55 matches
-
casei, ne interzise să mai dăm pe acolo; dacă avem ceva de luat, să cerem la el, altfel o pățim! Într-una din seri mă chemă la gard Ioniță, vecinul, și-mi spuse: -Băăă, la ăștia nu e lucru curat, babornița aia citește toată noaptea Tora, legea lui Moise, e jidani, ăla citește o ditamai cărțoaia de Marx, e comunist; Prințesa dansează la patefon de-o găsesc dracii, despuiată ca o naiadă... e balerină... și ăia micii joacă pocăr pe bețe
PRINŢESA ŞI PATEFONUL- PROZĂ SCURTĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1336 din 28 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371555_a_372884]
-
lângă bordură. Nu fusese în stare să se întoarcă imediat la gazdă și să aibă o discuție cu femeia, așa cum promisese părinților. Ce ar fi putut să mai spună după toate invențiile răutăcioase pe care le scornise mintea bolnavă a baborniței? Chiria îi fusese plătită, mai rămâneau câteva zile din lună în care să își caute un loc în care să stea. Anul universitar începuse demult, șanse să găsească un loc în cămin erau prea puține. Înghiți cu greu nodul care
INCIZII PE MIJLOCUL DESTINULUI (FRAGMENT DE ROMAN) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1835 din 09 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376204_a_377533]
-
strigă din nou Arrus. Xtyn izbucni într-un râs molipsitor și arătă spre cele două femei care stăteau dezbrăcate în mijlocul arenei. - Și ce înseamnă, Făurarule, atunci când un om tânăr și întreg ca mine, având de ales între fata asta și babornița care-i stă alături, decide să plece în pustie? Ce fel de bărbat e ăsta? Ai pleca alături de el în luptă, departe, în podiș? Mulțimea izbucni în râs. Încurajat, Xtyn continuă: - Dar nu e momentul să ne veselim acum. Vă
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
el când s-a întors acasă, „amorezată la culme“ (nesuferită expresie) după ce s-a culcat cu individul acela, Colin, și a făcut o criză. A început să înjure ca un birjar în poartă. —Vino, zice. Mergem s-o vedem pe baborniță. Pe loc, am mers cu mașina până acolo. Am sunat la ușă și Zoe a început să latre, apoi deodată s-a oprit. Trebuie că bătrâna ne-a văzut prin vreo crăpătură și a hotărât să se dea plecată de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
nebuni încât să încerce să treacă de Efect? — Un lucru e sigur, și-a spus el. Dacă Vultur-în-Zbor nu ajunge la Prepelicar și nu face apoi ceea ce aveam eu de gând să fac, sunt blocat aici pe viață. Cu o baborniță care mă iubește, crezând că sunt Virgil Jones. Se întrebă dacă Virgil Jones ar sesiza comicul situației. Dar se îndoia, pentru că nici el nu-l sesiza. Dormea pe rogojina pe care i-o întinsese cu grijă pe jos doamna O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Foarte bine. Brigit mi-a zâmbit încurajator, dar ochii îi erau plini de lacrimi. Am simțit că mi se pune și mie un nod în gât. — Din ziua aia la... în locul ăla, a început Brigit. Te referi la Cloisters? — Da. Babornița aia de Jennifer... —Josephine, am corectat-o eu. —Atunci, Josephine. Doamne, a fost îngrozitoare! Nu știu cum de-ai suportat-o. — N-a fost așa de rea, m-am simțit eu obligată să spun. —Mie mi s-a părut groaznică, a insistat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
blănoase. Cărați-vă-n târla cui v-a zămislit! Pe ușă, se avântă ca eretele, între motanii descumpăniți, un ajutor nesperat: coteiul Pizdeluș, cățelul reinventat sub forma unei adevărate grenade defensive! În toiul corului de lătrături și de miorlăituri sălbatice, babornița îngenunchează lângă trupul scuturat de convulsii tonico-clonice și-și urmează descântecul: De-o fi de bărbat, Orb la numărat, Coaia să-i pocnească, Pișatu' să-i curgă, Să se facă gârlă! Șobolanul se zbate, se zbate, se zbate! De-o
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
o cârpă, zice milostiv Apostatul. Ajutați-mă și voi să-i dăm onoru' și s-o suim în tronuleț, în locu' lu' Luci', că mult bine ne-a făcut nouă, femeia asta! Îngerul pune și el osul pe tăcute și babornița, Sanga-Anga, uscată și ușoară ca fulgul, este așezată la loc de cinste, pe dric, între lumânări. Fratele se scotocește în buzunarul de la piept și extrage toate bancnotele primite înainte, de la Domnișoară, pe care le risipește cu larghețe, în lungul mesei
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
