85 matches
-
e lumea ce poate fi știută, a omului! Dar fără lumina inteligenței e încă și mai mică! După cum sănătos nu poate fi decât cine vrea să fie sănătos, n-ar putea cineva trăi spiritual în lumină dacă pașii săi ar bătuci calea întunericului. Nimic nu e mai simplu pentru om să aibă o minte sănătoasă, frumoasă și luminată, decât fiind un om bun! Omul bun nu are nevoie de stăpânirea științelor la culmea lor, pentru că bunătatea îmbogățește cu știința omeniei la
MARIA BURCĂ. BUNĂTATEA, OMENIE LA CULMEA EI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1845 din 19 ianuarie 2016 by http://confluente.ro//var/www/html/Home/Orizont/Portret/aurel_v_zgheran_1453181900.html [Corola-blog/BlogPost/366881_a_368210]
-
plecat, sunt în cer, Fă-mi-i Doamne tu sfinți, doar atâta îți cer! Ne-au născut, ne-au crescut, doar din dragostea lor Și-au trăit în trecut s-avem noi viitor! Dacă palmele lor n-ar fi fost bătucite, Dacă rufele lor n-ar fi fost înălbite, Viața noastr-ar fi fost doar cu lipsuri și rele, Ei ne-au spus ce-i cu rost, să nu dăm de belele! Ne-au ținut și prin școli, drămuind toți bănuții, Au
RUGĂCIUNE PENTRU PĂRINȚI de NELU PREDA în ediţia nr. 1587 din 06 mai 2015 by http://confluente.ro/nelu_preda_1430941333.html [Corola-blog/BlogPost/344058_a_345387]
-
cu ajutorul săpăligii, trebuia să facă un cuib de 100x60 cm, cu o gropită mai adâncă în mijloc, pentru răsădirea micuței plante de molid. Fetele, după ce groapa era pregătită, puneau un pui de molid în cuib, puneau și pământ îngrășat, umezit, bătuceau bine pământul, încât planta să stea drept. Asta era tot. Trebuia ca fiecare echipă să planteze cel puțin o sută de puieți. Era o treabă pe care o făceai cu plăcere. Mai ales că erai ajutat de o fată, în
CU ŞCOALA LA PLANTAŢIE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1301 din 24 iulie 2014 by http://confluente.ro/Viorel_darie_1406185421.html [Corola-blog/BlogPost/349487_a_350816]
-
Buhuși nu au, raportat la durata de până acum, altceva în comun, mai pronunțat ca pătimirea! Nimic nu reînnoiește gândurile celor mai mulți dintre locuitorii lui decât amintirea neîncetat proaspătă. Așezământul acesta de la capătul de nord al județului Bacău are drumurile istoriei bătucite de către oamenii lui statornici, ceilalți l-au răscolit și l-au stors ca pe o ființă căreia i s-a scos sufletul și i s-au smuls ochii din cap. Să fie, să nu fie o absurditate faptul că, mic
EMIL VAMANU. NOI, GENERAŢIA ACEEA... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1802 din 07 decembrie 2015 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1449469638.html [Corola-blog/BlogPost/342707_a_344036]
-
Ninge cu un val asurzitor de soare, Scrâșnind, înalță tabla, aburii pe casă. Bătrânul vânt ascuns în agonizare, Sub Lună-și linge rana prejudicioasă. Revino, scumpa mea, acuma e timpul, Durerile vor sta cu noi la dulce taifas... Se scurge bătucit în ceasuri răstimpul, Iar noi vom potrivi ora c-un ecou rămas. Încearcă de astăzi prima vorbă să-mi spui, Repetă-mi întrebarea ascunsă-n poveste; În lacrimi să-ncerci destinul să descompui, Și-n tăcerea ce bate la noi
STELIAN PLATON by http://confluente.ro/articole/stelian_platon/canal [Corola-blog/BlogPost/368446_a_369775]
-
