281 matches
-
au prilejul să o facă. Evident, în linii mari rezultatele nu sînt imprevizibile: pentru unele femei a face plajă fără sutien e un lucru extrem de firesc, el face parte din peisajul cotidian și nu merită comentat. Aceasta este categoria care banalizează gestul. Pentru alte femei, a face plajă expunîndu-ti bustul e fie o chestiune reprobabila din punct de vedere moral (indecentă, provocare etc.). fie riscantă medical (cancer la sîn), în ambele cazuri ea nu e acceptată. Aici apar două subcategorii: a
Cele trei corpuri ale femeii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17900_a_19225]
-
dezamăgită de carte, că așteptările mi-au fost înșelate, că m-a obosit previzibilul simbolism alternat cu sclipiri de geniu ratate în enervante și plictisitoare reflexe didactice. Un Tournier parodiindu-se, parcă, pe sine, dărîmînd sistematic mici bijuterii, ratînd infailibil, banalizînd idei superbe, complicînd inutil intrigi perfecte în simplitatea lor. Însă o astfel de abordare nu ar fi decît parțial corectă, și probabil ineficientă. Într-un fel, Piticul roșu e un caz interesant tocmai prin tot ceea ce nu este reușit în
Povestitorul singuratic by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17417_a_18742]
-
a o relua, succint, în textul de față, regrupînd o parte din datele și meditațiile confratelui nostru și introducînd cîteva elemente noi. Nu e un secret faptul că în epoca noastră (nu doar "în deceniile postmoderniste") termenul geniu a fost banalizat, mai grav: terfelit prin aplicarea să neselectivă, daca nu direct compromițătoare. "Geniul revoluției", "geniul comunismului", "geniul mării cotituri", "geniul Carpaților" au funcționat drept titulaturi habituale în sistemele totalitare, menite a-i flata pe liderii dornici a-și ritualiza puterea. Așa
Ideea de geniu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17443_a_18768]
-
Dar, oricît de violență ar fi o lume a la Sade, ea cel putin are consistentă, e palpabila și, mai mult decît atît, apropiată. Or, pentru Baudrillard universul nu mai este nici macar violent, ci amorf. Moartea însăși e banală, am banalizat-o noi prin experiență cotidiană. Baudrillard e un profet sumbru și extatic deopotrivă, pentru care Apocalipsa, deja pe jumătate instalată, are chipul unui ecran de control, după modelul televiziunii, "cel mai frumos obiect prototipic al acestei ere noi". O eră
Viclenii la sfîrsitul lumii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17577_a_18902]
-
mai mult despre el în Omul dezrădăcinat. Mi se pare ca gîndirea umanista este, oarecum, marea gîndire europeană, marele curent al gîndirii europene din timpurile moderne, - numai că aceasta gîndire și-a pierdut într-o oarecare măsură savoarea, s-a banalizat, a devenit un fel de bun simț, de bune sentimente difuzate săptămînal în ziare, în publicațiile pioase. Am dorit să mă întorc la autorii care au conceput această gîndire, care au formulat primii aceste mari idei, pentru a le regăsi
În exclusivitate, un dialog cu TZVETAN TODOROV "NU SUNT FOARTE OPTIMIST PENTRU VIITORUL IMEDIAT" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/18183_a_19508]
-
afectivitate; de aici și nevoia de a-i substitui periodic, pentru a reîmprospăta inventarul expresivității. Acum cîteva decenii, enunțul judecăților tranșante era asigurat, în registrul colocvial-argotic, de cuplul mișto - nasol; cele două cuvinte sînt încă în uz, dar s-au banalizat, iar generațiile mai tinere recurg cu precădere la sinonimele lor, marfă și nașpa. Din punct de vedere gramatical, marfă urmează un model prezent în româna populară și familiară: al substantivelor care capătă valoare adjectivală și adverbială, în combinații limitate sau
"Marfă" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16862_a_18187]
-
