39 matches
-
cîmpii elizei Cică un Cronicar, ducînd tot soiul de lipsuri, ca mai toată păturica lui socială cu urzeala rezistență din lungul război postbelic, a rămas o saptămînă fără reviste literare proaspete. Lipsa de șalvari, de ostropel, ghetele vechi, pelicanul sau babița au intrat în firea lucrurilor, dar fără reviste literare românești din luna aceasta metabolismul i se dă peste cap. De trei ori. Și scoate o sinteză din redingota franceză. Mai precis despre fenomenul "la rentrée". Și noi trăim printre fenomene
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17596_a_18921]
-
cu ochiul Acum optzeci de ani, Urmuz a scris, în joacă, fabula Cronicari: „Cică niște cronicari / Duceau lipsă de șalvari / Și-au rugat pe Rapaport / Să le dea un pașaport“ ș.a.m.d. Fabula avea o morală fantezistă: „Pelicanul sau babița.“ Urmuz nu putea să-și închipuie, pe vremea aceea, că puerila fabulă, compusă pentru propriul lui amuzament, va fi studiată cu seriozitate de zeci de critici literari și cu atât mai puțin că va fi imitată, parafrazată, parodiată de diverși
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
numele lui adevărat Octav Anastasescu, fusese poreclit astfel din pricină că era mic, gras, cu burtă, și mergea crăcănat. Era ras complet atât pe față, cât și în cap. Avea o gușă enormă, ce-i mai atrăsese și supranumele de Pelicanul sau Babița, firește, în legătură cu specialitatea lui de naturalist. Toată lumea îl știa, însă, de Crăcănel, iar foarte mulți elevi nou-sosiți habar n-aveau care e numele adevărat al profesorului și-l cunoșteau sub această încîntătoare denumire. Acasă, toți, când vorbeam despre profesori, de
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
odinioară de vechea drogherie de la care, probabil, pe aici, se mai aflau unele rămășițe din temelia ei -, zugrăvită în obrazul lui Bubă, fiind chiar mai uluit de aceasta decât de primirea marțială pe care i-o rezervase Babița-Pelicanul. Îi respinse Babiței pumnii murdari (maronii, ca niște lăboaie de veritabil călău) și se depărtă lent, simulând demnitatea, nepăsarea și stăpânirea situației, apoi, o rupse la fugă pe drumurile oarbe, croite prin harababura de zidării. Își căută cu înfrigurare ieșirea prin boarea fetidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
evident, Babița-Pelicanul îi ieșise intenționat înainte, proțăpindu-se, gata de gâlceavă. Tot nu avem alt portar! clămpăni el din falca nepotrivită, pentru însăși alcătuirea sa facială. Agasat, Mircea se pregăti să-l înjure atât de înspăimântător, cu voce tare, încât Babița, intimidat, să i se ferească din cale. Nu izbuti, însă, decât să constate îngrozit, cu o voce gâtuită: Dumnezeule mare, ce vrei să faci cu pistolul acela? Încercă, la iuțeală, să găsească o soluție: O cărămidă drept în frunte și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
decât să constate îngrozit, cu o voce gâtuită: Dumnezeule mare, ce vrei să faci cu pistolul acela? Încercă, la iuțeală, să găsească o soluție: O cărămidă drept în frunte și pistolul va rămâne inofensiv! Dar dacă nu-l nimeresc pe Babița, într-un punct decisiv? (Și nici un ajutor în mediul acesta, cu o amenajare indiferentă și împovărătoare, precum un deranjament intestinal!). Poate că nu are gloanțe! reflectă la iuțeală Mircea. Și atunci? O să mă lovească în față, cu patul pistolului, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Școala de reeducare, văd numai filme blânde? se lamentă el, pe tăcute. Babița-Pelicanul, după ce așteptă, stupid, ca Mircea să iasă din încremenirea-i de ghips, ridică pistolul lui negru, punându-i-l în piept. Mișcarea aceasta, executată cu stângăcie, a Babiței, declanșă un strigăt sfâșietor în pieptul lui Mircea: Mama ta!... De fapt, înjurătura de mama ta! era finalul unei fulgerătoare judecăți preliminare a situației, alcătuită complet astfel: decât să plângă mama mea, mai bine să plângă mama ta (deși, poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
