196 matches
-
pp. 4-104. TINLAND Franck (1978), La Différence anthropologique. Essai sur les rapports de la nature et de l’artifice, Paris, Aubier Montaigne. Φ ANTIRASISM, Diferență (dreptul la Î), Excludere, RASISM Rasismtc "Rasism" Ceea ce numim prin convenție „rasism” n-a Încetat, În ciuda banalizării termenului din cauza suprautilizării politice și mediatice, să pună probleme de definire. Simultan, cuvântul a devenit o insultă În limbajul obișnuit („rasist mizerabil!”). Este important așadar, pentru specialiștii și oamenii de știință care recurg la acest termen, să-i dea un
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
ca o invenție occidentală, rasismul s-a universalizat apoi ca ideologie și ansamblu de practici socio-politice. Schemele sale constitutive au fost difuzate peste tot În lume de imperialismul colonial, de sistemul sclavagist și de naționalismul xenofob și, mai recent, prin banalizarea utopiilor eugeniste și etniciste, ale căror obiective sunt cunoscute: „purificarea” rasei sau „ameliorarea” ei, apărarea sau realizarea „purității” unei comunități raportate la o origine etnică sau culturală, sacralizarea unei identități colective, mobilizarea În vederea conservării acesteia (Harris, coordonator, 1999). Pentru partizanii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
tuturor cetățenilor. Normal, și ei, la rîndul lor, erau verificați și controlați de la cel mai neînsemnat informator, pînă la comandantul suprem. Terorismul de stat prin brutalitatea acțiunilor Securității a provocat, cum remarcă Marius Oprea, un reflex de lungă durată, o "banalizare" a răului, întreținută și mereu actualizată de aparatul represiv. Națiunea a redeprins modul de viață sub un regim de ocupație. În mod paradoxal și nu întîmplător un termen care definește de regulă starea de confort și de absență a tulburărilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
anticipatele" (RL 1155, 1994, 3). Succesul formulei este explicabil: cu minimum de efort, ea comunică ideea de joc, de simulare, de neseriozitate - transformîndu-se într-un semnal ironic comod și eficient. Evident, cu riscurile prea marii transparențe și mai ales ale banalizării rapide.
"A..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17146_a_18471]
-
lui de viață, ceea ce lipsește cu desăvârșire clienților cu fețe plictisite din restaurant. Referent de specialitate la Ministerul Educației Naționale, București 9 septembrie 1999 Back to Romania. Întoarcerea în țară m-a făcut să mă gândesc că asist oarecum la "banalizarea răului", nu foarte departe de sensul pe care îl dă expresiei H. Arendt. "Răul" care a pus stăpânire pe sufletul compatrioților mei a încetat să mă intrige, nici măcar nu îmi sare în ochi. Nu mai sper nimic, dar nici nu
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
cu atât mai mult, umorul ori sancțiunea. Defecte curente ale știrii Subinformarea: limba de lemn, politețe, excesivă, folosirea jargoanelor. Etichetarea: citatul trunchiat, prejudecata, ideile de-a gata, ruperea din context. Suprainformarea: acordarea importanței unor subiecte în dauna altora. Altfel spus, banalizarea efectelor dramatice, crearea confuziei prin detalii nesemnificative. Parainformarea: informația reală se substituie prin detalii cu semnificații îndoielnice, reduse. Pseudoinformarea: publicitate mascată sau propagandă. Știre vs fapt divers Nu putem ignora acest tip de știre, mai ales că presa noastră o
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
din rai, dar mult mai densă, cel puțin din punctul de vedere al tehnicii narative și al structurii epice. Acesta este, probabil, romanul cu cele mai puține personaje din întreaga operă literară a scriitorului, ceea ce nu înseamnă o simplificare, o banalizare a discursului narativ sau a raporturilor care se creează între eroii romanului, între felul lor de a trăi și de a-și analiza propriile sentimente și atitudinea autorului față de experiențele lor. Simplitatea aparentă a romanului se datorează în primul rând
Mircea Eliade : arta romanului : monografie by Anamaria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1263_a_1954]
-
textelor de ficțiune: una este dată de criticul-narator, cealaltă de prietenul acestuia, Corvick, inițiatul, cel care va reuși să ajungă la înțelegerea sensului operei. Prima înseamnă sensul "cuprins într-o referință discursivă", demers soldat cu explicație, ceea ce în final înseamnă banalizare, aplatizare prin limbaj. (Este de înțeles de ce Vereker, autorul operei, caracterizează acest nivel discursiv prin sintagma "obișnuitele baliverne"56). Cealaltă "cale de acces" spre abordarea operei lui Vereker, cea a lui Corvick, este regăsirea "împreună cu textul" și are ca rezultat
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
