184 matches
-
nivelul acestor referințe mitologice, consubstanțiale lui Ion Mureșan, aș spune că fiecare act imaginativ al său poate reprezenta un fragment al unui ritual dionisiac. Toposul cărții sale și al mitologiei ei e cârciuma - imaginea izomorfă îndepărtată a popasurilor satyrilor și bacantelor. Spațiu de petreceri infernale, regăsit la toate răscrucile, pe traseul ce pornește din Hades, trece prin halta Rimbaud, cotește prin saloanele suprarealiste, ilustrând sublime vicii anamorfotice. Mureșan, toată poezia lui o mărturisește, e un Orfeu ce nu a mai ieșit
Un satyr convertit la orfism sau un Orfeu satyric by Aurel Pantea () [Corola-journal/Journalistic/5697_a_7022]
-
și într-un mod pe cât de meticulos, pe atât de artificial, ca și cum mai multe dintre degetele scriitorului ar fi ocupate cu răsfoirea unui manual al pozițiilor amoroase. Diferența dintre D.H. Lawrence și Henry Miller, pe de o parte, și închipuitele bacante dâmbovițene Claudia Golea, Ioana Baetica și Cecilia Ștefănescu, pe de alta, vine nu numai din izbitoarea denivelare artistică; ci și din modul radical deosebit în care bucuriile cărnii se amestecă în cele ale scriiturii. La cei doi maeștri, proza respiră
"Intimitățuri" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11070_a_12395]
-
odată, de fărșang, mama făcea mare pregătire, urma să ne luăm și noi vântul la Montreal. Afară, tinerii aprinseseră focuri sălbatice, erau mascați în cotoroanțe și vârcolaci, aveau țepușe și uluce smulse de prin garduri, cioturi de mături și curcubee. Bacantele jucau drăcește în jurul focului, scântei zburau ca licuricii prin aer, se hârjoneau, cântau și curcubeele ce le săltau din când în când în timpul ritualului, îmi aminteau de Golgota. - Gata, nu mai sta să privești c-ai să visezi la noapte
Montrealul din sufletul meu sau Noaptea curcubeelor. In: Editura Destine Literare by DORINA MÃGÃRIN () [Corola-journal/Journalistic/101_a_266]
-
se va încheia cu un atractiv foc de artificii - la Stadionul „Dan Păltinișanu“. Organizatori sunt Cramele Recaș în colaborare cu Consiliul Local, Primăria Timișoara și Casa de Cultură a Municipiului de pe Bega. Marea sărbătoare, condusă de însuși Bachus, însoțit de bacante, va face „să curgă râuri” vinul și mustul, asortat cu diferite preparate de carmangerie la grătar și nu numai. Clienții vor avea la dispoziție vin vrac, diferite soiuri, must și vin fiert la prețul de 6 lei/l, sau 1
Agenda2005-43-05-general6 () [Corola-journal/Journalistic/284327_a_285656]
-
mobilele pe care le-ai atins și respiră alături de tine. El tace și Încearcă să-mi recompună forma În Întuneric. Tinerii adunați afară, În spatele blocului, lîngă pubelele Încărcate cu resturi menajere, scot urlete orgiastice. Dionisos trece cu alaiul lui de bacante și se aprinde lumina. Babord și tribord. Teză și antiteză. Cenușă și diamante. Mai de mult Îmi plăcea Boris Vian, acum Îmi place Valentin Rasputin. CÎnd mă gîndesc la viitor e ca și cum mi-aș contempla scheletul. El Îmi ascultă elucubrațiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ființei noastre necunoscute ca sperma complementară dumnezeirii, menită a naște monștri și genii deopotrivă. Oare aș mai putea și acum, În această carte, să Îndrăznesc să-mi provoc orgasmul cerebral... În atîta sterilitate, În atîta senectute, ar mai răspunde ele bacantele, s-ar mai umfla strugurii lor de neastîmpăr, ar mai mușca ele un organ dezacordat și ce muzică ridicolă, ce muzică falsă ar Începe să picure din acest pix care mutilează hîrtia? „e un nor sub țeasta bătrînului general tace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
