16,324 matches
-
cînte toată noaptea de miercuri spre joi prohodul Adormirii Maicii Domnului. Toate televiziunile au prezentat imagini stupefiante de la sărbătoare, scoase parcă din filmul Rubliov al lui Tarkovski (à propos, marele regizor ar fi împlinit în august 75 de ani): femei bătrîne, ologi, copii, bărbați în putere înconjurau biserica tîrîndu-se pe coate și genunchi, conform unui vechi obicei, menit, se vede, a îndupleca o icoană făcătoare de minuni de la Nicula să-i ia în paza ei, să-i tămăduiască ori să-i
Evul Mediu neîntîmplător by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14887_a_16212]
-
urâțenia morală spre care face deschidere) îl cucerește. Impresia că a mai văzut acea fată este de fapt revelația contemplării eternului feminin. Nu uit că Buzzatti are școala romantismului german, concretizată în primele scrieri (Barnabo, omul munților și Secretul pădurii bătrâne), așa că pot risca să afirm că nici Goethe nu i-a fost străin. Lectura lui Faust a lăsat urme ușor detectabile în acoperirea cu pulbere autobiografică a acestei povești de dragoste. Un chip zărit cândva, pe o străduță obscură, reapare
CARTEA STRĂINĂ by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14913_a_16238]
-
Preda l-a surprins, prin tranșanța viziunii, pînă și pe hîrșitul E. Lovinescu, acela care, singur împotriva tuturor, a lui Iorga, ca și al lui Arghezi, salutase romanul Ion. Tematic, există în aceste scurte proze un viol, belirea unui cal bătrîn, blestemele unui muribund, ciomăgeala dintre flăcăi pentru o fată, supărarea unui țăran pe sat ori mărunte satisfacții negustorești rezultate din vînzarea grîului. Nimic eroic, nimic sublim, nimic izvorît din milenare tradiții agrare și religioase. Stilistic, nuvelele șochează printr-un comportism
Un mare pesimist by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14917_a_16242]
-
biografic, complet absent în primele proze, devine bătător la ochi în Moromeții și în celelalte scrieri (între ele, Viața ca o pradă este operă curată de memorialistică) dintr-un, nedeclarat ca atare, ciclu epic consacrat descendenților, lumpenproletarizați sau orășenizați, ai bătrînului șef de trib rural. Cît privește romanele cu problematică urbană, ele sînt artistic nesigure (cele trei versiuni ale Risipitorilor, primul dintre aceste romane, ilustrează în modul cel mai limpede tatonarea de către autor a unei alte lumi decît aceea din care
Un mare pesimist by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14917_a_16242]
-
citat Petru Creția care lăsa un bilanț sumbru în al său "testament", o situație invers proporțională cu desfrînatul cult al poetului: "Peste tot ce înseamnă studii eminesciene s-a întins pustiul. Cercetătorii cei mai de seamă au murit, alții sînt bătrîni și obosiți, alții, după cîte o încercare mai mult sau mai puțin meritorie, s-au îndreptat către altceva. Pe tineri aceste studii nu-i atrag." Ilina Gregori atacă unul dintre cele mai slabe puncte din exegeza eminesciană: biografia. Constatăm că
Despre Eminescu, așa cum trebuie by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14897_a_16222]
-
îndoi, un cuțit într-un om cu care ai stat la masă (masă la care te-a invitat), pe care-l cunoști, cu care ai vorbit în multe ocazii? Cît de beat trebuie să fii ca să-ți omori mama, femeie bătrînă, împingînd-o peste balustrada balconului, în pofida rugăminților și țipetelor ei? Ce tratament suferit în copilărie poate explica astfel de acte de cruzime ori criminale? * Știrile de pe mai multe canale t.v. ne-au încunoștințat că, la școala de vară de la Amara
Politică și modă by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14940_a_16265]
-
