241 matches
-
răstoarnă și curenții aici sînt foarte Înșelători - scuipă În mîinile jupuite, pregătit să facă un ultim și suprem efort. Haide acolo! exclamă el. Dacă faci ce-ți spun, curînd vom fi pe pămînt... Începu să vîslească tot mai abitir, făcînd baleniera să Înainteze din ce În ce mai repede, imprimîndu-i viteza necesară pentru ca primul val să o Împingă pe creastă, aruncînd-o Înainte și mai iute, acestui val urmîndu-i altul. Între valuri, Oberlus nu se opri nici o clipă din vîslit, În timp ce Niña Carmen se agăța din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
pufnind și mormăind, pentru că frînghia udă Îi zdrelea umărul. Trase apoi cu putere, o putere care părea să-i țîșnească din măruntaie, și profită În cele din urmă de impulsul unui nou val pentru a trage pe uscat, În siguranță, baleniera greoaie și făcută zob. Abia atunci se prăbuși pe nisip, doborît de oboseală, vlăguit, dar fericit pentru victorie. Închise pentru o clipă ochii, trase aer În piept, așteptînd să i se liniștească bătăile inimii, iar cînd ridică din nou privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
trofeu, de aproape toți căpitanii de vas). Giganticul mamifer acvatic -departe de a putea fi vînat de echipaj - a zdrobit pur și simplu fragila corabie, producînd un dezastru absolut. Surprinzător, în urma confruntării, a rămas un supraviețuitor. E vorba despre secundul balenierei, Owen Chase (devenit astfel un posibil prototip pentru Ishmael!) care, un an mai tîrziu, simte nevoia să facă publică povestea catastrofei. Tipărește așadar o carte intitulată Narrative of the Most Extraordianary and Distressing Shiprwreck of the Whale-Ship „Essex"/Istoiia neobișnuitului
Balena albă - o experiență mesmerică by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/6791_a_8116]
-
un posibil prototip pentru Ishmael!) care, un an mai tîrziu, simte nevoia să facă publică povestea catastrofei. Tipărește așadar o carte intitulată Narrative of the Most Extraordianary and Distressing Shiprwreck of the Whale-Ship „Essex"/Istoiia neobișnuitului și terifiantului naufragiu al balenierei „Essex" (1821). Volumul a avut un succes teribil, fiind încă solicitat febril de cititori la mai bine de un deceniu de la apariția sa inițială. Istoria literară înregistrează faptul că Melville a primit un exemplar din „narațiunea" lui Chase de la bogatul
Balena albă - o experiență mesmerică by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/6791_a_8116]
-
pesemne, prin intermediul lui, liniile generale ale propriilor tipologii și, cu deosebire, ale celei ilustrate de Căpitanul Ahab. În plus, să nu uităm, prozatorul însuși a lucrat mulți ani ca navigator (inclusiv, transoceanic!). A fost marinar, între altele, și pe o balenieră. Neașteptat cu adevărat este că scriitorul extrage din aceste aventuri fabuloase foarte puțin epic „de acțiune" așa-zicînd, arătîndu-se preocupat mai curînd de o tematică pe cît de nouă, pe atît de puțin atractivă pentru publicul american al veacului al XlX
Balena albă - o experiență mesmerică by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/6791_a_8116]
-
a lucrat ca profesor cîndva), însă, suferind de o formă de alienare superioară și căutînd izolarea de lume, decide (în urma întîlnirii cu harponierul Queequeg la un han, unde cele două personaje împart un pat!) să plece pe apă, la bordul balenierei Pequod. Înclinația naratorului spre hiperbolă se simte de la bun început. Indivizii întîlniți („observați") de el au trăsăturile îngroșate, capătă, treptat, dimensiuni mitice. Ei ies, altfel spus, din proza comună, îndreptîndu-se către oniric, dacă nu chiar către fantastic și legendar. Din
