41 matches
-
zălog, adică o ființă trăitoare în Marele de Sus. Se vede nevoită să-l sacrifice chiar pe Dumuzi, soțul ei, zeul-păstor. Este de bănuit că, potrivit acestei convenții, au năvălit la stînă duhurile rele. Varianta a doua a morții, cea babiloniană, arată încă o dată, prin Iștar, că moartea este atotbiruitoare și că poate fi, cel mult, păcălită. Împotriva ei sunt eficiente doar leacurile miraculoase: burduful cu apa vieții (în mitul babilonian la care facem referință), buruiana vieții (din Epopeea lui Ghilgameș
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
suprapunerea, de contopirea unor valori sinonimice pînă la tautologie. Ne trezim cu o mare migrație de semne amestecate, de limbaje incoerente, care pot fi puse, ca izvorînd inițial, cînd pe seama riturilor ezoterice egiptene, cînd a zodiacelor asiatice chineze sau/și babiloniene, cînd a miturilor greco-italice. Albumele sunt copios ilustrate, tratatele și dicționarele așteaptă în rafturi; rămîne decriptarea semnelor, în datele aparente sau, pe cît posibil, în zbuciumata lor istorie, a mutațiilor formale și de sens. Cînd se propun repere metodologice, riscăm
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
Nicolas Fouquet, pe „cetățeana” Tallien ori pe țarina Caterina „cel Mare”, Eugen Ionescu îl are în vedere pe „un oarecare van Gogh” etc. Cu fervoare e abordată și eseistica. Aproape șase ani (1932-1938), pe lângă studiile consacrate alchimiei asiatice și celei babiloniene, Mircea Eliade dă la iveală textele ce vor forma volumele Fragmentarium și Oceanografie, precum și intervenții în favoarea lui Mihail Sebastian și a lui Nae Ionescu (Judaism și antisemitism, Creștinătatea față de judaism), „carnete de vacanță”, pagini de jurnal, interviuri (Convorbiri cu Lucian
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290654_a_291983]
-
unui miracol grec se bazează prea mult pe caracterul irațional al geniului unui popor ca să nu vedem în această ipoteză o voință de a evita recunoașterea surselor, a influențelor, a impresiilor marcante și determinante. Așadar, o istorie a ideilor sumeriene, babiloniene, egiptene, africane ar demonstra cât se poate de clar că grecii nu sunt inventatorii dualismului, ai opoziției dintre trupul-mormânt și sufletul-șansă, ai credinței într-o viață de după moarte, ai transmigrării sufletelor, ai metensomatozei. Toate acestea n-au ieșit din creierul
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
legendar, Sargon, akkadienii și-au impus supremația asupra cetăților sumeriene. Totuși, chiar înainte de cucerire s-a dezvoltat o simbioză sumero-akkadiană puternic amplificată după unificarea celor două țări. Acum 30 sau 40 de ani numai, savanții vorbeau despre o singură cultură, babiloniană, rezultat al fuziunii acestor două ramuri etnice. Astăzi, toți savanții s-au pus de acord cu studierea separată a aportului sumerian și akkadian, căci, în ciuda faptului că ocupanții asimilaseră cultura învinșilor, geniul creator al celor două popoare era diferit. Mai
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
omagiu, efectuat când zeița din Arinna a devenit patroana regatului hittit. Ideograma babiloniană "Iștar" era utilizată pentru a desemna numeroasele zeițe locale, cărora li se ignoră numele anatoliene. Numele hurrit era Șanșka. Dar trebuie ținut seamă de faptul că Iștar babiloniană, zeiță a dragostei și a războiului, era cunoscută în Anatolia; prin urmare, în anumite cazuri, avem de-a face cu un sincretism anatolo-babilonian. Zeul-Soare, fiul lui Teșub, era considerat, la fel ca și Samas, apărător al dreptului și al justiției
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
dovezi arheologice atestă întrebuințarea unor specii medicinale sau a unor rășini și balsamuri din perioada primelor comunități umane. Constantinescu Gr. și Hațieganu E., (1986), precizau următoarele: „chiar și cele mai vechi urme scrise descoperite până în prezent din perioada civilizaților sumeriene, babiloniene, chineze sau egiptene datând din mileniile III-IV î.e.n. nu reprezintă altceva decât consemnarea datelor multimilenare transmise prin tradiție cu privire la utilizarea plantelor în scop terapeutic” . Lista unităților de competență ce trebuie formate în cadrul curriculum-ului la decizia școlii -„Plante
MODALITĂŢI DE REALIZARE A EDUCAŢIEI ECOLOGICE by NICOLETA DURBACA () [Corola-publishinghouse/Science/1738_a_92268]
-
2003 și care au explicat răbdător întreaga amploare a seriei tragice de evenimente. Colegului său de la muzeu, Irving Finkel, care a fost atât de amabil, încât să îmi ofere informații în privința punctelor comune ale perioadei avraamice și ale scrierii cuneiforme babiloniene, domeniu în care se prea poate ca domnia sa să fie autoritatea principală pe plan mondial. Mostra de cuneiformă care apare în această carte este rezultatul muncii sale, în timp ce unele din experiențele lui Shimon Guttman ca savant sunt un ecou al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
