70 matches
-
pe Marius Sala Draculea, dar nu oricum, ci în cadrul unei ceremonii amuzante desfășurate la Institut față de toți colaboratorii anume convocați. „A deschis larg ușa de la sala mare în care ne adunam cu toții și, fără să se dezbrace (era într-un balonzaid, cu pălăria «împușcată», cu geanta nu prea mare nedespărțită și cu o umbrelă lungă), mia făcut semn să mă apropii. Mi-a făcut semn apoi să mă aplec și m-a atins pe umăr, la fel ca în ceremoniile medievale
Planeta lingviștilor by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/2573_a_3898]
-
încheia așa: „Lumea apasă pe clanțele pieptului/ și visează. Iar/ FOTO SUPERB/ simte aievea pe față/ o nicovală de gheață./ Ce noapte frumoasă!/ Rar mai țipă în ea/ nedomirit/ RAME OGLINZI/— Unde femeie? Vorbește clar, nu văd, unde?/ Iar/ FEMEI BALONZAIDE/-i răspunde:/ — La polițiune, nene Dumitrache,/ (cu sentiment) la polițiune.") Îi mai apropie, pe Iaru și Bănulescu, încă ceva, structural mai adânc: lirismul ciudat, lipsit de melodramă și de finalitate numaidecât emoțională. Dacă înțeleg eu corect, despre această trăsătură, piezișă
Un optzecist din anii nouăzeci by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6057_a_7382]
-
parfumată, cu bălți reflectând cerul azuriu, cu muguri pe crengile negre ale arborilor înșirați de-a lungul bulevardelor și cu ferestre scânteietoare de o lumină albă, egală și intensă, răscolind pulsiuni și amintiri. Răbufniri de vânt cald agitau părul și balonzaidele trecătorilor la intersecții, trozneau steagurile roșii arborate pe fațade (căci se apropia ziua de 1 Mai), zburau pălăria câte unei femei mai elegante în râsetele grupurilor de ucenici. Strângând din ochi și zgârcind buza de sus de atâta soare, troglodiții
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
înainte să ies din spital, într-o dimineață lăptoasă care deja anunța schimbarea anotimpului, a fost singurul eveniment adevărat al acelor zile în care nu putusem să vorbesc și să mă joc cu nimeni. Au apărut deodată-n salon, în balonzaide, la braț, tineri și bruneți, înalți aproape până la tavan, și s-au lăsat asupra mea cu o dragoste înfricoșătoare. În câteva minute eram înconjurat de jucării noi și mirosind puternic a vopsea: cuburi de carton cu imagini din basme, tot
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
saci rafie & cădiță - șuncă & ouă & untură - mănuși & fular & căciulă - sifoane - săpun de casă - umbrelă de soare - cântar de mână - lanternă - sare pentru pește - ardei usturat, usturoi, sare pentru saramură - telefon - butelie & apărătoarea de vânt - lingură de lemn - burete - grătar & cărbuni - balonzaid kaki - cratiță - zdrobitor usturoi - tuci pentru mămăligă Un nou început politic pentru Emil Constantinescu Echipat într-un halat foarte dichisit, tușind ușor și plimbându-se gânditor prin bucătăria în care băltesc vagi vapori de cafea, Emil gândește. Din când în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
pentru copii și adolescenți și apoi, chircindu-se, s-ar avînta spre dreapta - și acolo, vîrful săbiei lui s-ar Înfige În Cartea de bucate a lui Betty Crocker. O a treia Întrebare, de data asta din partea unei bătrîne În balonzaid, cocoșată și urîtă, are parte de aceeași deferență obișnuită. O reverență adîncă, o piruetă cavalerească, două șfichiuituri rapide În aer și Puterea gîndirii pozitive și Artrita și bunul simț se află la picioarele ei. Bravo, bătrîne amice Athos, bravo. Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
meargă bine: autobuzul era plin ochi, lumea se călca în picioare, iar șoferul frâna mereu și bulucea oamenii unii peste alții la fiecare semafor. Așadar, lui Aurică nu i-a fost greu să scoată portofelul din buzunarul fraierului ăla cu balonzaid. Apoi a dat să se împingă încet-încet spre ieșire, când cineva a strigat: „Hoțul! Uite-l, nene! Ți-a luat portofelu’! Puneți mâna pe el!“. Până să-și dea seama fraierul că a fost buzunărit, doi indivizi care n-aveau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
Imaginați-vă un Aquino decăzut, mutat la New Orleans, încercând cu disperare să-și foreze drum prin mocirlă până la LSU* din Baton Rouge unde, în timp ce se află la toaleta profesorilor din facultate, mânat de uriașe probleme gastrointestinale, cineva îi fură balonzaidul. Sfincterul piloric i se blochează periodic, din cauza lipsei „de geometrie și teologie adecvate“ din lumea modernă. Ezit să folosesc termenul comedie - deși de o comedie este vorba - deoarece asta te-ar duce cu gândul la o carte pur și simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
