5,357 matches
-
a apucat deja de murit câtă osârdie pune în asta și dacă nu cumva a dosit din vreme, bietul nenorocit, ceva medicamente sau leacuri. Tătucă, pe cine vei mai îngropa dumneata până la următorea sărbătoare din calendar? S-a terminat așteptarea: bătrâna Liusia, de la doi, care umbla mereu beată, a ieșit împleticindu-se pe scară, cu părul vâlvoi și, ronțăind o ultimă coajă de pâine amară, a căzut în mijlocul holului, lată. Vremuri mai bune... Greu peste greu, da' poate vei prinde tu
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/7660_a_8985]
-
mișcările stângace din momentul dispariției unui prieten. oamenii sunt cruzi pentru că se visează personaje, dar niciun basm nu se suprapune cu viața pentru că atunci când ți-e cu adevărat rău ea se rescrie cu o viteză fulgerătoare din bucăți de viitor. bătrâna de la azil îmi vorbește despre părăsire și povestea-i pulsează ca o inimă resuscitată. trupul rămâne întreg după ruperi, însă nu mai e localizabil. câtă prefacere atâta ființă. Îmbrîțișare când crezi că poți ceva cazi din îmbrățișare; nu poți, dar
Poezie by Florin Caragiu () [Corola-journal/Imaginative/7517_a_8842]
-
ca niște vreascuri. Stătea aplecată peste aluat, punând marginile pâinii peste jăratic, iar lumina cuptorului era atât de aproape că-i intra în liniile feței, în nări și între buzele care șușoteau. Abia atunci înțelese că era vineri și că bătrâna se ruga. Zaouf era o femeie tristă și se ruga ca și cum ar fi plâns. Aici toate femeile plângeau fără lacrimi. Și fete mai tinere decât ea știau să facă asta mutește, stând desculțe pe pardoseala bucătăriilor. Se-nălță între perne
Mehria by Daniela Zeca () [Corola-journal/Imaginative/7937_a_9262]
-
decât vremelnic, Sufletu-mi va vibra Ca un seismograf în noapte. Mereu, mereu vei auzi Silaba mea, suspinul meu, Glas acoperit adesea De vuiete barbare. Revenire M-a întâmpinat infanteria vântului Și ploaia insistentă precum tristețea. Casa amintirii părea O bătrână cu glugă Privind spre asfințit. Florile ochilor unde au plecat Și glasul mamei, sunet de argint? Sunt un biruitor, Sunt un biruit, O rază sângerând.
Poezie by Petre Got () [Corola-journal/Imaginative/8306_a_9631]
-
el scrie Moartea păpușii (căci și păpușile mor) și Regele moare (căci și regii mor). Și tot el vorbește despre moarte pînă la moarte. Și viața îi repetă, îi copiază opera, devine Bătrînul din piesele proprii, iar soția lui devine Bătrîna. Și moare fără să fi rezolvat DE CE-ul morții, problema vieții lui. Aceasta e cea care-l sfîșie. Acesta e mitul pe care-l știe pe dinafară și-l zidește la temelia pieselor lui. Față de această obsesie și sfîșiere, oscilațiile
A treia identitate by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/7958_a_9283]
-
care istoria înghite destine umane, dramele interioare, avînd însă permanent în vizor și elementele exterioare care țin de moda acelor ani, vestimentație, limbaj, preferințe culinare. Ideea cărții este cu totul neobișnuită. Ea a apărut din dorința autorului de a restitui bătrînei lui mame bolnave de Alzheimer amintirea ei cea mai scumpă - cei cinsprezece ani de copilărie și adolescență, petrecuți în Bucureștiul interbelic. Autorul a scris această carte de maxim interes pentru cititorul român în urma celor cinci călătorii făcute, după 1990, la
Christian Haller - Muzica înghițită by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/13122_a_14447]
-
Arborele cuvintelor (1997), Claviatura (1991), Îngerii (2000). Prin publicarea povestirii de mai jos, care aparține volumului de proză scurtă Istorisiri de văzut și parcurs (2003), dorim să familiarizăm cititorii români cu încă un nume de referință din literatura universală actuală. Bătrâna era nespus de fericită. Păi, nu ducea ea o viață bună fără să-i lipsească nimic? Chiar de dimineață găsise loc pe o bancă din parc, nici prea la umbră, nici prea la soare, tramvaiul nu fusese foarte aglomerat și
