59 matches
-
După armată, în 1973, am revenit la Institutul de Arte, unde am deschis prima clasă de nai, ca oră facultativă în cadrul facultății de iluminare culturală. Eram încă în acele timpuri de tristă faimă când se dădea prioritate instrumentelor rusești precum balalaica sau baianul. Datorită unei rezistențe puternice, din umbră, a unor mari patrioți precum Vasile Roșcovanu de la Școala de Muzică „Ștefan Neaga”, a lui Vasile Crăciun de la Institutul de Arte, a altor personalități, naiul, vioara, fluierul, acordeonul, clarinetul, țambalul și-au
LA ANIVERSARE: VASILE IOVU, ARTISTUL CARE DOINEŞTE LA NAI CU LACRIMA NEAMULUI ROMÂNESC de TAMARA GORINCIOI în ediţia nr. 1669 din 27 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369759_a_371088]
-
ceramică...” Ne trezim pe “urme de umbre” și “pași ancestrali” și parcă auzim “suflări stranii de lumi din vechime”. Decorul ne vrăjește, ne cheamă, ne amețește cu tânguirile ca de sirene. Dar, cel care ne hipnozizează cu un cântec la balalaică, “plângându-și în fiecare dintre noi eternitatea efemeră(!) - este de data aceasta, nu o zână a lacului, nu o știmă sau o naiadă, ci un profesor din Cluj, care “își devora fericirea clipei cât o veșnicie” - în timp ce apa își contura
TREI PROZE FANTASTICE PREZENTATE DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 533 din 16 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357679_a_359008]
-
de caninii timpului câinos, pietre legendare, odăi, morminte, ceramică... Relicve! Urme de umbre și pași ancestrali, suflări stranii de lumi din vechime... Oglinda lacului devastând orizontul confuz disecat de insecte, de păsări nocturne, de stele căzătoare.... Relicve... Cânta duios o balalaică pe mal, plângându-și în fiecare dintre noi eternitatea efemeră(!), mângâiată ritmic și delicat de degetele fantomatice ale Profesorului de la Cluj. Își îngâna instrumentul abia murmurând incantațiile grecești. Își striga în sine disperarea de lup trecător, își devora fericirea clipei
TREI PROZE FANTASTICE PREZENTATE DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 533 din 16 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357679_a_359008]
-
Dunea na Dunea, na paidom Dunea”. Femeile au batistuțe albe în mână și le flutură. Fiecare are câte o bonețică albă, ca un coc, la spate. Veșmintele sunt lucioase și intens colorate. Costume tradiționale. Doi acordioniști le acompaniază. Cântărețul la balalaică a murit și a fost înmormântat alaltăieri. Așa că au rămas numai cei doi acordioniști. Unul e pântecos. Unul din cântece se referă la botinele femeiești și e foarte vesel. Cizmulițele lor au un mare rol în dansul rusesc. Parcă joacă
DOUĂ MEDITAŢII DESPRE ARTĂ, VIAŢĂ ŞI MOARTE (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 504 din 18 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358832_a_360161]
-
nu mai are loc de veci... Sigur că da!...Adeseori , noaptea, sub splendidul și înfricoșătorul senin siberian, ori sub năvala fioroasă a viscolului a tot stăpânitor, câte un rus lasă “pulemiota” în pace, se așterne pe trei paie și pornește balalaica. Și câtă alinare, totuși, mai poate aduce cutia triunghiulară cu trei coarde! Alienarea se îndepărtează, parcă. Alde nea Ion nu-și pot stăpâni un soi de admirare, un fel de alt fel de lăcrămare când Alioșa murmură “Serile de la Moscova
Spaima, regretul, mucenicia şi soarta lui bădia Ion (I) () [Corola-blog/BlogPost/339972_a_341301]
-
din Zimbru și cu bădia Petrică Boza din sat cu mine, și depănam tot felul de năzbâtii din copilărie, poate mai alinăm suferința din această “liniște” și “libertate” monstruoasă... Ne ascultau toți deținuții din baracă. Ne asculta și rusul cu balalaica, deși nu pricepea nimic din limba lui Ion Creangă. Ascultau, și se mirau, și se cruceau...iar eu nu înțelegeam de ce se uită la mine ca și cum s-ar uita la o ciudățenie, la un smintit...Îi contraria glasul meu subțire
