62 matches
-
pare o soluție care aduce nu doar atmosferă, dar lasă o anumită respirație jocului actorilor, lasă aer pentru ca proporțiile decorului să se așeze bine, pentru ca traseele ce ne duc în susul șin josul scărilor, perspectivele de la etaj, aparițiile Vetei într-un balconaș improvizat, ascensiunea acolo a lui Rică să aibă sens, tensiune și haz, umor din plin. Acest cub, un proiect arhitectural ce a luat Premiul la Bienala de Arhitectură din 2008, este exact spațiul pe care Bucureștiul, de pildă, nu îl
În măruntaiele unui text by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5950_a_7275]
-
arhaicele vile de câte douăzeci și patru de încăperi recuperând evuri istorice, nutrind, prin pitoresc și logistică, un înfloritor turism internațional. Voi locui în preajma pieței centrale Adrian Păunescu, colț cu stradela Ion Iliescu, aproape de fundătura dr. Beuran, într-o elegantă garsonieră cu balconaș la al patruzeci și șaptelea etaj, emițând mai departe ipoteze asupra datei când România va avea cu adevărat o economie de piață funcțională, când se va pune capăt proliferantei corupții, în ce fel se va stăvili prăbușirea sistemului sanitar, cum
În vâltoarea viitorului by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13449_a_14774]
-
asfințit de Biserica Icoanei. Cînd răsare soarele, primele raze ale dimineții scapără și aprind viu turlele Bisericii Icoanei. În schimb, cele din urmă raze ale apusului învăluie cald și luminează dulce cupola Schitului învecinat. Acest extraordinar spectacol îl privesc din balconașul care prelungește salonul meu. Din el privesc deopotrivă aprinderea sau stingerea micului meu paradis." Casa este impregnată de personalitatea autorului acestor rînduri, soțul gazdei noastre, doamna Georgeta Filitti. Mi-am manifestat dorința de a vorbi despre dumnealui puțin. "Oameni de
O convorbire cu Georgeta Filitti by Laura Guțanu () [Corola-journal/Imaginative/13666_a_14991]
-
trimis special pentru el, și expeditorul lui Cohn, și Cohn însuși au fost așezați pe viață pe un tron imperial, bine păzit, solemn și intangibil. O văd pe Ada cocoțată, undeva pe acoperișul lumii, privind cerul și munții din micuțul balconaș suspendat în timp și spațiu din casa Ioanei Pârvulescu, de la Brașov. Acolo, zîmbea și tăcea. Nu se mai răfuia cu nimeni și cu nimic. Aproape în fiecare miercuri, cînd nu lipsesc de la ședința de redacție, o conduc pe Ada acasă
Ada Bittel la aniversară () [Corola-journal/Imaginative/10578_a_11903]
-
-o întotdeauna, de a mă orienta în mod prompt și pozitiv în situații neprevăzute. Și totuși, săvîrșisem și eu, în felul meu, o crimă, chiar dacă am regretat-o sincer imediat. Locuința mea era la capătul care dă spre stradă un balconaș folosit mai degrabă pentru a depozita diferite obiecte ieșite din uz: pe polița de sub măsuța din mijloc, vrafuri de reviste și publicații vechi pe care îmi propuneam mereu să le mai răsfoiesc; peste dulăpiorul metalic sprijinit de peretele din fund
Răzbunarea porumbiței by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/9841_a_11166]
-
colorată, cu o mulțime de fete, din ce in ce mai putina natură, o lume din ce in ce mai violență, măi absurdă, dar din care, culoarea și imaginarul mai fac, încă, parte; că și angoasele, de altfel. St. Gallen. La Galeria Erker (care-și trage numele de la balconașul închis care-i împodobește fațadă, unul dintre cele 111 care mai supraviețuiesc, răspândite în orașul vechi) amintirea lui Ionesco e încă vie. Fiecare vizită la Galeria Erker, în al carei atelier de grafică Ionesco a găsit ambianța ideală de lucru
Infernul bine temperat al unui pictor naiv by Marina Debattista () [Corola-journal/Journalistic/13269_a_14594]
-
Ce tărăboi am făcut în pauză! Eram așezată lângă președintele Germaniei și i-am atras drastic atenția asupra pericolului care îl pândea pe Maestru. El a dat pe loc dispoziție și în douăzeci de minute s-a montat pe scenă balconașul. Sergiu a fost surprins, pe urmă indignat de intervenția mea, dar mai bine e să fii prevăzător. Îi trecea repede supărarea? — Numaidecât. Era un om așa de vesel, că puteai să râzi cu el de dimineața până seara. Cu el
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
în altele, într-o îngrămădeală de piatră, cărămidă și lemn afumat, acoperișuri de țiglă și tablă, burlane și ferestre înguste, oblonite, blocuri ridicate prin 1930, înaintea crizei, și hardughiile vechi, deșelate, legate în șine și scoabe, încinse cu balcoane și balconașe, cu drugi de fier și amorași de gips. Dumnezeule, ce-i cu liniștea asta? întrebă deodată Irina, și se opri locului. Parcă au murit cu toții. Nu mai e nimeni, spuse Miluță. Nu se poate! Ascultă și tu. Se tem și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