de a o cumpăra și citi. Televiziunea reprezintă un formidabil joc de capete, de chipuri, de ochi, de guri, toate discursurile, inclusiv discursul literar, trec prin acest spectacol și, dacă consideră că, în acest fel, literatura își trădează menirea, se banalizează, se împuținează ori se îndobitocește, că ea n-are a se justifica sau explica, sau că frecventarea camerei o coboară în simplificare și anecdotă, atunci s-ar cuveni ca scriitorii cu pricina să stea acasă. Și totuși, ce dispreț față de
Cartea la televiziune by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15850_a_17175]
-
Timp ascuns sub aripi de înger), după doar cîteva pagini mecanica construirii secvenelor devine previzibilă, iar cele cîteva cuvinte-obsesie (spaimă, cameleon, șoarece/ șobolan etc.) apar cu o frecvență nejustificată; în loc să încarce cu valoare obsesională (cum era desigur intenția autoarei), ele banalizează în plus. Versurile sună artificial, nefiresc, iar pe post de tensiune descoperim un fel de dramatism adolescentin, în sensul rău (dacă există și unul bun) al cuvîntului ("învăț coborîrea în picaj, ca o pasăre cu penajul zdrențuit/ de întrebări albe
Exil cu variante by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15826_a_17151]
-
gravitate că "amorul e un lucru foarte mare". Banalități enunțate solemn "Adevărurile" care stau la baza întregii demonstrații nu se deosebesc de acelea din jurnalele intime ale liceenilor. Cartea este o colecție de truisme. Autorul insistă, de pildă, asupra ideii - banalizate de multă vreme prin repetare - că dragostea nu se reduce la sexualitate: " Nu mă refer aici la rolul biologic al dragostei, pentru simplul motiv că nu o confund cu sexualitatea, o activitate comună și atâtor altor viețuitoare. Mă refer pur
Iubirea, bibelou de porțelan... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16463_a_17788]
-
Justificările erau pur lingvistice, și parțial credibile: cele două limbaje ar fi avut o individualitate prea puțin marcată, confundîndu-se fie cu limbajul literar, fie cu cel juridic sau științific. De fapt, cauzele mai adînci ale excluderii erau politice: parafrazînd și banalizînd celebra formulă a lui Wittgenstein, ele se reduceau la principiul (nemărturisit) că despre lucrurile despre care nu se poate vorbi (onest și liber) trebuie să se tacă. Mai bine nimic, decît descrieri ale limbajului religios cu judecăți negative sau descrieri
Diversitate stilistică... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16539_a_17864]
-
să mărturisească. Cărțile de interviuri cu diverși, de obicei nume cunoscute, mă plictisesc pentru că, puse unul lîngă altul, descopăr că intervievatorul are cam aceleași întrebări, chiar dacă altfel formulate. Numai că ceea ce sună interesant în ziar sau într-un periodic, se banalizează în carte, prin repetare. Strînși unii lîngă alții, bieții intervievați își storc degeaba mintea pentru a fi ei însiși. Succesiunea întrebărilor îi obligă să fie ca alții. Ceea ce pare spontan la bucată, devine un soi de ticăială bolnavă de umor
Ce vrea Marta Petreu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11990_a_13315]
-
clientele aristocratice, inclusiv doamnei de Pompadour ale cărei comenzi sînt cu adevărat somptuoase, cu toată garnitura de perii, sticluțe, pudriere și oglinzi cizelate). În sfîrșit, în secolul al XVIII-lea, oglinda invadează tot mobilierul, pentru ca în zilele noastre să se banalizeze de tot, să își piardă statutul de "paranteză magică în lumea reală", păstrîndu-și totuși intactă puterea de seducție și capacitatea de a preface totul în spectacol. După toate aceste detalii de epocă, care ar putea contribui la trasarea unor piste
Critica și experiența cotidiană by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16029_a_17354]
-
