69 matches
-
care, de multe ori, sunt maligne. Dionysos Aici se manifestă încă ardoarea dionisiacă. Nu întâmplător Decheneus interzisese cultivarea viței de vie, ca să înfrâneze pornirea orgiastică. Aia mi-a spus că această interdicție este reală. Și totuși, uneori se mai organizează bacanale. La culesul viilor, mai apar grupuri de femei care aparțin cultului lui Dionysos, alergându-se prin păduri și invocând pe Zeul vinului; acest alai e însoțit de dansatori beți care, cu gesturi obscene, își agită zestrea lor phalică. Sânge Ca să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
în genere satului (tiparul versificației e, de altfel, de sorginte folclorică), iar motivele aparțin unei singure sfere semantice: destrămare, pierdere, trecere. Tonalitatea melancolică, simplitatea și puritatea definesc acest debut, dar poemele nu aduc o notă de originalitate, reluând tipare blagiene (Bacanală, Trebuie să mă întorc): „Dor de sat, fără vârstă ca apa./ Sete de văzduh./ Morile țipând în înserare,/ cucii și caprele,/ [...] Întoarcere cu neputință” (Povestea cu ieri). O notă personală găsește T. în Ierugi (1969), unde, folosindu-se tot de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290034_a_291363]
-
competența etilică. Jocul cu care debutează revoluția, include un paradox, lipsa de măsură a dionisiei este efectul unui calcul, al măsurii pe care o presupune competiția, kilo- metrul alcătuit din unitățile pe care le reprezintă fiecare sticlă. Cu alte cuvinte, bacanala este scandată de un instrument de control, de ordine, înscris în regulamentului jocului. Această ordine este retranscrisă în termenii unui raport de front, scandând într-un ritm accelerat eveni- mentele principale ale confruntării, fiecare eveniment soco- tit important având marcată
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
al comunității antrenate în vertijul plăcut al petrecerii. Legiferarea noii republici se face nu prin violență revoluționară, ci prin aceea a sărbătorii populare. Spec- tacolul revoluționar este carnavalizat. Cel care constituie garantul ordinii în noua Republică, este cel care organizează bacanala, petrecerea, iar competențele sale în acest sens sunt deja omologate. Urgența acțiunii politice violente este răsturnată în entuziasmul chefului generalizat, republica se transformă pentru scurt timp ca și în cazul benignului cuplu de republicani, Leonida și Efimița, în tabloul unei
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
merită sărbătorit cumva. Dar cum chefurile opulente de Halloween făcuseră parte din trecutul meu (trecutul pe care Jayne voia să-l nege și să-l șteargă), ne-am certat din cauza acestui „bairam“ (cuvântul ales de mine; Jayne a folosit termenul „bacanală“), amiabil, chiar în glumă, până când - surpriză - a cedat. Am pus această scăpare pe seama dezorientării provocate de repetarea filmărilor unor scene pentru un film pe care îl crezuse terminat în aprilie dar pe care studioul îl dorea modificat radical după ce sondajele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
individualizare și ca progresie corelativă a tribalizării afective, a emoțiilor trăite în comun, a sensibilității colective 5. Cotidianul trăit ca joctc "Cotidianul trăit ca joc" Este de netăgăduit că o întreagă parte a universului hiperconsumativ oferă spectacolul unui fel de bacanale luxuriante. Încă din faza II, Baudrillard a surprins exact atmosfera festivă pe care o emană templele consumului prin abundența de obiecte și de stimulente repetate la infinit. Munții de produse, cărucioarele umplute cu vârf, solicitările fără sfârșit, toate acestea contribuie
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