și dansează pentru cîțiva trecători receptivi; sau pe domnul distins, la costum negru și cravată, îndreptîndu-se în pas sportiv spre gară, cu o valiză în mînă și cu fața acoperită de un strat gros de cremă albă; sau pe țiganca bătrînă, cu basma și fustă scurtă, de tergal, cîntînd la acordeon, la intrarea în Palatul Papilor, "Barca pe valuri", și lansînd, la fiecare monedă care cădea lîngă ea, cîte un gutural "Săru'mîna!"... Apropo de țiganca noastră, se pare că vara
Teatrul unor nopți de vară by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14910_a_16235]
-
care trebuie să vorbească limpede și sincer, între relațiile ambigue cu mătuși și relațiile cu tovarășe care îl invită în sînul familiilor lor la fel de revoluționare, între tabieturi și gărzi de noapte la sediul organizației, între sfaturile de acasă și înțelepciunea "bătrînilor ilegaliști". Printre toate astea curge o viață de om care își savurează retrospectiv normalitatea bine ascunsă printre gesturi radicale. Nu există propriu-zis niciodată o morală, deși cititorul face inevitabil propria sa morală citind despre viața și mai ales despre opiniile
Comunismul cu Stan și Bran by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14923_a_16248]
-
trecutului război, pentru că oasele sunt �esența războiului" (ajunge, de altfel, să-și închipuie, obsesiv, craniul oamenilor vii pe care-i întâlnește)... �Râul, ramul" sunt evident ostile: ploi, noroaie, munți amenințători, un gropar care moare din cauza unui microb bine-păstrat în morminte, bătrâni veterani în care se trezește amintirea războiului și care defilează demonstrativ, cu puști și decorații, prin fața săpătorilor, dar și (după cum reiese din aluzii), lumea comunistă, cu �ochiul și timpanul" plasat la hotel, cu parade militare. Dacă unii morți fuseseră îngropați
La concurență cu Debussy by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14960_a_16285]
-
găsindu-și sfîrșitul în București, la 16 aprilie 1935. Este detaliul biografic pe care îl dezvoltă percutant evocator Mircea Iorgulescu apelînd la ecoul din presa mondială al morții scriitorului, la conținutul Testamentului, și la scene de la înmormîntare: deznădejdea unicului unchi bătrîn rămas în viață și hărțuiala pînă la marginea mormîntului, derivată din protocolul poziției sale sociale și din necurmatele obsesii în stare să nu țină seamă că este tulburată o tăcere. Prefața semnalează rolul editurii pariziene Rieder în promovarea operei istratiene
O geografie dramatică by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15270_a_16595]
-
placi!". "Ești homo? Vrei să mi-o tragi? Vii acasă la mine, mă scoli la o oră imposibilă și-mi faci complimente?!". "Lupta lui Iacob cu îngerul" se rezolvă aici tot în cheia bătăii de joc, câștigă îngerul de fete bătrâne, virgine si poeți, contra unuia de pisici abandonate. De data aceasta mi se pare nostimă soluția, precum nostimă mi se pare și acea povestioară sentimentală cu o enigmatică Iulie cu ochii verzi și părul lung, în contrast cu alte personaje de o
Viața și non-literatura by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15290_a_16615]
-
din 1980. Prima victimă colaterală: Cărtărescu. Primește, vorba anonimului de la miscellanea, o lăbuță. * În fine, ŕ propos de "bătrînul leu" Nicolae Manolescu, bănuit a-i fi salutat la această rubrică pe Ianuș et. comp., Cronicarul e împuternicit să declare că bătrînul leu are laba grea și o vorbă preferată: ŕ bon entendeur, salut! Ceea ce nu înseamnă că-i salută pe aceia care înțeleg, dar că aceia care înțeleg se salvează. * Deși Cronicarul are obiceiul (tabiet, nu glumă) de a citi întîi
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15310_a_16635]
-
