacă aceștia puteau merge și singuri. Lucruri de acest fel ar fi meritat
Malika Mokeddem „Dacă taci, mori, dacă vorbești, mori. Atunci, spune și mori!“ by Ștefania MIHALACHE () [Corola-journal/Journalistic/6745_a_8070]
-
conserve limba și obiceiurile, diluată în reziduurile galo-romane, cum afirmă Demoule. Niciodată nu li s-a acordat galilor atenția cuvenită, precizează profesorul de la Sorbona, ca și cum francezilor de ieri și de azi le-ar fi fost rușine să se recunoască în bărboșii lor înaintași. Săpăturile arheologilor au fost sistematic boicotate de autorități. Sute de mii de situri au fost distruse de construcții moderne, cărora nu li s-a cerut decât rareori fireasca descărcare de sarcină arheologică înainte de a fi aprobate. În medie
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4759_a_6084]