281 matches
-
Morse începea în celula sa rugăciunile respective, iar noi eram atenți și fiecare ne mărturiseam în gând păcatele, multe, puține, câte erau. După aceea, fiecare din noi, care participasem la acest serviciu divin sui generis, ne semnalam numele, iar părintele Balica confirma recepția și ne dădea dezlegarea păcatelor în conformitate cu ritualul creștin (...) Spoveditul, făcut chiar în atare condiții, ne-a produs mare bucurie.”( Ioan Diaconescu, Temnița - destinul generației noastre, Ed. Nemira, 1998, pp. 296-197). În aceste împrejurări și condiții săvârșirea Sfintei Liturghii
MĂRTURISITORII – MINUNI. MĂRTURII. REPERE – CÂTEVA CONSIDERAŢII ŞI REFLECŢII… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2016 din 08 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341058_a_342387]
-
se mărturisească: „Printre puținele întâmplări ce mi-au schimbat ‹‹o clipă din șirul zilelor la fel›› îmi amintesc că, de Crăciunul anului 1961 sau de Paștele anului 1962, în tot cazul, după revenirea mea a doua oară de la spital, părintele Balica ne-a mai adus o mângâiere sufletească. Considerând că-i de datoria sa, ca slujitor al altarului, să acorde asistență spirituală unor oameni năpăstuiți, deși și el se găsea în tagma năpăstuiților ne-a propus să ne spovedească, pe cei
CATEVA REFERINTE DESPRE CREDINTA SI SPIRITUALITATE IN UNIVERSUL CONCENTRATIONAR COMUNIST de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 14 din 14 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344934_a_346263]
-
Morse începea în celula sa rugăciunile respective, iar noi eram atenți și fiecare ne mărturiseam în gând păcatele, multe, puține, câte erau. După aceea, fiecare din noi, care participasem la acest serviciu divin sui generis, ne semnalam numele, iar părintele Balica confirma recepția și ne dădea dezlegarea păcatelor în conformitate cu ritualul creștin (...) Spoveditul, făcut chiar în atare condiții, ne-a produs mare bucurie.”( Ioan Diaconescu, Temnița - destinul generației noastre, Ed. Nemira, 1998, pp. 296-197). În aceste împrejurări și condiții săvârșirea Sfintei Liturghii
CATEVA REFERINTE DESPRE CREDINTA SI SPIRITUALITATE IN UNIVERSUL CONCENTRATIONAR COMUNIST de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 14 din 14 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344934_a_346263]
-
vornic. Scrierile originale ale lui B. sunt puține: un acrostih din 1801, Stihuri făcute la Tazlău (1824), meditații și poezii de dragoste, Tragodia sau mai bine a zice Jalnica Moldavei întâmplare după răzvrătirea grecilor 1821, tipărită prima oară de Alecu Balica, în 1861, sub titlul Eterie sau Jalnicile scene prilejite în Moldavia din răzvrătirile grecilor. Adăugat la sfârșitul Tragodiei lui Sapor, tradusă de el în 1801, acrostihul lui B. este și una dintre cele dintâi manifestări de acest gen la noi
BELDIMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285684_a_287013]
-
a căror fază de sfârșit o reprezintă. B. a fost un traducător înzestrat și totodată pasionat. A dat versiuni din Metastasio, Homer, Florian, Gessner, Voltaire, Abatele Prévost. SCRIERI: Eterie sau Jalnicile scene prilejite în Moldavia din răzvrătirile grecilor, îngr. Alecu Balica, Iași, 1861. Traduceri: S. Gessner, Moartea lui Avel, pref. Zaharia Carcalechi, Buda, 1818; Florian, Istoria lui Numa Pompilie, al doilea crai al Romii, pref. trad., Iași, [1820]; Voltaire, Tragodia lui Orest, pref. Zaharia Carcalechi, Buda, 1820. Repere bibliografice: Popovici, Studii
BELDIMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285684_a_287013]
-
