76 matches
-
și cromatică vorbește în acest capitol Theodor Codreanu. Când spuneam că fiecare capitol este o carte în sine, era vorba și de interpretarea pe care această lucrare o reclamă, dacă ar fi spațiu tipografic, pentru fiecare capitol. Negativismul stilistic și Bacovianismul constituie partea cea mai "grea" (plumb) a demersului hermeneutic. Cartea de față susține unicitatea lui Bacovia, astfel încât noțiuni ca "prebacovieni" sau "urmașii lui Bacovia" trebuie înțelese în liniile axiomaticei aprecieri anunțate de Theodor Codreanu chiar din început. Inclusiv taxinomia bacovienilor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
demersului hermeneutic. Cartea de față susține unicitatea lui Bacovia, astfel încât noțiuni ca "prebacovieni" sau "urmașii lui Bacovia" trebuie înțelese în liniile axiomaticei aprecieri anunțate de Theodor Codreanu chiar din început. Inclusiv taxinomia bacovienilor trebuie percepută ca atare. În contextul Resurecției bacovianismului, sunt analizate elemente care apropie și cele care diferențiază lirica ultimei perioade (relativ îndelungate, modernistă, în linii mari) de elementele ce definesc bacovianismul. "Din Suceava, Ion Beldeanu trece în ochii criticii drept "cel mai autentic bacovian din literatura noastră de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
anunțate de Theodor Codreanu chiar din început. Inclusiv taxinomia bacovienilor trebuie percepută ca atare. În contextul Resurecției bacovianismului, sunt analizate elemente care apropie și cele care diferențiază lirica ultimei perioade (relativ îndelungate, modernistă, în linii mari) de elementele ce definesc bacovianismul. "Din Suceava, Ion Beldeanu trece în ochii criticii drept "cel mai autentic bacovian din literatura noastră de azi" (Ioan Holban). De fapt, Ion Beldeanu este un bacovian prin recul, în maniera lui Ion Caraion, dar, desigur, ca moldovean ce este
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
vers ar fi interpretabil în cheia "poeticii oglinzii" ar fi în număr prea mare. "La Bacovia, neantul se învingea pe sine însuși devenind neant pur, adică poezie în oglindă, pe când la nouăzeciști el are intacte ingredientele materiei corupte." Cu nostalgia bacovianismului șaizeciștilor, Theodor Codreanu urmărește Complexul bacovian până la consecințele cele mai noi, nu neapărat fericite. "Bucovina literară", nr. 12, decembrie 2003 Ion IACHIM "Complexul Bacovia" sau Fenomenul Codreanu El s-a afirmat ca istoric și critic literar de mare autoritate, ca
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
care și-a, pus o mască a Cenușăresei: "Bacovia a fost întruchiparea ideală, în variantă masculină și literară, a mitului Cenușăresei". Cititorul, alături de autor, pornește în căutarea ascunsului Bacovia. Numai că Th. Codreanu, călăuzindu-și cititorul spre complexul Bacovia și bacovianism (peste nouă mări și nouă țări), îi descoperă multe alte lucruri, mai mult sau mai puțin cunoscute; "relația aberantă" a lui Rimbaud cu Verlaine, "idiosincrasia" lui Ion Barbu față de T. Arghezi, un Baudelaire cu părul vopsit verde, măreția și tragismul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
pasul. Prefață la vol. Fragmentele lui Lamparia, 2002 Teodor PRACSIU Un intelectual atipic Proteicul Theodor Codreanu, critic și istoric literar, eminescolog, eseist, publicist, editor, umorist, profesor la Liceul Teoretic "Cuza-Vodă" din Huși, doctor în litere cu teza "Complexul Bacovia" și bacovianismul (Editura Junimea, lași, 2002), pune sub ochii cititorilor ultima sa carte, în ordine cronologică, Fragmentele lui Lamparia (Fundația "Scrisul Românesc", Craiova, 2002, 199 pagini, preț neprecizat), cu o prefață a regretatului Edgar Papu. Cum eminentul cărturar a dispărut dintre noi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
