KorAP: Find »[drukola/base=bărzăun & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 2 3 ...22 >

546 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799

acoperite cu pămînt. Peste tot liniște deplină și singurătate. De jur-împrejurul cetății, pădure de brazi și fagi. Doar pe coasta ce dădea spre sat, crescuseră printre stînci și rîpe niște copaci piperniciți și strîmbi. * Ei, și acum de unde începem? întrebă nerăbdător Bărzăunul. Stați că vă arăt eu, sări imediat Virgil, sigur că presupunerile lui din noaptea trecută se vor adeveri întocmai. Acum să ne odihnim cîteva minute, să mîncăm cîte o pară, două, și pe urmă... Mie nu mi-i foame! strîmbă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
nas Ilinca. N-am venit pînă aici ca să ne așezăm la masă! N-aveți decît... cui i-i foame... Nici mie nu mi-i foame, spuse și Vlad. Eu zic să-ncepem mai repede treaba. Sigur că da! întări și Bărzăunul. Păi... Și Virgil se simți deodată grozav de rușinat. Precis că o să-l creadă toți un mîncău!... Dar nici să nu ia nimic în gură nu putea, pentru că bietul băiat uitase, de dragul comorii, să mănînce. Și-l chinuia o foame

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
o întrebă direct Vlad, fiind sigur că va zice ,,cu tine". Ilinca însă dădu din umeri și le întoarse spatele la toți, apucîndu-se singură de săpat la prima movilă. Hai să tragem la sorți, propuse Virgil. Hai! se amestecă și Bărzăunul, numai să poată începe odată treaba. Întrucît nu aveau nici creion, nici hîrtie la ei pentru a face bilețele, Vlad luă o pietricică și i se adresă lui Virgil: Dreapta, ori stînga? Dreapta! zise cu inima îndoită Virgil. Dar, nenorocire

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
o pietricică și i se adresă lui Virgil: Dreapta, ori stînga? Dreapta! zise cu inima îndoită Virgil. Dar, nenorocire! Vlad îi arătă palma dreaptă goală. Nu se mai putea face nimic. Deci Vlad va lucra împreună cu Ilinca, iar Virgil cu Bărzăunul. Dar mie nu-mi dați s-aleg? se miră Bărzăunul. Tu? pufni Vlad dîndu-și importanță. Tu sapă cu Virgil! Ce mai vrei? Hai, gata! Bărzăunul tăcu strîmbîndu-și gura într-o parte. Oricum, n-ar fi reușit să-l întoarcă pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
stînga? Dreapta! zise cu inima îndoită Virgil. Dar, nenorocire! Vlad îi arătă palma dreaptă goală. Nu se mai putea face nimic. Deci Vlad va lucra împreună cu Ilinca, iar Virgil cu Bărzăunul. Dar mie nu-mi dați s-aleg? se miră Bărzăunul. Tu? pufni Vlad dîndu-și importanță. Tu sapă cu Virgil! Ce mai vrei? Hai, gata! Bărzăunul tăcu strîmbîndu-și gura într-o parte. Oricum, n-ar fi reușit să-l întoarcă pe Vlad din hotărîre. La drept vorbind nu-l interesa cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
Nu se mai putea face nimic. Deci Vlad va lucra împreună cu Ilinca, iar Virgil cu Bărzăunul. Dar mie nu-mi dați s-aleg? se miră Bărzăunul. Tu? pufni Vlad dîndu-și importanță. Tu sapă cu Virgil! Ce mai vrei? Hai, gata! Bărzăunul tăcu strîmbîndu-și gura într-o parte. Oricum, n-ar fi reușit să-l întoarcă pe Vlad din hotărîre. La drept vorbind nu-l interesa cu cine sapă. Îl rodea însă ciuda că nu-i luat în seamă așa cum trebuie, de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
în mînă. Darul Ilincăi, mai bine zis gestul ei, îi dăduse puteri să rabde la nesfîrșit! Iată, așadar, că echipele au suferit modificări mari. Prima deci, era formată din Ilinca și Tomiță. A doua din... credeți că din Virgil și Bărzăunul? Ori din Virgil și Vlad? Nu! Nu, pentru că Virgil a declarat că vrea să lucreze singur, deoarece are planurile lui. (Adevărul, pe care mi l-a spus Virgil numai mie, a fost că nu voia să fie văzut de nimeni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
are planurile lui. (Adevărul, pe care mi l-a spus Virgil numai mie, a fost că nu voia să fie văzut de nimeni că are trei biscuiți și dorea să-i mănînce în liniște.) Așa că Vlad rămase în echipă cu Bărzăunul. Și, fără alte discuții, începură din nou treaba. Napoleon trecea pe la fiecare, privea curios și chiar lătra la orice lespede întoarsă, iar uneori, mai ales cînd simțea miros de șobolani, începea și el să scurme cu labele. S-a plictisit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
printre niște adevărați căutători de comori și nu printre șoricari! Mai trist era însă altceva: comoara încă nu se lăsa descoperită. Nici măcar o brățară, o coroană, un inel, un cercel de domniță, sau măcar un papuc nu găsise nimeni. Doar Bărzăunul scoase dintr-o nișă a unui zid, acoperită cu o lespede, vreo trei tăblițe lucioase de argilă, cu un fel de litere sucite pe ele. Parcă el așa ceva căuta! Dar, de. Le privi pieziș, scuipă pe una și o frecă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
una și o frecă puțin cu mîneca, să vadă dacă nu cumva e de aur, apoi le aruncă pe toate deoparte, văzîndu-și în continuare de treabă. Ce-ai găsit acolo, Bărzăune? îl întrebă Ilinca, foarte atentă la ceea ce făcea fiecare. Bărzăunul se opri o clipă și răspunse foarte serios: O coroană de aur cu pietre scumpe, o piramidă și doisprezece castraveți murați. Ei, bravo, înseamnă că n-ai săpat degeaba! Da' de ce nu-ți vezi tu de treaba ta? Uite-așa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
litere de aur: "Aici doarme Ilinca, cea mai frumoasă fată de la marginea satului". Huuu! făcu Ilinca scoțînd limba. Să-ți fie rușine! Și-și văzu mai departe de treabă, păstrînd pentru un moment mai potrivit un dinte de otravă rezervat Bărzăunului. Curioasă din fire însă, nu-și putea alunga deloc din minte gîndul la tăblițele descoperite de Bărzăun. Dar dacă pe o tăbliță din astea e planul comorii? își zise ea, rămînînd nemișcată în coada cazmalei, cu ochii țintă la Bărzăun