personale; nicio disoluție a principium individuationis, ci, mai degrabă, un timp recreativ în care se afirmă gusturile subiective. Anticul otium era un timp al construcției de sine, manifestându-se în cultivarea divertismentului și în contemplație, în meditație și în conversație. Bacanalele ofereau o imagine răsturnată a moravurilor sociale și duceau, în cursul petrecerii colective și extatice, la deposedarea de sine. Universul divertismentului contemporan nu este nici una, nici alta: e universul privatizării plăcerilor, al individualizării și al comercializării timpului liber. Orice în afară de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
Dacă e un exces, acesta nu e atât orgiastic, cât audiovizual, telefonic și virtual. Sociologia cotidianului ne servește un Dionysos de slabă calitate, un Dionysos absorbit nu atât de căutarea plăcerilor excesive, cât de consumurile mediatice, avid nu atât de bacanale convulsive, cât de pașnice bucurii domestice. În vreme ce doctorii de la Sorbona celebrează reintrarea în grație a valorilor orgiastice, publicul plebiscitează Fabulosul destin al Améliei Poulain, „plăcerile minuscule” și alte asemenea înghițituri de bere! O mulțime de divertismente evoluează în același sens
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
mai este un imn în cinstea raționalității constitutive și mecaniciste, ci unul adus fericirii senzitive care implică un confort „cu chip uman”, accesibil și funcțional. A bea și a mâncatc " A bea și a mânca" Dând oamenilor „fericirea supremă a bacanalei”, Dionysos le deschidea paradisul său sălbatic, cu ritualuri de îmbelșugare și bucuria festinurilor, adevărate dezlănțuiri de îmbuibare și beție. Modelul a cunoscut o îndelungată existență istorică: până prin anii 1950, o „masă bună” însemna, în rândul claselor populare, o masă hrănitoare
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
lui Dionysos. Estomparea principiului carpe diemtc " Estomparea principiului carpe diem" Furnizor de bucurii nenumărate, Dionysos era zeul care-i îndemna pe oameni să se bucure fără inhibiții, să se lase în voia firii, gustând atât plăcerile simple, cât și satisfacțiile bacanalei extatice. Tocmai acest etos al bucuriei îl redescoperim noi, declară noii apostoli, insistând asupra culturii cotidiene, caracterizată prin cultul senzațiilor imediate, al plăcerilor trupului și simțurilor, al voluptăților prezentului. Hedonism accentuat, sărbătoarea simțurilor, existență prezenteistă: etica dominantă incită, ni se
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
alcool nemaifiind decât de resortul câtorva grupuri de tineri. Ce mai rămâne în megalopolisurile hipermoderne, din vechile paroxisme? Suntem obligați să recunoaștem: mai nimic. Un nou tip de sărbătoare este pe cale să se impună: serbarea cuminte și edulcorată, fără excesele bacanalei. Aproape nimic din ceea ce ar putea semăna cu dezlănțuirile de ultragii și insulte, de grosolănii blasfematorii, cuvinte obscene și triviale, cu „bastonadele” și alte asemenea manifestări de răutate și de impudoare, tipice pentru festivitățile din timpul carnavalurilor 35. Carnavalul era
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
aparent marginal, că, la inteligența și cunoștințele lor, ei ar putea să anihileze oricînd, militar vorbind, un oraș întreg!). Grupul practică ritualuri inițiatice elenistice, menite să-i apropie de sensurile ascunse ale culturii antice, în spiritul căreia trăiesc. În timpul unei bacanale (de la care lipsește naratorul, încă insuficient inițiat în tainele micii fraternități, dar și un membru mai vechi al grupului, Bunny Corcorran, individ mai degrabă rudimentar în comparație cu ceilalți colegi, superficial și antipatic), Henry, liderul incontestabil al echipei, ucide, în plină criză
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