O povestire de Teolinda Gersão - Bătrâna by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13147_a_14472]
-
dar n-o uita și telefona. De cele mai multe ori ca să se lamenteze că plecase de acolo și să profite ca să se plângă de ginere. De asta și pentru multe alte motive ea nu va pleca niciodată de acolo, își spunea bătrâna. Se simțea atât de bine în casa ei, în curtea ei cât o batistă, unde putea sta la soare când nu ieșea pe stradă și unde erau vietăți cu care se distra. Acum doar găini, dar avusese și iepuri de
O povestire de Teolinda Gersão - Bătrâna by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13147_a_14472]
-
va prinde părul la ceafă cu o agrafă. Îi vor lăsa timp pentru asta. Și ca să așeze chiar ea două vaze cu flori în ambele părți, la cap și la picioare. - E o călătorie lungă, au spus. - Perfect, a spus bătrâna. N-am călătorit niciodată în viața mea. Sincer vorbind, sunt foarte curioasă să știu ce e de partea cealaltă. Îngerii n-au răspuns și au mai sorbit din vin. - Doar că de acolo dinăuntru n-o să văd nimic, a spus
O povestire de Teolinda Gersão - Bătrâna by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13147_a_14472]
-
N-am călătorit niciodată în viața mea. Sincer vorbind, sunt foarte curioasă să știu ce e de partea cealaltă. Îngerii n-au răspuns și au mai sorbit din vin. - Doar că de acolo dinăuntru n-o să văd nimic, a spus bătrâna, reflectând puțin. Aș prefera să mă luați împreună cu casa și cu toate obiectele... - Nu e p-posibil, a spus unul dintre îngeri. - Dar, dacă preferați, putem să vă luăm așezată pe scaun, a spus celălalt. Și deodată se afla deja
O povestire de Teolinda Gersão - Bătrâna by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13147_a_14472]
-
avionul, și era o experiență ciudată. Deodată și-a amintit de găini: - Așteptați, așteptați, le-a strigat îngerilor, nu pot lăsa găinile. - Imposibil să ne întoarcem, a spus unul dintre îngeri. - Dar cine o să se ocupe de găini? a strigat bătrâna îngrijorată, nu le pot lăsa așa. - Nu p-putem să mai coborâm, a spus unul dintre îngeri. Dar celălalt înger era mai conciliant și i-a spus primului - Să coborâm puțin, dar până la înălțimea casei. Și atunci au coborât doar
O povestire de Teolinda Gersão - Bătrâna by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13147_a_14472]
-
coborâm, a spus unul dintre îngeri. Dar celălalt înger era mai conciliant și i-a spus primului - Să coborâm puțin, dar până la înălțimea casei. Și atunci au coborât doar puțin, scaunul pierdea din înălțime, cu îngerii ținându-i brațele, până când bătrâna a văzut distinct cotețul din curte și a chemat găinile, iar îngerul care se bâlbâia le-a făcut semn cu mâna să zboare, și găinile și cocoșul au zburat pe acoperiș până la fotoliu și s-au oprit pe brațe și
O povestire de Teolinda Gersão - Bătrâna by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13147_a_14472]
-
îngerul care se bâlbâia le-a făcut semn cu mâna să zboare, și găinile și cocoșul au zburat pe acoperiș până la fotoliu și s-au oprit pe brațe și pe spătar și atunci s-au înălțat tot mai mult și bătrâna a mulțumit, foarte satisfăcută, văzând totul atât de limpede de acolo de sus - copacii, acoperișurile, casele, mașinile foarte mici pe șosele, râurile și pădurile, malul mării, ogoarele semănate, munții, și pe urmă au luat mai multă înălțime și nu se
O povestire de Teolinda Gersão - Bătrâna by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13147_a_14472]
-
mării, ogoarele semănate, munții, și pe urmă au luat mai multă înălțime și nu se mai vedeau decât nori, zburau peste o mare de nori, până în zare și asta era o priveliște care nu putea să existe pe lume și bătrâna s-a gândit, minunându-se, că vecinele n-au să creadă când le va povesti ce vedeau ochii ei. Dar n-a putut povesti, pentru că din visul ăsta nu s-a mai întors niciodată.