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
limba. Să-ți fie rușine! Și-și văzu mai departe de treabă, păstrînd pentru un moment mai potrivit un dinte de otravă rezervat Bărzăunului. Curioasă din fire însă, nu-și putea alunga deloc din minte gîndul la tăblițele descoperite de Bărzăun. Dar dacă pe o tăbliță din astea e planul comorii? își zise ea, rămînînd nemișcată în coada cazmalei, cu ochii țintă la Bărzăun. Acesta, gîndind că ar fi putut-o supăra pe biata fată vorbindu-i de moarte, ridică fruntea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
Bărzăunului. Curioasă din fire însă, nu-și putea alunga deloc din minte gîndul la tăblițele descoperite de Bărzăun. Dar dacă pe o tăbliță din astea e planul comorii? își zise ea, rămînînd nemișcată în coada cazmalei, cu ochii țintă la Bărzăun. Acesta, gîndind că ar fi putut-o supăra pe biata fată vorbindu-i de moarte, ridică fruntea, închise un ochi în care se strecurase o picătură de sudoare și începu să rîdă spre ea și să facă fel de fel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
în care se strecurase o picătură de sudoare și începu să rîdă spre ea și să facă fel de fel de strîmbături, pentru a o îmblînzi. Mă, că prost mai ești, îi repezi Ilinca aceste cuvinte total nepotrivite cu intenția Bărzăunului. Și asta l-a înfuriat rău. De ce mă faci prost, tu, găinușă? Tii, ce mare zarvă a stîrnit acest cuvînt în mintea Ilincăi! Nu era pentru prima dată cînd pocitania de Bărzăun îi spunea așa și, de data asta, mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
repezi Ilinca aceste cuvinte total nepotrivite cu intenția Bărzăunului. Și asta l-a înfuriat rău. De ce mă faci prost, tu, găinușă? Tii, ce mare zarvă a stîrnit acest cuvînt în mintea Ilincăi! Nu era pentru prima dată cînd pocitania de Bărzăun îi spunea așa și, de data asta, mai ales că tot acum se putea uita și la tăblițe, se hotărî să-l pocnească pe Bărzăun cu coada cazmalei. Și, nici una nici două, porni spre el ca o vijelie, săltă cazmaua

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
a stîrnit acest cuvînt în mintea Ilincăi! Nu era pentru prima dată cînd pocitania de Bărzăun îi spunea așa și, de data asta, mai ales că tot acum se putea uita și la tăblițe, se hotărî să-l pocnească pe Bărzăun cu coada cazmalei. Și, nici una nici două, porni spre el ca o vijelie, săltă cazmaua, ținînd-o dinspre partea metalică și se răsti la el de departe: Las' că-ți arăt eu ție, fărmătură ce ești! Bărzăunul însă, cît era el