vaza aia grecească? - Ce-i cu ea? Îmi ceri socoteală? Fii liniștit, e la mine în atelier. Am transformat-o. Nu era perfectă - mă anunță pictorul jignit. - Ce-ai făcut?! - îl întreb eu. - Am scos mai bine în evidență libidoul bacantei. Cu negru. Un ochi neinițiat nici n-o să observe. - Dar, pentru numele lui Dumnezeu! Un ochi neinițiat nu cumpără vaze antice. - Cu atât mai bine, o să iei mai mulți bani pe ea. Dacă vrei, o și semnez - a spus, gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
desfășoară o perspectivă planetară: „Dau fluviilor gratii de reptile, Dau marilor priviri fosforescente, Iar munților dau zare, aspecte de gorile, Si brazilor, pe coaste, poziții indecente.” El face din romanța o mică enciclopedie sentimentală. Astfel apar fauni, parce, nimfe, silvani, bacante, persoane notorii din lumea artelor, titluri din creații célèbre. Enigmă eternului feminine devine și mai profundă când e purtată prin geografii vechi, cu nume fascinante; exotismul că și senzualitatea, are la Minulescu o expresivitate docta: “Lesbos mi-a dedicate un
ION MINULESCU-POETUL CARE A REABILITAT ROMANŢA TRADIŢIONALĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1350 din 11 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362368_a_363697]
-
plajă fără sutien. Cuvintele mai mult i se puteau citi pe buze decât auzi. O seamă de prichindei, mânjiți pe alocuri cu nămol, îi urmau în șir pe cei doi, bâțâindu-se în ritmul muzicii, ca un cortegiu miniatural de bacante și satiri. Traianeee! Traianeee! urla o mamă, cu mâinile pâlnie la gură, văzându-și odorul că se îndepărta prea mult. Dan Florița-Seracin Referință Bibliografică: Medeea de pe Istru (1) / Dan Florița Seracin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 564, Anul II
MEDEEA DE PE ISTRU (1) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366789_a_368118]
-
cade, crudo! dismețit din visuri sece, Fruntea mea este trezită de al buzei tale-ngheț Și privesc la tine, demon, și amoru-mi stins și rece Mă învață cum asupră-ți eu să caut cu dispreț! Tu îmi pari ca o bacantă, ce-a luat cu-nșelăciune De pe-o frunte de fecioară mirtul verde de martir, O fecioar-a cărei suflet era sunt ca rugăciunea, Pe când inima bacantei e spasmodic, lung delir. O, cum Rafael creat-a pe Madona Dumnezeie, Cu diadema
VENERE SAU MADONA de MARIUS MIRCEA GANEA în ediţia nr. 1946 din 29 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363589_a_364918]
-
învață cum asupră-ți eu să caut cu dispreț! Tu îmi pari ca o bacantă, ce-a luat cu-nșelăciune De pe-o frunte de fecioară mirtul verde de martir, O fecioar-a cărei suflet era sunt ca rugăciunea, Pe când inima bacantei e spasmodic, lung delir. O, cum Rafael creat-a pe Madona Dumnezeie, Cu diadema-i de stele, cu surâsul blând, vergin, Eu făcut-am zeitate dintr-o palidă femeie, Cu inima stearpă, rece și cu suflet de venin! Așa scria
VENERE SAU MADONA de MARIUS MIRCEA GANEA în ediţia nr. 1946 din 29 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363589_a_364918]
-
oprite în cădere - Cariatide bolții de mistere, De jos vin altele-n întâmpinare: Coloane, statuete translucide - O lume subterană fascinantă; Dar poarta spre lumină se deschide Prăpăstioasă, zâmbitoare pantă, Cu flori, cu zboruri de efemeride, Și soarele dansând ca o bacantă. Adrian Simionescu Referință Bibliografică: MIraje / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 373, Anul II, 08 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 George Nicolae Podișor : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
MIRAJE de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 373 din 08 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361871_a_363200]
-
Simpatie > DU-MĂ DEPARTE Autor: Carmen Popescu Publicat în: Ediția nr. 1634 din 22 iunie 2015 Toate Articolele Autorului mă strânge de mână și du-mă departe pe străzile-nguste cu iederă-n praguri cu flori la ferestre și vânturi bacante cu vieți divorțate de ternele ganguri mă poartă-n iluzii cu buze rujate cu fața râzândă de-atâta candoare cu unghii făcute pleoape fardate o forfotă blândă topită-n culoare să-mbrac o poveste cu vise-nsetate să-i torn