Balena albă - o experiență mesmerică by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/6791_a_8116]
-
cred, atenție și recunoaștere, deși ea nu e pomenită încă nicăieri în actele oficiale. Atât eu cât și țara aceasta am fost, se pare, în rahat chiar din momentul în care, în 1803, puștiul care eram pe atunci sărea de pe balenieră, împuns din spate pentru mai mult curaj de pistolul domnului Banks, și primea drept în moacă apele agitate ale Golfului Risdon. Am străbătut distanța până la țărm pe jumătate înotând, pe jumătate luptându-mă cu ceea ce eu credeam că e drapelul
RICHARD FLANAGAN - Cartea cu pești a lui Gould () [Corola-journal/Journalistic/5659_a_6984]
-
mie în mod natural de trăit - ceea ce ar fi fost de-a dreptul milostenie -, ci pe veșnicie. Căci cam așa a ieșit până la urmă. La un an după asta am schimbat mersul și-am tăiat-o în America pe o balenieră, iar de acolo în sfârșit înapoi în Anglia, unde timp de douăzeci de ani am dus o viață de șobolan ascunzându-mă sub diferite nume până când am fost încă o dată arestat și transportat înapoi aici. Ca să fiu sincer, singurul lucru
RICHARD FLANAGAN - Cartea cu pești a lui Gould () [Corola-journal/Journalistic/5659_a_6984]
-
XVII-lea, de pe vremea regelui Charles al II-lea. Cele peste 1.000 de ambarcațiuni, venite din diverse zone ale lumii, au parcurs aproximativ 11 kilometri pe Tamisa. Vaporașe cu vâsle, cu aburi, cu motor, veliere - caiace, gondole, vaporașe și baleniere - au luat startul spre celebrul Tower Bridge, la ora locală 14.30 (16.30, ora României). Îmbrăcată într-o haină albă, regina Elisabeta a II-a a urmărit marea paradă împreună cu prințul consort, Ducele de Edinburgh, și mai mulți membri
Jubileul de diamant: Spectacol grandios pe Tamisa () [Corola-journal/Journalistic/58141_a_59466]
-
au susținut întotdeauna cauza. "Prădătorul palid al cărnii oribile" scria Herman Melville despre rechin -, cu "gura lui ca o cavernă cu dinți de fierăstrău", cu "flancurile fantomatice" și "capul de Gorgonă". În călătoriile sale de ani de zile la bordul balenierelor, celebrul narator al poveștilor mării din secolul al XIX-lea a urmărit rechinii devorând resturile balenelor măcelărite "carne oribilă" -, ceea ce explică într-o mare măsură punctul său de vedere nemilos. Aparent primitiv, marele-rechin-ciocan este, de fapt, unul dintre cei mai
APA-SURSA VIEŢII by HRISCU GINA LILI [Corola-publishinghouse/Science/267_a_501]
-
Capitolul LIV DESPRE IMAGINILE MONSTRUOASE îN CARE SÎNT îNFĂȚIȘATE BALENELE Vă voi zugrăvi acum, în măsura în care poate fi zugrăvită fără ajutorul unei pînze, adevărata formă a balenei, așa cum îi apare aceasta vînătorului cînd e legată în lungul balenierei, atît de aproape, încît îi vine ușor să sară pe spinarea ei masivă. Mai înainte însă ar merita poate să pomenesc de acele bizare și fanteziste portrete ale balenei, care continuă, pînăn zilele noastre, să stîrnească neîncrederea oamenilor uscatului. A
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
a lui Beale. Toate desenele lui Beale sînt în regulă, cu excepția figurii centrale din desenul ce înfățișează trei balene în diferite poziții, desen inserat la începutul celui de-al doilea capitol al cărții sale. Poza de pe frontispiciu, care înfățișează niște baleniere atacînd o turmă de cașaloți, e, în chip admirabil, corectă și verosimilă în linii mari, deși urmărește fără îndoială să ațîțe scepticismul anumitor salonarzi. Cîteva dintre desenele înfățișînd cașaloți din cartea lui J. Ross Browne sînt destul de corecte, dar calitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
