190 matches
-
W. Shakespeare, Exact în același timp de Gellu Naum, Experimentul Iov, după Cartea lui Iov, Tragica istorie a doctorului Faust, după Christopher Marlowe, Alcesta de Euripide, 16 lecții despre dezastrele amorului carnal după Cântarea cântărilor, un spectacol de Mihai Măniuțiu, Bacantele de Euripide, Electra după Eschil și Euripide. Spectacolele sale au fost în turnee naționale și internaționale în Marea Britanie, Belgia, Franța, Canada, Egipt, Austria, Ungaria, Finlanda, Iugoslavia și Brazilia. Ca scriitor, a publicat șase volume de povestiri, "Un zeu aproape muritor
Mihai Măniuțiu () [Corola-website/Science/316834_a_318163]
-
mai vechi a legendei, legată de mitul argonauților. De obicei, Orfeu este înveșmântat în pictura Greciei antice în portul trac, cu cizme, himation cu motive geometrice și tichie frigiană (inițial o căciulă din blană de vulpe, împrumutată chiar din portul bacantelor înveșmântate cu piei de animale). Scenele tipice sunt ulterior cea a cântului și cea a morții eroului. Moartea sa violentă este înfățișată de pildă în imaginea din stânga (Fig. 4), dar și pe o amforă în „British Museum”, Londra SA 709
Orfeu () [Corola-website/Science/300204_a_301533]
-
picturalul, vizualul dominând totul: nimfe cu sâni albi, coborând din ținuturi marmoreene, cu corpuri mlădioase, îmbietoare, de culoarea petalelor de trandafir, împrăștiind parfumuri, mai ales de liliac, levănțica, roze, cu îmbrățișări grațioase, într-o muzică misterioasă a lirelor, cu apariția bacantelor într-un „triplu delir“ etc. Parnasienii abordează problemă îmbogățirii rimelor „mării armonii“, (re)descoperă forme fixe prozodice din cele mai alambicate și le pun în circuit: hexametrul, versul safic, dactilul, anapestul, amfibrahul, coriambul, spondeul, amfimacrul, peonii etc.; prețuiesc și cultiva
Parnasianism () [Corola-website/Science/298290_a_299619]
-
sau Bacus, a fost un zeu roman de importanță secundară, al vinului, viței-de-vie și al beției, formă sărăcită a zeului grec Dionis. Mai era numit: Imaginea lui culturală era însoțită de preotesele bacante ("Bacchantes") la sărbătorile "Bacchanalia", desfășurate toamna, la culesul viilor. "Bacantele" - îmbrăcate în piei de cerb, purtând torțe aprinse și agitând un "thyrs" - în timpul orgiilor scoteau strigătul "evoe!", fiind poreclite "evantes" ("cele care răcnesc"). Bacanaliile au fost interzise de Senat în
Bacchus () [Corola-website/Science/296592_a_297921]
-
a fost un zeu roman de importanță secundară, al vinului, viței-de-vie și al beției, formă sărăcită a zeului grec Dionis. Mai era numit: Imaginea lui culturală era însoțită de preotesele bacante ("Bacchantes") la sărbătorile "Bacchanalia", desfășurate toamna, la culesul viilor. "Bacantele" - îmbrăcate în piei de cerb, purtând torțe aprinse și agitând un "thyrs" - în timpul orgiilor scoteau strigătul "evoe!", fiind poreclite "evantes" ("cele care răcnesc"). Bacanaliile au fost interzise de Senat în 186 î.Hr. În varianta greacă, "Bakhos", născut în Teba, a
Bacchus () [Corola-website/Science/296592_a_297921]
-
Flanders din "Trenul nu mai oprește aici" de Tennessee Williams. Joacă pe scena Teatrului Național "I.L.Caragiale" din București din 2004. A făcut creații memorabile în rolurile Constantin din "Săptămâna luminată"- regia Mihai Măniuțiu la Teatrul Național Cluj, Dionyssos din "Bacantele"- regia Mihai Măniuțiu la Teatrul Național București (1997), Bolinbroke din "Richard II"- regia Mihai Măniuțiu la Teatrul Național București, Oberon din "Visul unei nopți de vară"- regia Victor Ioan Frunză la Teatrul Național Cluj, Regele din "Regele moare"- regia Victor
Marius Bodochi () [Corola-website/Science/321479_a_322808]
-
creației eminesciene "Luceafărul", pentru regia și interpretarea piesei "Abia înțelese". Apariții în spectacole ca: „ Livada de vișini” de A.P.Cehov, regia Andrei Șerban, „Ghetto” de Josua Sobol, regia Victor Ioan Frunză, „ Orfeu în infern” de T. Williams, regia Mihai Manolescu, „Bacantele” după Euripide, regia Mihai Măniuțiu, „Roberto Zucco” de Koltes, regia Felix Alexa.
