68 matches
-
ca și în acea povestire, criminalul pare să scape fără a fi pedepsit pentru faptele sale. În timp ce victima din „Balerca de Amontillado” poartă costum de bufon, în „Hopa-Hop” criminalul este cel ce poartă așa ceva. Cu toate acestea, în timp ce narațiunea din „Balerca de Amontillado” este relatată din punctul de vedere al criminalului, „Hopa-Hop” este narată din punctul de vedere al unei persoane terțe neidentificate. Povestirea folosește scrâșnetul de dinți a lui Hopa-Hop ca un element simbolic, chiar înainte ca el să vină
Hopa-Hop sau opt urangutani înlănțuiți () [Corola-website/Science/325636_a_326965]
-
nou, imediat după executarea acestuia. Poe a folosit adesea dinții ca un semn de mortalitate, ca și în buzele zbătându-se deasupra dinților unui om hipnotizat în „Faptele în cazul domnului Valdemar” și în obsesia cu privire la dinți în „Berenice”. Așa cum „Balerca de Amontillado” reprezintă încercarea lui Poe de răzbunare literară pe un dușman personal, „Hopa-Hop” ar fi putut avea motivații similare. În timp ce Poe avea relații cu Sarah Helen Whitman și Nancy Richmond (nu se știe dacă platonice sau romantice), membrii cercului
Hopa-Hop sau opt urangutani înlănțuiți () [Corola-website/Science/325636_a_326965]
-
pod e pretext de inventariere a vechiturilor stocate: "scaune tapițate", "rufe cârpite, pe frânghii vii", "feronerii și faianțe"; la un ospăț nocturn într-un ambient eteroclit ca acesta se etalează "ieruncile perpelite-n pezmeți / spetele de urs, garfele de mistreți, / balercile de crâmpoșie, / iar noi, eu și căpetenia, făceam filozofie / și toată lumea desfășura evantaie / de hohote printre amfore cu măruntaie..." Se instaurează fulminant o lume părelnică, răsucită, angoasantă, dar cu toate că apropiat absurdului, universul dimovian se sustrage sistematic morbidului și macabrului, diferențiindu
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
fond prezentată ca relatată A de către B, sau ca un manuscris încredințat lui A de către B, care poate că a așternut pe hârtie tragedia vieții lui C. Narațiunile la persoana întâi ale lui Poe sunt uneori, în aparență, monologuri dramatice (Balerca de Amontillado), alteori, mărturisirea scrisă a unui suflet chinuit, oare caută astfel să se ușureze (Inima care-și spune taina). Adesea ideea nu este clară : putem, oare considera că în Ligeia autorul își vorbește sie însuși depănându-și amintirile pentru
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
cu stările maladive, nevrotice, morbide, căci coexistă atracția pentru terifiant (horror) și tendința spre fantastic, care dau naștere la episoade halucinante și enigmatice. Printre cele mai reprezentative opere ale lui Edgar Allan Poe putem enumera Prăbușirea Casei Usher, William Willson, Balerca de Amontillado, Pisica neagră, Ligeea, Hruba și pendulul, O pogorâre în Maelstrom, el forțând frontierele imaginarului, îmbinând viața cu moartea într-o sinteză halucinantă. În cadrul activităților literare de la Junimea, condusă de Titu Maiorescu, operele lui Edgar Allan Poe sunt citite
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
este însă raportarea la tipul de fantastic practicat de France sau de Mérimée. Interes pentru proza fantastică manifestase Caragiale atunci când a publicat, în Calendarul Dacia din 1898, două povestiri extraordinare de Poe, traduse prin intermediul versiunii franceze a lui Baudelaire: O balercă de Amontillado și Masca. De influențele pe care le-a avut din partea lui Poe ar fi greu de vorbit, iar confruntarea cu acesta ar putea interesa doar pentru revelarea diferențelor. În cazul lui France, este însă mai mult decât influență
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
fantasticului la Poe și Caragiale. De altfel, doar una dintre cele două povestiri traduse, aparține acestui teritoriu: Masca (The Masque of the Read Dead), în care molima personificată pătrunde în adăpostul prințului Prospero și transformă balul mascat în hecatombă, precum și Balerca de Amontillado operă care creează terifiantul în afara fantasticului. Răzbunarea lui Montresor, care își zidește de viu dușmanul, este o exacerbare a cruzimii, intensificată de narațiunea la prima persoană, de batjocurile călăului, de sarcasticul ,,In pace requiescat’’ care apare în final
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
mă trag / (Ca să-mi dați toate tainele-n vileag).” O artă poetică de semn minus, parodică, o dulce zeflemea. „Strămoșii”, muți, dar foarte insistenți, îl urmăresc pe urmaș până la sastisire; în plus, pe „traseu”, nu pregetă să dea pe gât „balerce de poșirci” și să încerce „prin cuhnie, bucate.” Sunt vicleni (dar fără „mânia bunilor mei” din poemul lui Arghezi), răbdători, insinuanți; vor aștepta, în continuare, ca urmăritul să li se alăture. Bineînțeles că acesta (eroul liric), cu tot respectul pe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286783_a_288112]