luare aminte, aparținînd unui artist care semnează H. Durand. Una dintre ele, deși nu are vreo legătură directă cu subiectul nostru, merită să fie pomenită, pe alte temeiuri. Ea înfățișează o priveliște din insulele Pacificului, într-o amiază liniștită; o balenieră franceză ancorată lîngă țărm își face, cu încetineală, plinul de apă dulce; pînzele destinse ale vasului și frunzele lungi ale palmierilor din fund atîrnă leneșe în văzduhul neclintit. Efectul este superb, dacă ne gîndim că tabloul îi înfățișează pe îndrăzneții
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
la fel de sugestiv și de pătruns de spirit barbar ca stampele bătrînului sălbatic german care-a fost Albrecht Dürer. Balene de lemn sau profiluri de balene cioplite din nobilul lemn războinic din Mările Sudului pot fi găsite adesea la teuga unei baleniere americane; unele din ele sînt de o remarcabilă acurateță. La intrarea unora din casele de țară mai vechi, cu acoperișul țuguiat, veți vedea cîte o balenă de aramă atîrnată de coadă, în chip de ciocan de sonerie. Cînd portarul moțăie
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
se tălăzuia în jurul nostru, pe o întindere de multe leghe, încît aveam impresia că navigam prin nesfîrșite lanuri de grîu auriu, pîrguit. în cea de-a doua zi, am zărit numeroase balene care, simțindu-se la adăpost de atacurile unei baleniere ca Pequod, interesată doar de cașaloți, înotau leneșe, cu botul căscat, prin pajiștea de „brit“: lipindu-se de franjurile acelor uimitoare perdele venețiene care le atîrnau între fălci, „britul“ era separat astfel de apa ce li se scurgea printre buze
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
albă! Ă Ce era, domnule? îl întrebă Flask. Ă Sepia gigantică. Se zice că puține dintre corăbiile care au văzut-o s-au mai întors acasă pentru a povesti despre ea. Fără să scoată o vorbă, Ahab porni înapoi spre balenieră, urmat în tăcere de celelalte ambarcațiuni. Indiferent de superstițiile ce se nasc de obicei în mintea vînătorilor de cașaloți la vederea acestei făpturi, faptul că poate fi văzută atît de rar contribuie desigur la interpretarea ei ca un semn rău
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
calea ei, în clipa lansării harponului. Anumiți harponiști pierd aproape o dimineață întreagă ridicînd cît mai sus saula și lăsînd-o apoi în jos, printr-o macara, pînă la coș, așa fel ca să evite orice noduri și încrețituri posibile. în ambarcațiunile balenierelor englezești sînt folosite două coșuri în loc de unul, aceeași saulă fiind distribuită egal în ambele coșuri; sistemul prezintă un anumit avantaj, deoarece coșurile gemene, fiind mici, pot fi plasate mai bine în ambarcațiune, fără s-o încarce peste măsură; pe cînd
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
gură, Stubb îi scutură scrumul pe apă și rămase o clipă să privească, gînditor, enormul cadavru din fața lui. Capitolul LXI ARUNCAREA HARPONULUI încă un cuvînt despre un incident din capitolul anterior. Potrivit unui obicei al vînătorilor, fiecare dintre ambarcațiunile unei baleniere are ca timonier provizoriu pe ataman, omul care omoară balenele, în timp ce harponistul sau „priponitorul de balene“, cum i se mai spune, trage la rama din față, cunoscută sub denumirea de „babaica harponistului“. Pentru a înfige primul fier într-un cetaceu
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
fixeze, apoi să se întoarcă pe jumătate, să-și ia harponul din cavalet și, cu puterea ce i-a mai rămas, să încerce a-l înfige în trupul balenei. Nu-i de mirare că, făcînd socoteala pe întreaga flotă de baleniere, din cincizeci de lovituri, cel mult cinci nimeresc la țintă; nu-i de mirare că atîția harponiști nenorocoși sînt înjurați cu furie și retrogradați; nu-i de mirare că pe unii dintre ei îi lovește damblaua chiar în ambarcațiune; nu