antice (în orice caz în afara contextului lor originar). d) Această chestiune iese la iveală îndeosebi în cărțile lui Samuel și ale Regilor. Veteranii deportării se întorceau în patrie răzleț, în grupuri mici (nucleul important al populației, mai târziu numit „diasporă” babiloniană, a ales să rămână în Babilon unde își reconstruise propria viață economică) și se vedeau în fața unei țări distruse, semi-abandonate, în care pământurile, care cu jumătate de secol mai devreme au aparținut familiilor lor, fuseseră distribuite de babilonieni celor pe
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
a oprimării în Egipt și a exodului însuși (Ex 1 ș.u.) nu par să fi fost compuse în Egipt, ci mult mai târziu în Canaan. Cu alte cuvinte avem de a face cu informații despre cele două „diaspore” principale, babiloniană și egipteană, și despre raporturile lor cu centrul situat în Canaan, dar văzute mereu din perspectiva țării sfinte în epoca postexilică târzie. Atunci și descrierea problemelor religioase reflectă mai degrabă opinia țării mamă asupra celor două „diaspore” și asupra legăturilor
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
este retro-datată chiar în creație, Gen 2,1-4a (Soggin 1997, ad loc.) și apoi în cadrul evenimentelor de la muntele Sinai și în deșert, adică în preistorie. În orice caz, comentatorii s-au orientat în mod firesc spre două arii de cercetare: babiloniană și siro-cananeană. a) În Mesopotamia, încă din epoca dinastiei amoriților (circa 1830-1531 î.C.; cel mai cunoscut exponent al său a fost Hamurabi, circa 1728-1686 î.C.) descoperim o zi numită šabattu sau šapattu, corespunzând (atenție, doar ca dată, nu
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
avut loc o modificare esențială când a trecut din Mesopotamia la Israel. După cum am observat, sâmbăta babiloniană nu era o zi de odihnă, ci o zi „nefastă” în care, din acest motiv, munca înceta - dar atunci cele două motivații, cea babiloniană și cea israelită, sunt complet diferite - sau, după cum ni se pare mai plauzibil, era o zi, deși nefastă, în care munca totuși nu înceta, în acest caz lipsind paralelismul formal cu sâmbăta biblică. În Biblia ebraică lipsește cea mai mică
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
luni care au supraviețuit din calendarul cananean-fenician, unde sunt atestate până la sfârșitul mileniului I î.C. Cu excepția lunii Abib, pe toate celelalte le cunoaștem din inscripții feniciene. În Iudeea însă, începând cu sfârșitul exilului, numele lor sunt înlocuite de cele babiloniene, după cum am văzut deja (cf. 16.2.b); ele sunt atestate în primul rând în papirusurile din Elefantina (cf. 5.4.d), în vreme ce în Biblia ebraică și în deuterocanonice sunt mai degrabă rare. Vă oferim o sinopsă în tabelul următor
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
repatriaților daruri însemnate în bani. Tot în Babilon, în decursul primului mileniu d.C., a fost compilată o ediție critică a Bibliei care însă nu s-a impus în favoarea Talmudului babilonian ce a dobândit caracter normativ. De-a lungul secolelor, „diaspora” babiloniană s-a distins prin spiritualitatea și cultura sa înaltă, supraviețuind practic până în zilele noastre, când în 1948-1949, în timpul primului război arabo-palestinian, s-a stins prin fuga membrilor săi sau prin exterminarea de către autoritățile irachiene. Soarta „diasporei” egiptene a fost diferită
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
a trăit Pangu într-un ou. Când a ieșit din ou, Cerul s-a depărtat de Pământ iar din părțile corpului s-au plămădit astrele, munții, apele, vegetația, animalele, oamenii. În mitologia semită / iudaică, influențată de cultele divinităților canaanene, feniciene, babiloniene, lumea sacră este reprezentată de Azazel, divinitate nefastă a deșertului, de cuplul Gad și Asherah, protectorii norocului, și de divinități reprezentând războiul, dragostea, fertilitatea. Revelat evreilor prin Moise, Jahve, inițial, zeu al furtunii și al fulgerului, ulterior, Dumnezeu, este creatorul
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
din Babilon. Se cunosc numeroase grupări de divinități din panteon („Listele divine”). Metoda folosită În mod obișnuit era gruparea zeilor În funcție de criteriul procreării și Înrudirii, deci În familii. Sistematizarea cea mai organică se dovedește a fi cea de pe lista divină babiloniană antică, revizuită În timpurile care au urmat, numită la Început A n: Anumxe "Anum". Aceasta grupează cele 1 970 de nume divine În familii sau curți (regi, regine, sfetnici, slujitori etc.) sub opt mari nume divine: Anum, Enlilxe "Enlil", B
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]