văzut pe directorul Departamentului de Cultură Medievală, mi-a apărut pe mâini o erupție albă. Era un om complet lipsit de suflet. A comentat apoi faptul că nu port cravată și a făcut o remarcă ironică asupra canadienei mele din balonzaid. Am fost îngrozit de faptul că o persoană atât de insipidă are curajul să comită o asemenea insolență. Canadiana aceea a fost una dintre puținele bunuri pământești de care eram într-adevăr atașat și dacă îl voi găsi vreodată pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
să țip. Cineva a intrat în toaletă și a ciocănit la ușa cabinei. Era unul dintre paznicii campusului universitar, sau cel puțin așa spunea. I-am explicat prin ușă ce s-a întâmplat. Mi-a promis că-mi va găsi balonzaidul și a plecat. De fapt, așa cum ți-am mai spus și înainte, am bănuit întotdeauna că el și directorul erau una și aceeași persoană. Vocile lor erau destul de asemănătoare. — În ziua de azi nu poți să ai încredere în nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
îngrijorat. Păi și ea unde e ? Glasul îi răsună în toată gara. Panica mă pălește precum un fulger. Trebuie neapărat să ies din raza lui vizuală. Trebuie să mă ascund. Acum. Mă strecor în spatele unei femei cât casa, într-un balonzaid bej și mă las ușor în jos, ca să nu mă vadă. Însă aceasta nu stă locului, și trebuie să mă mișc și eu după ea. — Dorești ceva ? Cerșești ? Se întoarce brusc și mă fixează suspicioasă. Nu ! zic șocată. Eu... ăă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
o stare de șoc. Parcă a fost în altă viață. Nu arăt doar ca o altă persoană, chiar mă simt ca o altă persoană. Mă simt ca și cum m-aș fi reconstruit din temelii. Inspir adânc, îmi ridic mai bine gulerul balonzaidului și împing ușile de sticlă. Când ajung în holul de la intrare mă traversează un val brusc de uimire care aproape îmi taie picioarele. Chiar am de gând să fac asta ? Chiar încerc să pătrund incognito în birourile firmei Carter Spink
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
blocat de cele butaforice, s-au urcat, ca de obicei pe la ultima ușă, fetele oacheșe gureșe. Erecția pe care apariția lor mi-o provoacă de obicei e ținută în frâu de cartea destul de grea, patru-cinci sute de pagini, din buzunarul balonzaidului, dacă nu mă înșel singura ediție românească mai completă a operelor lui Marlowe (socotit de unii autorul unor scenete de-ale lui Shakespeare, mort la douăzeci și nouă de ani, cu un cuțit în cap, după o încăierare în cârciumă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
aveau habar. Unii susțineau chiar că așa ceva nici nu există. Așteptând să termine liceul, Grațian făcea fotografii și sculpta. Peștele impresiona pe toți cei veniți să aplaude evenimentul artistic cel mai de seamă al unui Început de vară ploioasă. Umbrele, balonzaide, flori și, nu arareori, priviri Îngrijorate Îndreptate spre cer. În mijloc, nepăsătoare, opera de artă. Are puțini solzi. Roșul nu merge la pește. Dacă ar fi rac, da. Ce să caute un animal fără aspirații În mijlocul orașului? Liniște! Ssst! În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Și-au tras pe ei pijamalele de scandaluri, două croite din doc, mai puțin țipătoare, ciordite de la magazie de Suveran. Singurele două halate necărămizii, care, după părerea lor, ar fi putut fi confundate, din elicopter, cu două balonzaide. Pâslarii în picioare. Cîte-o pătură de fiecare, în rucsac, la Regele Bolilor Nervoase. Și-au alunecat, unul după altul, printre lamelele obloanelor, precum două coji de săpun. Din vârf, de la gămăliile stâlpilor de înaltă tensiune, vîrîndu-și lăbuța în tablourile electrice
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
grăbi să aducă un scaun în plus. Așadar, dentistul se întorsese deodată cu Veterinara și misterul se dezlegase: nu Godun, care pleca noaptea, nici Pablo, nici Maradona ori Arti nu erau între preferații sirenei brune, ci acest filfizon spilcuit, cu balonzaid și pălărie de fetru, care, culmea, nu se așeză lângă doctoriță, ci în capătul mesei, ca să-i vadă pe toți. Lăsase ușile vraiște și ploua cu găleata. Eleonor stătea pe pervaz și se uita la șuvoaiele de apă murdară care
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