fundamentale ale contextului cultural la care facem referire au determinat în plan artistic pe lângă o serie de incontestabili factori de ordin pozitiv -, și începutul unei adevărate crize a imaginii sacre 431, care s-a soldat, în cele din urmă, cu banalizarea modului de înfățișare plastică a divinității 432. Fig. 30. Rubens, Coroana de spini (Ecce Homo). Detaliu Fig. 31. Rembrandt, Întoarcerea fiului risipitor. Detaliu Fig. 32. Biserica iezuită din Viena. Decorația interioară realizată la începutul sec. al XVIII-lea de arhitectul
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
clasei", să capteze atenția unor tineri care, în general, cred că e "cool" să respingă orice fel de autoritate... Educatorul este întotdeauna "live", ca la televiziune, dar fără logistica postului TV. Dificultățile muncii sale sunt amplificate de diferența intergenerațională, de banalizarea violenței în școli, de impactul facebook-ului ... Fiindcă nu există nici o rețetă pentru a face față tuturor acestor fapte și situații, educatorul este un permanent inventator de micro-soluții. El trebuie să știe, să poată, să improvizeze (dar e de preferat să
by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
a părinților și a educatorilor. Totodată, se recomandă promovarea cercetărilor în domeniul reprezentării violenței TV; în acest sens, foarte cunoscut în Europa este, de pildă, Raportul Kriegel (Franța, 2003), care a pus în lumină o anumită naturalizare a violenței TV (banalizare, transformare a violenței în ceva de la sine înțeles în societate) prin prezentare și prin efectele asupra publicului. Raportul Kriegel evidențiază anumite efecte nocive ale violenței TV: achiziția de stereotipuri, scăderea inhibiției în fața actelor de violență, diminuarea sentimentului de culpabilitate în fața
[Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
-
având o mare răspândire, atât în comunicarea scrisă, cât și în cea orală. Diverse expresii sau bucurat de o utilizare ieșită din comun în anumite epoci, fiind semnalate ca atare de lingviști, care au combătut folosirea lor abuzivă, ducând la banalizare prin tocirea expresivității și/sau pierderea sensului. Denumirea fenomenului a cunoscut numeroase variante: în afară de clișeu (Graur 1958: 6, Dănăilă 1960: 79, Ștefan 1979, Avram 1997a: 485 etc.), el a mai fost numit și șablon (Mihăescu 1961: 39, Avram 1997a: 485
[Corola-publishinghouse/Science/85023_a_85809]
-
repetarea unor formule în contexte discursive și cu intenții comunicative diferite, cu alte cuvinte, printr-un proces de pragmatizare a acestora. Atitudinea cea mai obișnuită față de clișee este cea de condamnare, pentru folosirea lor excesivă și abuzivă, care duce la banalizarea și sărăcirea exprimării. În acest sens, s-au folosit epitete ca "șabloane supărătoare" (Ionescu 1976), "inflație", "epidemie, "șabloane repetate până la saturație" (Oproiu 1976), cu efect de "manierism gongoric", "stil sforăitor" și "vid sonor" (Magheru 1976)41. Clișeele au însă și
[Corola-publishinghouse/Science/85023_a_85809]
-
nedrepte. Rezistența în fața răului implică opoziția la controlul informațiilor, beneficiilor și sancțiunilor. Să schimbăm mentalitatea, patologia „gândirii de grup”, să ne alăturăm celor care acționează pentru înlăturarea sistemelor sociale abuzive. În finalul cărții, Philip Zimbardo analizează „paradoxul eroismului”, lansând paradigma „banalizării eroismului” și propunând un „model cvadridimensional al eroismului”. Respingând ideea că eroii sunt oameni cu totul speciali, care au „gena eroismului”, ilustrul profesor examinează concepția alternativă, eroii sunt oameni obișnuiți, care rezistă influențelor nefaste. Conform acestei abordări, fiecare dintre noi
[Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
schimbări-reamenajări, fie o rigidificare a mecanismelor interactive familiale obișnuite. Din experiența noastră clinică, doi factori par a fi importanți pentru evaluarea capacităților de modificare a dinamicii familiale și a posibilităților de schimbare(ări): - capacitatea de a recunoaște gravitatea actului opusă banalizării; - capacitatea de a accepta și de a recunoaște realitatea suferinței intrapsihice, în particular a afectelor depresive subiacente opusă negării acestei suferințe și a acestor afecte. Această dublă recunoaștere îl privește la fel de bine pe adolescentul însuși, cât și pe părinți și
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
dominant în ceea ce-i privește pe părinți este culpabilitatea. Este vorba, adesea, despre o tentativă de suicid unică și despre o anume manieră inițiatică ce deschide calea spre lumea adulților: ea servește înmormântării copilăriei și descoperirii adultului, negarea afectelor și banalizarea gestului de către părinți conduce adesea la o blocare a situației. Sentimentul familial dominant este acela de siderare. Această negare poate fi înțeleasă ca un antitravaliu familial de separare și ca un proces de menținere a adolescentului în situația de dependență
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