primăverii au început să lingă zidurile, casele s-au golit de locatari și de mobile, geamurile s-au făcut țăndări, lemnul cercevelelor a putrezit și frumoasele, tandrele, ciudatele, voluptuoasele, atrocele, spectralele triburi de ipsos ale gorgonelor și atlașilor ce sprijineau balconașele de fier forjat, femei estropiate, bărbați mutilați, spoiți otova cu aceeași tencuială roză, s-au fărîmițaț în șuierul fulgerător al alternanței zi-noapte-zi-noapte. Pereții exteriori ai vilișoarelor și caselor masive, clădite de cine știe ce arhitecți paranoici la-nceputul secolului, au rămas subțiri
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Dâmboviței și noua ei matcă. Până și Badislav se dăduse mai aproape ca să zărească bine construcția ciclopică. Era, pur și simplu, o bucată de București pusă pe roate. Se puteau vedea acolo case negustorești cu oameni la ferestre și pe balconașe, o trăsură adevărată trasă de doi cai, porumbei ciugulind la picioarele și pe umerii statuii lui Mihai Bravul, reprodusă cu măiestrie. Mica urbe era tăiată-n două de albia râului îmblînzit, un enorm jgheab plin cu apă pe care scria
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de tramvai? De unde statuile? Femeia de piatră din centrul pieței oale și vaste, plutind, culcată pe spate, la un metru deasupra soclului impozant de porfir. Siamezele lipite în zona șoldurilor, cranii hidrocefalice. Casa cu fațadă scorojită, având deasupra intrării un balconaș sprijinit de doi uimitori atlași sculptați într-o niatră lăptos-străvezie, de consistența dințișorilor de copil. Și iar construcții ciclopice, și iar fantastice răsărituri de soare pe apele scânteietoare ale unei mări cu malurile încărcate de edificii marmoreene... Să fie astea
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de perete, dîndu-te, astfel, cu doi pași înapoi, icoana se tulbura și devenea marea vedută a unui golf de azur fermecător, ocolit de un oraș cu clădiri buretoase, cu cămăși, pantaloni și cearceafuri colorate fluturând la sute și mii de balconașe de fier forjat, cu palmieri încadrînd mari biserici, totul sub conul verde al unui vulcan adormit. Peste apele transparente zăcea fumegoasă, ca un mănunchi de alge, o semnătură cu o caligrafie ciudată și schimbătoare: Desiderio Monsu. Dacă mai făceai câțiva
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
au început să alerge. Constanța se furișă o vreme într-o galerie întunecată, ieși iar în soare și o văzu pe Viola alergând către ea. Fugi către casa de vizavi și urcă-n fugă scara exterioară până la un fel de balconaș ce se ridica deasupra intrării. Viola venea-n fugă și ea pe scări, triumfătoare, căci prietena ei nu mai avea unde fugi. Se repezi spre Constanța, care se așezase, resemnată, cu fundul pe balustrada de piatră a balconului, și o-mbrînci
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
te găsesc.“ După o săptămână, Lugoșianu a descins la mine. „Putem vorbi între patru ochi?“ N-aveam unde, nu exista decât o cameră în care locuiau mama și bunica mea, restul era apartament în comun. Așa că am ieșit pe un balconaș strâmt, unde era frig. N-am vorbit mult. Mi-a spus: „Am vorbit cu prietenii mei și am hotărât să faci parte din grupul nostru. Suntem bine organizați, avem arme și mașini și luptăm contra regimului comunist!“ I-am răspuns
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
foarte greu, de aceea vorbeai rar, cu pauze mari, ca să nu se vadă cât de greu articulezi cuvintele. La sfârșit, două-trei aplauze ironice, ai dat a lehamite din mână, ai trecut în salonul mic și de acolo ai ieșit în balconaș ; fulguia, se auzea clinchetul săniilor și noaptea avea ceva atât de straniu și de apăsător ! Ai stat până ai înghețat, dar ea nu a venit după tine și nici n-a trimis pe cineva să te cheme ; erai atât de
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
avea cel mai frumos zîmbet din lume. Era singurul lucru care mai rămăsese din el. Julián ocupa o mansardă În cartierul St. Germain. Locuința lui se reducea la două Încăperi: un hol cu o bucătărie micuță ce dădea spre un balconaș de unde se zăreau turnurile de la Notre Dame ridicîndu-se dintr-o junglă de acoperișuri și de ceață, și un dormitor fără ferestre, cu un pat de o persoană. Baia se afla la capătul culoarului de la etajul inferior și o Împărțea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