-
acest text, un ziarist de la Cuvântul liber (nr. 7, din 8 martie 1924) comentează unele date statistice, din care „s-ar putea vedea că În satele noastre mulți cârciumari - foarte mulți - sunt creștini, țărani de-ai noștri, deprinși a tăvăli balerca și a zăngăni măsura”. Problema alcoolismului țăranilor români - scrie ziaristul - nu are a face cu etnia cârciumarului <endnote id="(vezi 618)"/> și nici măcar cu numărul cârciumilor din mediul rural : „Nu-i omul bețiv fiindcă este cârciumă În sat, după cum nu
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Reminiscențe: Karkaleki, Baioneta inteligentă, Șah și mat!, Politică și delicatețe, Garda civică (republicări), precum și articolul C. A. Rosetti. Maria Baiulescu e prezentă cu o versiune în românește a poemului Plimbarea de Fr. Schiller. Fără precizarea traducătorului (I. L. Caragiale), apar O balercă de Amontillado și Masca de E. A. Poe. I.H.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286017_a_287346]
-
Colecția Opera Magna, Institutul European, Iași, 2005. Răzbunare și disimulare Romanticul american Edgar Allan Poe a ajuns celebru, mai ales post mortem, pentru povestirile lui tenebroase, ce abundă în omucideri teratologice. Una foarte scurtă de altfel -, The Cask of Amontillado/Balerca de Amontillado pe numele ei, își propune ceva mai mult decît să relateze etapele unui asasinat monstruos. Vrea să descrie detaliile crimei perfecte. Să urmărim împreună fazele acestui plan diabolic și să încercăm să înțelegem de unde vine aura amintitei perfecțiuni
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
cale întîmplă-tor, cum ar veni, Montresor îl salută și îl anunță că se grăbește să-l prindă pe Luchesi un mare degustător de vinuri pentru a-l ruga să testeze alcoolul pe care tocmai l-a primit într-o frumoasă balercă. I s-a zis că ar fi vin de Amontillado, însă Montresor are dubii. Doar Luchesi, prin talentul lui unic, poate clarifica lucrurile. Dintr-un foc, naratorul lovește în cîteva vulnerabilități ale viitoarei sale victime. Fortunado se vrea și el
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
cinism, călăul îi arată victimei aici arma anunțatei crime, însăși mistria misterioasă. Defazat, Fortunado nu înțelege nimic și își confirmă o dată în plus statutul de "Bufon". "Glumești", îi aruncă el peste umăr lui Montresor, continuîndu-și călătoria printre oseminte pentru găsirea balercii de Amontillado. Criminalul șoptește, la finalul acestui dialog, niște cuvinte, s-ar crede, fără însemnătate, pentru că Fortunado nu le mai bagă în seamă. Nu le vom menționa încă, prin urmare, nici noi, pretinzînd, la rîndul nostru, că nu le-am
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
la Masonerie a personajelor, Montresor articulează niște cuvinte aparent fără însemnătate, pe care, deliberat, le-am lăsat în suspensie. Să revenim! Fortunado pleacă, plin de dispreț, realizînd că Montresor este ridicol cu mistria lui, și ordonă iritat: "Să mergem după balerca de Amontillado!" Criminalul pe care trebuie să ni-l imaginăm aici avînd un zîmbet sinistru spune (deși victima nu-l mai aude): "Așa să fie!" ("Be it so!" în engleză). Șoaptele respective vă vor da fiori de gheață după ce veți
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
săptămână,/ Ei așteptau să prindă ulcioarele smântână, Evlavioși, cu gândul la bucile nevestei./ Femeile spre toamnă le da țâțele-n lapte,/ În vaci creșteau vițeii și în găine ouă,/ Iar uneori venită în tindă peste noapte/ Năștea și Preacurata printre balerci și rouă" (Strămoșească, vol. Versuri, 1970). Poemul evocă un univers desprins parcă din poveștile spuse de bunici. Cine v-a inițiat în ,,misterele" lumii înconjurătoare: mama, tata, bunicii? - Probabil atmosfera din satul de naștere al tatei, Fundurii Vechi, să-mi
Emil Brumaru „M-au eliminat de la grădiniță pentru că, iarna, trînteam fetițele în nămeți...” by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7573_a_8898]
-
Montresor răspunde - "Montresorii au fost...o familie mare și numeroasă" (Poe. The Cask... 32). Continuîndu-și drumul alături de victima ignorantă și deja alcoolizată de multele degustări făcute pe parcurs, naratorul ne informează că "trecurăm pe lîngă ziduri pline de oseminte, printre balerci și poloboace, și ajunserăm în cele mai îndepărtate cotloane ale catacombelor" (Poe. The Cask... 32). Pentru cineva familiarizat cu imaginea catacombelor francmasonice, menite să înlocuiască peșterile antice egiptene, din cultul inițierilor secrete în misterele lui Isis sau cu tabloul infernului
Povestiri din criptă by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/7672_a_8997]