Spaima, regretul, mucenicia şi soarta lui bădia Ion (I) () [Corola-blog/BlogPost/339972_a_341301]
-
grei, În Munții Apuseni înțărcă renii. ´N omienouăsutecin´ș´doi, săteni, În ziua de Răpciune, din bordei, Dădură buzna-n gară peste chei Să-i vadă pe sovieticii - arieni. Vagoanele s-au descărcat deîndată Cu ajutorul celor de pe aici, Și-o balalaică aprinsă de o fată Se tângui în tril de rândunici... Va-ncepe alt război cu o armată De oameni preschimbați chiar în furnici. NOVÎI BERLIN Munții lui Iancu - verdea cazemată: Un fel de nou Berlin cu porți de fag Unde
SONETELE FRUNZEI NEGRE DE URANIU (1) de PAŞCU BALACI în ediţia nr. 138 din 18 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/343175_a_344504]
-
suprarealismul elementarismul grupul celor patru scuola italiana unismul cercle et carré dier progressive noua obiectivitate arta concretă atenție se închid ușile de piatră doar pleoapele se zbat ghinionul pândește la intrarea în cetatea roșie marele urs dansează pe muzică de balalaică munții se scufundă în cer și un inorog studiază cu lupa florile albastre din ierbare urmează stația anii treizeci cu peronul pe partea dreaptă cerșetori cu degete palide răscolesc prin viscere atenție se închid ușile de piatră studentul de la actorie
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
mai ridicară deznădăjduiți brațele în sus, în timp ce fluviul cu acoperișul crăpat îi înghițise liniștit. Se povestea că a doua zi dimineața cei doi soldați ieșiți din apă și prefăcuți în Feți Frumoși, se preumblau pe malul de vizavi cântând din balalaice de dorul țării lor și pot fi văzuți și acum rătăcind printre sălciile vara pletoase, iarna uscate de geruri. Alții spuneau că nu-i adevărat, că fusese numai o născocire a unor pescari de pe malul celălalt, ivită din nevoia de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
contrabasul. La violoncel sau contrabas corzile sunt mult mai lungi decât la vioară, iar corzile ale viorii. Pentru a se obține variația înălțimii sunetului emis de instrumentele cu corzi, muzicantul apasă cu degetele corzile pe tastiera acestora (vioară, mandolină, chitară, balalaică, violoncel etc.) variind astfel lungimea porțiunii 15 de coardă care vibrează. De regulă, corzile bașilor pianului se înfășoară cu sârmă. În acest fel se mărește masa unității de lungime obținându-se astfel o frecvență joasă, necesară, fără a fi nevoie
ACUSTICÃ MUZICALÃ. In: Acustică muzicală by Aurora Agheorghiesei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/343_a_615]
-
este vorba? — Dirigintele m-a trimis să-ți spun că ți-a sosit o mătușă, sora bunicii tale. Jonathan reacționează de parcă n-ar fi înțeles. — Ce mătușă? — Sora bunicii tale, Bridgeman. Scuză-mă, am greșit ceva? Gertler zumzăie dramatic din balalaică. — Ceva rău, Johnny? — Nu. — N-am știut că ai și o mătușă. Nici el nu știuse. Domnul Spavin n-a pomenit nimic de vreuna. Crezuse că nu mai există rude în viață. Și ce-i spusese adevăratul Bridgeman? Că este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
toamnă/ cred c-o să iau taxiul s-arăt că sunt o doamnă/ Dacă nu-n seara asta, atunci sigur cândva/ nu te-ndoi să nu rămâi așa (finalul unui text naiv-vulgar conceput de A., pe care îl recita zdrăngănind la balalaică seara în baie). Și-acum mă mai trezesc, la cinci dimineața, în poziția pe care mi-am descoperit-o ideală pentru somn, pe burtă, cu sexul într-o erecție dureroasă. Patul prea mare pentru o persoană e cald și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