cultural și chiar personal. Semnificative sunt, în acest sens, diplomele de indigenat polon cu care au fost înzestrați unii boieri moldoveni, membrii celor mai puternice familii dătătoare de voievozi și cărturari ai epocii. Așa au fost Movileștii, Stroiceștii, Urecheștii, boierii Balica sau Costin. Mai mult decât atât, Luca Stroici, Ieremia Movilă, Simion, Gheorghe și Constantin Movilă, apoi Simion Stroici au beneficiat, totodată, și de privilegiul augmentării stemelor lor cu vulturul polon 21. Prietenia de care s-a vorbit în istoriografie dintre
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
al III-lea de ~. Baberowski, Jörg 453. Babulii 477. Bacalbașa, C. 174. Baciu, Alexandru 503. Baciu, Nicolae 447. Baclița, general 429. Badeev, Iosif I. 401, 402. Badeni, conte 367. Baidaff, L. 85, 88, 145. Balamez, Ștefan 405. Balfour, Arthur 309. Balica, familie 110. Ball, W. 474. Balogh, Eva S. 308-310. Balș, G. 118, 123. Balș, Teodor 101. Baltaga, Alexandru 404. Balzac, Honore de 153, 511. Bandelli, G. 477. Bandholtz, Harry 313, 314, 315, 320. Bánffy, Miklos 313, 316, 320, 321, 323
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
un fiu al lui va ajunge și el mare vornic)176, vornicul Badea, pârcălabul Buhtea 177. Șendrea, portar al Sucevei și cumnat cu Vodă (era căsătorit cu Maria), va muri și el la Râmnic, în 1481178. în Moldova, hatmanul Isac Balica, cel însurat cu Nastasia, fiica marelui vornic Nestor Ureche (era, deci, cumnat cu Grigore Ureche), și-a dat viața în lupta de la Cornul-lui-Sas pentru a-i sluji pe cei din neamul Movilă 179. Actele emise de Mihai Viteazul îi pomenesc
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
era un apropiat al lui Constantin Movilă, căci soția sa, logofeteasa Ileana, era sora lui Ieremia Movilă) - „perit-au... toți” din porunca unui Voievod „tiran”, „vărsătoriu de sânge”, dar victorios. „între cei morți la Cornul-lui-Sas s-au mai aflat Isac Balica, cumnat cu Grigore Ureche, căci o ținea pe Nastasia, sora aceluia, și grecul Chiriță Dumitrache Paleologu, cel însurat cu Maria, fiica pârcălabului Gheorghe Lozonschi; era deci cumnat cu Ieremia Movilă 187.) Așa cum s-a întâmplat cu cei înfrânți de același
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Ramuri”, „Neamul românesc”, „Adevărul literar și artistic”, „Cugetul românesc”, „Revista română”, „Gândirea”, „Secolul”, „Die Literatur”, „Dichtung und Welt”. După cel de-al doilea război mondial ia calea exilului. A mai semnat A.E. și I. S. (împreună cu Artur Enășescu), Ion Balica, Ianus, Polux și Castor (împreună cu Artur Enășescu). S.-G. devine cunoscut, mai întâi, ca poet și dramaturg. Primul său volum de versuri, Freamăt (1915), e străbătut de un discret ton elegiac. Scrise în manieră clasică, fluide și expresive, stihurile dau
SAN-GIORGIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289456_a_290785]
-
al misiunii Scorbowsky, Cluj, 1971; Teroare pentru colonel, București, 1971; Acoperiș cu demoni, București, 1973; Casa Isolda sau Cutremurul, București, 1973; Blondul împotriva umbrei sale, București, 1973; Norii de diamant, Cluj-Napoca, 1974; Speranță pentru Marele Vis, București, 1975; Comoara locotenentului Balica, București, 1975; O meserie de premiant, Cluj-Napoca, 1977; Când moare inamicul cel mai bun, București, 1977; Narațiuni detective într-un tempo clasic, monoton, București, 1978; La Goulue dansează cu Chocolat, Cluj-Napoca, 1979; Speranță pentru speranță, București, 1980; Strania poveste a
NEAMŢU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288388_a_289717]
-