anterioare precoce. Aceste tentative de suicid apar în general în cadrul unui tablou semiologic mai degrabă complex și cu o „comorbiditate” importantă (consum de substanțe, tulburări de conduită etc.). Răspunsul familial este, și în acest caz, capabil să modifice cursul evolutiv: banalizarea gestului și negarea afectelor conduc adesea la o alianță patologică între adolescent și părinții săi, al cărui obiectiv principal dar secret este acela de a menține intactă relația excitantă și neschimbate modalitățile interactive familiale. Sentimentul familial dominant se dovedește a
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
prevenția a oricărei persoane implicate ce aparține mediului medical, social și psihologic, constă în a fi convins că o tentativă de suicid la adolescent este un act potențial grav care nu trebuie în nici un caz să fie banalizat cu ușurință. Banalizarea imediată, înainte ca bilanțul evaluării prezentat mai sus să fie efectuat, este rezultatul unei conspirații a tăcerii, riscând să liniștească adolescentul sau pe părinții acestuia care banalizează de asemenea evenimentul și nu doresc, adesea,decât să fie ajutați în acest
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
sociale ale tânărului: izolare socială, repliere și dificultăți relaționale sau, din contra, relații frecvente și multiple cu cei de o seamă cu el în detrimentul relațiilor cu familia. Prezența acestor factori familiali sau de mediu ne fac să ne temem de banalizare și de absența unei reorganizări după o tentativă de suicid, propice unei recidive. Necesitatea implicării anturajului, a părinților în primul rând, este esențială în acest context. O îngrijire în cadrul familiei, cel puțin a adolescentului și a părinților săi, se va
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
transpară cel mai bine splendoarea. Numai îmbătat criță de ea Picasso a reușit să găsească minunățiile transpuse magistral pe pânză; nu vezi cum eul său minotaurin refuză palida și prozaica lumânare? Cu mâna-i ocrotește astfel torera de eclipsarea prin banalizare, subliniindu-i totodată sublimul prin revărsarea oribilă a intestinelor calului. Gravura este o bătălie a luminilor, în care una din ele - cea autentică, țâșnită din trupul luptătoarei - e aliată cu macabrul. Acest corpus gloriosus e ghidul lui Asterion către ieșirea
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
profesoarei clujene, răstălmăcirile, Înscenările, toate te fac să pleci din fața unor astfel de dosare cu Încrederea În oameni sfărâmată. Chiar și numai În calitate de cercetător, Îți trebuie multă putere și răbdare să parcurgi o astfel de pledoarie a minciunii și „a banalizării răului”, după cum bine remarca istoricul Marius Oprea. Doina Cornea intră pentru prima dată În vizorul autorităților comuniste În 1949, pe când era studentă În primul an de facultate. După o razie În casa gazdei sale din Cluj, agenții Securității descoperă o
[Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
mai bun. Temă de reflecție Se știe că un criteriu al valorii este și raritatea. A obține acum o diplomă stă la îndemâna oricui, indiferent de aptitudini și competențe. Nu cumva fuga după certificare și inflația de „diplomați” conduc la o banalizare sau devalorizare a certificării? Certificările își păstrează aceeași valoare în timp? Diploma de licență de „ieri” este echivalentă cu cea de „azi”? Ce s-a pierdut, ce s-a câștigat? Ce are în minus, ce are în plus diploma? 3
[Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
un teritoriu "plin". E un spațiu saturat, în care capacitatea productivă nu e sporadică, calificată de "șansă" sau "hazard", ci uniformă, neîncetată, continuă. Împotriva unei definiții romantice a poeziei ca dotare rară a unui caracter, Fundoianu descrie prin sărăcie o banalizare a dispoziției poetice. Nu e ceea ce apare în virtutea unei emergențe revoluționare, ci ceea ce se găsește în mod sigur în teritoriu: nimicul care mobilează cu certitudine universul homelessului. Conduita poetică bazată pe gesturile săracului are astfel particularitatea de a atrage atenția
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
toate afacerile zilei: orice domeniu care avea nevoie de îndrumare în îndeplinirea sarcinilor concrete, avea dreptul să mobilizeze, să utilizeze și prin urmare să califice genialitatea. Saint- simonismul a ușurat exploatarea economică și politică a noțiunii de geniu, operând o banalizare a apostolatului. Iar dacă azi ne mirăm cum oamenii din secolul al XIX-lea au putut să creadă, la o asemenea scară, în genialitate, trebuie să ținem cont de calitatea acestei utopii de a articula excepționalitatea cu gestiunea curentă a
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
propria-i piele, duritatea regimului de detenție la care a contribuit din plin. Voalate sau nu, declarațiile celor din Penitenciarul Iași, precum și a familiilor lor și a jurnaliștilor, vorbesc despre un univers al violenței și al abuzurilor curente, despre o "banalizare a răului", despre două lumi care se organizează după legi proprii în închisoare, lumi aflate în conflict, dar strîns legate între ele. Situația de la Iași nu este însă una excepțională, singulară în sistemul penitenciar românesc. Cam în același timp, în
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]