ții cumva morțiș să-ți capeți un cucui! Iconoclastule! Se poartă, însă tu ești boșorog sadea, ai peste patruș'cinci. Grâul și colacul! De salvare... Rușine să-mi fie! Am glumit! Te rog să nu mă ierți! Cânți vreodată la balalaică? Nu?! Măi, măi... Îți plac momițele? Nici? E bine de notat. Iar am glumit! Așaaa... În pădure la Băneasa, A venit Aia cu Coasa. O-la-la-la, la-ri-ra-la! La, la! Sigur, vom face noi o prostie... Sărut mânușițete, Domnișorică! (Ceașca ta, de
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
vâscos, sufocant. Conștiința mea de om și de român se lovește de toate ușile căutării unei explicații și se împotmolește în spațiul rușinii. 23 împușcături, august 1944! vaiete, Și-n devastări, continuare: furturi, țipete, atrocități. năvălitorii cu ochi înguști și balalaica pe șold în tragere prin toată Moldova, prin toată țara. Oamenii fug nu numai din case ci și din pivnițe, din poduri, prin bălăriile râpelor, flămânzi, însetați, nedormiți, înfricoșați, hăituiți. 6 Decembrie 1949. Penitenciarul Pitești. Camera 4 Spital. Studenți. Peste
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
Cabaret Voltaire. Pregătirile erau în toi. Artistul Marcel Slodki realizase un mare afiș cubist pentru interior. Pereții erau tapetați cu reproduceri după Kandinsky, Picasso, Matisse, Paul Klee, Otto van Raes, Artur Segal și cu afișe futuriste. O orchestră rusească de „balalaici” fusese alcătuită ad hoc și botezată sugestiv „Revoluzzer-Chor”. Cei patru „orientali” (cf. Hugo Ball), deveniți între timp cinci (împreună cu Jules Iancu), se înfățișaseră prompt, purtînd cu ei maldăre de dosare și fotografii. Un aport consistent, vădind seriozitatea implicării. Ulterior, Marcel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
se țineau șelarii, pălărierii și croitorii. Dorobanțul, pe numele său adevărat Gheorghe Herghelegiu, ținea asortiment de dame, aranjat mirese, voaluri și centuri, jartiere de elastic. "Prima" si mosorele; lângă el era bodega "La ocaua lui Cuza", care avea orchestră de balalaici și 110 bufet bine asortat, apoi intrai în gura gării. Împrejurul pieței de piatră erau hotelurile răpănoase cu ferestrele mâncate de ploi: "Hotel Nord", "Hotel Tranzit", "Modern" și câteva magazine de mercerie. În fața ieșirii te îmbiau ușile câtorva birturi: "La
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
o lene flajeolată care m-a făcut să mă gândesc la Pound: în ea era «amurgul amurgului educației». Și tot peretele acela din spate, încărcat de viori acaju de diferite mărimi, cutii de flaut căptușite cu catifea roșie, mandoline și balalaice și tuburi complicat împletite de tromboane și tube...”. În secvența a treia - care face, în mod vădit, pereche cu prima - revin ecourile parodice, amintind de astă dată de cântecul de lume, de lamentațiile din lirica neoanacreontică a lui Ienăchiță Văcărescu
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
stăteau nemișcați, încremeniți pe-un soclu imaginar, pentru a smulge 50 de cenți părinților. Abia la urmă apăreau plasatorii de bilete la Operă, deghizați în Mozart sau Salieri, cu partiturile clămpănind prin mulțime. Îi însoțeau cântăreții de mandolină, contrabas sau balalaică (după dexteritate și zona geografică de proveniență), alaiuri strălucitoare sau soliști nerecunoscuți, improvizând la cerere. Toată Curtea asta a Miracolelor emigrată în centrul Europei și îngrămădită pe trei sute de metri de stradă comercială se străduia din răsputeri să-ți atragă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