de plămîni, din cauza frigului groaznic din casă („am stat amîndoi atunci o iarnă în apartament/ fără lemne am dormit la minus 14 grade”). Tragedia, pusă la timpul trecut, trece în limbajul de lemn al factorilor responsabili de la școală și se banalizează. Funcționează ca pildă, ca exemplu negativ pentru cel rămas în viață: „aduceți-vă aminte de mircea zubașcu anul trecut și-a/ consumat întregul concediu în vacanța de iarnă d’aia/ nu și-a luat concediu în vacan-/ ța de vară
Florile răului by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/2636_a_3961]
-
dovada că avem un trecut din care putem învăța cum să ne clădim viitorul. Lucrurile se schimbă atunci când vine vorba despre filmul „Cronicile Casterilor: A 16-a lună”. Pelicula te face să îți aduci aminte de copilărie fără să o banalizezi în vreun aspect. Cei doi protagoniști te poartă într-o lume vie în care puterile magice pălesc în fața primei iubiri, fie ea și între un muritor și un caster. Dacă vrei să vezi această peliculă trebuie să îți propui să
Am văzut Cronicile Casterilor: A 16-a lună [Corola-blog/BlogPost/98303_a_99595]
-
pentru voga Balcicului. Noutatea temelor lui - minarete, moschei, cimitire cu pietre funerare ca niște menhiri, misterioasele siluete feminine drapate în feregea neagră și cu fața acoperită - oferea o alternativă și o posibilitate de reacție împotriva epigonilor lui Nicolae Grigorescu care banalizaseră până la sațietate țărăncuțele și carele cu boi. Să ne amintim că Tudor Vianu și G. Că-li-nescu vedeau în balcanismul poetului Ion Barbu, al cărui volum apărea în 1927, adică în plină epocă de glorie a școlii de pictură de la Balcic
Tonitza și întâmplările artei românești by Ioana Vlasiu () [Corola-journal/Journalistic/8563_a_9888]
-
unui braț de caracatiță a cărui tentacul se lipește când de sonorități latino, când de improvizații (scrise ?) sflate în siajul swing-ului. Și, cum imaginația, fie ea produs etno ori de jazz ostenește repede, fluxul muzical se repetă și se banalizează, sensibilitatea se spălăcește (ca în Concertele pentru vibrfafon și percuție de Ney Rosauro și Emmanuel Sejourne). Iar atunci când a reușit să devanseze divertismentul, muzica s-a poticnit în fața obstacolului ce l-a constituit nesiguranța propriului eu, indecizia de a opta
Parafraze la un festival by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8386_a_9711]
-
dibăcie o conduse multă vreme de mai bine de un an, plecând și lăsând unanime regrete. Concertele și spectacolele trebuiau terminate cu imnul regal până la această vreme, măsură prea puțin potrivită, deoarece acest imn atât de impunător, ajunsese să se banalizeze enorm. Cu noul regim și această obișnuință de a termina orice spectacol cu acest imn, cade din fericire, spre mulțumirea tuturor și în special a artiștilor executanți, a căror grije de sfârșit de concert era totdeauna de a găsi modalitatea
Amintiri(III) by Aurelia Cionca () [Corola-journal/Journalistic/83673_a_84998]
-
ultimii ani - , metonimia reține materialul ecranului pentru a desemna nu atât obiectul întreg (televizorul), cât conținutul și funcția lui (emisiunile de televiziune). Transferul e comic, pentru că operează o concretizare și o reducere drastică a importanței unui fapt; formula s-a banalizat însă, devenind aproape neutră; o vedetă de televiziune declară: "Zvonul că revin pe sticlă la Kanal D e neadevărat" (Cotidianul, 12.01.2009). Asemănătoare sunt expresiile metonimice glumețe și ingenioase care au circulat cu câteva decenii în urmă, dar par
Metonimii argotice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6974_a_8299]
-
pe acestă activitate au fost excelente prin atmosfera și relația creată cu clasele de elevi în vederea atingerii obiectivelor propuse. De asemenea nu am putut elabora un draft al activității de consiliere A3.1, deoarece există pericolul de a simplifica sau banaliza activitatea. Cu toate acestea, vom expune pe scurt câteva metode/jocuri interactive inedite prin conținut și formă prin care s-au realizat obiectivele activității de consiliere 1. Jocul “Pași de la liceu la universitate” (Autor: Consilier educațional Carmen Poalelungi). Resurse: de