încât nu se poate să nu-și dea seama că relațiile sale cu mitul trebuie să străbată atâtea sedimente, fiecare cu temeiul său, în măsură să faciliteze, dar și să obstrucționeze centrarea sa. El e un Orfeu ce nu refuză bacanalele imaginarului. Asta e voluptatea și coșmarul său. Rămânând la nivelul acestor referințe mitologice, consubstanțiale lui Ion Mureșan, aș spune că fiecare act imaginativ al său poate reprezenta un fragment al unui ritual dionisiac. Toposul cărții sale și al mitologiei ei
Un satyr convertit la orfism sau un Orfeu satyric by Aurel Pantea () [Corola-journal/Journalistic/5697_a_7022]
-
extremele: beția sîngelui, în cărnurile pofticioase, poftite și, de partea cealaltă, ultimul zvâcnet trezit de cuțit inimii deja neînstare să mai bată. Proza lui Bonciu, ręveur solitaire, speriat de lume ca un prunc de visele rele, e un jurnal de bacanale și de iubiri mediumnice pentru fetițe-femei, dăruite, în sfîrșit, amantului postum. Experiențe de toată mîna, din cele care se spun și, mai ales, dintre acelea ascunse sub pietatea gustului burghez trec, în carte, de la unii la alții, urmînd două fire
Kinderscenen by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11763_a_13088]
-
Italia, Dürer se reîntoarce la Nürnberg în 1507 un artist schimbat. Un prim contact cu opera lui Mantegna și interesul renăscut pentru arta Antichității ce caracterizează întreaga operă a acestuia sunt evidente încă din 1494 când Dürer copiază două gravuri - Bacanală, Bătălia monștrilor marini - ale maestrului italian. Tânărul artist reușește aici, folosind un sistem complex de hașuri de densitate variabilă și orientate în direcții diferite, să confere figurilor o sculpturalitate mai evidentă decât în lucrările originale. Dacă Dürer n-a fost
Desenele lui Albrecht Dürer by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/3016_a_4341]
-
Mod, e expresia unei adorații cvasi-argheziene pentru necunoscutul care nu se arată. Celebrat, în lipsă, prin jocuri balcanice, rituale, jocuri ale dragostei și ale morții, ale libertății, freneziei și pierderii minților. Fiindcă, în definitiv, la ce ajută mintea? Despre ele, bacanale lirice, sînt Uvedenrode și Isarlâc. Despre amestecul de tristețe și bucurie, la fel de sfîșietoare, din versul lui Longfellow. Păunul, plocon perisabil, împărțind aceeași soartă cu bufonul care-l ucide, e simbolul acestei lumi fastuoase și muritoare. De aici, nostalgii "la spartul
A doua șansă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7095_a_8420]
-
23 ianuarie SALVADOR DALI Se împlinesc 15 de ani de când a murit pictorul, graficianul și eseistul spaniol Salvador Dali. Reprezentant strălucit al suprarealismului, el a fost înzestrat cu o imaginație onirică halucinantă. Printre cele mai cunoscute lucrări ale sale figurează „Bacanală“, „Girafa în flăcări“, „Persistența memoriei“. calendar multiconfesional Biserica Ortodoxă Română 18 ianuarie - Duminica a 29-a după Rusalii. Sf. Atanasie și Chiril, arhiepiscopii Alexandriei; 20 ianuarie - Cuv. Eftimie cel Mare; Sf. Mc. Vas și Eusebiu; 22 ianuarie - Sf. Ap. Timotei
Agenda2004-3-04-stiri () [Corola-journal/Journalistic/281965_a_283294]
-
Slobozia ridicîndu-se în mijlocul Texasului autohton, fie că este vorba de brava armată română al cărei căpitan trage o dușcă de Skandic în timp ce militarul american bea apă chioară. Asceza însă nu ține prea mult, pentru că tradiționala ospitalitate a localnicilor transformată în bacanală și mai ales aportul localnicelor, rupe rîndurile detașamentului. Se propun înfrățiri și alte forme de solidaritate mai intime, americanii sunt tratați drept investitori străini, primarul deschide o lecție scurtă și concisă de istorie despre "Statele Unite ale Americii, mai pe scurt
Balcania Dream: Un certain regard by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9594_a_10919]
-