sacrificat prezența celor care se legau aproape mașinal de numele evenimentului. Intru pe forumuri și găsesc oameni la fel de decepționați ca și mine. Ceva din sentimentul național al tinerimii române parcă s-a pierdut odată cu prostituarea Stufului. Trist. Pun mâna pe balalaică și exersez: cântecu’ ăsta-i despre voi,... fiindcă nenea organizatorii sunteți niște boi. Parol. rockin’ by myself Sunetul instrumentului Dumitru UNGUREANU Prima chitară pe care am văzut-o și-am ținut-o în mână era o imitație de Gibson, poate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]
-
foto la obiectiv trage. Atras de discuția noastră, dar și de camionul plin de culori și înconjurat de oameni, se apropie de noi un alt reporter. Poartă pe piept un aparat foto uriaș, vizibil și natural, ca un ostaș sovietic balalaica la asediul Berlinului. Lucrează pentru un cotidian local, trebuie să „acopere” vizual pelerinajul. Îl întreb dacă atunci când se află aici, în mijlocul oamenilor, caută să fotografieze ceva anume, un anumit tip uman sau situații excepționale, are deci un anumit algoritm de
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
ducă la creșterea rolului slavilor, cel puțin până la venirea pecenegilor, timp de aproape 100 de ani, însă, dimpotrivă, elementul care se afirmă politic, conform documentelor istorice, este cel românesc. Slavul dezarmat nu poate fi decât un „haidamac” cu sau fără balalaică, care duce dorul stepelor nesfârșite cu sălcii și mesteceni. Printre multe altele datorate slavilor din coabitarea slavo- română, le datorăm, în primul rând, pentru chiar secolele VII - VIII, lipsa prejudecăților în legătură cu proprietatea, cu averea. El caută o „nevastă
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
potrivit perfect atunci. Pe la unșpe, ai mei s-au plictisit de-atâta Revoluție, Caramitru, Dinescu, Iliescu, așa că taică-meu a zis: ce atâta, hai să vedem ce-i pe ruși. Pe ruși era un grup de basarabeni care cântau la balalaice. Și ăștia ne-au scos dintr-ale noastre. Pe scurt: ne-au mai înveselit. Maică-mea, care preda rusa pe atunci, a-nceput să fredoneze kalinka. Tatei îi plăcea când îi citea nevasta din Dostoievski, în rusă, în Original. Dostoievski
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
primitivi, fără armament cumsecade în afară de cel capturat de la nemți. Vlad ne-a povestit că la Brașov domnește un adevărat haos printre soldații ruși. Aleargă pe străzile orașului în automobile furate - ba chiar în echipaje cu cai - beți morți, cântă din balalaică și dansează căzăceasca pe lângă câte un colț de stradă... În Predeal au furat trăsura primarului...“ În același jurnal, în 11 septembrie, Sanda nota: „Continuă puhoiul rusesc: în căruțe, în camioane și trenuri, trec zi și noapte. Azi, la restaurant, la
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
visuri grele, S-adorm cu capul beat pe masa cu pahare, Să uit că am iubit, să uit de-a ei chemare. Celebre în acei ani au fost și : Garoafa ce mi am pus la butonieră, Plâng trei corzi de balalaică, Să-mi dai batista ta ca amintire, Ai adormit, crâșmare, la tejghea, Într-o prăvălioară undeva, Povestea unui pierde-vară sau Să pui ca semn o floare la fereastră. Din păcate însă, timpurile și gusturile publicului chiar încep să se schimbe
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
un ton zeflemitor, dar cam deprimant, o versiune rusească a „bășcăliei“ americane, care Împiedica orice apropiere reală Între noi. Am cunoscut mulți autori ruși ai emigrației. Nu l-am cunoscut pe Poplavski, care a murit tânăr, o vioară Îndepărtată printre balalaicele apropiate. Dormi În pace, O, Morella, cumplite sunt viețile acviline. Nu voi uita niciodată tonalitățile lui tânguitoare și nici nu mă voi ierta vreodată pentru cronica furibundă În care am atacat câteva greșeli minore din versurile lui de Începător. L-
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]