a oglinzii" a cărei paternitate și-o revendică, evident concepută pe temeiul unor "sugestii" inspirate, în primul rând, de Eminescu și Caragiale. "Metoda" oferă ocazia de a dezbate cu energie și, totodată, cu meticulozitate, structuri de adâncime ale eminescianismului, caragialismului, bacovianismului. Nu insist pentru că aceste însemnări nu vor să fie o cronică literară. De aceea voi lua în atenție ceea ce mi se pare a fi o "obsesie" a lui Theodor Codreanu: aceea a raportării literaturii noastre, necontenit, la caracterul eponim al
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
dintâi creație majoră a eminescianismului", "dar geniul acestuia (al lui Caragiale, n.m.) este atât de puternic încât devine antiteza complementară a eminescianismului". Dacă această carte, conclude autorul, a început sub semnul eminescianismului trecut în caragialism, încheierea obligatorie îl conduce spre bacovianism, unde încă mai stăruie umbra tutelară a lui Eminescu. În "cinismul" lui (de fapt, kynismos à la Diogene), Caragiale a râs și de cei care au râs la comediile lui, deși, spunea Slavici, "puțini de tot au mai rămas cei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
urmează Facultatea de Filologie a Universității „Al. I. Cuza” din Iași (absolvită în 1970). Lucrează ca profesor la Orgoești și Dodești, județul Vaslui, iar din 1975 la licee din Huși. Este doctor în filologie (2001) cu teza „Complexul Bacovia” și bacovianismul. Debutează publicistic în 1969 („România literară”), iar editorial în 1981, cu romanul Marele zid. Colaborează la „România literară”, „Convorbiri literare”, „Cronica”, „Ateneu”, „Tribuna”, „Steaua”, „Astra”, „Revista de istorie și teorie literară”, „Viața românească”, „Luceafărul”, „Adevărul literar și artistic”, la publicații
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286314_a_287643]
-
dând curs unui impuls autocritic și convingerii că lectura textului bacovian este una din „probele de foc” ale criticului literar, tot atât cât este lectura liricii eminesciene sau a celei barbiene. Cartea e, de fapt, o tentativă de a defini „bacovianismul”, adică o dicțiune poetică echivalentă - cum s-a mai observat - cu „a doua mare restructurare a poeziei românești după cea eminesciană” (Dinu Flămând). Totodată, în principalele lor teze, „nuanțările” se situează, întemeiat și argumentat, în răspăr cu propuneri critice anterioare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289537_a_290866]
-
Avându-l ca model pe Bacovia, moldovenii nici nu puteau ajunge la extremismele politice și culturale de tip Lefter. În consecință, ei s-au postat foarte aproape de transmodernism. Am mai dat și altădată exemplul lui Ion Tudor Iovian, care, în bacovianismul său profund, blestema modul de a fi "recent" al lumii: trebuie să circuli cu bicicleta "prin circumvoluțiunile / unui creier postmodernist / ca să vezi cum se moare de frică la gândul / că tot ce era de spus / s-a spus / și vine
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
ale unei realități tragice. Agonia și moartea surorii cheamă dorința de a „consemna” suferința fără vreun fel de „comentarii” lirice, într-o expresie purificată, cu modulații de bocet. Linia vieții (1982) atenuează duritatea și nuditatea emoției, orientându-se către un bacovianism melodios și morbid (ca în Pasteluri), nu fără tresăriri expresioniste. Elementul etic devine din ce în ce mai pregnant, preluând o parte din încărcătura „sentimentului” metafizic. M. nu mai pare atât de obsedată de drama propriului trup, de feminitatea imposibilă, funebră, cât de drama
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287968_a_289297]
-
altfel decât ucise.// Iau zâmbetul complice al celui ce-l primește/ Un semn de bun venit în lumea de afară,/ Colind un timp prin țara de care mi-a fost dor/ Și mă întorc plângând în propria mea țară” (Exil). Bacovianismul și romantismul funebru se convertesc în plângeri ale neputinței și agoniei morale; orașul plin de morți, crimele săvârșite pe stradă sau străzile goale pe care defilează doar umbre, oameni scormonind pământul, muntele închis cu sârmă ghimpată sunt imagini ale unei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287968_a_289297]