scoaterea de sub urmărire penală a lui Alexandru Lele. Lele trebuia pedepsit pentru diverse lucruri, dar mai ales pentru că a avut curajul să aresteze un servitor de nădejde al PSD și să declare: "Năstase intră cu bocancii în anchetele penale". Lupii bătrîni ai procuraturii, competente, dar și odioase instrumente politice în Parchetul General, s-au pus pe treabă. L-au neutralizat pe Cristian Panait, suficient de inteligent și corect ca să înțeleagă la ce este folosit." * Cităm și un titlu din JURNALUL NAȚIONAL
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15310_a_16635]
-
islamic, ci și ce înseamnă valorile americane. Cum spiritul "cu dinți tari" al francezilor s-a dorit de multe ori, în ultimul deceniu, reprezentantul Europei în perpetua și binefăcător-antrenanta concurență cu Lumea Nouă, Cocteau, care vorbește și el deseori în numele bătrânului continent, poate fi ținut sub pernă de politicieni. Discursurile pro-europene pot trage sevă din zicerile vizionarului iritat de paradoxul american ("Oamenii cer întruna ceva nou și totodată vor ca nimic să nu se schimbe"), de lumea unde eșecul e ceva
Povești despre întrebare by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15333_a_16658]
-
un miliard - suflet simțitor la grijile aproapelui aș fi acceptat și plata în rate, cu o dobândă lunară confidențială. Nu m-a considerat interesant și asta n-am să i-o iert niciodată. Rămâne să-mi ostoiesc amarul în compania bătrânului meu televizor băștinaș, fidel postului național, acela care nu dă prea variate reclame, dar le repetă maniacal. Pe când firoscosul meu motan Blacky și delicata cățelușă Alissa dorm colac, cu spatele la ecran. Habar n-au că unde nu e morală, acolo este
Suntem în anul Caragiale by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15363_a_16688]
-
bine" (Interval, nr. 3, 1998). Uneori este evaluat pozitiv - în chip mult mai discutabil - și respectul tradițional al poziției sociale: față de o profesoară ("directoarea școlii din C., județul Argeș"), care deplînge într-un interviu pierderea de prestigiu - ""Altădată și femeile bătrâne îmi ziceau "sărut-mâna"". "Supraviețuiți?" "Exact! Ăsta e cuvântul: supraviețuim"" (Curierul Național, nr. 2353, 1998) - , sau față de un ofițer: "E colonel, dar sătenii nu-i spun "Să trăiți!", ci "Săru' mâna!"", Viața Liberă, arhivă 2001). Evaluarea negativă a formulei privește de
"Săr'na" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15372_a_16697]
-
R.R.ț și, preluînd o parte din sarcinile lui, îl dezagregă, îl silește să-și încheie misiunea mai repede decît s-ar fi așteptat". Pentru că ele, femeile, sînt de la început demonizate, ele atrag într-un periculos joc erotic atît pe bătrînul profesor criminalist, cît și pe angelicul Gabriel. Și sursa răului se află, ca în vechile texte, în carne, în sexualitatea feminină. Personajele sînt fantoșe într-o parabolă cu demonii și femei despletite, în care căderea lumii se vede în aberații
Demonii și harmonia mundi by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15388_a_16713]
-
bucurie să-i povestești ceva unui infirm... imobilitatea... îl face să fie el însuși un lucru mai desăvârșit... care ascultă cu tăcerea sa ...cu vorbele rare, încete și cu simțămintele pline de venerație... un punct liniștit în mijlocul acestei grabe". Ostap, bătrânul cobzar orb din Cântecul despre dreptate (într-o Rusie în care icoanele vechi sunt singurul sprijin, singurul semn în care te poți încrede pe cale, "asemeni pietrelor de drum ale Domnului") este chiar Dumnezeu. "O, dar eu n-am știut asta
Povestiri sau poezii? by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15381_a_16706]
-
un celofan invizibil" (imaginea învelișului de celofan revine obsesiv ca semn al inexorabilei înstrăinări: deși încă aproape, mama nu mai e aici, ci trece lent spre moarte). Teamă și speranță, îngrijorare și bucurie vor marca fiecare dintre reîntâlnirile lor, căci bătrâna mamă este imprevizibilă: când vlăguită, cu ochii înfundați în orbite, cu singura dorință de a rămâne în pat, când nerăbdătoare și gătită pentru a face o ieșire în oraș. Vor merge la restaurant, la cafenea, la coafor. Își va alege
