55 matches
-
pământ. Știa baba ce știa. Semăna puțin cu James Bond, care se turna singur la MI-5, pe platourile din țara Galilor. “Ce vorbă umblă prin târg? strigă el, surescitat. Scapi de călău dacă eu o iau de nevastă pe baborniță?” “Mă rog, nu e cazul, murmură Arthur, jenat. E nebună la cap. Bine c-ai venit să ne luăm rămas bun“. “Stai puțin, stai puțin, strigă iar Andrew. Noi suntem frați de cruce, suntem cavaleri ai mesei rotunde. În fiecare
După-amiază cu o nimfomană () [Corola-journal/Imaginative/13420_a_14745]
-
desfăcîndu-se primejdios, prezentînd, ca pe o tavă păroasă, un sex plesnit, beant, acaparator...), colegă ce mi-a devenit apoi soție. Cum în 1962 nu eram căsătoriți încă, am stat separați, într-o casă alături de-a ei, găzduit de-o baborniță cu rude la București. Nu dorea să se expună bîrfei ce zbîrnîia cu lux de amănunte pornolirice la țară... Asta nu ne împiedica să ne vizităm unul pe altul, în timpul nopții, fiind vecini de potecuță strîmtă. Versurile șiroiau de pofte
Emil Brumaru:"Aș citi trei sute de ani... Iubesc cărțile ca pe femei" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9336_a_10661]
-
se datorează. Ca dintr-un con fantastic de lumină albastră, din aburul dorințelor nemărturisite ale cehovienilor funcționari de a trăi altfel, la o intensitate diferită, la o temperatură mai ridicată, se întrupează fascinanta Iulia, o femeie de serviciu la antipodul baborniței tradiționale, respingătoare. Iată-l pe craiul Norbert, bătând neputincios la porțile visului: "Norbert nu dorea să urce ziua pe scara aceea. Iulia trează, apărată de cortegiul ei nevăzut, era inaccesibilă, cu propozițiile ei ermetice și pielea nespus de netedă, care
Cum ne trece viața by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9916_a_11241]
-
ceva! Nu pleci de-aici până nu ne cânți și nu ne dansezi, îi strigă plutonierul. Vorbești serios? Foarte serios. Te rugăm! Ei, așa e mai convingător. Hai, acuma! Cât e soacra, să te vadă! Sunteți niște neciopliți! Știe toată lumea, babornița-i cu ochii pe mătăluță. Ei, ușor, ușurel, nici chiar așa! protestă Invalidul. Te rog să accepți să bei un păhărel cu noi. Unul singur. Numai unul, se rugară în cor. Dădu să se strecoare pe lângă ei, să plece, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
strigă din nou Arrus. Xtyn izbucni într-un râs molipsitor și arătă spre cele două femei care stăteau dezbrăcate în mijlocul arenei. - Și ce înseamnă, Făurarule, atunci când un om tânăr și întreg ca mine, având de ales între fata asta și babornița care-i stă alături, decide să plece în pustie? Ce fel de bărbat e ăsta? Ai pleca alături de el în luptă, departe, în podiș? Mulțimea izbucni în râs. Încurajat, Xtyn continuă: - Dar nu e momentul să ne veselim acum. Vă
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
s-a făcut strigoi, n-o ajuta. Așa-i trebuie. PATROANA: Leșin... MINISTRUL: Las-o să leșine. PATROANA: Mor... JENI: O las să moară? MINISTRUL: Dacă e doar aparentă, las-o. JENI: Vai de mine! MlNlSTRUL: Ce se mai zvîrcolește, babornița dracului! Și ce rigor avea adineauri. Cu inconsecvența asta n-o mai scoatem noi la capăt. JENI: Cred că are o criză. MINISTRUL: Eu cred, dimpotrivă, că a ieșit din criză. PATROANA: Mă sufoc... Mă sufoc... JENI: Da. Se sufocă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
sumar, să le schimbe becul viitoarelor secretare ale lui Juan Lucas, să-l Întrebe din ce trăia pe cel care repara mașinile de scris inutilizabile, să citească măcar cîteva pagini scrise de copist și, În sfîrșit, nu mă mai atinge, babornița dracului, să afle taina ascunsă care Înconjura Academia de muzică a nepoatei lui Beethoven. „Nici n-am terminat exercițiile și ai și obosit?“ Într-adevăr, Julius oftase din greu, dar nu din pricinile pe care le presupunea Frau Proserpina. Din cauza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și obosit?“ Într-adevăr, Julius oftase din greu, dar nu din pricinile pe care le presupunea Frau Proserpina. Din cauza cantității prea mari de hotărîri luate Într-o singură clipă, Julius era groggy 1. Era cît pe-aci să-i ceară baborniței să-l mai plesnească o dată cu rigla, doar-doar i-o da curajul necesar ca să facă atîtea isprăvi. „Treaba merge din ce În ce mai rău, Îi spuse În schimb Frau Proserpina, nu putem Începe nimic nou pînă cînd nu Înveți bine exercițiile astea.“ Julius voia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