curge sînge. Altcineva ar mai fi turnat, în mîzga asta de trocuri cu destine, vopsea roșie-vineție din belșug. Să facă un lugubru carnaval din patimi îndurate pe ascuns, sub luminile chioare, de bar, să-mpartă în fecioare și călăi o bacanală de vini împletite. Altcineva. Nu autoarea acestei cărți, care preferă să tamponeze, cu un umor pe care nu știi cum să-l iei (naiv, ca de scriitor care nu știe mai mult decît personajele lui, prostuțe emancipate ,în meserie"? cinic
Munci și zile by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11182_a_12507]
-
de imagini. Problema, însă, nu stă în aceea că ele nu sunt relevante, ci dimpotrivă, în faptul că depășesc cu mult conotațiile textului, minimalizându-l. Misterul morții lui Osiris, Craniul anamorfotic al lui Lucas Brunn, Androginul din manuscrisul Aurora Consurgens, bacanala de pe un vas grecesc, toate acestea cu greu își găsesc corespondențe pe măsură în text. Urmarea este că juxtapunerea de text și imagine lasă cititorului dorința nu atât de a revizui partea de ilustrație cât de a vedea îmbunătățit conținutul
Cervantes resuscitat by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14716_a_16041]
-
Bobby zări pe noptieră limbile ceasului său deșteptător care arătau ora patru după-amiază și zîmbi gîndindu-se că În sfîrșit ieri Santiago și Lester uitaseră de toate calculele și tacticile lor, ca să se lase În brațele desfrîului, zarvei și nebuniei acelei bacanale pe care Vlăjganul o numise, răcnind din răsputeri, un chiolhan strașnic, În timp ce destupa mereu alte sticle de băutură. Dar Bobby n-a mai rezistat; toată mahmureala și durerea de cap a unei beții Îngrozitoare Îl anunțară că era treaz de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
-se ca o rață, prin mica lor casă. Zdrahonii cu brațe tari folosiți de spital își aveau privirea ațintită asupra lui. Ignatius Reilly, porumbelul de lut. Dar era posibil ca mama lui să se fi dus totuși la una dintre bacanalele ei de popice. Pe de altă parte, era la fel de posibil ca o camionetă cu zăbrele să gonească chiar acum spre Constantinopole Street. Să scape. Să scape! Ignatius privi în portofel. Cei treizeci de dolari dispăruseră, confiscați probabil de mama lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
când era bătrân, păstrase de la dânsul și un foarte izbutit tablou reprezentând-o pe Simonetta Vespucci, cu o viperă înfășurată în jurul gâtului. ...Pentru Giovan Vespucci, care locuia peste drum de biserica San Michele, pictase Piero cadrul unei încăperi, luminată de bacanale, fauni, satiri și silvani... cu zece ani înainte împodobise casa unui negustor de lână bogat, dar nonconformist, Francesco del Pugliese, cu alegorii care înfățișaseră doctrina lui Vitruviu despre trecerea civilizației umane de la aera ante Vulcanum la aera sub Vulcano : lupta
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
ca să-i vadă pe aceștia cum erau uciși în taverne, la terme, în lupanare... Peste tot curgea sânge, peste tot domnea confuzia, peste tot se auzeau strigăte și implorări. La luptă se adăugau festivitățile Saturnaliilor; războiul transformase sărbătoarea în adevărate bacanale. Curgeau râuri de vin, se devorau munți de mâncare, peste tot erau oameni care se împerecheau, vrând parcă să se bucure de toate plăcerile vieții înainte de a sfârși sub tăișul vreunei săbii. Luptele cele mai sângeroase se dădură la Castrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
acestei legături, "care nu are altă hrană decât plăcerea fizică", a "ars pe de-a-ntregul", Monique întreține legături efemere cu mai mulți bărbați, pe care îi manipulează după bunul său plac. Tânăra ia parte de asemenea la tot soiul de bacanale, de orgii ce au loc în bordeluri, iar pentru a-și adormi "cumplita și degradanta conștiință" a depravării sale, devine opiomană. Astfel, pornită pe căile destrăbălării, Monique Lerbier se aventurează mai departe, mult mai departe decât Maud de Rouvre. Acolo
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]