DU-MĂ DEPARTE de CARMEN POPESCU în ediţia nr. 1634 din 22 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365910_a_367239]
-
Acasa > Strofe > Delicatete > VIAȚĂ PUSTIE Autor: Gabriela Zidaru Publicat în: Ediția nr. 1367 din 28 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului La tine viața-i o minciună... Și în minciună ți-o trăiești! Tu în pahar ai voia bună, Și cu bacante te însoțești. Tie-ți place viața ușoară, Ca să petreci,să chefuiești. Iar în minciuni, nu-i prima oară... Când timpul tu ți-l irosești. Pedeapsa Sfântă să lovească În sufletul ce ți-e beteag, Cu a ei putere să-ți
VIAŢĂ PUSTIE de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1367 din 28 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353138_a_354467]
-
uitat Adevărul, de aceea, acum sporesc prin Tăcere, frigul și cataclismul așteptărilor, pun pe masă pâinea nenorocului, cuțitul stă în închinăciune și, dintr-o dată sufletul meu vorbește pădurilor: depărtați-vă de acest mincinos poet, tainele sale sunt furate din dansul bacantelor, șovăielile sale stau tolănite pe cearșafuri cernite, nu stăpânește nimic din Alfabetul Tăcerii, greșelile lui sunt greșelile greșiților noștri. Amin!” Întreitul simbol al vieții, Omul (trup, suflet, spirit) încununează creația, prin Cuvânt și Lumină: „Se sparge Tăcerea, rămâne Cuvântul, gazelul
EVANGHELIA TACERII de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360347_a_361676]
-
spre apus El era gata să tragă Și de el depindea totul; Eu, să mor ca idiotul Că el nu știa de șagă N-aveam nici o variantă Decât ochiul morții negru Că dintr-un conflict integru Nu te scoate o bacantă Un destin legat cu ață Ce e viața? Ce e moartea? Dacă asta-mi fuse partea, Trebui' s-o privesc în față! Și atunci mi-am spus firesc: Dacă tot trăii degeaba Și acum se-ncurcă treaba, Mai bine să
HANDS UP! de ION UNTARU în ediţia nr. 793 din 03 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359687_a_361016]
-
Acasa > Poeme > Antologie > POVESTE BACANTĂ Autor: Llelu Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 1958 din 11 mai 2016 Toate Articolele Autorului Era pe vremea infatuării sublime, trufia se împăuna cu orgolii vechi. Ei, iarba și frunza-i mângâie tălpile, toamna se strecoară bacantă prin vii
POVESTE BACANTĂ de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1958 din 11 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378525_a_379854]
-
Antologie > POVESTE BACANTĂ Autor: Llelu Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 1958 din 11 mai 2016 Toate Articolele Autorului Era pe vremea infatuării sublime, trufia se împăuna cu orgolii vechi. Ei, iarba și frunza-i mângâie tălpile, toamna se strecoară bacantă prin vii, le face copiilor mustăți de must timpul mutându-se cu de-a sila în ei. Unde sunt zilele mai călduroase ca focul? Povestea-i mai frumoasă decât diminețile brumate de parcă mă-nțeapă consoanele-n piele și-i țes
POVESTE BACANTĂ de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1958 din 11 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378525_a_379854]
-
diminețile brumate de parcă mă-nțeapă consoanele-n piele și-i țes o pânză groasă-n mâini să-i acopere trupul mai frumos decât ele. Mai libere decât sunt eu de liber, mai pline decât pot respira deplinul. Referință Bibliografică: Poveste bacantă / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1958, Anul VI, 11 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Llelu Nicolae Vălăreanu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
POVESTE BACANTĂ de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1958 din 11 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378525_a_379854]