TREI INSTRUMENTE DE ORIENTARE ȘI CONSILIERE PROFESIONALĂ. In: Ghid de bune practici in orientare si consiliere profesionala by Smaranda Buju () [Corola-publishinghouse/Administrative/1125_a_2375]
-
cîntec popular, rostită regional, care a intrat deja în circulație în două versiuni: "Frunză verde de dudău / Sînt fecior de ninjalău" sau "Eu mi-s fiu di ninjalău". În alte contexte, pe forumuri din internet, termenul pare a se fi banalizat, devenind o variantă de desemnare frecventă: "Eu umblu îmbrăcat tot în negru, pt că vreau să semăn cu un ninjalău" (forum.level.ro, 8.07.2004); "un joculeț foarte mișto în care aveți un ninjalău ce omoară samurai" (reclame.220
"Ninjalău" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9475_a_10800]
-
nostru, pierde din aură prin oficializarea unui gest ce fusese singular în anii '70. O atitudine de opoziție la regimul comunist ca societate închisă (controlată de partidul unic și de securitate), atitudine ce avusese impresionante ecouri în presa internațională, se banalizează, simultan cu literatura care a însoțit-o. Paul Goma, un Soljenițîn român, cum a fost numit acum trei-patru decenii, s-a multiplicat la scară națională: toți suntem anticomuniști. O singură împrejurare (esențială) s-a schimbat: nu mai înfruntăm interdicția de
Copilăria unui disident by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9473_a_10798]
-
Tarabas. Frustrările - unele poate imaginare - din copilăria și adolescența lui Golubcik dau naștere resentimentului, urii, dorinței de revanșă, iar la sfîrșit cinismului amar. Povestea, oricîte elemente de senzațional ar îmbogăți-o pe parcurs, e oarecum banală, sau, mai bine spus, banalizată în teribilul secol XX: un resentimentar răspunde nedreptăților comițînd nedreptăți și mai mari, la scară aproape monstruoasă. Se numește pe sine ucigaș, dar nu a omorît cu mîna lui. E un asasin, cred eu, în sensul în care un pasaj
Un scriitor de neimitat by Mircea Lăzăroniu () [Corola-journal/Journalistic/7720_a_9045]
-
poartă. Printre primele decizii luate de Ponta a fost interzicerea bolizilor în curtea social democrației. Un pesedist intrând pe jos în sediu pare mai uman decât unul sărind din jeep. Dar și acest tip de trădare - demagogia explicită - s-a banalizat și nu mai scandalizează pe nimeni. Născut din părinți adulterini, tânărul politician Victor Ponta are și el toate șansele să sfârșească la fel: abandonat într-o noapte, așa cum l-au părăsit fără să clipească pe Mircea Geoană toți cei care
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
a firilor lor prea din cale-afară de diferite, ajungeau mai mereu, și aproape din orice fleac ivit, direct la cuțite. Iar asta - oricât de ciudat ar părea - nu-i mai mira nici măcar pe ei înșiși, căci, în timp, totul se banalizase și intrase destul de bine în firea lucrurilor. Mai mult chiar, în ultima bucată de vreme, lui Șerban începură a-i umbla prin cap tot felul de idei, unele dintre ele foarte îndrăznețe și ilegale chiar. Bunăoară, odată, după un scandal
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
capotului nevestei lui. Mânca încet savurând cu răbdare fiecare înghițitură. Când își aruncă ochii pe fereastră și insistă cu privirea, realiză formidabilul spectacolului, sârmele de telefon se curbaseră, să se rupă, nu alta, sub greutatea rândunelelor. Admiră peisajul până când se banaliză în mintea lui, care vedea deja, de departe, sârma de rufe de acasă, din copilărie și obrazul cenușiu al mamei sale. Spăla biata de ea rufe pentru opt copii veniți unul după altul... A, bună ziua domnule Viorel, te cinstești de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]