Memoria salvată by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/15407_a_16732]
-
exteriorul contează. Așa, "nu mai e o ființă împuținată în zdrențele bătrâneții, ci revine de la egal la egal în câmpul acțiunii umane". Atunci confuzia crește fiindcă rolurile se inversează. Întrebări fără răspuns apar: cine e încă tânăr și cine mai bătrân? Cine e părintele protector și cine copil supus? Cine e mai trist: adevăratul bătrân sau cel care în bătrânețea celuilalt își vede propria bătrânețe prezentă și viitoare? Des phrases courtes, ma chérie mizează pe ideea repetării unei situații de viață
Memoria salvată by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/15407_a_16732]
-
douăzeci și cinci de ani, verbalizarea amintirilor a provocat un val de emoție. Spiritul celor plecați continuă să ne bîntuie gîndurile, visele. Ne întrebăm ce-ar fi făcut astăzi, cum ar fi arătat. Nu e deloc simplu să ni-i închipuim poate bătrîni, cu riduri, poate obosiți. Imaginea lor este marcată de forță și vitalitate creatoare, de vervă, de neastîmpăr și, într-un fel, de o grabă de a face cît mai mult și cît mai bine. Au lăsat urme vizibile în istoria
O, ce zile frumoase! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15404_a_16729]
-
poli ideologici pe care politica mondială a anilor '40 îi impusese și îi adusese cu forța în intimitatea cea mai adîncă a oamenilor. Mătușile decorative, pe care altădată ne-am fi amuzat să le vedem cu ticurile lor de fete bătrîne, salută acum milităros cu Heil Hitler și susțin în jurul mesei cu ceai aberațiile arianiste de la Berlin. Prietenul cel mai bun al personajului principal, Hans sau Adolf, așa cum le impune celorlalți copii să-l strige, pentru a-i ruga apoi zadarnic
COCOȘUL DECAPITAT by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15417_a_16742]
-
între ele" din singurătate, insinuează numeroase dintre textele volumului; cînd iubitul plecat în străinătate se întoarce, cuplul se sparge (vezi XXXV. Mania vitezei). Mult mai reușite sînt textele în care Mira Feticu construiește un dialog de perspective, cum este XXXI. Bătrîna doamnă, probabil unul dintre cele mai reușite din volum. Perspectiva aristocratic-romanțată și subtilă (foarte bine articulată) a profesoarei e extrem de abil anulată în final de gîndul studentului care o vizitase: "profesoara lui seamănă teribil, cum de n-a văzut pînă
Femei (nu încă) între ele by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15467_a_16792]
-
expresie în mod fatal nouă și proaspătă. Camilo José Cela O povestire în stil vechi "...îmi umpleau memoria, care păstrează urma pașilor fericiți și nefericiți..." (Unamuno) Întîmplarea asta ciudată mi-a povestit-o, în urmă cu foarte mulți ani, un bătrîn povestaș celt din Cornwall, cu barbă lungă, grai pitoresc, veșminte fistichii și o privire luminoasă ca sufletul unui pescar, care i-a fost bunicului meu slujitor credincios multă, foarte multă vreme, și a avut grijă de mine, fără să mă
Camilo José Cela sau adevărul profund și dureros by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/15459_a_16784]
-
Bunicul a lăsat să treacă vreo cîteva clipe înainte de a răspunde: -Dacă te porți urît, tot o să te înmormîntez, numai că n-o să-ți plătesc locul de veci. Jeremías Rosslare, deși a trăit ani mulți și cînd a murit era bătrîn ca o balenă, nu s-a purtat niciodată urît și s-a dus liniștit pe lumea cealaltă. Gîndul că ar fi putut să cadă și să putrezească în marginea drumului, ori lîngă o fîntînă, ca o rîndunică moartă, era pentru
Camilo José Cela sau adevărul profund și dureros by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/15459_a_16784]