-
se revoltă toamna, atunci încep războaiele lor, atunci începe identitatea arderii de sine, atunci semnele faraonice ies la iveală, atunci moare lumina și se-ncarcă privirea de solstiții, galbenul rar al frunzelor zboară prin ochii salcâmilor, atunci încep bacanalele, frumoasele bacante destrăbălându-se la umbra norilor sub impulsului oracolului de la delfi în ochii pofticioși ai plebei. toate sunt sub semnul tău, apolo, clipa plouă peste noi, timpul curge, vorba lui heraclit, o femeie luminează golul cuvântului, ea e fecioară, viscol, idee
REVOLTA ZEILOR de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 657 din 18 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346430_a_347759]
-
-n spițe vegetezi.... XXI. DU-MĂ DEPARTE, de Carmen Popescu, publicat în Ediția nr. 1634 din 22 iunie 2015. mă strânge de mână și du-mă departe pe străzile-nguste cu iederă-n praguri cu flori la ferestre și vânturi bacante cu vieți divorțate de ternele ganguri mă poartă-n iluzii cu buze rujate cu fața râzândă de-atâta candoare cu unghii făcute pleoape fardate o forfotă blândă topită-n culoare să-mbrac o poveste cu vise-nsetate să-i torn
CARMEN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/375945_a_377274]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > EU ȘI ZEUL VAGABOND Autor: Antonela Stoica Publicat în: Ediția nr. 2275 din 24 martie 2017 Toate Articolele Autorului EU ȘI ZEUL VAGABOND M-am trezit ca o bacantă din delirul nopții tale Într-o ploaie de visare și simțire trepidantă Sentiment durând divin, reflectând pe trupuri goale, Episoade ancestrale... noi, drogați cu vin-pelin... Era liniște-n alcovul unde-am disecat iubirea... Adormită, fericirea, reflecta pe fața-ți movul
EU ȘI ZEUL VAGABOND de ANTONELA STOICA în ediţia nr. 2275 din 24 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375674_a_377003]
-
Toate Articolele Autorului Arare licărele de lumină aurii de pe ramuri se desprind legănând clipele-n vălul de întuneric și taxiul sfredelește noaptea străbătând prin fulgurațiile-n negru și alb lumea paralelă necunoscuta ce se dezgolește-n dans rotit ca o bacantă pe asfaltul de oglindă neagră și toate gândurile rătăcite-n adâncul pupilei urmăresc în tăcere dârele ploii ce se preling alene pe parbriz până rămâne doar un strop tremurător ce-ascultă încă difuzorul răgușit din care vocea sud-americană mai răsucește
TAXI de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375780_a_377109]
-
uitat Adevărul, de aceea, acum sporesc prin Tăcere, frigul și cataclismul așteptărilor, pun pe masă pâinea nenorocului, cuțitul stă în închinăciune și, dintr-odată, sufletul meu vorbește pădurilor: depărtați-vă de acest mincinos poet, tainele sale sunt furate din dansul bacantelor, șovăielile sale stau tolănite pe cearșafuri cernite, nu stăpânește nimic din Alfabetul Tăcerii, greșelile lui sunt greșelile greșiților noștri. Amin!” Întreitul simbol al vieții, Omul (trup, suflet, spirit) încununează creația, prin Cuvânt și Lumină: „Se sparge Tăcerea, rămâne Cuvântul, gazelul
„METAFORA TĂCERII” LA THEODOR RĂPAN de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362096_a_363425]
-
încîntau petrecerea faraonică "stilizarea" era cea care singulariza arta egipteană, rămînînd de-atunci o inconfundabilă paradigmă. Policromia făcea vie scena: bărbatului frumos destinîndu-i-se brunul viril, grațioasei femei, lascivul galben. Muzicantele cu harfă concurează frapant grațiile din dancing-urile de azi. "Bacante dansînd", dintr-un Pompei care și-a conservat tragic sub lavă culorile, anunță deja somptuozitatea Renașterii, pe un Giorgione. În al cărui "Concert cîmpenesc" femei goale în prezența costumaților cavaleri anunță, la rîndu-i, "scandalosul" "Dejun pe iarbă" al lui Manet
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]