O povestire de Teolinda Gersão - Bătrâna by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13147_a_14472]
-
Muguraș Constantinescu Cînd în 1697, Charles Perrault (1628-1703) publică volumul care l-a făcut celebru, Povești sau basme de odinioară cu moralități, el strecoară în imaginea de frontispiciu, ce reprezintă o bătrînă istorisind copiilor, seara, lîngă foc, și un al doilea titlu, Poveștile Mamei Mele Gîsca, prin care își recunoaște, s-ar părea, datoria față de sursa anonimă, folclorică. Mama, Lelea, Mătușa Gîscă - numită uneori și Barză - era, fără îndoială, în epocă, o
Charles Perrault și jocul șăgalnic cu povestea by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13287_a_14612]
-
români care s-au născut imediat după impact, cum ar fi Ion Georgescu și Ștefan Ionescu-Valbudea, nu numai că învață fără dificultăți noul meșteșug, dar configurează profund fenomenul însuși, integrînd, cumva, tînăra sculptură românească în circuitul estetic și ideologic al bătrînei Europe: primul transmite un semnal clasicizant, iar celălalt rezolvă, prin traseele compoziționale și prin cîteva accente puternice de modelaj, tensiunea și neliniștea romantică. Dacă prin Georgescu și prin Valbudea spațiul artistic românesc s-a integrat în cel european sugerînd chiar
Sculptura fără istorie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13286_a_14611]
-
a ținut... Uite-l și pe André Gide, culmea, cu un june alături, cu... cu... nu-mi vine să cred ochilor,... cu Rimbaud! frumosul, angelicul poet al Iluminărilor, gata să plece în Abisinia... Criticul meu de serviciu, contemporan bineînțeles, face Bătrâne le-ncurci, vezi că amesteci epocile, fii atent, ne facem de râs! Ce mai contează, zic, sorbind citronada, din moment ce sunt nemuritori cu toții, ce valoare mai are acum cronologia asta meschina... Timpul?... Astfel încât mă înclin mai departe timid: Salut Mallarmé... o
La doi magoți (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13346_a_14671]
-
și care duceau sus la dormitorul la vedere, și despre care se putea spune că dormeai la etaj... Cărăuțeanu știa că obiectele ce atârnau de pereți, cele mai multe ustensile vechi de aramă, ibrice de tot felul, tipsii, pocale, îi fuseseră dăruite bătrânei ghicitoare cu timpul de Sisi, cumpărate de prin anticăriile de pe Lipscani. Nu exista gard sau poartă, când intrai la Menaru. Se intra direct. Fără nici o idee de proprietate ori vecinătate, Alah fiind peste tot Unul și Același. De altfel, în
Asfințit cu ghioc (IV) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12071_a_13396]
-
serbarea pomului de iarnă", "orășelul copiilor" ("Tovarășe milițian, ce se construiește aici? - întreabă doi copii cu ghiozdanele în spate"), Moș Gerilă, zăpada care apără semănăturile, compunerea școlară: Afară ninge cu fulgi mari și rari" / "mari și deși" / "mici și deși", bătrîna care alunecă pe gheață și e ajutată să se ridice etc. În anii mai mari intervenea și literatura clasică, cu inevitabilele ei transgresiuni intimiste sau bisericești: Alecsandri (cu zăpada "pe ai țării umeri dalbi"), Coșbuc (cu căciula "lungă cît o
Fragmente tematice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12159_a_13484]
-
prietenă. Se uită în jur mirat, căci, în locul calabalîcului de de vechituri pe care și-l imaginase, găsea un salonaș Louis XVI, care îi amintea de atîtea și atîtea salonașe asemănătoare de la Passy sau Auteuil. Doar machiajul excesiv, stîngaci al bătrînei conferea încăperii ceva echivoc. Fața ei, acoperită de un strat de cremă și de pudră, era albicioasă ca luna, rujul de pe buze avea culoarea sîngelui, iar genele erau lungi și albăstrui ca de păpușă. - M-am gîndit la dumneavoastră și