-
slujit la Covei au fost Ștefan Simionescu, transferat la Boureni, Ștefan Olteanu, transferat la Bistreț și Petre Petrescu,despre care nu se mai știe nimic. O figură pitorească a fost popa Tăchiță, din anii de după război, poreclit de colegii seminariști Balercă, iar în anii 90 ai secolului trecut a trecut pentru câțiva ani prin Covei și popa Pomană, cu un nume predestinat. În prezent mai slujește preotul Elian Cocora, din Rast, al cărui tată este din Covei. Cel de-al treilea
Covei, Dolj () [Corola-website/Science/300396_a_301725]
-
săptămână,/ Ei așteptau să prindă ulcioarele smântână,/ Evlavioși cu gândul la bucile nevestei.// Femeilor spre toamnă le da țâțele-n lapte,/ În vaci creșteau vițeii și în găine ouă,/ Iar uneori venită în tindă peste noapte/ Năștea și preacurata printre balerci de rouă". Nici acum nu sună rău aceste versuri, dar nu pot să nu mă întreb ce efect ar fi avut ele dacă printr-o minune ar fi fost publicate atunci când au fost scrise, în 1957-1958. Dar poate cel mai
Ucenicia unui epicurian by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8865_a_10190]
-
bulgărele de aur aburind în bucăți dolofane... Pâcu și-a rotit ochii peste masă și a întrebat nemulțumit: Toate bune și frumoase, da’ udătura unde-i Costache? Îi pregătită și vine acum - a răspuns crâșmarul de lângă hornoaică, unde își ținea balerca cu rachiu. Până să guste din mâncare, cărăușii s-au trezit cu câte un țoi de rachiu dinainte. Pâcu a privit la Costache întrebător și i-a vorbit cu parapon: Da’ bine, Costache! Eu îs om de un degetar de
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
îmi pui. Lumina mă revoltă... de văd eu noaptea steaua Cu infernalitate eu îmi aprind luleaua. Cercat-am eu adesea ca să mă fac de treabă - Nimic nu mă-ndulcește, rugarea e degeabă. Ah! doar când văd nainte-mi un uger... de balercă Inima mea se-nmoaie, se face o ciupercă. (în taină) Eu am venit aicea pe rege să-l omor. (Așa-mi spune suflerul) Și-atunci al meu picior Se va sui pe tronu-i... Ș-atunci (zîmbind) mi-o[i] ține
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
banchete, pe lângă recruți, matoli, căutându-și vreun consătean sau măcar vreun suflet mai duios care să le mai îmblânzească aspra cătănie. Auzeai acum: - Băi, răcane, care ești de la Sârca? - Eu. - Atunci de ce stai cu limba-n gură, dumnescrisul măsii, adă balerca la mine, să-ți fie cătănia mai ușoară! Un alt gradat își găsea chiar vecinul, cu doi ani mai mic: - Și țața Tinca ce mai face, bre? lingându-și buzele după o dușcă zdravănă de țuică de cazan tare ca
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
o trăsură luxoasă cu doi cai albi, înăuntrul căreia dormea, cu capul în piept și cu hățurile în mână, un birjar gros, înfășurat în tipicul veșmânt lung și încrețit de catifea. Tânărul ajunsese cu greaua lui valiză în chip de balercă în dreptul ei și, după oarecare examen, se opri lăsând o clipă jos povara. Casa avea un singur cat, așezat pe un parter scund, ale cărui geamuri pătrate erau acoperite cu hârtie translucidă, imitând un vitraliu de catedrală. Partea de sus
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
era cel mai important cătun din lume...) dar și altceva, mult mai Însemnat: era Moș Iacob. Și, Moș-Iacob fiind, era de toate. S-o luăm, cu ce? Să Începem cu butnăria: Moș Iacob făcea butii și butoaie, poloboace și butoane, balerce și balercuțe, zăcători Înalte și deje scunde, ciubere și donițe - tot ce se-nchega din doage și din cercuri. El le cioplea pe toate: doagele, fundurile - apoi cercurile... Mie, cel mai mult și mai mult și mai mult Îmi plăceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
corect. Nu credeam că ai să stai cu noi la cules până la urmă, îi mai zise. Scuipă mucul țigării, îl strivi conștiincios rotind vârful pantofului până-l afundă în țărână. Cum ți s-a părut campania? Se urcă pe o balercă răsturnată și o invită pe Carmina să se urce lângă el. Părea nedormit, pungile de sub ochi îi erau vineții. De acolo zăriră cârdul de muntence, traversând parcela de porumb, dezolant de goală acum, de-a latul. Mergeau în șir indian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de zahăr, așa cum învățase de la soldații sovietici, pe vremea când aceștia înaintau neabătut spre Berlin, mari meșteri în procesarea, fără alambic, a basamacului. Nicanor intra, în zilele de sâmbătă, în pivnița brumată la gârlici de gerurile lui făurar și, cobâlțăind balercile îngrădite cu mladă galbenă, revenea în casă, înjurând: Mamă, da' tămădăii 'măsei, de ce nu te mai înțărci odată? Ignorând interogativa prezență a lui Nicanor, care revenise din pivnița înghețată și din gerurile de afară, lelea Maranda sărea cu gura la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]