-
de o cît mai vastă cuprindere a spectacolului cetății moderne: În suburbie cinematograf și bordel. Iată Geometria orașului: logaritm stelar, vals Pe fire electrice, soneria Europei țipînd fals, Luntre și pasăre de azur, viziune descuiată. (Cloroform) Ecouri ale mai vechiului bacovianism se prelungesc pe alocuri și În noile versuri, Într-o viziune acuzat expresionistă a peisajului, Înscriind angoase apocaliptice, ca În această strofă din Sfîrșit: Spectacol de mahala. Zarea se frînge, Toamna a dansat, a dansat. Ceasul e deplin, Și glasul
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
și a lumii nu se face candid, ci saturată de lecturi, biograficul și livrescul având funcție anamnetică. Din mărturisirea afinităților esențiale, adevărate prezențe formative („Zeii ficși”), nu lipsește G. Bacovia, în descendența căruia se situează C., deși îl deosebesc de bacovianism gesticulația amplă și încrederea în puterea poeziei de a făuri noi lumi. Dar adoptarea unui limbaj poetic sacral amenință sinceritatea comunicării. Ceea ce „salvează” în bună parte poemele este scepticismul ivit din conștiința unui antecedent livresc, resimțit ca o piedică („presimțeam
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286412_a_287741]
-
Albu îi lipsește evlavia, „jalea mistică“. Într-adevăr, există un contrast în viziuni de un crud realism, dacă se poate vorbi de realism în poezie. Laconismul, exprimarea mereu fracturată, precum și abundența plumburiului, a negrului, au făcut să se vorbească despre bacovianismul poetei, o filiație literară pe care ea și-o asumă explicit. Într-o poezie, Florența Albu preia celebra sintagmă bacoviană a „golului istoric“, dezvoltând-o în sensul unei străvezii trimiteri la climatul epocii totalitare: Să nu faci nimic să nu
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
de o cât mai vastă cuprindere a spectacolului cetății moderne: În suburbie cinematograf și bordel. Iată Geometria orașului: logaritm stelar, vals Pe fire electrice, soneria Europei țipând fals, Luntre și pasăre de azur, viziune descuiată. (Cloroform) Ecouri ale mai vechiului bacovianism se prelungesc pe alocuri și în noile versuri, într-o viziune acuzat expresionistă a peisajului, înscriind angoase apocaliptice, ca în această strofă din Sfârșit: Spectacol de mahala. Zarea se frânge, Toamna a dansat, a dansat. Ceasul e deplin, Și glasul
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
Eugen Ionescu? Da, spune și dovedește cu bune argumente Liviu Antonesei. Mircea Scarlat a avut, în urmă cu douăzeci de ani, ideea de a explica istoria poeziei românești prin reluarea, în diverse epoci și în diferite forme, a modelului eminescian; bacovianismul era, pentru el, o formă, prima, de eminescianism, cum, la fel, Blaga, Arghezi, Nichita Stănescu. E timpul să ne întrebăm, odată cu Liviu Antonesei, dacă nu cumva întreaga cultură se supune acestui ciclu "fatal" și dacă nu cumva "grila" lovinesciană a
Ultimul criterionist by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/17301_a_18626]
-
vertebre", "neuroni" etc. Limbajul însuși este unul dur, mult metaforizat, nepotrivit când încarcă inutil poemele. De altfel, lexicul este expresia unui spațiu intens poluat, greu respirabil, otrăvit, a unei lumi aflată într-o continuă eroziune chimică. Atmosfera este de un "bacovianism industrial". Regăsim recuzita binecunoscută adaptată doar unui timp evoluat, căci lumea a rămas în esență neschimbată: "Perversitatea plumbului secret/ dorit în fiecare dimineață/ vertebrele pe care le devoră/ incandescența dinților iubirii/ leșinul neuronilor pe stradă/ micronul de otravă palpitând/ în
Poezia și compoziția chimică a vieții by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15962_a_17287]
-