Liliana Hodorogea () [Corola-website/Science/310464_a_311793]
-
deja suplinitor din 1889. Opt ani mai târziu, a fost numit director al aceleiași instituții, funcție pe care a deținut-o până în 1927. Ca profesor și director la Școala de arte frumoase din București, a promovat academismul („Vârful cu Dor”, „Bacantă și satir” și unele compoziții istorice), rămânând însă un remarcabil portretist („Alexandru Odobescu”; „Portret de bărbat”; „C. Stăncescu”). A realizat decorațiile murale la Banca Națională a României, Casa scriitorilor, Universitatea din Iași. În semn de respect pentru activitatea sa, o stradă din București
George Demetrescu Mirea () [Corola-website/Science/308735_a_310064]
-
astfel încât Dionis a putut să o aducă pe Semele în Olimp. Dionis a reușit să-l aducă în Olimp și pe Hefaistos, fiul infirm cu care se rușina Hera. Însoțitorii lui Dionis erau silenii, satirii și nimfele. Menadele, tiadele și bacantele formau cortegiul adoratoarelor sale, încununate precum zeul însuși cu iederă sau frunze de viță de vie și purtând tirsuri împodobite cu conuri de pin. Acest cortegiu ducea o viață sălbatică, vâna animalele pădurii și le devora crude. Chiar și Dionis
Dionis () [Corola-website/Science/296863_a_298192]
-
care pretinde a fi fiul unui prinț din Beoția. Aici o descoperă Jupiter, care ia înfățișarea unei musculițe pentru a se apropia de ea. Euridice se lasă ușor convinsă să se amestece, în cadrul petrecerii infernale care va urma, în rândul bacantelor, pentru a putea fugi cu el. Tabloul al patrulea, Infernul, e dedicat unei petreceri cu punctul culminant într-un cancan infernal, în care sunt antrenați toți zeii. Jupiter nu reușește însâ să se îndepărteze pe nesimțite cu Euridice în timpul danslui
Orfeu în infern (operetă) () [Corola-website/Science/304517_a_305846]
-
de atunci, Jules Janin (1804-1874), lansează începând cu numărul din 15 noiembrie al periodicului său "Journal des débats" o campanie împotriva operei. Acțiunea ei e după Janin în totalitate o profanare a miturilor, autorii sunt văzuți de critic în postura bacantelor care l-au ucis pe Orfeu pentru a doua oară. Această campanie a declanșat un scandal care le-a dat ocazia lui Offenbach și lui Crémieux să-și popularizeze ideile în paginile ziarului "Le Figaro" și a contribuit în mod
Orfeu în infern (operetă) () [Corola-website/Science/304517_a_305846]
-
de rezervă într-un regiment de obuziere, luptă în 1916 la Turtucaia, este rănit și luat prizonier. Captivitatea îi oferă lui V., care în anii liceului debuta cu versuri în revista școlară „Spre lumină” (1906), iar în 1910 publicase placheta Bacante, un prilej insolit de a-și relua activitatea literară. Traduce poemul Corbul de E.A. Poe, își notează impresiile din prizonierat, pe care le va tipări sub titlul La fereastra mea cu gratii... în revista „Hiena” (1921), scrie din nou versuri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290589_a_291918]
-
se mai păstrează în aceste autopastișe sufocate de circumstanțial. Utilizând ediția engleză din 1859 alcătuită de Edward Fitzgerald, a transpus în limba română Rubaiyatele lui Omar Khayyam. A folosit pseudonimele Alex. Valin și Sandu Val. V. compune la început (în Bacante) o poezie de factură minoră care, deși nu îi lipsesc combustia interioară, chiar vraja sugestiei, nu trece de marginile unei notații sentimentale dominate de senzual. Sunt aici sunete, inflexiuni lirice, fulgurații ale sensibilității întâlnite, în aceeași perioadă, la G. Bacovia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290589_a_291918]
-