povestea despre el, din când în când, T., care își dăduse licența cu Bumbu. Revederea, acolo, sub aura legendară a marelui erou, prindea să mă înduioșeze până la lacrimi. Am așteptat până ce profesorul și-a încheiat pantalonii. Poala din față a balonzaidului păstra amintirea lățită a unei bune părți din întâmplarea ce abia se consumase. L-am urmărit duios cum, rotindu-se încet, cât era de înalt, cu o mână sprijinită în șold, privea circular peisajul din jur. Era parcă pe puntea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Dascălu îl privi aiurit. ― Ai căpiat?! Odaia e plină de tablouri. Inginerul nu răspunse. Își agăță degetele de grilaj și închise ochii. Femeia cu evantai și Vânătorul lui Rembrandt dispăruseră. CAPITOLUL VII CAMERA SECRETĂ Un tânăr înalt îmbrăcat într-un balonzaid alburiu trecu pe lângă ei. Păru să-și amintească brusc de ceva și se întoarse luînd-o în direcție opusă. Cristescu îl urmări cu privirea și surâse. Ploua subțire, ploaie citadină, cu bulevarde murdare și pustii, cu câte un câine ud care
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
se Îmbunătăți puțin la vederea chipului necunoscut al tinerei. Ea nu se plânsese de nimic. — Vreți cumva un hamal pentru bagaj, domnișoară? — Mai bine nu, spuse ea. Nu Înțeleg ce vorbesc. Nu e greu. Îi aruncă o grimasă peste gulerul balonzaidului ei ieftin. — Doar dacă nu vrei să-l duci dumneata... căpitane. Provocarea ei Îl Încântă. — Ah, dacă aș fi eu tânăr, n-ați mai avea nevoie de hamal! Nu știu ce-o fi În capul ăstora. Clătină din cap În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
vă măritați? — Nu, din câte știu, râse ea marcată puțin de melancolia plecării și de frica de necunoscut. Dar nu se știe niciodată, nu? — Ceva de lucru? Un angajament? — Dansatoare. Varieteu. Ea Își luă rămas-bun și se Îndepărtă de el. Balonzaidul Îi scotea În evidență zveltețea trupului, care, chiar și În timp ce se poticnea printre linii și vagoane de dormit, avea ținută. Lumina unui semafor se schimbă din roșu În verde și un jet lung și șuierător de aburi țâșni printr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
tai accentul cu cuțitul. — I-am văzut pașaportul. Richard John. Profesor de liceu. — Ciudat, spuse casierul. Și chiar că era ciudat, se gândi el iar, plătind fără entuziasm zece franci și revăzând În memorie bărbatul acela obosit și cărunt, În balonzaid, desprinzându-se de balustrada navei, În timp ce pasarela se ridica și sirenele șuierau spre o fisură dintre nori. Ceruse o gazetă, o gazetă de seară. Nici la Londra nu au apărut atât de devreme, Îi spusese casierul și când auzise răspunsul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
trăsături disparate, niște ochi aruncând priviri furioase, o rochie din mătase mov, un guler clerical. O singură dată a fost tentat să-și Întrerupă solitudinea crescândă și șterse sticla cu degetele, la timp pentru a vedea o fată subțiratică, În balonzaid alb, dispărând În lungul coridorului, spre clasa a doua. O dată se deschise ușa și un bărbat mai În vârstă aruncă o privire Înăuntru. Avea o mustață căruntă, purta ochelari și o pălărie moale, ponosită. Myatt Îi spuse În franțuzește că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Împărțită În patru compartimente și degetele lui aleseră unul la Întâmplare. În timp ce și-o punea În gură, o aprecie după gust. Calitățile Îi dispăreau. Asta-i de la Stein & Co. Se fac mici și uscate. La capătul coridorului, o fată În balonzaid alb se Întoarse și se uită la el. Frumoasă siluetă, se gândi. O cunosc oare? Alese altă stafidă și, fără să-i arunce măcar o privire, o luă. Una de-a noastră. Myatt, Myatt & Page. Pentru o clipă, cu stafida
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
stafida pe limbă, ar fi putut fi unul din lorzii acestei lumi, purtând cu el destinul. Aceasta-i de-a mea și e bună, se gândi el. Ușile se trântiră de-a lungul coridorului și se auzi un semnal. Cu balonzaidul ridicat peste urechi, Richard John se aplecă din geamul de la coridor și văzu că gheretele Începură să alunece În urmă, spre fluxul lent al mării. E sfârșitul, se gândi el, și Începutul. Fețele se scurgeau, pierzându-se. Un bărbat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
imaginea străvezie a propriei fețe, mâna lui plutind ca un pește prin care luciul apei și printre alge. Era puțin iritat de ubicuitatea ei și era pe cale de-a trage storul, când observă lângă propria reflecție imaginea omului ponosit, În balonzaid, care aruncase o privire În compartimentul lui. Hainele sale, lipsite de culoare, textură și opacitate, rămășițele vechii arte a croitoriei, aveau Încă o eleganță forțată. Balonzaidul deschis lăsa să se vadă gulerul Înalt și tare, precum și jacheta Încheiată până sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]