bine să plângă mama ta (deși, poate că Babița-Pelicanul, de la școala de reeducare, nu avea mamă; și oricum, probabil, nu avea o mamă ca lumea)! Iar faza următoare reflexiei fu un pumn năprasnic, tras în plină figură. În secundele următoare, Babița își umezi, la fel de prostește și de agale, buzele crăpate de lovitură, înainte de a-i țâșni sângele (cărămiziu, probabil, semiobscuritatea nepermițând o considerație cromatică precisă), și bolborosi un șuvoi de cuvinte inundate: Ce dai, mă, ce dai? Ce, dacă ești mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de bine a obiect real, încât ar păcăli pe oricine și la lumina zilei, nu numai pe înserat? se întreba Mircea. Oricum e un produs "de la pachet", cum se spune, de dincolo de Cortina de Fier. Cine mai știe? Posibil ca Babița, la bază, să fi avut unele rude în Vest! Mircea își trecu mâneca lui cafenie, de la costumul gri-fer (adică, fost gri-fer!), peste fruntea încinsă și sudoarea lăsă pe stofă o pastă, ca de sânge învechit. Probabil, pe față, oi fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
unele rude în Vest! Mircea își trecu mâneca lui cafenie, de la costumul gri-fer (adică, fost gri-fer!), peste fruntea încinsă și sudoarea lăsă pe stofă o pastă, ca de sânge învechit. Probabil, pe față, oi fi fiind tot atât de mânjit, ca și Babița! cugetă el, înainte de a lua seama la șiroaiele fluide, care pâlpâiau din nasul și din buzele acestuia, înnodându-i-se sub bărbia enormă. Apoi, făcu un salt, trecând culmea de dărâmături de tot felul și tropăi printr-o sală imensă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
și fabulei urmuziene „Cronicari”. Comentariul reia o serie de locuri comune („comicul este sporit prin contrastele de limbaj”, „canonul clasic este golit de sens” etc.) într-un jargon verbios și vacuu („Morala nu omite o tîrzie alegorie animalieră, «Pelicanul sau babița», care sună a stridență prin ponderea statică a celor două substantive în coordonare disjunctivă și a elipsei totale de grup verbal”). O interpretare complet fantezistă privește identificarea unor ecouri onomastice din fabule românești tradiționale, Sarafoff amintindu-l astfel - nici mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
un personaj selenar, mucalit și fantezist”. Pe linie... presocratică, Urmuz este văzut, în sfîrșit, ca poet și oracol: „poetul, ca și Filozoful, pentru a fi mai precis, devine uneori Pitia vorbind în dodii”. Din nou, fără comentarii... Morala: pelicanul sau babița Realizate prin contribuția unui colectiv de specialiști din numeroase țări europene, cele două masive volume sintetice cu caracter colectiv apărute în 1984, în limba franceză, la editura Akademiai Kiado din Budapesta (Les Avant-gardes littéraires au XX-e siécle I-II), panoramează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de la o observație a lui Aurel Rău privind intertextul caragialian („Boris Sarafoff”) din fabula „Cronicari”, dar și de la ideea „literalității” textelor urmuziene (Matei Călinescu), se ajunge la un mic delir de interpretare semiotică, foarte în spiritul „fabulei” discutate: „«Pelicanul sau babița» (despre care s-a observat, și lucrul e important, că e un titlu de povestire didactică din vechile manuale de «intuiție»), nu spune, în perfecta sinonimie a celor două vocabule ce oferă o falsă alternativă în alegerea «sensului» decît că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
coliți, pârțuică, mânce-l coca (Transilvania), descuiet, spurcat. Colici intestinale: izdat, surdumași, matrice (la copii). Dizenterie: ieșire afară cu sânge, pântecare cu sânge, treapăd cu sânge, urdinare cu sânge, trecere (județul Gorj), sfânta boală, vintre, lamosti (la copii). Gastroenterită: trecătură, babițe (la copii). Dispepsie: rânză, căderea rânzei. Crampe: cârcei, frământătură la inimă, fumicei, fras ( la copii). Indigestie: aplecate, plecate, greață, ciumurluială, gemărluială, Constipație: Încuiere, Încuietură. Pirozis. Hiperclorhidrei: ojig, jig, jigăraie, jeguială, jigăreală. Icter: gălbinare. Cancer: rac, tătarcă, schiros. Pelagră: jupuială, pârleală
MIRACULOASE LEACURI POPULARE by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/1623_a_2977]