găsit un ton propriu. Un erotism nu mereu controlat își află expresia în formulări ce puteau să pară șocante. Versul ascunde aluzii îndrăznețe, jocurile imaginației surprind, însă alăturările de vocabule nu au tensiune lirică, rămânând simple jocuri de cuvinte. SCRIERI: Bacante, București, 1910; ed. Bistrița, 1925; Jurnalul unei fete de pension, București, 1914; La sânul tău, Cytheră..., Constanța, 1915; ed. Bistrița, 1933; Iubire pentru iubire, București, 1920; Valsul fără nume, Constanța, 1920; La fereastra mea cu gratii... (Notele unui prizonier), Cernăuți
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290589_a_291918]
-
alături de viață, Bistrița, 1925; Veva, cu desenele autorului, Oradea, 1925; Ochii boschetelor, Oradea, 1930; Tristeți fără de trup, cu desenele autorului, Oradea, 1933; Suprema undă, pref. Mihai Gafița, București, 1973. Traduceri: Omar Khayyam, Rubaiyatele, Constanța, 1923. Repere bibliografice: Evandru [I.M. Rașcu], „Bacante”, „Opinia”, 1910, 1 166; Arghezi, Scrieri, XXIII, 319; Chendi, Scrieri, VIII, 187-189; Octav Botez, [„Bacante”], VR, 1912, 2; I. V. [Ion Vinea], [„La sânul tău, Cytheră...”], „Cronica”, 1916, 49; V. B., „Iubire pentru iubire”, UVR, 1920, 14; George Silviu, „Fericirile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290589_a_291918]
-
fără de trup, cu desenele autorului, Oradea, 1933; Suprema undă, pref. Mihai Gafița, București, 1973. Traduceri: Omar Khayyam, Rubaiyatele, Constanța, 1923. Repere bibliografice: Evandru [I.M. Rașcu], „Bacante”, „Opinia”, 1910, 1 166; Arghezi, Scrieri, XXIII, 319; Chendi, Scrieri, VIII, 187-189; Octav Botez, [„Bacante”], VR, 1912, 2; I. V. [Ion Vinea], [„La sânul tău, Cytheră...”], „Cronica”, 1916, 49; V. B., „Iubire pentru iubire”, UVR, 1920, 14; George Silviu, „Fericirile nebănuite”, DMN, 1925, 6 798; Ion Marin Sadoveanu, „Ochii boschetelor”, ALA, 1931, 538; Călinescu, Cronici
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290589_a_291918]
-
de imagini vaporoase, în care marchize, prințese, cavaleri se înfiripă în diafane fulgurații. Și, brusc, din această lume de grații un salt în antica eră, unde delicatețea și toată gestica supravegheată, de salon, plonjează într-un „delir” orgiastic. Nimfe și bacante, în splendida lor nuditate, se prind într-un dans frenetic, antrenând pe dată fauni, satiri și silvani. Exuberanța de plein air, frivolă întrucâtva, se potrivește mai bine cu temperamentul sangvinic (de unde, preferința pentru culorile tari), senzual și agresiv al poetului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287704_a_289033]
-
dar preferă convertirea dramatismului în expresie prozaică, în ludic, vădind o înclinație accentuată pentru calambur și combinații insolite, nu întotdeauna inspirate: „Foaie verde sângeriu,/ Doi pustii într-un pustiu. Rană mult apetisantă, / Miere crudă-n agravantă. Două friguri post-restant,/ Tu bacantă, eu vacant.” SCRIERI: Aurul din aripi, Timișoara, 1986; Ascultând ceasornicul în baie, Oravița, 1995; Cochetăria cu fulgerul, Reșița, 1995; Șantier în creier, Reșița, 1996; Dicționarul scriitorilor din Caraș-Severin (în colaborare cu Victoria I. Bitte și Tiberiu Chiș), Reșița, 1998; Neputința
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289493_a_290822]
-
ceea ce amintește de un motiv gnostic, inactivitatea bărbatului. În acest sens, Eliade apropia nuvela de filmul lui Bergman, The Magician, unde Profetul (="Simion Magul") e mut și se "exprimă" prin soția sa (=Elena). Adrian reeditează soarta lui Orfeu sfârtecat de bacante, moartea lui fiind legată de o femeie ("Îngerul Morții"). Indirect, amnezia i-a fost provocată de Leana (pentru a nu o face să aștepte i-a spus șoferului să se grăbească, determinând accidentul), dar și de faptul că, privind înapoi