sumar, să le schimbe becul viitoarelor secretare ale lui Juan Lucas, să-l Întrebe din ce trăia pe cel care repara mașinile de scris inutilizabile, să citească măcar cîteva pagini scrise de copist și, În sfîrșit, nu mă mai atinge, babornița dracului, să afle taina ascunsă care Înconjura Academia de muzică a nepoatei lui Beethoven. „Nici n-am terminat exercițiile și ai și obosit?“ Într-adevăr, Julius oftase din greu, dar nu din pricinile pe care le presupunea Frau Proserpina. Din cauza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și obosit?“ Într-adevăr, Julius oftase din greu, dar nu din pricinile pe care le presupunea Frau Proserpina. Din cauza cantității prea mari de hotărîri luate Într-o singură clipă, Julius era groggy 1. Era cît pe-aci să-i ceară baborniței să-l mai plesnească o dată cu rigla, doar-doar i-o da curajul necesar ca să facă atîtea isprăvi. „Treaba merge din ce În ce mai rău, Îi spuse În schimb Frau Proserpina, nu putem Începe nimic nou pînă cînd nu Înveți bine exercițiile astea.“ Julius voia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
a terminat și că elevul următor trebuia să pice dintr-o clipă Într-alta. O nouă lovitură simbolic-morală dată cu rigla și Julius se ridică furios, Își strînse caietele și plecă grăbit fără să mai spună bună ziua, șuierînd printre dinți babornița dracului, la Lima nu ninge niciodată, În timp ce ieșea pe ușă. Se opri Îndată ce se simți liber și așteptă cîteva minute lipit de peretele coridorului. Nici urmă de elev punctual și loviturile simbolic-morale date cu rigla Îl mai dureau și acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
potoleau Încetul cu Încetul și Julius simțea că nu-l mai strîngea de mînă, acum bătrînelul tremura ca varga și el băgă de seamă că mînia Începuse să-i treacă, sughița, ba chiar vru să plece, dar era prea tîrziu, babornița se repezise asupra lor. — Jidan spurcat la gură! — Nu! Nu! Nu! striga bătrînelul, plîngînd, fără pic de mînie În glas, ridicînd mîna de parcă ar fi voit să oprească Întreaga scenă, de parcă niciodată n-ar fi vrut să stîrnească toate astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
fie totul la fel de frumos ca la serbarea de absolvire a lui... — Da. Și ce măști v-ați făcut? — Nu știu. — Mămica ta nu-i acasă, nu? Nu e nimeni! Susan Întoarse capul auzind că Bobby trîntea receptorul și Înjura furios: babornița dracului! Stînd pe canapea și citind o revistă, ascultase distrată conversația lui Bobby. — Mătușa Susana, darling? — Dacă o prind pe aici, o dau afară În șuturi! Nu cred c-o să apară, darling... În bucătărie, cu uniformele aranjate perfect, Celso și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de o tablă ca asta. Cărămizi de lut ca astea se găsesc zece la un penny. Dar inscripția de pe ea... —Cui îi pasă de asta? Niște mâzgălituri. Ar putea fi o listă de cumpărături. Cui îi pasă ce voia cine știe ce baborniță de la negustorii de pește acum zece mii de ani? —Dar... — Dar, Mahmud ridică un deget, ca să-l facă să tacă. Dar are o învelitoare și nu e foarte ciobită. Îți dau douăzeci de dolari pe ea. —Douăzeci? — Vrei mai mult? — Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
fi fost substanțială, dacă l-a detronat, fără cine știe ce zguduiri, pe cel dinaintea 86 DANIEL BĂNULESCU - E adevărat, pituliceo! N-o fâsâi tocmai acum... Fir-ar ei ai dracului, ce-a putut să le treacă prin cap. Paișpe luni!... - În babornița de cârciumă... în care îmi polizam mințile... Has-Satan mai scurse o ocheadă spre ornic. Cadran mare, vișiniu, douăzeci și patru de rubine, trei limbi. Într-adevăr, toată viața în România era timp berechet. - Deci îți cam polizai mințile. Ce nenorocit!... - ...în care
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Cine plătește cursa? - Celui a cărui teorie va ieși infirmată, nu-i va fi răpită, în nici un caz, această onoare. Pe coridoare, lucrușoarele cu care, de altfel, pe întuneric se obișnuise, lădițe, sticlării, samovare, își arătau acum adevăratele fețe de babornițe. Într-o singură noapte, vopseaua gri-albăstruie de pe caroserie fusese prăjită ca-ntr-un cuptor. Tăblăria măcinată de furuncurile de rugină. Când își vîrî țurloiul drept în mașină, piciorul îi fu expediat înapoi cu putere de grosimea și elasticitatea pânzelor de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