MAIGRET LA NEW YORK – de Georges Simenon by Nicolae Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12168_a_13493]
-
comunicării triviale) de o tînără cosmopolită și perfect emancipată la cei 24 de ani ai săi (siguranța și voluntarismul ei pun sub semnul întrebării multe teorii feministe), jurnalul Elisabetei Odobescu din 1916-1918, chiar fără a avea permanent sub ochi imaginea bătrînei la fel de puternice la 94 de ani, e esența subtilă și concentrată a Bucureștiului neclintit sub bombardament de zeppeline și a acelei Românii care-a făcut Unirea, România castelor, dar și a valorilor morale tranșante, a spiritului de sacrificiu și trădărilor
Fața și reversul memoriei by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/12209_a_13534]
-
mereu emoții pentru echilibrul meu. Mi-am agitat troașa între mânecile de cămăși și marginile zdrențuite ale cârpelor de bucătărie ca să vadă toată lumea. - Un cui, închipuiți-vă! Cine a presărat cuie în fața ușii mele ca să-mi străpung eu piciorul? Ai? Bătrâna Gladkina și-a ridicat nasul coroiat din grămada ei de păstăi de fasole. - Să și-l străpungă și să ne lase-n pace! Puah! A simulat că scuipă în ligheanul cu codițe de păstăi de fasole și cunoscând-o pe
Recviem pentru un cui (Editura Curtea veche) – de Olga Lossky by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/12194_a_13519]
-
că are urechea plină cu nisip. Îmi pune și cuiul în căușul celeilalte palme. Eu ezit, dar la urma urmei nici un câștig nu e demn de disprețuit. Iau cuiul și o șterg înainte de a auzi ce se pregătește să bălmăjească bătrâna Gladkina, deja nasul i se mișcă în grămada ei de fasole. Deși Kusok l-a apucat cu cleștele, cuiul a rămas drept. L-am rostogolit un moment înainte și înapoi în palmă, mulțumit. De mult n-am mai văzut un
Recviem pentru un cui (Editura Curtea veche) – de Olga Lossky by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/12194_a_13519]
-
toamnă, dar încă se păstra căldura sudului, pe străzi clocotea viața: cafenelele erau împodobite cu ghirlande de ardei roșii, plăcintele și mititeii prezenți la fiecare colț de stradă îmi dădeau un sentiment de abundență; chiar și cerșetoarele îmi păreau pitorești, bătrâne maiestuoase îmbrăcate în negru; arhitectura cu linii rotunjite; apoi oamenii care, în marea lor majoritate voiau să li te adresezi cu "doamnă" sau "domnule". Iar pe țărani îi recunoșteai imediat. Totul era altfel decât la noi. În acea primă vizită
Interviu cu Anastasia Starostina – "Din copilărie am stiut că voi fi traducător" by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/12612_a_13937]
-
să pledeze pentru "calmarea spiritelor". Reagan l-a ascultat atent, după care i-a servit următoarea (faimoasa) anecdotă, aducîndu-l pe cancelarul german într-o stare aproape apoplectică: "Mama lui Brejnev își vizitează fiul, acesta arătîndu-i numeroasele sale mașini de lux. Bătrîna se minunează, după care îl întreabă: Ce te faci dacă vin comuniștii din nou la putere?" între multele omagii aduse în aceste zile celui care a simbolizat renașterea optimismului american în anii "80, după momentele de umilire legate de Vietnam
Ronald Reagan și prăbușirea sovietismului by Vladimir Tismăneanu () [Corola-journal/Journalistic/12749_a_14074]