cuvintNinge cu un val asurzitor de soare,Scrâșnind, înalță tabla, aburii pe casă.Bătrânul vânt ascuns în agonizare,Sub Lună-și linge rana prejudicioasă.Revino, scumpa mea, acuma e timpul,Durerile vor sta cu noi la dulce taifas...Se scurge bătucit în ceasuri răstimpul,Iar noi vom potrivi ora c-un ecou rămas.Încearcă de astăzi prima vorbă să-mi spui,Repetă-mi întrebarea ascunsă-n poveste;În lacrimi să-ncerci destinul să descompui,Și-n tăcerea ce bate la noi
STELIAN PLATON by http://confluente.ro/articole/stelian_platon/canal [Corola-blog/BlogPost/368446_a_369775]
-
-un suflet făr’ de pată. Traiul rosturi nu mai are pentru omul stors de vlagă - Moarte-ar fi o ușurare după viața-i ca o plagă. O poveste tristă-n sine ce-aduce suferință mare, Ea în schimb mereu revine bătucind destine amare. Otrava dragostei pierdute se prelinge-n inimi multe; Cine stă plângând s-asculte pe cei cu sufletele slute ? Referință Bibliografică: ECOU DE BUN RĂMAS ÎNTR-O SIBERIE DE GHEAȚĂ / Liviu Pirtac : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2022
ECOU DE BUN RĂMAS ÎNTR-O SIBERIE DE GHEAŢĂ de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2022 din 14 iulie 2016 by http://confluente.ro/liviu_pirtac_1468507015.html [Corola-blog/BlogPost/381409_a_382738]
-
vorbă de rușine cusută pe nădragi. Lazarus - creier stors de fufe și scorneli. Isărescu - e proteză la o economie ciungă. Țânțăreanu - crai obosit de caznă. Oprescu - chirurg de șandramale. Drăgulescu - salt cu ațâț de palmă la capră. Irinelul cu boașe bătucite de metrese. Tolea - o coșcogea cu tomberon, la pârnaie. Miculescu - uluială, oblojeală, opinteală și cârcală. Diaconescu OTV, șiret cu salt fabulos în circ. Nașu B1 - moară de vorbe-n Vântu. Ursu - antenă cu fonfu-n clenci. Hurezeanu - cântar de precizie Ciuvică
BUNGHIALĂ DE VIP-URI ÎN TABACI ! (II) DE IOAN MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 290 din 17 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Bunghiala_de_vip_uri_in_tabaci_ii_de_ioan_mutiu.html [Corola-blog/BlogPost/359623_a_360952]
-
spune că unde nu cresc florile, nici omul nu poate să trăiască. Ce sunt actele făurite de managerul artiștilor, Viorel Nedelcu? Flori spirituale! De aceea, în jurul său trăiesc oameni, nu este niciodată izolat, nu respinge, nu se închide în egocentrism, bătucind cărările propriului interes, în detrimentul actelor de bine pentru oameni. Tot secretul de a fi așa și stimat din aceste pricini constă în a ști când să fii elastic, dar și când să fii dur ca fierul. Întocmai așa este Viorel
VIOREL NEDELCU. ARTISTUL ARTIŞTILOR de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2104 din 04 octombrie 2016 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1475583305.html [Corola-blog/BlogPost/368671_a_370000]
-
fard, i-au tras și niște ochelari de soare, i-au băgat două pernițe în chiloți ca să aibă fund proporțional cu țâțele, o jachetă și au plecat la sala unde se ținea carnavalul. Nimeni nu l-a recunoscut, l-au bătucit cât l-au dansat, dar cel mai haios a fost că i-au înghețat toate celea, era sfârșit de februarie și al naibii de frig, iar el era învățat cu pantaloni, îi clănțăneau dinții și ne întreba cum mama dracului putem, noi
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1960 din 13 mai 2016 by http://confluente.ro/luchy_lucia_1463160337.html [Corola-blog/BlogPost/378431_a_379760]
-
E brumă azi pe roze și poarta-i încuiata Dar dorul mai insistă în ușa ta să bată, S-o fi mișcând perdeaua ori este doar părere? Coboară încet seară și-mi iau la revedere! Șuvoi amar de lacrimi curg bătucind cărare Și fiecare-n parte mă arde și mă doare. Referință Bibliografica: Celei plecate / Valeria Iacob Tamâș : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 293, Anul I, 20 octombrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Valeria Iacob Tamâș : Toate Drepturile Rezervate