lui Ignat, Sibiu, 1885; Îndărătnicul, Sibiu, 1885; Fiica a nouă mame, Sibiu, 1885; Lumea proștilor, Sibiu, 1886; Țara noastră, Sibiu, 1894; Zarandul și Munții Apuseni ai Transilvaniei, Sibiu, 1898; În Panteon. Mormintele marilor noștri bărbați de la 1848-1849, Sibiu, 1901; Nichita Balica, Sibiu, 1904; Găsitul. Punga cu noroc și căciula fermecată (în colaborare cu Emil V. Degan), Sibiu, 1904; Ulisse, regele din Ithaca, Sibiu, 1905; Edip, nenorocitul rege din Teba și alte întâmplări din vechime, Sibiu, 1906; Șir nesfîrșit... Un mic capitol
MOLDOVAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288226_a_289555]
-
VII, fasc. 2, 1956, p. 37 footnote>. Toponimicul Cetățuia( deal) de lângă Iași, s-a găsit menționat destul de târziu, cu patru decenii înainte de începerea mănăstirii de către Gheorghe Duca. Documentul din 17 decembrie 1618 prin care Radu Mihnea voievod întărește Mănăstirii lui Balica (Frumoasa), stăpânirea asupra locului mănăstirii dăruit de Petru Șchiopu voievod, stabilește hotarul mănăstirii: ,,iar în pădure până la Cetățuie”<footnote Ioan Caproșu și Petronel Zahariuc, Documente privitoare la istoria orașului Iași, vol. I, Editura Dosoftei, Iași, 1999, documentul 125, p. 174
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
pădure până la Cetățuie”<footnote Ioan Caproșu și Petronel Zahariuc, Documente privitoare la istoria orașului Iași, vol. I, Editura Dosoftei, Iași, 1999, documentul 125, p. 174 footnote>. Documentul din 2 aprilie 1628 prin care Miron Barnovschi întărește în stăpânirea Mănăstirii lui Balica (Frumoasa), locul din jur, nu este original, ci este o traducere de la începutul secolului al XIX-lea și de aceea nu poate fi considerat o sursă sigură. Amintesc câteva semne de hotar care nu prezintă nici o îndoială: ,,de gios până la
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
dintre Gheorghe Duca voievod și Dosithei, patriarhul Ierusalimului, ca mănăstirea Hlincea să fie metoc al acesteia<footnote Ibidem, vol. III, documentul 208, p. 179 footnote>. În 1703 Constantin Duca voievod dăruiește Mănăstirii Cetățuia un vad de moară din jos de Balica<footnote Ibidem, documentul 216, p. 186 footnote>. Începând cu secolul al XVIII-lea, date despre scutirile de dări și reducerile pentru satele și locuitorii mănăstirilor închinate sunt mai evidente, se pare că la rugămintea reprezentanților Sfântului Mormânt. Privilegiul acordat de
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
Galata din Vale - zidire a lui Petru Șchiopu din 1579; Galata din Deal - ridicată de același voievod în 1584, dar...o altă biserică, ridicată pe la 1586, a purtat o vreme numele de Galata din Gios. Mai târziu, s-a numit Balica, după numele ctitorului, și apoi Frumoasa. De ce a purtat biserica Frumoasa numele de Gala din Gios? Pentru că bunul voievod Petru Șchiopu, care a fost numit de Grigore Ureche ca fiind „o matcă fără ac”, a dăruit lui Melentie Balica - din
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
numit Balica, după numele ctitorului, și apoi Frumoasa. De ce a purtat biserica Frumoasa numele de Gala din Gios? Pentru că bunul voievod Petru Șchiopu, care a fost numit de Grigore Ureche ca fiind „o matcă fără ac”, a dăruit lui Melentie Balica - din neamul Buzeștilor munteni - terenul unde acesta a ridicat o biserică, pe locul Frumoasei de astăzi. Încă o întrebare, fiule, și te iert. De când poartă numele de Frumoasa această biserică? Apoi nu ți-oi putea spune taman ziua când i
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
este ctitoria lui. Poate îmi tălmăcești mai limpede spusele tale? Apoi Petru Șchiopu voievod, ctitorul Galatei din Vale, care s-a risipit, și apoi al Galatei din Deal, pe care o vedem și astăzi, a dăruit locul pe care Melentie Balica a ridicat mănăstirea Frumoasa. În virtutea acestui fapt, Frumoasa a purtat - o vreme - numele de Galata de Gios, nume întâlnit în hrisoavele domnești. Frumoasa i s-a spus după 1723, an în care un călugăr îl însemnează - în grecește - pe o