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
în față, să mînuiască și harponul, și lancea, fără a fi nevoit să vîslească, decît în împrejurări extraordinare. Știu că asta ar putea duce uneori la o micșorare a vitezei în urmărirea vînatului, dar o îndelungată experiență pe mai multe baleniere, de diferite naționalități, m-a convins că, în covîrșitoarea lor majoritate, eșecurile au drept cauză nu atît viteza balenelor, cît epuizarea harponistului. Pentru ca loviturile lor să nimerească din plin, harponiștii ar trebui să sară în picioare dintr-o stare de
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
cînd rechinii se adună laolaltă și se ospătează cu mare veselie - totuși nu-i vei vedea niciodată în număr atît de mare și într-o dispoziție mai jovială, ca atunci cînd se strîng în jurul unui cașalot mort, legat de o balenieră, pe mare, în puterea nopții. Dacă n-ați văzut niciodată atare priveliște, amînați-vă hotărîrea de a vă închina diavolului, pentru a-i capta bunăvoința. Deocamdată, Stubb nu lua în seamă hăpăiturile petrecăreților ce se ospătau atît de aproape de el, după cum
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
din grăsimea lor. Zogranda, unul dintre medicii lor cei mai faimoși, recomandă pentru prunci grăsimea de balenă, socotind-o extrem de suculentă și nutritivă. Iar asta îmi amintește de niște englezi care, lăsați mai demult în Groenlanda din întîmplare, de către o balenieră, au trăit luni în șir din rămășițele putrezite ale unor balene abandonate pe țărm după extragerea grăsimii lor. Printre vînătorii de balene olandezi, aceste rămășițe sînt cunoscute sub denumirea de „clătite“, cu care și seamănă, de fapt, fiind rumene și
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
a fi manevrat pe îndelete, în cazul unui leviatan matur însă acest lucru e cu neputință, deoarece capul cașalotului reprezintă aproape o treime din întreg trupul său, astfel încît, a ridica o asemenea greutate, chiar cu ajutorul uriașelor palancuri de pe o balenieră, e la fel de zadarnic ca a încerca să cîntărești cu o balanță de giuvaergiu un hambar olandez. După ce balena vasului Pequod decapitată, iar din trupul ei s-au extras toate substanțele utilizabile, capul fu ridicat lîngă bord, deși rămase pe jumătate
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
vicleană în cuget. Capitolul LXX POVESTEA CORABIEI IEROBOAM Corabia și briza lunecau parcă mînă-n mînă; apoi briza o luă înaintea vasului și, în curînd, Pequod începu să se legene pe valuri. Treptat se văzu, eu ajutorul lunetei, că era o balenieră. Drept dovadă, se vedeau ambarcațiunile și oamenii de pe catarge. Fiind însă prea departe și îndreptîndu-se, pare-se, către o altă zonă de vînătoare, nu puteam spera s-o ajungem din urmă, de aceea, am arborat pavilionul de semnalizare, ca să vedem
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
departe și îndreptîndu-se, pare-se, către o altă zonă de vînătoare, nu puteam spera s-o ajungem din urmă, de aceea, am arborat pavilionul de semnalizare, ca să vedem ce ne răspunde. în treacăt fie spus, navele din flota americană de baleniere au fiecare, întocmai ca vasele din marina militară, un asemenea pavilion; toate sînt trecute într-un registru special, cu numele respectivelor vase, registru pe care fiece căpitan îl primește, înainte de a porni la drum. în felul acesta, comandanții de baleniere
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]