CELEI PLECATE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 293 din 20 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Celei_plecate.html [Corola-blog/BlogPost/354393_a_355722]
-
întorc casă, odată cu preotul - care nu mai prididește cu spoveditul copilului și cu sfințitul casei. Degeaba. Bunicul se cam întoarce, iar copilul îl călăuzește. În disperare de cauză, se hotărăsc să deschidă mormîntul, că nu-i lucru curat. Pămîntul e bătucit, sicriul e încă verde și capacul, prins bine. Cînd bagă ranga, își feresc ochii, de frică să nu orbească. Dar ce să vezi! Bunicul își doarme înainte somnul de veci. Însă e gol goluț, pe o parte, cu o palmă
Povestiri cu final schimbat by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18447_a_19772]
-
la antipodul oricărei idealizări. „Abisul” în care a descins bardul nu e unul cu destinație exclusiv personală, ci suficient de încăpător pentru a intra într-însul o colectivitate, cea a concetățenilor supuși unei terori epocale: „asediată cetatea și pălmile crăpate bătucesc / victoria, a cîta? / Cerne pre noi cenușiu și pustiu asudat” ( c a e ec). Autorul nu e decît un martor, un cronicar liric al unor grozăvii generalizate. Intervine uneori o impersonalizare ce se manifestă în tablourile care obiectivează dezechilibrul, degringolada
„Intoarcerea” unui poet by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5971_a_7296]
-
pitic pe lîngă un uriaș și încă unul care nu se bătuse în viața lui, altfel decît în poveștile lui ce șanse să reziste, că victoria era exclusă? Îi era frică de lovituri. Cele primite de la tată nu i-au bătucit pielea încît să nu mai simtă durere. Iar ăștia cu siguranță aveau o altă forță decît a unui bătrîn bețiv. Totuși, nu prea mai avea cum da înapoi. Dacă le-ar fi spus știți, m-am răzgîndit, ar fi rîs
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
înghețat de la traversarea câmpiilor însă, gândindu-mă la Jacqueline în Mexic, m-a apucat iar râsul. Ăsta este animal ridens din mine, creatura care râde, care scoate mereu capul la lumină. Ce așa de amuzant de pildă că o Jacqueline, bătucită de forțele vieții, se încăpățânează să refuze să ducă o viață de dezamăgire? Sau are cumva râsul naturii - inclusiv al eternității - impresia că ne poate înfrânge și ne poate amuți puterea speranței? Nici vorbă, gândesc eu. Niciodată. Dar poate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
a mizeriei viază un suflet atât de nobil ?. Cine ar bănui că sub pălăria ruptă și zoioasă, că sub părul alb și dezordonat se află o inteligență sclipitoare? Cine ar crede că acest moșneag desculț, cu bondița peticită, cu palmele bătucite de muncă, cu degetele stricate de gloanțe pe front, să se afle omul care vorbește cursiv șase limbi străine, (că a fost cândva falnic sergent dragon în slujba împăratului de la Wiena)? Moșul a rămas o mărturie în timp. Câte comori
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
multă băgare de seamă le-am strâns...(...) în afară de oameni localnici, poftit-au și mulți de pe alte meleaguri să vadă, să guste, să simtă mireasma de-a pururi curată a lumilor câte, pășind cătinel prin epoci măsurate cu hăuri, au tot bătucit cărărui pentru noi ”, spun soții Buraga, în ,,Dăinuiri dăneștne“.