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
numele de Galata de Gios, nume întâlnit în hrisoavele domnești. Frumoasa i s-a spus după 1723, an în care un călugăr îl însemnează - în grecește - pe o Evanghelie a mănăstirii. Între timp însă mănăstirea a purtat și numele de Balica, după numele ctitorului. Aș mai spune că și mănăstirea Dealul Mare sau Hadâmbul, cum i se mai spune astăzi, a fost zidită tot pe un loc dăruit de un voievod ctitorului Iane Hadâmbul, care a ridicat-o în 1659. Cine
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
cu gard acele chilii și cu locul, ca să fie sfintei mănăstiri Galata cu tot venitul neclintit.... De asemenea,... am dat sfintei mănăstiri Galata un loc de prisacă și cu poiana care a fost livadă la prisacă,...acea prisacă se numește Balica”. Trebuie să mai vorbesc și despre dania făcută de Petru Șchiopu voievod la 18 decembrie 1589 (7098). El dăruiește mănăstirii „Galatia” braniștea Miroslavei „și cu loc de prisacă în rediu”. Deși Aron Vodă a fost numit „cel Rău”, el a
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
i se spunea Galata de Sus. Și zice mai departe vodă: „din ispisoc de danie... ce ne-au arătat de la Dumitrașco Cantacuzino voievod, de un loc de moară de la capul iazului cestui domnesc din gios, în gârla ce vine despre Balica (Frumoasa), și cu o bucată de loc din șes, din hotarul târgului Iașilor, și cu o bucată de loc din locul gălătenilor, socotindu ca să le fie de treaba iazului morii... dacă am văzut acel adevărat zapis de danie crezutu-l
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
mele egumenul și tot soborul de la sfânta mănăstire Galata pre călugării de la mănăstire Balicăi... zicând: cum au avut Balica dou roate de moară în gârla ce merge asupra iazului acestui domnesc...” Și uite-așa ei se plâng că rugătorii de la Balica „s-au sculat în tăria lor și fără știre călugărilor de la Galata să mai facă și al triile roată”, dar vodă împreună cu sfatul au judecat și i-au dat rămași „pre călugării de la Balica ca să nu mai hie ei volnici
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
ei se plâng că rugătorii de la Balica „s-au sculat în tăria lor și fără știre călugărilor de la Galata să mai facă și al triile roată”, dar vodă împreună cu sfatul au judecat și i-au dat rămași „pre călugării de la Balica ca să nu mai hie ei volnici a mai face a triile roată”. Lucrurile însă nu s-au liniștit nici după 14 ani. Așa se face că la 29 august 1692 (7200) Constantin Cantemir voievod judecă iar pricina dintre cele două
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
roată”. Lucrurile însă nu s-au liniștit nici după 14 ani. Așa se face că la 29 august 1692 (7200) Constantin Cantemir voievod judecă iar pricina dintre cele două mănăstiri și îi dă rămași din nou pe cei de la mănăstirea Balica. În vremurile cele de demult era obiceiul ca o mănăstire care avea vii date spre lucrare sătenilor locului să le ia acestora zeciuiala (a zecea parte) din vinul obținut. Se întâmpla însă ca unii țărani să lase viile nelucrate. Dar
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
seamă și aplicată și astăzi! Iarăși vin și spun că poruncile domnești nu erau băgate în seamă de toți supușii. Bănuiesc că ai în vedere anume fapte când vorbești așa. Întocmai, părinte. Spuneam eu mai devreme că abuzul călugărilor de la Balica (Frumoasa) asupra celor de la Galata nu s-a stins nici după 14 ani - adică între 1678-1692 - dar nici după 74 de ani. Între timp, cei de la Balica au mai găsit un „Cui al lui Pepelea”. Adicătelea cum vine asta? Sfințiile lor
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]