a terminat și că elevul următor trebuia să pice dintr-o clipă Într-alta. O nouă lovitură simbolic-morală dată cu rigla și Julius se ridică furios, Își strînse caietele și plecă grăbit fără să mai spună bună ziua, șuierînd printre dinți babornița dracului, la Lima nu ninge niciodată, În timp ce ieșea pe ușă. Se opri Îndată ce se simți liber și așteptă cîteva minute lipit de peretele coridorului. Nici urmă de elev punctual și loviturile simbolic-morale date cu rigla Îl mai dureau și acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
potoleau Încetul cu Încetul și Julius simțea că nu-l mai strîngea de mînă, acum bătrînelul tremura ca varga și el băgă de seamă că mînia Începuse să-i treacă, sughița, ba chiar vru să plece, dar era prea tîrziu, babornița se repezise asupra lor. — Jidan spurcat la gură! — Nu! Nu! Nu! striga bătrînelul, plîngînd, fără pic de mînie În glas, ridicînd mîna de parcă ar fi voit să oprească Întreaga scenă, de parcă niciodată n-ar fi vrut să stîrnească toate astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
fie totul la fel de frumos ca la serbarea de absolvire a lui... — Da. Și ce măști v-ați făcut? — Nu știu. — Mămica ta nu-i acasă, nu? Nu e nimeni! Susan Întoarse capul auzind că Bobby trîntea receptorul și Înjura furios: babornița dracului! Stînd pe canapea și citind o revistă, ascultase distrată conversația lui Bobby. — Mătușa Susana, darling? — Dacă o prind pe aici, o dau afară În șuturi! Nu cred c-o să apară, darling... În bucătărie, cu uniformele aranjate perfect, Celso și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
s-a repartizat altă locuință, într-un vorstadt din partea cealaltă a târgului, în casa plină de copii a unui negustor cu barbă mare, pe care mi-l amintesc și acum. Bucuroși, eu și Nikifor, ne mutăm, sătui până-n gât de baborniță. După vreo trei zile, mă întorc de la instrucție, iar Nikifor îmi raportează că „rău ați făcut, Înălțimea Voastră, că ați lăsat castronul la gazda cea veche, căci n-am în ce vă servi supa“. Desigur, m-am mirat: „Cum se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
azvârli chipiul pe bancheta din spate, se trânti În scaun, Închise cu putere ușa și Înjură. Logan fu nevoit să admită că avea dreptate. Nu era nici o șansă ca Miller să le dezvăluie de bunăvoie sursa lui. Iar redactorul-șef, babornița cu părul creț, le dăduse clar de Înțeles pe parcursul unei tirade ce ținuse zece minute că nu avea să-i ceară așa ceva nici În ruptul capului. Erau șanse mai mari ca FC Aberdeen să câștige campionatul decât să se Întâmple
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
jos din mașină. Lui Amory i se păru că... da, ceafa aceea... că părul... părul ăla... și pe urmă au Întors corpul cu fața În sus. — E Dick, Dick Humbird! — Iisuse Hristoase! Vezi dacă-i bate inima! Vocea insistentă a baborniței s-a făcut auzită cu un fel de orăcăit victorios: — E cât se poate de mort. Mașina s-a dat peste cap. Doi dintre ei, care n-au pățit nimic, tocmai i-au dus pe ceilalți Înăuntru, dar cu ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
supunere. Acum sunt liberi, fără obligații și se revăd după 50 de ani... Șansa unei vieți!... Mai știi... Nici o dată să nu zici niciodată!... O las... așa precum spuneai, dar tot jigodie a rămas... japița... Și se menține de minune babornița... că nici nu-i dai 73... Ce zici de pregătirea Berecheților, dragă? Și-au continuat discuția cei doi dansatori. Ceva de poveste, Savetucă! Ceva de vis! Și când te gândești că oamenii ăștia nu-s nici magnați, nici moguli sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Rugăm a se lua aminte! A urmat un moment de liniște stânjenitoare. Apoi, întreaga asistență a aplaudat, în picioare, hotărârea celor doi și cineva a lansat întrebarea dacă mirele vrednic este... Vrednic este! Vrednic este! A răspuns Vetuca fără ezitare... Babornița dracului! A șfichiuit printre dinți văduva lui Dracinschi, nedorind să accepte ideea că viața și vigoarea se sălășluiesc în oameni, după caz, pentru ani diferiți ca număr... și în gramaje diferite. Am observat că au dispărut în pădure la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
în șoaptă. Îi doresc ca sânii ăia mari și obraznici să-i dea dureri de spate la treizeci de ani. Adriana bătu cu palma în masă. — Ați văzut ce a pățit de la soare? Zău! Fata aia o să arate ca o baborniță cu pielea tăbăcită când o să aibă treizeci de ani. Sânii sunt cea din urmă problemă pe care o are. — Nu știu la ce vă uitați voi două, dar eu n-am putut să-mi iau ochii de la părul ei, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