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
puțin În ochii noștri... N’am dat eu de ceva ani Încoace unde „am mâncat oaia“, ci doar redactorul mi-a adulmecat vechile urme, acelea lăsate când cu Întâlnirea de la Casa Tineretului (v. Vorbe de clacă, episodul 13), căci am bătucit destul toloaca atunci. Ca să am astăzi surpriza unui „promo“ de dimineață, pentru „Universul cunoașterii“: era vorba de oarece info-energetică, cu doi interlocutori fizicieni și unul biolog... Așa că „lupul“ a ciulit urechile la 11 și jumătate, mai abitir decât de obicei
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
în picioare. O să înveți, o să mergi la facultate, undeva departe de aici, nici nu se vede locul acela. Unde oamenii se ocupă cu fututul caprelor în cur. Cică e o explicație. Că mâna de cioban, muncită, cu șanțuri, piei rupte, bătucite de cine știe ce ciomag e mai puțin tentantă decât o capră. Să faci terenul. Să ocupi un teritoriu. Să te înstăpânești peste el. Al tău. Dreptul primului venit. Cândva am turnat rumeguș peste iarbă. Să stabilim unde e tușa. Nu știam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
să-l descarce. Dar, de obicei, cei veniți ne erau apropiați și ne cunoșteau ogoarele. S-a întâmplat ca printre ei să fie și unul Isopescu Gheorghe, poreclit Barabulă. Acesta a încărcat o haraba așa de plină și tot o bătucea să încapă mai mult, încât mamei i s-a părut ceva suspect. I a spus unde să meargă și lui i-a convenit ogorul de la Șvarac. După ce a ieșit cu carul pe poartă, mama s-a luat după el, pe
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
nu arată că l-ar tenta „aventura”. Impresia pe care o face e de corectitudine în toate privințele: ca „lucrător la Direcția Presei” (cenzor) nu-mi amintesc să fi pătimit cineva de pe urma lui, iar ca redactor cu problemele agriculturii a „bătucit” paginile cu informații despre sate, fără a „pișca” dureros, deși i se cerea mereu. Tip de executant (provenit din rîndul învățătorilor), și-a îndeplinit „slujba” astfel încît să-i poată privi în ochi și pe cei care comandă și pe
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
programați Într-o zi, doar 1-2 erau declarați "corespunzători". Cum eram "tare" În domeniu, la prima prezentare n-am obținut calificativul cerut. I-am luat din nou pe Lenin și pe Stalin În brațe și zi și noapte i-am bătucit, reușind ca În final să obțin calificativul "corespunzător" și astfel, să pot susține În perioada legală și restul examenelor. N-am mai trecut prin șocul de la materialism, deși disciplinele respective aveau o mai mare tangență cu profesiunea mea decât știința
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
a mizeriei viază un suflet atât de nobil ?. Cine ar bănui că sub pălăria ruptă și zoioasă, că sub părul alb și dezordonat se află o inteligență sclipitoare? Cine ar crede că acest moșneag desculț, cu bondița peticită, cu palmele bătucite de muncă, cu degetele stricate de gloanțe pe front, să se afle omul care vorbește cursiv șase limbi străine, (?), că a fost cândva falnic sergent dragon în slujba împăratului de la Wiena? Moșul a rămas o mărturie în timp. Câte comori
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
de „lucrător cu gura” și a reactivat o alta: „specialist în căutat nod în papură”, care ne dă o imagine despre dimensiunile grădinii lui Dumnezeu, învinuit de cusurgii că a umplut lumea cu ce-a avut, dar cu proști a bătucit-o. De ce tocmai noi trebuie să le arătăm apusenilor că mama proștilor e mereu gravidă, concurând cu progeniturile sale omniprezentul hidrogen? Uite, nu mai departe de felul în care a fost interpretat accesul „oamenilor muncii” în casa lor, Casa Poporului
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
la europarlamentare ? Te pomenești c-o fi zis că nu-i de demnitatea lui! Era și un exercițiu de sondat opinia publică care poate să-ți spună să cobori cu picioarele pe pământ. Și, totuși, e mare grădina lui Dumnezeu, bătucită cu prinți ! 8 mai 2009 Radiografii sociale Motto: „Să nu umblăm mereu după exemple, Exemplele-s făcute pentru proști.” (din lirica lui Mihai Beniuc) Că nouă, românilor, nu ne-a priit socialismul, e de la sine înțeles. Acum mulți își atribuie
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]