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
cu o sărbătoare dionisiacă (în dialogul platonician, Cratylos, Socrate explică numele lui Dionysos ca ho didoùs tòn oīnos, cel care dă vinul 530), Lenaion, Leneienele; Heraclit precizează despre cuvântul "Lenai" și verbul "a îndeplini Lenai" se foloseau ca echivalent pentru "bacante" și "a bacantiza"531. Leana dă glas unor vechi cântece doar la cârciumele modeste; când cântecul a devenit cunoscut, adică "un mister popularizat"532, ea refuză să-l mai cânte. Vehicule ale mesajului sacru, cântecele Leanei se adresează oamenilor de
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
creștin. Într-adevăr, cu foarte puține excepții, scriitori citați mai sus exaltă sub diferite forme antichitatea cu sentimente răspicat ostile față de creștinism. Severitatea concepției creștine de viață e socotită incompatibilă cu arta lor, care se complace în cortegiile dionisiace ale bacantelor, în subteranele misterelor eleusine și în orgiile Citerei, Lesbosului și Corintului. De altfel, chiar în Franța glorioasă a veacurilor creștine s a născut foarte curioasa idee că temele credinței nu sunt compatibile cu arta. Însuși Boileau sfătuiește pe scriitori, în
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
ca efect al participării la spectacol 50. Nu întâmplător, prin contradicțiile semnalate între forma ideală a teatrului (tragedia canonică) și expresia sa istoricizată (drama lui Euripide), tratatul lui Aristotel suscită și azi vii controverse, majoritatea specialiștilor creditându-l pe autorul Bacantelor drept precursorul dramei burgheze (și prin veriga aceasta, zic eu, al melodramei). Într-o foarte inteligentă interpretare, ce rezonează surprinzător cu câteva observații fundamentale despre natura imaginației melodramatice, asupra cărora ne vom opri în cele ce urmează, Mihai Gramatopol 51
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
nouri s-a fost deschis o poartă/Prin care trece albă regina nopții moartă.” (M. Eminescu, I, p. 69), „M-a fermecat cu vro scânteie/Din clipa-n care ne văzum?” (Ibidem, p. 208); • atribut: „Tu îmi pari ca o bacantă ce-a luat cu-nșelăciune/De pe-o frunte de fecioară mirtul verde de martir,/O fecioară - a cărei suflet era sunt ca rugăciunea.” (Ibidem, p. 30). ADJECTIVUL PRONOMINAL RELATIVTC "ADJECTIVUL PRONOMINAL RELATIV" Pronumele relative absolute compuse cel ce și
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
misticismul nu-l poate defini. Poesia izvorâtă din gândirea abstractă a concretului este dovada certă a acestui concept, haosul echivalând în scrieri cu neliniștea ce tinde spre armonia Marelui Arhitect al Universului. Așa se scurge viața, în mârșava cântare-a bacantei istovite. Eu merg, plin de neliniști, înainte, bolborosindu-mi marșul funerar. Lângă brahmanici elefanți regali și-n josnica rumoare de clocot mercurial, urări cioplind în stâncă -, perechile cum curg, purtând o cruce-n gură, ca un uitat amurg. Așa se
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
picturalul, vizualul dominând totul: nimfe cu sâni albi, coborând din ținuturi marmoreene, cu corpuri mlădioase, îmbietoare, de culoarea petalelor de trandafir, împrăștiind parfumuri, mai ales de liliac, levănțică, roze, cu îmbrățișări grațioase, într-o muzică misterioasă a lirelor, cu apariția bacantelor într-un „triplu delir“ etc. Parnasienii abordează problema îmbogățirii rimelor „marii armonii“, (re)descoperă forme fixe prozodice din cele mai alambicate și le pun în circuit: hexametrul, versul safic, dactilul, anapestul, amfibrahul, coriambul, spondeul, amfimacrul, peonii etc.; prețuiesc și cultivă
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]