din cap a negare. Motanul negă la rîndul lui, și am pus paginile la locul lor. În scurt timp, Julián s-a Întors cu niște pîine abia făcută, un termos cu cafea și caș proaspăt. Am luat micul dejun pe balconaș. Julián vorbea neîncetat, Însă Îmi ocolea privirea. În lumina zorilor, mi s-a părut un copil Îmbătrînit. Se bărbierise și Îmbrăcase ceea ce am bănuit că era singura sa vestimentație decentă, un costum din bumbac crem, uzat În mod vizibil, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
albastră, Trish și Gregory pe cea verde, care, după dormitorul principal, este probabil cea mai mare, iar Dan și cu mine o luăm pe cea galbenă, care, o fi ea cea mai mică, dar are avantajul de a poseda un balconaș minuscul cu vedere deasupra unui acoperiș cu țigle roșii, dedesubtul căruia se Întinde o livadă de măslini. O masă de fier, care cam stă să cadă, și două scaune sînt așezate pe balcon și, de Îndată ce am azvîrlit totul Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Într-o tipică duminică de iarnă, misiunea de a-i lua un interviu romancierului cunoscut deja, dar nu Încă celebru, care se retrăsese la Ezpeleta. Casa, care se mai păstrează Încă, avea un singur cat, chiar dacă azotea dispunea de două balconașe cu balustradă, Într-o patetică profeție a unui etaj. Mi-a deschis ușa chiar Bonavena. Ochelarii fumurii, care apar În cea mai popularizată fotografie a sa și care au corespuns, după cât se pare, unei boli pasagere, nu-i Împodobeau pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
hăini care nu iera obișnuite, m-am târât ca tenia chiar până-n față la ușile lu menționata locantă dă restorant. Între garaju lu Q. Pegoraro și fabrica dă sifoane am Înregistrat de visu o coșmelie c-un singur cat, două balconașe dă imitație și poartă cu ciocan. Pă când măsuram șandramaua aia cu vizualu, ca s-o jicnesc bine, a dășchis poarta o insă respetabilă, sex femenin și umblători papuci, care am indentificat-o, cu toată vârsta, că iera văduva lu salvatoru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
bagi de seamă că matahala este dotată cu ochi. Adică are ferestruici-creneluri, prin care se putea observa pretutindenea și trage cu ar-cul sau cu durda. Pușca veche, mai pe înțeles spun. Mai poți obser-va ceva, foarte interesant: un fel de balconașe, care aveau un rol special: ele erau veceurile. - Bine, dar unde se duceau toate cele pe care le slobozea omul? îl întreb pe... ghiduș. - Jos. Mai ales în capul oaspeților nepoftiți - râde cu poftă omul. Deasupra porții de intrare în
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
de albine, scări interioare răsucite cu grație spre odăile de sus. Două statui din bronz, un arap și o negresă, așteptau la picioarele lor, oferind oaspeților tăvi cu fructe, nuci sau flori, după anotimp. Un cerdac încăpător în față și balconașul din spate, cu vedere spre lac, împlineau arhitectura acelei case primitoare construite pentru liniște și desfătare. O undă de însuflețire învăluia perechile, căci, amănunt important, în fiecare trăsurică nu încăpeau decât cel mult doi invitați. Toți purtau costume mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
cu scene deprimante, nebuloase, cu efecte de lumină imposibil de urmărit din cauza ochilor, ce i se comportau straniu. Mai târziu, și-a spus că trebuie să fi fost Gluma... ...A urmat Cocoanut Grove, unde Amory a dormit din nou pe balconaș. La Shanley’s, În Yonkers, s-a purtat aproape logic și, controlând atent numărul de highballs ingurgitate, a devenit lucid și vorbăreț. A constatat că grupul consta din cinci bărbați și că pe doi dintre ei Îi cunoștea din vedere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
cu aceștia, Grosvenor izbutise să le controleze toate mișcările, repurtând astfel de unul singur o victorie împotriva întregii lor seminții. Monstrul stacojiu era însă un adversar cu totul aparte. Căpitanul Leeth urca treptele scării de fier ce ducea spre un balconaș. O clipă mai târziu, Morton veni și el acolo, ținând în mână un teanc de hârtii. După ce i le arătă căpitanului, directorul li se adresa astfel oamenilor din sală: - Acesta este primul moment de răgaz pe care-l avem de când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
nici nu mai sunt de fapt băieți, sunt cu adevărat fete... la fel ca tine. Aiurea. Farah a clătinat din cap. Nu mai vorbi așa, cum să fie ca mine? O-la-la, a țipat Bob. Hei, tu! Arată-ne și nouă balconașele tale! Cele mai grozave sunt mai sus, a zis Johan, pe sub copacul ăla mare unde i un Austin. Când s-au oprit, erau o duzină de asemenea fete pe stradă. Nu le mai era frică, Își dăduseră seama că nu
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]