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
să-l pocnească pe Bărzăun cu coada cazmalei. Și, nici una nici două, porni spre el ca o vijelie, săltă cazmaua, ținînd-o dinspre partea metalică și se răsti la el de departe: Las' că-ți arăt eu ție, fărmătură ce ești! Bărzăunul însă, cît era el de mic și de neînsemnat, se arcui deodată și sări pe o margine de zid, unde era mai în siguranță. Ce vrei, tu? Nu te-astîmperi? căă... De ce m-ai făcut "găinușă", mă? Da tu de ce m-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
ai făcut "găinușă", mă? Da tu de ce m-ai făcut "prost"? și începu iar să se strîmbe la ea. Iiii, se aprinse și mai tare Ilinca, așa ți-i treaba? Te-nvăț eu minte, jîmbatule! Și porni din nou spre Bărzăun amenințîndu-l cu cazmaua ridicată. De data asta însă, Bărzăunul n-a mai fugit, cum se așteptase Ilinca, ci rămase neclintit la locul lui, cu cazmaua în mînă, aidoma unui dîrz apărător al meterezelor din timpurile străvechi. Și, pentru prima oară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
făcut "prost"? și începu iar să se strîmbe la ea. Iiii, se aprinse și mai tare Ilinca, așa ți-i treaba? Te-nvăț eu minte, jîmbatule! Și porni din nou spre Bărzăun amenințîndu-l cu cazmaua ridicată. De data asta însă, Bărzăunul n-a mai fugit, cum se așteptase Ilinca, ci rămase neclintit la locul lui, cu cazmaua în mînă, aidoma unui dîrz apărător al meterezelor din timpurile străvechi. Și, pentru prima oară în existența ei, Ilinca se opri neputincioasă și temătoare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
Ilinca, ci rămase neclintit la locul lui, cu cazmaua în mînă, aidoma unui dîrz apărător al meterezelor din timpurile străvechi. Și, pentru prima oară în existența ei, Ilinca se opri neputincioasă și temătoare în fața acelui monument al dîrzeniei. Însemna că Bărzăunul devenise altul! Nu mai era cel de altădată, pe care să-l poți trînti și mototoli cum vrei. Nu te-astîmperi? rînji îndărătnic Bărzăunul. Mă, începu Ilinca privindu-l cu tot disprețul posibil, să nu mă mai faci "găinușă", că... Că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
oară în existența ei, Ilinca se opri neputincioasă și temătoare în fața acelui monument al dîrzeniei. Însemna că Bărzăunul devenise altul! Nu mai era cel de altădată, pe care să-l poți trînti și mototoli cum vrei. Nu te-astîmperi? rînji îndărătnic Bărzăunul. Mă, începu Ilinca privindu-l cu tot disprețul posibil, să nu mă mai faci "găinușă", că... Că ce? Căă... Și Ilinca nu mai putu continua. Simți deodată că o părăsesc toate forțele, că nu mai găsește nici cuvinte, că... în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
ca nu cumva să izbucnească și el în plîns. Ce ai, Ilinca? mai întrebă o dată. N-am nimic! Lăsați-mă-n pace! răspunse Ilinca printre sughițuri și-și șterse ochii cu mîneca treningului. De ce plînge? îl întrebă Vlad încet pe Bărzăun. Pe cuvînt de onoare că n-am habar, răspunse acesta în totală necunoștință de cauză. Te-ai lovit cu cazmaua? o întrebă Vlad pe Ilinca aplecîndu-se protector spre ea. Nu m-am lovit cu nici o cazma! M-a... m-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
cuvînt de onoare că n-am habar, răspunse acesta în totală necunoștință de cauză. Te-ai lovit cu cazmaua? o întrebă Vlad pe Ilinca aplecîndu-se protector spre ea. Nu m-am lovit cu nici o cazma! M-a... m-a insultat Bărzăunul! Cuuum? răsunară în același timp trei glasuri, întrucît sosise la locul necazului și Tomiță. N-am insultat-o deloc, se apără impetuos Bărzăunul. Ea m-a făcut pe mine prost! Și tu cum ai făcut-o, bă, moacă cu picățele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
Ilinca aplecîndu-se protector spre ea. Nu m-am lovit cu nici o cazma! M-a... m-a insultat Bărzăunul! Cuuum? răsunară în același timp trei glasuri, întrucît sosise la locul necazului și Tomiță. N-am insultat-o deloc, se apără impetuos Bărzăunul. Ea m-a făcut pe mine prost! Și tu cum ai făcut-o, bă, moacă cu picățele? se oțărî Vlad. Lăsați-mă-n pace odată și plecați de lîngă mine! țipă Ilinca. Și se ridică repede și porni spre locul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
pace odată și plecați de lîngă mine! țipă Ilinca. Și se ridică repede și porni spre locul ei, vrînd astfel să înlăture cu desăvîrșire posibilitatea răspîndirii poreclei. Virgil, Vlad și Tomiță, după ce aruncară, fiecare în felul său, priviri cumplite spre Bărzăun, se îndreptară spre uneltele lor. Cu toată durerea pe care o mai păstra încă în suflet, Ilinca nu putu să treacă indiferentă pe lîngă locul unde Bărzăunul aruncase tăblițele. Le zări de departe, se făcu că dă cîteva lovituri de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]