au ei grijă înaintea noastră să nu lase aurul pe degetele răposaților. Să le fie de bine! Și uite-așa îmi trece ziulica! Am învățat: le scot ficatu afară, mă uit: "Ăsta a băut mult", îizic Iu Vasile. La cîte-o baborniță-i găsesc fierea, o arunc într-un lighean: "Na! De-acu n-o să mai fii a dracului! Cel puțin te faci înger, n-o să te mai viseze rudele." Și-mi mai pică §i cîte-o fetișcană. O, p-astea să le
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
scăpa de judecata poporului. (ă) Ai uitat că ești pensionară, țara Îți dă pensie, și nu cei de afară. Ar trebui să-ți ea pensia șsic!ț. Ești dascăl și așa ți-ai Învățat copii? șsic!ț”. Un anonim: „Rușine! baborniță Împuțită! În zdrențe franțuzite, de târfă josnică”. Scrisori făcute parcă la indigo după acestea vor umple cutia poștală a Doinei Cornea În primii ani de după revoluția din decembrie 1989, În special pe parcursul mitingurilor din Piața Universității (22 aprilie - 12 iunie
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
azvârli chipiul pe bancheta din spate, se trânti În scaun, Închise cu putere ușa și Înjură. Logan fu nevoit să admită că avea dreptate. Nu era nici o șansă ca Miller să le dezvăluie de bunăvoie sursa lui. Iar redactorul-șef, babornița cu părul creț, le dăduse clar de Înțeles pe parcursul unei tirade ce ținuse zece minute că nu avea să-i ceară așa ceva nici În ruptul capului. Erau șanse mai mari ca FC Aberdeen să câștige campionatul decât să se Întâmple
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
în șoaptă. Îi doresc ca sânii ăia mari și obraznici să-i dea dureri de spate la treizeci de ani. Adriana bătu cu palma în masă. — Ați văzut ce a pățit de la soare? Zău! Fata aia o să arate ca o baborniță cu pielea tăbăcită când o să aibă treizeci de ani. Sânii sunt cea din urmă problemă pe care o are. — Nu știu la ce vă uitați voi două, dar eu n-am putut să-mi iau ochii de la părul ei, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
drumul din mână unei genți sport imense care a căzut pe podea cu o bufnitură grozavă. Apoi blonda ne-a aruncat mie și Laurei niște priviri înveninate. Nedumerite, dar înveninate. Îi era imposibil să înțeleagă ce făcea Adam cu două babornițe ca noi când ar fi putut să-și aleagă pe oricare dintre nubilele de șaptesprezece ani. Sinceră să fiu, nici eu nu pricepeam. Melissa s-a cărat, iar Adam a oftat. —N-aș mai fi suportat, ne-a explicat el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
așa că mă voi repeta. Dar baba tre’ să fie bunica lui Newman, deoarece, În casa iritant de mizeră a văduvei, să-i spunem casa unde se moare, după ce tot felul de chiriași Își dau duhul horcăind senin, apare și-o baborniță ce nu posedă nici o singură replică, În schimb are o proteză ce-o protejează probabil de restul lumii la care privește amețitor de tîmp, că n-are pensie, prin niște ochelari cu lentile cu aproape patru sute de dioptrii. Pare un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
s-a repartizat altă locuință, într-un vorstadt din partea cealaltă a târgului, în casa plină de copii a unui negustor cu barbă mare, pe care mi-l amintesc și acum. Bucuroși, eu și Nikifor, ne mutăm, sătui până-n gât de baborniță. După vreo trei zile, mă întorc de la instrucție, iar Nikifor îmi raportează că „rău ați făcut, Înălțimea Voastră, că ați lăsat castronul la gazda cea veche, căci n-am în ce vă servi supa“. Desigur, m-am mirat: „Cum se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Aveai dreptate, fără îndoială. Pur și simplu nu erau decât închipuiri. Șocul revederii îmi declanșase o serie de vechi amintiri. Acum mi-am revenit și, desigur, nu mai sunt îndrăgostit de ea, n-ar avea nici un sens. Oricum, e o baborniță plicticoasă. Băiatul vine din când în când pe la mine. Și el e cam plicticos. — Înțeleg. Așadar, totul e bine când se sfârșește bine. — Ai o cravată? — O cravată? Da. — O să ai nevoie de ea ca să poți intra în sufrageria hotelului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
N-ai nevoie să te ții cu babe, de ce-ai face-o? Poate că-ți spui că n-ai mai putea avea o tânără? Dar tu nu-ți arați deloc vârsta, să știi. Nu-i nevoie să trăiești cu babornițe ca Lizzie Scherer și Rosina Vamburgh, de ce să te ții cu ele când mă poți avea pe MINE? Rosina îmi place, cel puțin e deșteaptă, și lucrurile s-au mai limpezit acasă de când a șters-o Pam, așa încât să nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]