așa fel încât să nu fie nici rea, nici caldă, nici tristă, nici parfumată, ci așa cum o voia numai ea: o plapumă iubitoare. Și molia antediluviană se suci, se-nvârti și, după câteva săptămâni, Insula Mică a Brăilei, unde locuia babornița, răsună de chiote auzite până în Dardanele! Trepidă cu picioarele ei subțiri până la țărm, unde câțiva pescari se oferiră să o traverseze cu barca spre Brăila. Dar protoistorica noastră se aruncă în apele învolburate ale Dunării și, înotând voinicește, descinse vioaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
văd pe Mitică, la el mă duc, am să plec, vă las, eu sunt în trecere, dar nu mai, nu mai pot ... și leșină. Magiștrii au înțeles că al ei fusese strigătul și o aduseră în simțiri fixând-o pe babornița nărăvașă între scaunele lor, obligând-o să-și ațintească trecutul pentru ultima dată. Forme diferențiale: am văzut că spațiul funcționalelor liniare pe Kn este izomorf cu Kn acum însă va trebui să facem distincție netă între elementele lui Kn și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
filmului existenței, într-un fel era joc, pentru că se păstra respectul replicii partenerului, nu se interpunea nimeni în fața cuiva, pentru a obtura vederea celorlalți, cu toții își expuneau partitura cu fața la toți. Singurele care-și făceau volutele sublime printre interpreți erau o baborniță și o pisică. Elementele de recuzită, scrumierele înlocuite cu altele, recuzita consumabilă, multiplicată, pentru că primul act nu era nici pe departe la final, sonoritatea liniștitoare a șlagărelor desuete, toate aveau o seducție aparte prin întruchiparea unei povești pe care, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Foarte bine. Brigit mi-a zâmbit încurajator, dar ochii îi erau plini de lacrimi. Am simțit că mi se pune și mie un nod în gât. — Din ziua aia la... în locul ăla, a început Brigit. Te referi la Cloisters? — Da. Babornița aia de Jennifer... —Josephine, am corectat-o eu. —Atunci, Josephine. Doamne, a fost îngrozitoare! Nu știu cum de-ai suportat-o. — N-a fost așa de rea, m-am simțit eu obligată să spun. —Mie mi s-a părut groaznică, a insistat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
a reinstaurat liniștea. Dar numai pentru scurtă vreme, fiindcă afurisitul de fader a prins chestia cu memoriile. O pleașcă neașteptată. Ne-a pus în față trei mașini de scris - mie, una pentru nevăzători - și ne-a dat pe mâna unor babornițe, mari dactilografe. Cu pianul nu a mers, dar de data asta am prins totul neașteptat de repede; trebuia să scăpăm, într-un fel, de babele alea arțăgoase! De atunci, scriem: cele trei mașini infernale funcționează perfect. Împușcă foc cu foc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
încercare de schimbare a unei hotărâri deja luată, să aibă în timp repercusiuni nedorite... - Olga, nu crezi că era mai bine dacă nu deschideam ușa aceea!? - Taci, fato, abia începem slujba, o să avem noi confruntări și mai și. Crezi că babornița asta e tot ce are spitalul mai rău? * Se despărțiră în fața porții casei Inei. - Hai, nu mergi un pic pe la mine? - Nu pot, dragă, s-ar putea să vină Marcel și aș vrea să mă găsească acasă. - Bine, bine, pune
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
fi fost substanțială, dacă l-a detronat, fără cine știe ce zguduiri, pe cel dinaintea 86 DANIEL BĂNULESCU - E adevărat, pituliceo! N-o fâsâi tocmai acum... Fir-ar ei ai dracului, ce-a putut să le treacă prin cap. Paișpe luni!... - În babornița de cârciumă... în care îmi polizam mințile... Has-Satan mai scurse o ocheadă spre ornic. Cadran mare, vișiniu, douăzeci și patru de rubine, trei limbi. Într-adevăr, toată viața în România era timp berechet. - Deci îți cam polizai mințile. Ce nenorocit!... - ...în care
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Cine plătește cursa? - Celui a cărui teorie va ieși infirmată, nu-i va fi răpită, în nici un caz, această onoare. Pe coridoare, lucrușoarele cu care, de altfel, pe întuneric se obișnuise, lădițe, sticlării, samovare, își arătau acum adevăratele fețe de babornițe. Într-o singură noapte, vopseaua gri-albăstruie de pe caroserie fusese prăjită ca-ntr-un cuptor. Tăblăria măcinată de furuncurile de rugină. Când își vîrî țurloiul drept în mașină, piciorul îi fu expediat înapoi cu putere de grosimea și elasticitatea pânzelor de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]