și Vizită o mostră de de-poetizare: "Nu zile șirag./ Orizont suspect,/ Și metafizic prag". Sau: " S-ar putea face/ Multe reforme./ Mă gîndeam singur". Accentuarea depoetizării mărturisește un scurt circuit stilistic de care simbolismul este străin. În celălalt eseu, (Bacovianismul) regretatul Mircea Scarlat avansează ipostaza subtilă a unui posibil neoromantism. Încă o dată poetul iese din convențiile tradiționalismului romantic și decadentismului mult hulit. Profilul său liric atît de comentat, totuși greu de cristalizat, păstrează o sumă de trăsături eterogene. Punctul de
Mutații în interpretarea modernismului by Henri Zalis () [Corola-journal/Journalistic/16914_a_18239]
-
și în structura limbajului artistic încît poetul va fi, pe rînd, atras și respins de simbolism. Atras de unele modele (tipare) cu succes sigur, respins cînd le incorporează în combinații distanțate pe planul imaginarului de convențiile inițiale. Așa stînd lucrurile bacovianismul, în punctul lui de sosire, se lasă în stăpînirea efemerului, cotidianului torturant, singularizării agonice. Fără a se putea confunda cu artificialul izbăvitor la care apelează, poetul concepe lumea proiecțiilor sale în modul propriu postmodernismului. Atras de stări de criză, Bacovia
Mutații în interpretarea modernismului by Henri Zalis () [Corola-journal/Journalistic/16914_a_18239]
-
mai recentă i-a proiectat umbre politice dezavantajoase, de al căror efect Bacovia a fost ferit (încă nu i s-a intentat un proces politic sau moral, deși s-ar putea, nu fără dezvăluiri insolite; niciodată nu e prea târziu!). Bacovianismul în poezie, semnul celei mai clare vitalități a unei tematici și a unui stil, are o întreagă, senzațională istorie, neîntreruptă din 1960 până azi. După Victor Felea, Mircea Ivănescu și Ovidiu Genaru, trei dintre cei mai notorii postbacovieni tardomoderniști, ca
Cota lui Bacovia by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12562_a_13887]
-
a unui imaginar torturant, delimitând mai multe «registre» (eminescian, neoromantic, satanic și decadent-simbolist). Această devenire ocupă cronologic perioada de creație ce începe cu câțiva ani înainte de sfârșitul secolului trecut și până în 1916, când asistăm la triumful a ceea ce criticul numește «bacovianism»". Înfiorată, încă de la început, de prezența tragicei poezii bacoviene, atitudinea critică, în care voința de obiectivare nu poate să eclipseze cu totul atmosfera de oficiere pe care lirica bacoviană o presupune și o favorizează, are accente aproape patetice: „de poezia
„Uitatul“ Mircea Scarlat by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/6167_a_7492]
-
mare «risipitor» în materie de podoabe sclipitoare și zornăitoare". Spațiul imaginar bacovian este examinat prin punerea sa în raport cu poetica lui Alecsandri sau cu aceea a lui Eminescu. Aserțiunile critice sunt pertinente, argumentate și pregnante, nu lipsite de o anume plasticitate. „Bacovianismul este una din expresiile individualizate ale neoromantismului din prima jumătate a secolului nostru, apă-rându-ne drept un simbol «ruinat», ros de nostalgia eminescianismului"; Sentimentul bacovian definitoriu este nesiguranța"; „George Bacovia este cel mai tragic poet român" -sunt doar trei dintre formulările
„Uitatul“ Mircea Scarlat by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/6167_a_7492]
-
mare de a evita închiderea. Un exces generează altul, contrar. Instinctiv, Bacovia sparge limitele, estompează contururile existente, până când ele se volatilizează; dar absența se dovedește la fel de neliniștitoare ca prezența lor! Extrapolarea marginilor, deschiderea spațiilor poate avea efect de bumerang". Definiția bacovianismului, pe care ne-o oferă Mircea Scarlat este deplin creditabilă: „Bacovianismul este una din expresiile individualizate ale neoromantismului din prima jumătate a secolului nostru, apărându-ne drept un simbolism «ruinat», ros de nostalgia eminescianismului". De altfel, și originalitatea poetului e
„Uitatul“ Mircea Scarlat by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/6167_a_7492]